Partaj judiciar. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 62/251/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 145/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. B.
Judecător: A. A.-B.
Judecător: R. I.
Grefier: C. M. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de intervenienții B. A. și B. E., cu domiciliul în Luduș, ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 100 din 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Luduș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 11 iunie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 18 iunie 2015, încheierea amintită făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 100 din data de 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Luduș s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului Luduș și excepția excepția inadmisibilității acțiunii și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. Ș. în contradictoriu cu pârâtul Orașul Luduș și intervenienții accesorii B. A., și B. E., având ca obiect „partaj judiciar”.
S-a constatat că masa partajabilă se compune din imobilul teren în suprafață de 4641 mp înscris în CF nr. 673 Luduș nr. topografic 37/1, 39/2/1, 40/1, 41/1, 42/1, 43/1, delimitat prin punctele_-_-_-_-_-_-_-_ și 201, asupra cărora părțile sunt coproprietare în cote de 467/4641 părți reclamantul, 67/4641 părți intervenienții B. A. și B. E. și 4107/4641 părți pârâtul Orașul Luduș, s-a dispus sistarea stării de indiviziune în care se află părțile prin formarea a două loturi astfel:
a) Lotul nr. 1 format din terenul în suprafață de 467 mp identificat prin punctele :_-_-_-_-102 și 101 conform anexei nr.1 din completarea nr. 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză și care face parte din prezenta cauză.
b) Lotul nr. 2 format din terenul în suprafață de 4174 mp identificat prin punctele_-_-_-_-_-_-_-_ și 201 conform anexei nr.1 din completarea nr. 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză și care face parte din prezenta cauză.
S-a atribuit lotul nr. 1 reclamantului iar lotul nr. 2 a rămas în indiviziune intervenienților B. A. și B. E. în cotă de 67/4641 părți și pârâtului Orașului Luduș în cotă de 4107/4641 părți.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra lotului nr. 1 în favoarea reclamantului M. Ș. și a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții B. A. și B. E., intervenienții fiind obligați în solidar la plata către reclamant a sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
De asemenea s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului Orașul Luduș la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului Luduș, că aceasta este neîntemeiată întrucât există identitate între calitatea de titular al raportului juridic de drept dedus judecății și calitatea de titular din prezentul proces. S-a reținut că în cauză coproprietar al terenului ce face obiectul prezentei cauze este Orașul Luduș și nu Statul român, întrucât terenul în litigiu face parte din domeniul privat al Orașului Luduș.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât în prezenta cauză calitate procesuală are Orașul Luduș și nu Statul român.
În ceea ce privește cererea de sistare a stării de indiviziune instanța a constatat că masa partajabilă se compune din imobilul teren în suprafață de 4641 mp înscris în CF nr. 673 Luduș, nr. topografic 37/1, 39/2/1, 40/1, 41/1, 42/1, 43/1, delimitat prin punctele_-_-_-_-_-_-_-_ și 201, după cum rezultă din completarea nr. 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul F. M., asupra cărora părțile sunt coproprietare în cote de 467/4641 părți reclamantul, 67/4641 părți intervenienții B. A. și B. E. și 4107/4641 părții Orașul Luduș.
În privința împărțirii terenului, instanța a procedat, în baza art. 983 alin. 2 și art. 987 Cod procedura civilă, la împărțirea masei partajabile prin formarea a două loturi, criteriile avute în vedere la stabilirea acestora fiind: modul în care s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamantului prin ordinul prefectului nr. 37/10.03.1995 și împrejurarea că intervenienții și pârâtul Orașul Luduș nu au solicitat ieșirea din indiviziune.
În ceea ce privește petitul având ca obiect înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în urma partajului constând în dreptul de proprietate asupra imobilul, terenul în suprafață de 467 mp identificat prin punctele:_-_-_-_-102 și 101 conform anexei nr.1 din completarea nr. 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză, care formează proprietatea reclamantului, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 888 din Cod civil, a admis cererea.
În ceea ce privește cererea de intervenție prin care s-a cerut să se constate inadmisibilitatea cererii de partaj în privința suprafeței de teren înscrise în CF nr. 673 Luduș, cu nr. topografic 32/3/2 ce reprezintă cale de acces la cele două imobile, aceasta fiind întemeiată doar în parte, întrucât pe terenul ce face obiectul prezentei cauze în cartea funciară în dreptul celor două construcții edificate pe imobilul teren ce face obiectul partajului nu s-a înscris în cartea funciară nicio cale de acces, s-a apreciat că aceasta este nefondată întrucât prin ordinul prefectului nr. 37/10.03.1995 terenul care reprezintă cale de acces la cele două construcții a fost atribuit în proprietate reclamantului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța față de împrejurarea că pârâtul Orașul Luduș a recunoscut la primul termen de judecată pretențiile reclamanților, în conformitate cu dispozițiile art. 275 din Codul de procedură civilă, a respins solicitarea reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată față de acest pârât, însă față de opoziția intervenienților referitor la partajarea imobilului coproprietatea părților în conformitate cu dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă a obligat pe aceștia să plătescă reclamantului suma de 750 lei reprezentând jumătate din onorariul apărătorlui achitat de reclamant în prezenta cauză.
Împotriva hotărârii au declarat recurs intervenienții cerând ca în uirma admiterii acestuia să se modifice în parte hotărârea în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanți, exceptând de la partaj porțiunea de teren reprezentând curtea din dreptul apartamentului nr. 1, delimitată de punctele_-_, cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de folosință comună pentru cele două apartamente asupra porții de acces din . porții de curte menționate anterior. S-a mai cerut respingerea cererii reclamanților de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată. S-a mai cerut obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea judecătoriei este nelagală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a partajat întreg terenul, fără a se ține seama de faptul că prin raportul de expertiză topografică s-apropus că „rămâne în folosință comună pentru cele două apartamente, poarta de acces din . de curte din dreptul apartamentului nr. 1, delimitate de punctele_-_-_-_-102 și 101”.
S-a arătat că prin menținerea hotărârii pronunțate de judecătorie recurenții ar fi puși în situația de a le fi încălcat dreptul de proprietate prin imposibilitatea de a exploata în mod normal apartamentul care le aparține.
În privința cheltuielilor de judecată la care au fost obligați de către pirma instanță, s-a arătat că opoziția lor a vizat doar porțiunea de teren care ar trebui folosită în comun.
Intimatul a depus întâmpinare cerând respingerea recursului, în principal ca inadmisibil iar în subsidiar ca nefondat. S-a cerut și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
S-a susținut de către intimat că recursul declarat este inadmisibil, potrivit art. 56 Cod de procedură civilă, conform căruia „Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.”
Legat de fondul cauzei s-a arătat că în mod corect prima instanță a respins cererea de intervenție constatând că în cartea funciară nu este înscrisă nicio cale de acces pe terenul respectiv. Prin cererea de intervenție formulată, recurenții nu au formulat vreo pretenție proprie ci au urmărit doar să sprijine apărarea pârâtului Orașul Luduș. D. prin declarația de recurs aceștia au cerut înscrierea în cartea funciară a unui drept de folosință asupra intrării în curte și asupra unei porțiuni din curte, cerere care însă este inadmisibilă cu atât mai mult cu cât chiar recursul este inadmisibil.
Analizând recursul declarat de intervenienții B. A. și B. E. instanța constată că acesta este neavenit.
Recurenții au formulat în fața primei instanțe o cerere de intervenție la data de 9 octombrie 2014, considerată de aceștia ca cerere de intervenție principală. Prin aceasta s-a cerut să se admită cererea de partaj însă ținânu-se seama de faptul că este iandmisibilă pentru suprafața de teren care reprezintă vcale de acces la cele două case alipite situtae pe ..
La termenul de judecată din 19 octombrie 2014 intervenienții și-au recalificat cererea formulată într-o cerere de intervenție accesorie, în favoarea pârâtului Orașul Luduș.
În cauză pârâtul nu a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe.
În această situație devin incidente prevederile art. 56 din Codul de procedură civilă conform cu care „Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs”.
Urmează astfel ca tribunalul să respingă ca neavenit recursul declarat, fără a mai analiza criticile formulate de recurenți.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă instanța va obliga recurenții la plata către intimatul major Ș. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neavenit recursul declarat de intervenienții B. A. și B. E. cu domiciliul în Luduș, ., județul M. împotriva sentinței civile nr. 100 din 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Luduș.
Obligă recurenții la plata către intimatul M. Ș., cu domiciliul în Luduș, B-ul 1 Decembrie 1918, ., . a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B., aflată în concediu de odihnă semnează președintele instanței, Judecător, I. D. L. | Judecător, R. I. |
redactat/tehnoredactat/A.B./20.07.2015 listat C.M.P./21.07.2015 judecator fond I. F. M. | Grefier, C. M. P. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 372/2015. Tribunalul MUREŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 354/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
