Obligaţie de a face. Sentința nr. 349/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 349/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 11890/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 349
Ședința publică din data de 27 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier S. D.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta Asociația ”Credința Adevărată Martorii lui Iehova” cu sediul în Cluj N., ., ., în contradictoriu cu pârâta Asociația I. cu sediul în Tg. M., . A, jud. M., având ca obiect obligația de a face.
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnat în încheierea de ședință din data de 11 martie 2015, când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de, 25 martie 2015, iar apoi pentru data de azi, 27 martie 2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg. M. sub nr. dosar_ la data de 11 octombrie 2013, reclamata Asociația „CREDINȚA ADEVĂRATĂ MARTORII LUI IEHOVA”, în contradictoriu cu Asociația „I.” a solicitat încetarea atingerii nelegitime a dreptului la denumire al reclamantei de către pârâtă, constatarea caracterului ilicit al folosirii denumirii de către pârâtă, obligarea pârâtei la schimbare denumirii, obligarea pârâtei la publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar național pe cheltuiala pârâtei,cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat în motivare cererii că la data de 25.03.2013, numitul S. I. a solicitat Judecătoriei Tg., M. înscrierea în registrul Asociațiilor și Fundațiilor aflat la grefa Judecătorie G. a asociației cu denumirea Asociația „I.”, cerere care a format obiectul dosarului nr._ .
Precizează reclamanta că această denumire este în fapt prescurtarea denumirii asociației reclamante, prin aceasta fiind adusă o încălcare gravă a dreptului la denumite protejat de prevederile art. 257 coroborat cu art. 254 Cod civil, precizându-se că cuvântul C. din denumire este de fapt abrevierea denumirii Credința Adevărată Martorii lui Iehova – adică denumirea asociației reclamante.
Susține reclamanta că membrii fondatori ai asociației pârâte, având ca lider pe numitul S. I., sunt în fapt foști membrii ai asociației reclamante, care au încercat prin înființarea asociație cu o denumire atât de apropiată de cea a asociație reclamante reprezintă un furt de identitate de natură a crea confuzie atât printre membrii asociației pârâte cât și printre membrii asociației reclamante.
Mai afirmă reclamanta că aceeași membrii fondatori ai asociația pârâte au încercat în cursul anului 2011 să înființeze Asociația Internațională Credința Adevărată Martorii lui Iehova, cerere care a format obiectul dosarului nr._/320/2011 al Judecătoriei Tg. M., iar în cursul anului 2012 au încercat înregistrarea Asociație „I.” și totodată au încercat să-și stabilească sediul într-unul din imobilele aparținând asociației reclamante, cereri care au format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg. M., fiind soluționate irevocabil prin decizia nr. 3/2012 a Tribunalului M. prin care s-a respins cererea de solicitare de dobândire a personalității juridice și respectiv a dosarului nr._ al Judecătoriei Tg. M.,soluționată irevocabil prin decizia nr. 6/C/ 2012 a Tribunalului M. prin care s-a respins cererea de dobândire a personalității juridice.
Reclamanta a arătat în ceea ce o privește că există sub această denumire de mai bine de 20 de ani, este formată din mii de membrii la nivelul întregii țări, promovează principiile adevărului biblic într-un mod stabilit de . membrii, astfel că înființarea asociației pârâte, cu o denumire identică,este în măsură să afecteze în mod grav desfășurarea activității reclamantei prin atingerea identității acesteia. Susține reclamanta că demersul de înființare al asociației pârâte are scopul de a deruta membrii asociației reclamante din țară,care la o simplă lectură a denumirii asociațiilor pârâte pot să aprecieze că ar fi vorba de una și aceeași asociație, cu atât mai mult cu cât în rândul membrilor asociației reclamante circulă, atât verbal cât și în scris abrevierea „C.”.
Se susține totodată că demersul de înființare a asociației pârâte are și scop invers, de derutare a propriilor membrii ai acestei asociații (în mare parte foști membrii ai asociației reclamante), întrucât așa cum reiese din site-ul oficial al asociației (lansat chiar înainte de dobândirea personalității juridice) reiese că denumirea Asociației „I.” este în fapt abrevierea denumirii asociației reclamante.
Se conchide că atât timp cât asociația pârâtă are același scop cu cel al reclamantei, este imperios necesar ca între cele două asociații să se poată face diferențieri clare privitoare la denumirea pe care o poartă.
În drept au fot invocate prevederile art. 257 coroborat cu art. 254 Cod civil, carte I Titlul V Cod civil.
Alăturat acțiunii au fost depuse copii certificate după: extrase de pe site-ul http://www.vestitorulimparatiei.ro (filele 5-13), încheiere civilă nr. 134/ 17 iulei 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 6/C/ 27.11.2012 pronunțată de Tribunalul M. în același dosar (filele 14-17), încheierea civilă nr. 20/31 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 3/C/ 15 iunie 2012 a Tribunalului M. pronunțată în același dosar (filele 18-22), încheierea civilă nr. 188/ 4 octombrie 2011 a Judecătoriei Tg. M. pronunțată în dosarul nr._/320/2011 (fila 23), încheierea civilă nr. 140/31 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 7/C/ 18.12.2012 pronunțată de tribunalul M. în același dosar (filele 23- 25), încheierea nr. 10/31 iulie 2012 a Judecătoriei Tg. M. pronunțată în dosarul nr._ (filele 26-27), acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu Asociația „I.” și Asociația Internațională”C.” ce a format obiectul dosarului nr._ (filele 28-29), acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Asociația „I.” având ca obiect constarea nulității absolute a contractului de comodat cu nr. 293/2011 (filele 30-32), adresa către judecătoria Cluj-N. de înaintare a documentație privind constituirea în continuitate a Asociație civile cu numele „Credința Adevărată a Martorilor lui Iehova” (fila 33).
În cursul procedurii de regularizare a cererii, la solicitarea instanței, au fost depuse de către reclamantă următoarele înscrisuri, în copii certificate: încheierea dată în Cameră de Consiliu la data de 28 martire 2013 de Judecătoria G. în dosarul nr._ (fila 43), actul constitutiv și statutul Asociației „I.” (filele 44-45, 46-53).
Prin întâmpinare, pârâta Asociația „I.” a solicitat respingere ca nefondată a cererii formulate de reclamantă, cu obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Se arată prin întâmpinare, în ceea ce privește primul petit al cererii introductive, că pârâta a dobândit în mod legitim denumirea de Asociația I.. Astfel, în conformitate cu cerințele art. 7 alin.2 lit. d din OG nr. 26/2000, asociația pârâtă a făcut dovada rezervării denumirii, așa cum reiese din dovada nr._/21.01.2013 eliberată de Ministerul Justiției privind disponibilitatea denumirii. Judecătoria G., în soluționarea dosarului nr._, prin încheiere din data de 28.03.2012 a acordat personalitate juridică asociației pârâte, iar prin Certificatul de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr. 7/ 11.04.2013 (și ulterior după schimbare sediului nr. 61/24.07.2013) se atestă denumirea asociației ca fiind „I.”.
În susținerea caracterului legitim al denumirii asociație pârâte se arată că membrii asociației pârâte au solicitat inițial Judecătoriei Tg. M. dobândirea personalității juridice pentru asociația numită I..
Asociația I. s-a constituit la data de 05.10.2011 prin adoptarea Statului și a dobândite personalitate juridică la data de 31.01.2012, având dovada de disponibilitate denumire nr._/18.01.2012,prin pronunțarea încheierii nr. 20 a Judecătoriei Tg. M., dar care a fost mai apoi respinsă prin decizia nr. 3/C/15.06.2012 a tribunalului M..
O a doua cerere de acordare a personalității juridice a asociației pârâre a fost admisă de Judecătoria Tg. M. prin încheierea nr. 134/17.06.2012, însă a fost respinsă ca urmare a exercitării căii de atac, prin decizia nr. 6/C/2012 a Tribunalului M..
O a treia cerere de dobândire a personalității juridice a fost adresată Judecătoriei G., care a admis-o prin încheierea din data de 28.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ cu consecința înscrierii asociației la poziția nr. 7 în registrul special destinat aflat la grefa instanței, iar calea de atac exercitată de reclamantă împotriva aceste hotărâri a fost respinsă de Tribunalul Harghita prin decizia civilă nr. 190/14.11.2013.
Susține pârâta că uzurpare la care face trimitere reclamanta nu există, relevant în act sens fiind faptul că asociația pârâtă are un drept legal protejat asupra denumirii I., prin înregistrarea la OSIM, conform Deciziei nr. 6385/03.04.2013,pentru perioada 04.10._22, aș cum reiese din extrasul din Registrul Mărcilor. Se conchide deci că asociația pârâtă, prin membrii fondatori este îndreptățită justificat a avea denumirea „Asociația I.”.
Arată de asemenea asociația pârâtă că sunt nefondate susținerile reclamantei referitoare la apariția unor confuzii între cele două asociații.
Aceleași considerente susține pârâte sunt incidente și în ceea ce privește cel de-al doilea petit al cererii introductive, relativ la constatarea caracterului ilicit al folosirii denumirii, cu consecința respingerii și a cererii de obligare a pârâtei la schimbare denumirii sale câtă vreme nu există nici caracter ilegitim și nici uzurpare a denumirii.
În ceea ce privește cererea de obligare a asociației pârâte la publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar național, se opinează că acest capăt de cerere este întemeiat pe prevederile art. 253 alin.3 lit. a Cod civil, și presupune preexistența unei hotărâri penale de condamnată pentru o faptă ilicită prevăzută de legea penală.
Alăturat întâmpinării au fost depuse copii certificate după: decizia nr. 6385/ 03.04.303 a OSIM (fila 61),certificatul de înregistrare a mărcii I. (filele 62-64), extras din Legea nr. 8/1998 (fila 65), dovezile disponibilității denumirii (filele 66,67), actul constitutiv al Asociației „I.” (filele 68-69), certificatul de înscriere a persoanelor juridice fără scop patrimonial nr. 7/11.04.2013 emis de Judecătoria G. (fila 70), certificatul de înscriere a persoanelor juridice fără scop patrimonial nr. 61/ 24.07.2013 emis de Judecătoria Tg. M. (fila 71), încheierea civilă din cameră de consiliul din data de 16 mai 2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ (fila 72), încheierea civilă din cameră de consiliu din data de 28 martie 2013 a Judecătorie G. în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 190/14.11.2013 a Tribunalului Harghita pronunțată în același dosar (filele 73-76).
Prin răspuns la întâmpinare, asociația reclamantă a precizat, față de apărările pârâtei, că în fapt denumirea sub care aceasta din urmă dorește să funcționeze este aceea de Credința Adevărată Martorii lui Iehova,aspect confirmat de o . demersuri făcute de această asociație începând cu anul 2011 și din care reiese în mod evident intenția de folosire ilicită a unei denumiri deținute de o altă asociație anterior constituită.
Exemplificativ, reclamanta a arătat că prima încercare de constituire a foștilor membrii al asociației pârâte, din anul 2011, s-a făcut sub denumirea de Asociația Internațională Credința Adevărată Martorii lui Iehova, încercare ce s-a soldat cu o respingere, întrucât s-a apreciat că asociația avea un vădit caracter religios.
După anul 2011 au existat mai multe încercări de înființare a unei asociații, cu scopul de a crea disensiuni în cadrul Asociației reclamante și de a atrage membrii ai aceste asociații către noua asociație, cu eludarea prevederilor legale în materie. Prin abrevierea denumirii Asociației Internaționale Credința Adevărată martorii lui Iehova în Asociația I. s-a reușit cosmetizarea scopului asociației și înscrierea acesteia.
Se arată prin răspunsul la întâmpinare că în hotărârea Comitetului Director al Asociației din data de 01.08.2013 referitor al schimbarea sediului asociației I. este inserată sintagma „Consiliul Director al Asociației Internaționale Martorii lui Iehova”. Folosirea acestei denumiri este un argument în ceea ce privește afirmațiile reclamantei referitoare la însușirea de către asociația pârâtă a denumirii reclamantei, cuvântul”Internațională” nefiind în măsură să aducă suficiente elemente de distinctivitate, atât pentru membrii celor două asociații cât și pentru publicul larg.
Se subliniată de către reclamantă că, atâta vreme cât membrii care au părăsit asociația reclamantă au declarat în mai multe rânduri că nu mai îmbrățișează principiile de credință promovate de Asociația Creștină Adevărată a Martorilor lui Iehova, ar fi fost firesc ca aceștia, la momentul constituirii unei noi asociații să își aleagă o denumire care să le caracterizeze noile principii, și nu să aleagă denumire abreviată a asociației reclamante. Se conchide prin urmare, că atât timp cât legea protejează dreptul oricărei peroane la nume/denumire iar prin alegerea denumirii asociației pârâte aceasta a urmărit să obține avantaje pe fondul confuzie create, conduita asociației pârâte intră în sfera ilicitului civil, care trebuie sancționat potrivit prevederilor art. 542 alin.2 Cod civil.
Reclamanta a reiterat susținerile referitoare la faptul că asociația reclamantă și-a însușit de-a lungul timpului abrevierea „C. „ atât în vorbirea curentă cât și în anumite înscrisuri, membrii asociației cunoscând aceste aspecte, de aceea modul în care se prezintă asociația pârâtă este în măsură să inducă în eroare atât membrii asociației reclamante cât și orice altă persoană cu care ar venii în contact. În consecință,se susține că tocmai din aceste motive se impune ca asociația pârâtă să-și modifice denumirea în concordanță cu principiile pe care aceasta și le-a însușit, pentru a se distinge de întreaga identitate conferită de „Credința Adevărată martorii lui Iehova”.
Tot cu titlu exemplificativ se arată că în susținerea faptului că prin acțiunile asociației pârâte aceasta urmărește uzurparea denumirii reclamantei, se regăsește și faptul că pe site-ul oficial al asociației pârâte,aceasta se promovează sub aceeași denumirea de CREDINȚA ADEVĂRATĂ MARTORII LUI IEHOVA.
În ceea ce privește apărările expuse de asociația pârâtă relativ la înregistrarea mărcii, se susține că aceasta nu este în măsură să blocheze dreptul reclamantei la denumire. În acest sens se arată că marca este constituită pentru produse și servicii cu o legătură directă la activitatea comercială a unei persoane, activitate comercială care în situația unei asociații non-profit este extrem de limitată. Pe de altă parte, se susține că dreptul la nume recunoscut oricărei peroane fizice sau juridice, dobândit anterior înregistrării mărcii,nu i se poate aduce atingere prin înregistrarea unei mărci care protejează anumite categorii de produse și/sau servicii,în timp ce numele/denumirea reprezintă noțiunea prin care o persoană se individualizează față de alte persoane și trebuie apărat potrivit prevederilor art. 254 alin. 2 cod civil împotriva oricărei persoane care încearcă să uzeze această denumire pentru formarea propriei identități.
Se susține că asociația pârâtă invocă fără temei existența acestei mărci în susținerea faptului că denumirea lor nu încalcă dreptul la nume al reclamantei, în condițiile în care scopul mărcii este doar acela de a distinge produsele/serviciile unei întreprinderi de cel ale altor întreprinderi ; prin urmare, se concluzionează că marca înregistrată nu conferă legitimitate asupra denumiri iar aceste apărări se impun a fi înlăturate. De aceea, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă apărarea dreptului la nume, în cauză se impune analizarea atingerii aduse dreptului la denumire prin conduita rău intenționată a pârâtei și nu aspecte ce țin de o eventuală contestare sau apărare a unei mărci.
Alăturat răspunsului la întâmpinare au fost depuse copii conforme după: decizia Consiliului Director nr. 1/ 26.04.2013 a Asociației I. (fila 82),extrase de pe site-ul oficial al Asociației Internaționale Martorii lui Iehova (filele 83-85).
Ulterior, au mai fost depuse la dosar, de către asociația reclamantă copii certificate după o . înscrisuri: statului Asociației Credința Adevărată Martorii lui Iehova din anul 1990 (filele 100-105) statului Asociației Credința Adevărată Martorii lui Iehova actualizat la data de 29.01.2012 și încheiere de modificare acte constitutive nr. 2264/2012 a judecătoriei Cluj-N. (filele 106-14), actul constitutiv al Asociației „I.” Tg. M. care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătorie Tg. M. și rezervare denumire (filele 125-135), actul constitutiv al Asociației Internaționale „C.” care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg. M. și rezervare de denumire (filele 136-147), act constitutiv al Asociației „I.” Tg. M. care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg. M. și rezervare de denumire (filele 148-158), act constitutiv Asociația „I.” care a făcut obiectul dosarului nr. 661/ 234/2013 al Judecătorii G. și rezervare de denumire (filele 159-169), publicații ale asociații reclamante (filele 115-124, 204-205) și ale asociației pârâre (filele 178-198), extrase de pe site-ul pârâtei Asociația „I.” (fila 170-176), invitație la conferință (fila 177), cererea de intervenție în interes propriu formulată în dosarul nr._ al Judecătorie Tg. M. (filele 199-200) și cererea de emitere a ordonanței președințiale care a făcut obiectul dosarului nr._/320/2013 al Judecătoriei Tg. M. (filele 201-203).
La termenul de judecată din data de 3 martie 2014, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a judecătoriei de soluționarea a cauzei.
Asupra aceste excepții, instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1265/ 17 martie 2014, în sensul admiterii excepției și a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M..
După investirea în această modalitate a Tribunalului M., în fața acestei din urmă instanțe,la termenul de judecată din data de 3 iunie 2014 s-a invocat de către reclamantă excepția de necompetență materială a tribunalului cu consecința ivirii conflictului negativ de competență.
La același termen de judecată, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii (fila 9), reținând incidența în acest sens a prevederilor art. 95 pct. 1 Cod de procedură civilă.
Asociația pârâtă a depus la dosarul cauzei copii certificate după: statutul Asociație I. (filele 19- 20), dovada disponibilității denumirii (fila 21), cererea de înregistrare la OSIM a cesiunii mărcii (fila 22), încheiere civilă nr. 188/ 04.10.2011 a Judecătoriei Tg. M. pronunțată în dosarul nr._/320/2011 (fila 24), actul constitutiv al Asociației Internaționale „Credința Adevărată Martorii lui Iehova „ și statutul acesteia (filele 25-39), sentința civilă nr. 178/21 ianuarie 2014 a Judecătoriei Tg. M. pronunțată în dosarul nr._/320/2013 al Judecătoriei Tg. M. (filele 40-44), sentința civilă nr. 727/ 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ (filele 45-57), decizia civilă nr. 149/ 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/320/2013 (filele 58-60).
În cauză s-a procedat la luare interogatoriului asociației reclamante (filele 83-84) și de asemenea asociației pârâte (filele 81-82),în condițiile art. 355 Cod de procedură civilă.
De asemenea au fost audiați în cauză martorii: Migdale D. L. (filele 87-88), D. D. O. (filele 89-90), Szekeli V. (filele 106-108), D. G. (filele 109-111), Mistocliu G. (filele 144-145), D. F. G. (filele 146-147) propuși de asociația reclamantă și martorii C. V. Nicușor (filele 85-86), S. I. (filele 112-114), S. I. (filele 142-143) și I. Z. (filele 148-149), propuși de asociația pârâtă.
Pe parcursul judecății cauzei, urmare a celor declarate de martori, au fost depuse o . înscrisuri, respectiv: scrisoarea deschisă a membrilor activi ai Asociației „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” către comitetul de conducere al ACAMI din Cluj N. (fila 115), procesele –verbale din data de 5 iulie 2008 și 9 august 2008 al Adunării Generale Extraordinare a membrilor asociației C. (filele 116, 117), extrase de pe site-ul http://www.vestitorulimparatiei.ro (filele 118-119), convocarea din data de 23oiembrie emisă de reprezentanții Consiliului Director al Asociației C. (fila 120), Hotărârea din data de 14.03.2009 a Comitetului de Conducere al asociației reclamante (filele 121-124), legitimații ale membrilor asociației reclamante (filele 125-127), informator și scrisoare circulară din februarie 2008 a Asociației „Credința Adevărată Martorii lui Iehova (filele 151-154),, motive de apel formulate în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. M. de către membrii fondatori ai Asociației „I.” (filele 155-158),, scrisoare deschisă formulată de membrii disidenți către Asociația „Credința adevărată martorii lui Iehova (fila 159), procesele verbale din datele de 24..09.2010, 10.10.2011, 12.10.2011 ale Asociației „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” (filele 160-164), legitimații ale membrilor actuali ai asociației reclamante (filele 165-168), planșe foto obținute de pe site-ul asociației pârâte privitoare la organizare de Congrese și extrase de pe fostul site oficial al Asociația „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” (filele 169-174) și cerere de suspendare formulată în dosarul cu nr. 45/2015 al Curții de Apel Tg. M. (filele 175-180) planșă foto cu membrii ai asociației aflați într-o deplasare în afara țării (fila 181).
Prin note scrise cu caracter de concluzii, asociația reclamantă a reiterat solicitarea de admitere a cererii dedus judecății, precizând că această acțiune are un caracter defensiv, întemeiată fiind pe prevederile art. 254 alin.2 Cod civil.
Asociația reclamantă a subliniat totodată că denumirea pe care o poartă o deosebește de toate celelalte entități, în sensul că principiile credinței pe care o împărtășesc sunt ancestrale, pe când toate celelalte entități juridice al Martorii lui Iehiva au introdus în credința lor elemente de noutate, astfel că, din această perspectivă cel mai grav prejudiciu adus asociației reclamante este cel generat de faptul că sub denumirea de „Credință Adevărată” sunt promovate principii care sunt străine de convingerile asociației Credința Adevărată Martorii lui Iehova.
Susține reclamanta că deși la nivel național există mai multe astfel de entități, pârâte este singura care folosește fără drept denumirea asociației reclamante pentru a crea confuzie în rândurile membrilor săi.
Se arată de asemenea că deși s-a încercat de către pârâtă acreditare ideii că denumirea I. este o denumire în sine, toate probele administrate în cauză au demonstrat că în realitate aceasta reprezintă un acronim pentru Asociația „ Internațională Credința Adevărată Martorii lui Iehova”, iar starea de fapt descrisă de martorii audiați este în sensul că membrii fondatori ai asociației pârâte au ales deliberat această denumire, care se bucură de notorietate, cu scopul de a atrage cât mai mulți membrii din rândurile membrilor asociației reclamante (de altfel potrivit declarațiilor martorilor, circa 1000 de membrii au aderat la noua asociație) și de a crea confuzi în rândul membrilor asociația reclamante, dar și a publicului,care pune semnul egalității între cele două asociații.
Mai susține reclamanta că practic asociați pârâtă a încercat un „furt de identitate”, care reiese și din asiduitatea cu care s-a încercat înființarea încă din anul 2011 unei asociații cu același scop și aceeași denumire, având în vedere că de peste 20 de ani asociația reclamantă folosește acronimul C. în împrejurări oficiale sau în înscrisuri care emană de la asociație. Se conchide în aceste împrejurări că faptul uzurpării denumirii dovedește caracterul ilicit al folosirii acesteia, în intenția asociației pârâte de a beneficia de notorietate și prestigiul asociației reclamante, de a putea folosii patrimoniul acesteia dar și de a o discredita.
În ceea ce privește susținerile pârâtei privitoare la faptul că deține marca înregistrată „I.” se precizează că această marcă a fost înregistrată pentru produse și servicii care țin de o activitate comercială, că titularii dreptului la marcă au fost persoane fizice – membrii fondatori ai asociației pârâre iar în timpul judecării prezentului litigiu persoanele fizice au cesionat marca asociației pârâte.
În fine, se invocă prevederile art. I pct. 1 ale Legii nr. 22/2014 de modificare a OG nr. 26/ 2000,care interzic ca denumirea asociației să fie identică sau asemănătoare până la confuzie cu denumire altei persoane juridice fără scop patrimonial, prin urmare se acordă prevalență asociație înscrisă anterior în registrul persoanelor juridice fără scop patrimonial, astfel că susținerile asociației pârâte relative la faptul că deține dovada disponibilității denumirii nu este suficientă, în condițiile în care doar în cadrul unui proces civil se poate verifica legalitatea denumirii unei asociații înființată ulterior.
Și asociați pârâtă a depus concluzii scrise, prin care a reiterat solicitarea de respingere a cererii introductive.
Se susține în aceste concluzii că nu există o atingere nelegitimă a dreptului la denumire al reclamantei, în condițiile în care asociația pârâtă a dobândit legitim denumirea, cu respectarea cerințelor prevăzute de OG nr. 26/2000, inclusiv în ceea ce privește dovada rezervării denumirii,iar prin încheierea din data de 28 martie 2013 dată de Judecătoria G. în dosarul nr._, rămasă definitivă, s-a acordat personalitate juridică asociație pârâte.
Susține pârâta că nu există nicio uzurpare de natura celei la care se referă asociați reclamantă, întrucât denumirea de Asociația I. nu se confundă cu denumirea reclamantei, iar argumentele de natură juridică expuse în susținerea acestei afirmații se centrează în jurul procedurii de obținere a personalități juridice a asociației pârâte, deși, după cum repetat s-a subliniat, în cadrul procedurii de acordare a personalității juridice au fost respectate prevederile legale și mai multe, pârâta a dovedit în cauză că are un drept legal protejat asupra denumirii I., prin înregistrare la OSIM, conform Decizie nr. 2385/2013.
Arată pârâta că prejudiciul presupune existența unui risc de confuzie perceput de membrii reclamantei între denumirea sa și denumirea pârâtei, însă existența unei astfel de confuzii nu a fost dovedită, iar în ceea ce privește folosirea în mod ilicit a denumirii de către asociația pârâte a fost invocată raportat la evenimente care au avut loc anterior datei de înființare a acestei din urmă asociații.
Relativ la cerere de schimbare a denumirii asociației pârâte, se reiterează aceleași considerente referitoare la modalitatea în care aceasta a fost înființată, cu respectarea prevederilor OG nr. 26/2000.
În fine, în ceea ce privește obligarea pârâtei la publicare unei hotărâri de condamnare într-un ziar național pe cheltuială proprie, se apreciază că acest capăt de cerere este întemeiat pe prevederile art. 253 alin.3 lit. a Cod civil și presupune preexistența unei hotărâri penale de condamnare.
Analizând actele și lucrări dosarul,probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 254 alin. 2 coroborate cu prevederile art. 257 Cod civil, cel care este lezat prin uzurparea în tot sau în parte a numelui său/ denumirii sale poate să ceară oricând instanție judecătorești să dispună încetarea acestei atingeri nelegitime.
Raportat la aceste temei de drept pe care acțiunea introductivă a fost fundamentată, cadrul în care se impun a fi analizate susținerile părților este cele al unui litigiu civil prin care se urmărește apărare unui drept nepatrimonial.
În acest context, instanța apreciază că nu prezintă relevanță faptul că asociația pârâtă a obținut înregistrarea mărcii „I.”, prin decizia nr. 6385/03.04.3013 emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Potrivit acestei decizii (fila 61 dosar), această marcă a fost înregistrată pentru două tipuri de clase de produse și/sau servicii, (Cl:16 și Cl:41) și conferă titularului drepturile prevăzute de Lege nr. 84/1998, respectiv un drept exclusiv asupra mărcii.
Marca reglementată de Legea nr. 84/1998 face parte, alături de numele comercial și de emblemă din categoria semnelor distinctive utilizate de profesioniști / comercianți în legătură cu desfășurarea unei activități economice. Marca este un semn de reprezentare grafica (inclusiv cuvinte, cum este cazul cu marca I.) servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane.
Faptul că peroanele fizice: S. I., S. I. și Szobo D. au solicitat și obținut înregistrarea mărcii individuale I. pentru diferite clase de produse și servicii iar ulterior au cesionat acest drepte asupra mărcii în favoarea asociației pârâte nu are nici o incidență în economia prezentei cauze, în care nu se pun în discuție drepturi care sunt protejate de prevederile Legii nr. 84/1998, ci, după cum mai sus s-a arătat, se invocă o uzurpare a denumirii de către o asociație constituită în condițiile OG nr. 26/2000.
În cursul judecării cauzei, atât asociația reclamantă cât și cea pârâtă au făcut în mod constant referire la situația anterioară constituiri asociației pârâte, aspecte de care instanța se impune a ține seama, întrucât acestea creionează condițiile în această din urmă asociație a fost constituită – cu referire la denumire aleasă.
Toți martorii audiați în cauză au confirmat că în anul 2008,în cadrul Asociației „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” au apărut disensiuni între membrii, generate de viziuni diferite referitoare la principiile biblice pe care este bazată credința acestei asociații.
Chiar dacă martorii propuși spre a fi audiați în cauză de către asociația reclamantă au susținut că o parte dintre membrii, „disidenți” s-au îndepărtat de la principiile asociație (spre exemplu martorul Migdale D. L. a arătat că acești membrii au înțeles să introducă învățături străine de principiile biblice - fila 87) și aceștia de bună voie au părăsit asociația, iar martorii propuși spre a fi audiați în cauză de către asociația pârâtă au afirmat că de fapt membrii ai asociației care nu au acceptat „dictatura conducerii „ (martorul C. V. Nicușor - fila 85) au fost excluși din asociație, instanța apreciază că sub aspectul cererii cu care a fost investită nu are relevanță care au fost motivele care au determinat o „ruptură” în rândul membrilor asociației reclamate, ci doar cu privire la evenimentele ulterioare finalizate prin constituirea unei alte asociații și care vor fi analizate pentru a se constata în ce măsură se poate vorbii sau nu de o uzurpare lezionară.
În ceea ce privește modalitatea în care s-a produs scindarea în cadrul asociației reclamante, din procesele verbale depuse în probațiune la dosarul cauzei – cele ale Adunărilor generale Extraordinare din date de 5 iulie 2008 și respectiv 9 august 2008 (filele 116, 117) și din Hotărârea din data de 14.03.2009 a Comitetului de Conducere al asociației reclamante (fila 121) reiese că s-a procedat la excluderi reciproce, aspect pe care instanța îl are în vedere prin prisma dinamicii care a dus la constituirea noii asociații,dar doar sub aspectul existenței sau nu a unei uzurpări de denumire.
Litigiul în cauză se poartă între două asociații care aparent au denumiri total diferite, respectiv Asociația „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” și respectiv Asociația „I. ”.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză al propunerea asociației reclamante a reieșit că în mod frecvente, atât în vorbirea uzuală dintre membrii asociației dar și în unele înscrisuri oficiale/ oficioase ale asociației era uzitat acronimul „C.”. (martorul Migdale D. L. – fila 88 „toți membrii asociație înțelege prin Asociația C. numele asociației din Cluj” ; martorul D. D. O. –fila 89- „în discuțiile purtate de membrii asociației și în înscrisurile transmise membrilor nu se folosește întreaga denumire ci doar inițialele C.”; martorul Szekeli V. – fila 107 „ denumirea abreviată a asociației C. se folosea în ședință, când se elibera o adeverință, o foloseam și în conversație însă nu era folosită în înscrisrui oficiale”, martorul D. G. – fila 110 „ pe legitimație se face mențiunea în parte de sus că este eliberată de Asociația Credința Adevărată martorii lui Iehova iar pe viza aplicată anual apare C.. Pe toate documentele care sunt emise de asociație se folosește și denumirea Asociația Credința Adevărată Martorii lui Iehova și prescurtarea C.” ;; martorul Mistocliu G. – fila 144 „ membrii asociația reclamante obișnuiau să mai folosească în vorbire denumirea prescurtată C., din câte îmi amintesc și pe legitimați ștampila avea prescurtarea C. […] nu știu din ce motiv de folosește pe ștampilă sigla C.” ; martorul D. F. G. – fila 146 „sintagma C. este denumirea abreviată a asociației […] această sintagmă este folosită atât de vorbirea directă sau de pe publicații sau documente ce emană de la asociație”).
Membrii asociației pârâte audiați în cauză în calitate de martori la propunere pârâtei au negat că au avut cunoștință de faptul că asociația reclamantă ar folosii în diferite împrejurări denumirea abreviată C., deși aceștia au avut la rândul lor calitatea de membrii ai asociației reclamante, până la ruptura produsă în anul 2008.
Astfel,martorul C. V. Nicușor – fila 85 – a declarat că „ în perioada cât am fost membru al asociației (n.n. reclamante) nu am văzut denumirea de C. pe înscrisuri oficiale dar nici nu s-a folosit această abreviere în vorbirea curentă ”; susținere reluată de martorul S. I. – fila 112 - care a arăt că Asociația reclamantă „ nu a avut niciodată aprobarea pentru a folosi denumirea C., aceasta este o poreclă. Denumirea C. nu era folosită niciodată în înscrisuri oficiale ale asociației, se folosea în înscrisuri particulare […] în opinia mea denumirea de C. era un fel de poreclă dar eu personal nu am folosit și nu am auzit să se folosească această denumire”. Martorul S. I. – fila 142- a declara de asemenea că „în perioada în care am făcut parte din Asociația Credința Adevărată Martorii lui Iehova, eu personal nu am folosit niciodată denumirea prescurtată C., este posibil să se fi folosit de alte persoane, eu personal nu cunosc acest lucru „. Cu toate acestea, aceluiași martor fiindu-i prezentată o fotografie (fila 181) s-a recunoscut ca făcând parte din grupul de persoane aflat în fața unui autocar ce are pe parbriz o tabelă cu inscripționarea „Cursă specială ACAMI” a susținut că nu își amintea ca la momentul respectiv să se fi folosit o astfel de abreviere. Martorul I. Z. – fila 148 – care de asemenea s-a regăsit în fotografia mai sus menționată, a apreciat că „această prescurtare folosită în planșa foto nu este o oficială”, cu mențiunea că „ am cunoștință ca în discuțiile dintre membrii asociației reclamante în perioada în care eram și eu membru în aceasta se folosea denumire C. însă nu cunosc dacă se folosește în activități curente,nu era folosită pe afișa sau documente „.
Cu privire la acest aspect al folosirii de către asociația reclamantă a unei denumiri abreviate și anume aceea de C., coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză la cererea reclamantei, cu cele ale martorilor audiați la solicitarea asociație pârâte (dintre care unul a și recunoscut că are de cunoștință de folosire aceste „sigle” iar un altul, deși a negat apare într-o fotografie lângă această siglă), instanța are în vedere și înscrisurile depuse în probațiune la dosar.
Astfel, din copiile făcute după legitimațiile membrilor asociației reclamante, (filele 124-127, 165-168) reiese că pe viza anuală aplicată pe versoul legitimațiilor ștampila este inscripționată C., iar având în vedere datele la care au fost vizate aceste legitimații (2002-2009) se poate deduse că și pe legitimațiile foștilor membrii care au părăsit asociația (și care se regăsesc acum în calitate de membrii ai asociației pârâte) se afla aplicată aceeași viză.
Dar chiar dacă aceste aspect prezentat relativ la legitimații se bazează pe deducție, certitudinea cu privire la faptul că actualii membrii ai asociație pârâte care au părăsit asociația reclamantă au avut cunoștință de utilizarea acronimului C. de către asociația reclamantă este dat de faptul că adresându-se sau făcând referire la Asociației Credința Adevărată Martorii lui Iehova,acești foști membrii folosesc la rândul lor sintagma de C.. Spre exemplul, în scrisoarea deschisă adresată asociației reclamante se menționează că este destinată „ comitetului de conducere al ACAMI din Cluj N. (fila 115) scrisoarea fiind semnată printre alții și de trei dintre martorii audiați în cauză și care de alte se regăsesc printre fondatorii asociației pârâte (potrivit statului – fila 19) și anume: S. I., S. I. și I. Z..
Aceeași sintagmă se regăsește și în procesele verbale încheiate la 5 iulie 2008 (file 116) și respectiv 9 august 2008 (file 117) cu ocazia întrunirilor de la Tg. M. a membrilor asociație reclamante (în prezent membrii ai asociației pârâte) care urmăreau excluderea unor membrii din conducerea asociației.
În fine dar nu în cele din urmă,cu privire la această chestiune,instanța are în vedere că potrivit art. 2 din statului asociației pârâte (fila 53 dosar), „denumirea asociației este „Asociația I.” […] și fără a aduce atingere vreunei alte asociații, entități juridice religioase ori peroane, semnifică Asociația Internațională Credința Adevărată a Martorilor lui Iehova „, deși la interogatoriu (fila 81),în răspunsul de la punctul 1 se susține că „I. reprezintă abreviere pentru o altă înșiruire de cuvinte „ – fără a se precizat care ar fi această „altă înșiruire”.
Martorii audiați în cauză la solicitarea asociației pârâte au susținut că „I.” este o denumire de sine stătătoare. Martorul C. V. Nicușor – file 85 –a afirmat că „ I. nu este o abreviere”, ci este numele asociației” iar martorul S. I. - fila 142 „ în momentul în care am decis să constituim o nouă asociați, ne-am gândit la o denumire care să nu dea loc la confuzii cu denumirea asociație reclamante, așa încât am decis ca asociația pe care o constituim să ia denumirea de I., reprezentând un nume în sine și nu o abreviere a unor inițiale”, susținere reluată cvasiidentic de martorul I. Z. – fila 148, doar martorul S. I. _ fila 114 – declarând că „Asociația I. înseamnă Asociația Internațională Credința Adevărată Martorii lui Iehova” și că a fost decizia membrilor fondatori ca în denumirea asociației să fie cuprinsă și sintagma „ credința adevărată martorii lui Iehova”.
Față de toate aspectele mai sus analizate potrivit declarațiilor martorilor și a înscrisurilor prezentate,instanța concluzionează că membrii asociației pârâte au avut cunoștință de faptul că asociația reclamantă folosea în ceea ce o privește abrevierea C. (în adresare verbală dar și în anumite categorii de înscrisuri) și de asemenea că denumirea I. semnifică (așa cum de altfel este specificat în statul) „Asociația Internațională Credința Adevărată Martorii lui Iehova”, declarațiile martorilor audiați în cauză la solicitarea asociației pârâte fiind nesincere.
După cum mai sus s-a arătat, textul art. 254 alin.2 Cod civil vorbește de o „uzurpare în tot sau în parte„ a numelui, ergo, chiar și folosire unei denumiri asemănătoare poate intra sub incidența acest prevederi.
Raportându-ne strict la denumirile celor două asociații litigante, este evident că acestea nu sunt identice sau asemănătoare ; chiar dacă pentru membrii asociațiilor,care cunosc modul în care acestea au fost constituite, poate părea de domeniul evidenței că I. ar reprezenta o abreviere pentru Asociația Internațională Credința Adevărată Martorii lui Iehova, acest lucru nu este valabil pentru cei care nu aparțin acestor asociații.
Textul mai sus enunțat,în opinia instanței, nu limitează noțiunea de uzurpare a denumirii la existența unei identități / cvasiidentități între denumirile a două persoane fizice sau juridice ci și la situațiile în care o persoană folosește denumirea altei, chiar fără a avea la rândul ei o denumire asemănătoare.
Analizând dacă față de stare de fapt reclamată în cauză se poate concluziona că există o uzurpare de denumire, instanța arată în primul rând că,potrivit probelor administrate în cauză,a reieșit că după ce în cadrul asociației Credința Adevărată Martorii lui Iehova au apărut disensiuni care au culminat cu plecarea unor membrii din cadrul asociației reclamante și până al înființarea asociației pârâte, prin încheiere din data de 28 martie 2013 dată de Judecătoria G. în dosarul nr. 661/_, au mai fost înregistrate cereri de înființate a unei noi asociații, în toate regăsindu-se referirile la sintagma „ Credința Adevărată martorii lui Iehova”.
Astfel, în anul 2011, Judecătoria Tg. M. a respins cererea de înregistrare a Asociației Internaționale „ Credința Adevărată Martorii lui Jehova” (fila 23) ; prin decizia civilă nr. 7/C/ 2012 pronunțată de Tribunalul M. (filele 24-25), în soluționarea recursul declara împotriva încheierii din data de 31 iulie 2012 dată de Judecătoria Tg. Murșe în dosarul nr._ ,s-a respins cererea de acordare a personalității juridice a Asociației INTERNAȚIONALE C. reținându-se în considerente tocmai faptul că prescurtarea (denumirea) C. este de fapt abreviere denumirii Credința Adevărată martorii lui Iehova, iar prin decizia civilă nr. 6/C/ 27 noiembrie 2012 a Tribunalului M. (filele 15-17) dată în soluționarea recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 134/17 iulie 2012 s-a respins ca inadmisibilă cererea de acordare a personalității juridice a Asociației „I.” Tg. M..
De altfel, după cum instanța a arătat și în analiza mai sus făcut,martorul S. I. (fila 114) arătând că „denumirea cuprinzând și sintagma credința adevărată martorii lui Iehova […] a fost decizia membrilor asociație și membrilor fondatori” implicit a relevat că alegerea denumirii asociație pârâte s-a urmări păstrarea unor elemente din denumirea societății reclamante.
Tot acest „istoric” al relației dintre asociația reclamantă și membrii care au părăsit asociația constituindu-se în final în asociația pârâtă, chiar dacă poate fi relevant din punct de vedere decizional în ceea ce privește alegerea denumirii asociației pârâte nu reprezintă un argument irefutabil al existenței unei uzurpări.
Ceea ce reține instanța ca fiind definitoriu în dovedire existenței unei uzurpări este faptul că deși denumire asociației pârâte este I.,contrar depozițiilor martorilor audiați (parte din ei membrii în conducerea asociație),în fapt acesta nu se identifică cu această denumire ca fiind o denumire „de sine stătătoare „, câtă vreme chiar în decizia nr. 1 a Consiliului Director din data de 26.04.2013 (fila 82), în preambul se face referire la „modificarea sediului Asociației Internaționale Martorii lui Jehova”. Acest aspect este reținut de instanță ca fiind exemplificativ în ceea ce privește modul în care asociația pârâtă se raportează la propria sa denumire, însă ceea ce este mai important și concludent este faptul că publicațiile asociației ale căror copii au fost depuse la dosarul și care au fost recunoscute de unii martori ca emanând de la asociație, în caseta editorială se face referire la faptul că acestea sunt publicate „ în limba română în anul 2013 (n.n. deci după înființarea asociației pârâte)de Asociația Internațională Credința Adevărată Martorii lui Iehova” și „Asociația Internațională Martorii lui Iehova” (filele 178-185).
Referitor la aceste publicații, martorul S. I. (fila 142), căruia cu ocazia luării depoziției i-au fost prezentate două publicații, amândouă având denumirea „Turnul de veghere” a precizat că doar văzând coperta nu este în măsură a preciza ce asociație a publicat fiecare publicație în parte, revenind apoi cu mențiunea că nicuna dintre aceste nu este publicată de asociația pârâtă,în timp de martorul I. Z. (fila 148) a confirmat că asociația I. a publicat anumite reviste până la momentul la care s-a înființat Asociația Internațională Martorii lui Iehova, susținând la rândul său că nu poate face distincție între cele două publicații dacă „ nu văd cine a editat publicația”.
Conchizând că după data la care a fost înființată asociația pârâte aceasta a editat publicații cu prezentare grafică pe copertă similară publicațiilor editate de asociația reclamantă, instanța constată că pârâta a utilizat o denumire care este în parte identică cu cea a reclamantei, diferența constând doar în cuvântul „Internațională” care este inserat în denumirea asociație editoare a publicației.
Un aspect interesant de observat este acela în publicațiile pe care asociația reclamantă le-a editat în aul 2013, probabil pentru a împiedica producerea unor confuzii, s-a menționat în caseta editorială că publicare în revistei s-a făcut de către Asociația „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” indicând și sediul asociației. În schimb, mai constată instanța, în publicațiile din anul 2013 ale Asociației Internațională Credința Adevărată Martorii lui Iehova mai sus menționate (n.n. instanța are în vedere menționare editorială și nu denumirea asociației pârâte care în fapt le-a publicat) se indică datele de accesare pe internet: „ http://the-true-jwoltenia.ro și www.vestitorulimparatiei.ro”, adică aceleași date care se regăseau indicate în publicațiile asociație reclamante editate anterior anului 2012 și care nu se mai indică și în publicațiile de după anul 2013, confirmându-se susținerile reclamantei referitoare la faptul că uzurpare de denumire s-a extins la această modalitate de expunere care este internetul.
Față de toate aceste argumente mai sus expuse, instanța conchide că s-a dovedit în cauză existența unei uzurpări a denumirii asociației reclamante,,
Pentru a fi în cauză incidente prevederile art. 254 alin.2 Cod civil, instanța a analizat în ce măsură această uzurpare este de natură lezionară.
În declarațiile martorilor audiați în cauză s-a insistat foarte mult pe aspecte legate de modul în care s-a produs scindarea în cadrul asociației reclamante, pe aspecte legate de faptul că la momentul respectiv mai mulți membrii au părăsit asociația reclamantă și pe chestiuni care țin de disturbarea activității acesteia.
Subliniind că deși membrii ai asociației pârâte sunt acei membrii ai asociației reclamante care au părăsit asociația și au avut mai multe încercări de a se constitui ca o asociație de sine stătătoare, litigiul în cauză se poartă cu Asociația „I.” și doar cu privire la această asociație se poate discuta în ce măsură uzurparea care am conchis că s-a produse este lezionară pentru asociația reclamantă, prin urmare instanța apreciază că nu se impun a fi analizate condițiile și consecințele directe ale „rupturii” produse în 2008.
Asociația reclamantă a susținut că folosire de către asociația pârâtă a unei denumiri asemănătoare este prejudiciantă prin aceea că poate produce confuzie,atât pentru membrii proprii cât și pentru cei străini asociațiilor și care ar putea astfel că le confunde, deși principiile pe care le împărtășesc membrii asociațiilor sunt diferite.
Dacă în ceea ce privește existența unei confuzii în rândul membrilor asociațiilor, toate probele testimoniale administrate în cauză au relevat că o astfel de confuzie a existat la nivelul anului 2008,dar că în timp direcțiile celor două asociații s-au clarificat pentru proprii membrii.
În schimba,ceea ce reține instanța este că evident, între cele două asociații există diferențe în ceea ce privește principiile pe care acestea își fundamentează credința (indiferent dacă aceste considerente au fost decisive în părăsire de către unii membrii a asociație reclamante).
Instanța nu este în măsură a face aprecieri asupra acestor principii, opinia instanței fiind strict centrată asupra faptului că aceste diferențe au reieșit că există din depozițiile martorilor audiați.
Astfel,martorul Migdale D. L. (fila 87), a arătat că „în cadrul asociație (n.n. Adevărata Credință a Martorilor lui Iehova) începând cu anul 2008, un grup de persoane, pe motive confesionale legate de credință, s-au disociat de conducere asociație. Este vorba de un grup de câteva zeci de persoane care au înțeles să introducă învățături străine de principiile biblice […] prin broșuri au schimbat învățăturile de bază ale credinței …”.
Martorul D. D. O. (fila 89) a susținut că membrii care ulterior au părăsit asociația „ au încercat să compromită principiile credinței […] promovau alte principii ”.
Martorul Szekeli V. (fila 106)a arătat că „au încercat (n.n. acești membrii „disidenți) să introducă aceste principii noi în credința noastră, au încercat să înlocuiască credința cu tradiția„.
Martorul D. G. (fila 110) de asemenea a arătat că „ principiile biblice ale acestora (n.n. cele două asociații litigante) sunt total diferite „.
Martorul Mistocliu G. (fila 144) a susținut că „ despărțire care s-a produs în 2008 a avut la bază neînțelegeri legate de principii biblice”, în același sens fiind și depoziția martorului Dmian F. G. 8 fila 146).
O parte din martorii audiați în cauză la propunere asociației pârâte au încercat să inducă ideea că între cele două asociații nu există neînțelegeri legate de credință ; spre exemplu martorul C. V. Nicușor (fila 85), a arătat că „asociația pârâtă nu are scop religios „, în timp de martorul S. I. (fila 143) a susținut la rândul său că „Asociația I. nu are scop religios” dar a precizat că totuși „scopul [..] este acela de edificare a oricărei persoane care participă cu privire la principiile credinței”.
Cu toate acestea, martorul S. I. (file 112), a declarat că „ în anul 2008 au început să apară diferențe neesențiale între Asociația Credința Adevărată Martorii lui Iehova și acea fracțiune constituit ulterior [ …] una dintre deosebirile care apar între cele două credințe este de exemplu că asociația Credința Adevărată martorii lui Iehova acceptă studiul literaturii venite de la societate martorilor din Statele Unite din 1950 care privește anumite principii biblice în timp ce asociația de la Cluj nu acceptă această literatură „,iar martorul I. Z. (fila 148) a confirmat că „ au apărut neînțelegeri pe fondul învățăturilor asociației”.
Având în vedere toate aceste declarații, după cum mai sus s-a arătat, instanța concluzionează că există diferențe între principiile de credință ale celor două asociații, iar pe cale de consecință, prezentarea propriilor principii de către asociația pârâtă în publicații care au fost editate sub o denumirea asemănătoare cu aceea a asociație reclamante are un caracter prejudiciant.
În consecință, instanța apreciază ca fiind întemeiată sub acest aspect acțiunea dedusă judecății și urmează a dispune admiterea cererii, cu consecința obligării asociației pârâte la încetare atingerii nelegitime aduse dreptului la denumire al asociației reclamante, în temeiul prevederilor art. 254 alin.2 coroborat cu art. 257 Cod civil.
În ceea ce privește cel de-al doilea petit al cerii introductive, cel prin care se solicită constatarea caracterului ilicit al folosirii denumirii de către asociația pârâtă, instanța consideră că aceste nu poate fi analizat decât simultan cu cel de-al treilea petit, care privește obligarea pârâtei la schimbare denumirii.
În soluționare primului capăt de cerere, instanța a concluzionat că prin folosite de către asociația pârâtă, în publicațiile sale a denumirii „Asociația Internațională Credința Adevărată martorii lui Iehova” s-a adus o atingere la dreptul al denumire al reclamantei, prin urmare implicit s-a considerat că folosirea aceste denumirea. Denumirea asociației pârâte fiind „I.”, folosire oricărei alte denumiri care poate aduce prejudicii este ilicită, astfel că aceste aspecte fiind mai sus analizate, instanța nu consideră necesar să revină asupra lor.
În ceea ce privește folosirea de către asociația pârâtă a denumirii de „I.”, instanța constată că strict raportat la această denumire nu se poate discuta de un caracter ilicit,în condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus înființarea asociației cu această denumire - încheierea din data de 28.03.2013 dată de Judecătoria G. în dosarul nr. 661/_, rămasă definitivă prin respingere recursului prin decizia civilă nr. 190/14.11.2013 a Tribunalului Harghita, iar în prezentul litigiu nu este permisă examinarea modului în care s-a pronunțat hotărârea prin care asociația pârâtă a fost înființată cu acest nume.
Acest considerent este valabil și în ceea ce privește cel de-al treilea petit al acțiunii. Asociația pârâtă dobândindu-și în mod legal denumirea, nu există o justificate pentru a se dispune obligarea la schimbare denumirii.
Sub acest aspect, instanța arată în primul rând că nu folosirea denumirii de „I.” aduce atingere dreptului la denumire al asociației reclamante, ci cea care se regăsește pe publicații, prin urmare finalitatea urmărită de reclamantă, aceea de încetare a atingerii dreptului său la denumire,este atinsă prin admiterea primului petit.
În al doilea rând, instanța mai arată că deși potrivi prevederilor art. 253 persoana prejudiciată prin atingere adusă unui drept nepatrimonial poate solicitat luarea unei măsuri de natură a duce la restabilirea dreptului atins, această restabilire nu s-ar realiza prin obligarea pârâtei la schimbare denumirii sale licit obținute.
Referitor la petitul prin care s-a solicitat obligarea asociației pârâte la publicarea hotărârii de condamnare, instanța arată că, potrivit prevederilor art. 253 alin. 3 lit. a Cod civil, o astfel de obligație poate fi dispusă în măsura în care instanța o apreciază ca necesară pentru a se ajunge la restabilirea dreptului atins.
Contrar apărărilor formulate de asociația pârâtă sub acest aspect, instanța arată că nu este necesară preexistența existența unei hotărâri judecătorești distincte, ci a unei analize anterioare care stabilește săvârșirea faptei ilicite, chiar în conținutul aceleiași hotărâri prin care se dispune și publicarea ei iar textul nu se referă la o hotărâre de condamnare penală, ci la însăși hotărârea civilă prin care se interzice săvârșirea faptei ilicite, încetarea acesteia sau se constată caracterul ilicit al încălcării dreptului persoanei.
Prin prisma prevederilor mai sus menționate, instanța consideră că se impune a se analiza în ce măsură este eficientă o asemenea măsură de restabilire a dreptului atins, în condițiile în care reclamanta nu a indicat nici un argument în susținerea cererii.
Astfel,instanța arată că pentru a fi eficientă ca măsură de restabilire a dreptului atins, publicarea hotărârii de condamnare trebuie să aibă loc la un moment cât mai apropiat de cel al săvârșirii faptei ilicite (de uzurpare de denumirii), ori în cauză, ultimele publicații care au fost editate sub denumirea de „Asociația Internațională Credința Adevărată Martorii lui Iehova” sunt din anul 2013, iar din declarațiile martorilor audiați (fără a le mai relua, întrucât aceste au fost analizate anterior),reiese că în ceea ce privește membrii asociațiilor litigante nu mai există neclarități cu privire la distincție dintre ele.
Pentru ca reparația să fie una eficientă, este necesar ca sfera persoanelor care au acces la publicațiile în care va fi publicată hotărârea de condamnare să fie cel puțin egală cu a persoanelor care au luat la cunoștință de faptă și să le includă pe acestea, ori în cauză nu s-a indicat de către reclamantă care ar fi categoriile de publicații pe care le citesc membrii săi (cu excepția literaturii proprii), pentru ca publicarea hotărârii să ajungă la cunoștința lor și să aibă un astfel de impact.
Cererea de altfel, așa cum a fost formulată, de publicare a condamnării „într-un ziar național ” este cel puțin vagă, raportat la criteriile mai sus amintite, astfel încât,având în vedere prevederile art. 253 Cod civil, instanța conchide că nu este fondată această cerere, care nu este de natură a duce la restabilirea dreptului atins, și pe cale de consecință va dispune respingerea acestui petit.
În fine în ceea ce privește cererile formulate de ambele părți litigante de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, instanța va reține incidența în cauză a prevederilor art. 453 alin.2 Cod de procedură civilă,având în vedere că cererea dedusă judecății a fost admisă doar în parte.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de asociația reclamantă, instanța constată că ă aceste constau din: taxa de timbru judiciar în valoare de 80 de lei (filele 3, 42) – respectiv 20 de lei pentru fiecare petit și onorariul avocațial în cuantum de 2000 de lei (filele (201 -202), iar cele efectuate de asociația pârâtă se constată că se constituie din onorariile avocațiale în valoare de 2000 lei (filele 203-203) și respectiv 1860 (filele 205-206).
În raport de admitere doar a unui petit din cele cuprinse în cererea introductivă, instanța apreciază că se justifică acordarea în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 520 lei, iar în ceea ce privește asociația pârâtă, raportat la respingerea a trei petite din cererea introductivă, se justifică acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2895 lei.
Potrivit prevederilor mai sus menționatului articol, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată, urmând a dispune obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sume de 2375 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cerere formulată de reclamanta Asociația „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” cu sediul în Cluj N., ., ., C. 7978815în contradictoriu cu pârâta Asociația „I.” cu sediul în Tg. M., . A, jud. M. și în consecință:
Dispune obligarea pârâtei la încetarea atingerii nelegitime a dreptului la denumire al reclamantei.
Respinge celelalte petite ale cererii introductive.
Compensează în parte cheltuielile de judecată făcute de părți și obligă reclamanta la plata sumei de 2375 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2015.
Președinte, M. M. | ||
Grefier, S. D. fiind în concediu semnează prim-grefier C. S. |
Red./Thred:M.M.
M.T./4 ex./20.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 108/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
