Pensie întreţinere. Decizia nr. 551/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 551/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 551
Ședința publică de la 06 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător E. O.
Grefier R. M. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelanții S. A. A., având CNP_ și V. O., având CNP_, ambii cu domiciliul în Tg. M., ./17, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 827 din data de 25 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de azi, 6 octombrie 2015.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 827/25 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul-pârât V. O. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S. A. A. și s-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 4857/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, în favoarea minorei V. A.-Alexia și în sarcina pârâtei-reclamante, de la suma 150 lei lunar la suma de 195 lei lunar, începând cu data de 08.04.2014 și până la majoratul minorei sau noi dispoziții ; totdată s-a dispus obligarea pârâtei- reclamante la plata către reclamantul –pârât a sumei de 1320 lei cu titlu de cheltuieli de judeată, fiind respinse restul cererilor ca neîntemeiate și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S. A. A. în contradictoriu cu reclamantul-pârât V. O. .
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut de către instanța de fond că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat majorarea pensiei de întreținere în favoarea minorei V. A. Alexia, a se dispune exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamant ca și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată . A mai reținut instanța că prin cererea reconvențională formulată de V. A. A. s-a solicitat a se dispune încetarea plății pensiei de întreținere, obligarea reclamantului – pârâte la restituire sumei de 300 de lei cuprinsă în actul de executare silită nr. 29/E/ 2014 al B. F. U., cu obligarea reclamantului pârât reconvențional la plata cheltuielilor de judecată .
Potrivit probelor administrate în cauză s-a constata că prin sentința civilă nr. 4857/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. s-a dispus desfacerea căsătorie părților, s-a stabilit exercitarea în comun de către părinți a autorității părintești față de minora V. A. –Alexia a cărei locuință a fost stabilită la tată și s-a dispus obligarea mamei la plata unei penii de întreținere în favoare minorei, în cuantum de 150 lei lunar .
Privitor la exercitarea autorității părintești, instanța ,având în vedere principiul stabilit de prevederile art. 397 cod civil prin raportare la argumentele expuse de reclamante în susținere cererii sale, acestea fiind circumscrise dezinteresului pe care pârâta l-ar manifestat față de minoră nu justifică aplicarea în cauză a prevederilor art. 398 alin. 1 Cod civil ,care reglementează situațiile de excepție în care se poate decide ca exercitarea autorității părintești să revină doar în sarcina unui părinte . Astfel, s-a arătat că nu s-a dovedit în cauză refuzul pârâtei-reclamante de a-și exprim acordul cu privire la luarea unor măsuri necesare minorei .
În consecință, având în vedere atât principiul interesului superior al copilului cât și dreptul copilului de a primi ghidare din partea ambilor părinți și necesitatea de a avea legături firești cu ambii părinți, instanța a conchis că din materialul probator administrat în cauză nu se poate reține incidența unui caz care să justifice exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată .
Privitor la cererea de majorare a pensiei de întreținere, în aplicarea prevederilor art. 499 alin.1, ale art. 529 și art. 531 Cod civil ,instanța a arătat că nevoile minorei cresc odată cu aceasta, iar acest aspect este unul evident, iar pensia de întreținere a fost anterior stabilită pe baza acordului exprimat de cei doi părinți, care la acest moment nu mai există, iar interesul superior al minorei este acela de a i se asigura protecția, creșterea și educarea în condiții optime, prin raportare la veniturile realizate de persoana care datorează întreținere, respectiv prin încadrarea în procentele prevăzute de lege.
Raportat la veniturile nete lunare ale pârâtei, instanța a dispus admiterea cererii sub acest aspect .
Corelativ, relativ la cererea reclamantei reconvenționale de încetare a plății pensiei de întreținere, s-a constatat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 531 Cod civil ,care presupun întrunirea unor condiții cumulative și anume să se ivească o schimbare nu doar în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea dar și în nevoia celui care o primește. Astfel, instanța a arătat că reclamanta reconvențională nu a făcut dovada că ar fi intervenit a schimbare în ceea ce privește resursele sale financiare și nici că ar fi scăzut nevoile minorei în asemenea măsură încât să fie justificată încetarea plății pensiei de întreținere de către mamă.
Relativ la cererea de obligare a pârâtului la restituirea sumei de 300 lei în temeiul art. 534 Cod civil, s-a arătat de instanță că respingere acestei cereri se justifică în considerarea faptului că petitul respectiv vizează procedura executării silite context în care reclamanta reconvențională avea posibilitatea de a uza de calea contestației la executare .
Instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 453 Cod de procedură civilă, dispunând obligarea pârâtei reclamante reconvenționale la plata cheltuielilor de judecată .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta reclamantă reconvențională solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate cu consecința admiterii cererii reconvențional, respectiv încetarea plății pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei V. A. întrucât apelanta nu are posibilitatea de a suporta plata acesteia iar nevoile minorei nu justifică plata acestei pensii ; de asemenea se solicită obligarea intimatului la restituirea sumei de 300 de lei încasată și executată silit de la apelantă și corelativ respingerea cererii de majorare a pensiei de întreținere formulată de intimat și respingerea obligației de achitare a cheltuielilor de judecată stabilite în fața instanței de fond cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în calea de atac.
În motivarea căii de atac se arată că după despărțirea părților, în condițiile în care intimatul și-a manifestat dorința de a se ocupa de creșterea și educarea minorei, prin înțelegerea părților fetița i-a fost încredințată acestuia, iar pensia de întreținerea stabilită în sarcina apelantei a fost expediată lunar, însă de mai multe ori intimatul a refuzat ridicarea sumelor, după 3 ani solicitând aceste sume pe calea executării silite.
Mai arată apelanta că, datorită faptului că în timpul căsătorie a acumulat mai multe rate la diferite bănci, în prezent este în imposibilitate de a plătii pensia de întreținere, atât timp cât veniturile sale sunt mai mici decât ratele lunare pe care trebuie să le achite .
Referitor la încetarea obligației de plată, susține apelanta că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 531 Cod civil, cu atât mia multe cu cât intimatul realizează venituri foarte mari din activitățile pe are exercitată în prezent, în timp ce apelanta ,care este și în posesia bunurilor codevălmașe este nevoită la întreținerea acestora până la finalizarea procesului de partaj .
Se mai susține că, prin înscrisurile nedatate depuse în probațiune nu se poate dovedii că minora suferă de o boală care necesită un tratament special, dimpotrivă a reieșit că fetița nu mai urmează un tratament medicamentos.
Conchizând, apelanta susține că s-a dovedit în cauză atât faptul că veniturile pe cale le obține nu-i permit să achite în totalitate ratele și datoriile cumulate în timpul căsătoriei, iar pe de altă parte, intimatul dispune de posibilități financiare mult mai mari decât apelanta, iar aspectele medicale invocate de intimat nu au fost susținute de probe .
Referitor la cel de-al doilea petit al cererii introductive, se susține că se instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale, apreciind eronat că se impune a se exercita contestația la executare, fără a se avea în vedere că s-a invocat și s-a admis temeiul judiciar ca fiind îmbogățirea fără just temei .
În ceea ce privește majorarea pensiei de întreținere, se susține că a fost nejustificat dispusă de către instanța de fond, atâta vreme cât nu s-a dovedit ce nevoile minorei sunt mai mari față de momentul la care pensia de întreținere a fost stabilită .
În fine ,privitor la cheltuielile de judecată la care apelanta a fost obligată în fața instanței de fond se arată că este nejustificat de mare cuantumul onorariului avocațial, iar câtă vreme acțiunea introductivă a fost admisă doar în parte, se impune a ser face aplicarea prevederilor art. 453 alin.2 Cod de procedură civilă. În acest sens se subliniază și că prezenta cauză este de o complexitate redusă iar în ceea ce privește petitul admis al cererii introductive, aceste a privit doar majorarea pensiei de întreținere .
În drept au fost invocate prevederile ar. 466 și urm.Cod de procedură civilă .
Și reclamantul V. O. a declarat apel împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul stabilirii pensiei de întreținere datorată de intimată minorei în cotă procentuală de 1/4 din venitule net realizat de pârâtă și nu în sumă fixă de 195 lei .
Se arată în susținerea apelului că întrucât cel puțin odată pe an salariile de indexează, apelantul ar fi în situația de a formula cereri de majorare cu fiecare schimbare intervenită, ceea ce ar fi defavorabil ambelor părți .
În drept au fost invocate prevederile art. 480 alin.2, art. 451 Cod de procedură civilă, art. 529 alin.2, art. 530 alin.3 Cod civil.
V. O. a depus și întâmpinare față de apelul formulat de S. A. A. ,prin care se solicită respingerea apelului ,în contextul în care instanța de fond temeinic a reținut că nu s-a dovedit de către apelantă o schimbare în ceea ce privește resursele sale financiare, dar nici nu a făcut dovada scăderii nevoilor minori într-o asemenea măsură încât să fie justificată încetarea plății pensiei de întreținere de către mamă, instanța ținând seama de principiul interesului superior al copilului .
Se mai arată prin întâmpinare că în ceea ce privește restituirea sumei de 300 de lei pretins achitată de două ori, corect s-a arătat că această cerere se poate analiza pe cale unei contestații la executare, iar relativ la cheltuielile de judecată, se susține că anterior promovării acțiunii, reclamantul i-a propus apelantei găsirea unei soluții pentru evitarea litigiului .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate prin cele două memorii de apel, a apărărilor expuse prin întâmpinare și având în vedere efectul devolutiv al căii de atac potrivit prevederilor art. 476 Cod de procedură civilă ,tribunalul reține următoarele:
Prin apelul formulat de S. A. A. s-a criticat în primul rând dispoziția de respingere a cererii reconvenționale pe aceasta a formulat-o .
Referitor la această critică, tribunalul constată că în mod corect, în interpretarea prevederilor art. 531 alin.1 Cod civil instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitatea edictate de acest sens, cu precizarea că, spre deosebire de modificare, unde împrejurările persistă, însă într-o formă schimbată, în cazul încetării, împrejurările care au justificat stabilirea pensiei de întreținere nu mai subzistă.
Ori în prezent cauză, nevoia fiicei părților de a i se asigura întreținere decurgând din starea de minoritate a acesteia subzistă, fără a se fi făcut dovada că nevoile acesteia sunt în asemenea măsură reduse încât să ducă la stingerea obligației de întreținere ; pe de altă parte, starea de fapt legată de posibilitățile apelantei care a fost avută în vedere la stabilirea obligației de întreținere în sarcina acesteia nu a suferit modificări, întrucât singurul motiv invocat de aceasta se referă la împrumuturi bancare pe care trebuie să le ramburseze, dar cu privire la care a susținut că au fost contractate în timpul căsătoriri și care au fost cunoscute la momentul la care odată cu desfacerea căsătorie s-a stabilit de comun acord cuantumul obligație de întreținere .
Tribunalul consideră că este nefondată și critica referitoare la respingerea cererii de restituire a sumei de 300 de lei, întrucât, contrar susținerilor apelantei, instanța de fon a dat o corectă interpretare prevederilor art. 534 Cod civil .
Prevederile mai sus indicate vorbesc despre posibilitate de restituire a întreținerii prestate în situația în care aceasta nu era datorată și a fost de bună voie prestată, ori în cauza pendinte nu există o prestare benevolă a unei obligații, ci este vorba de o sumă ce a fost reținută în cursul executării silite . După cum textual a arătat apelanta în cererea reconvențională pe care a formulat-o, acesta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 300 de lei cuprinsă în actul de executarea silită dresat în ceea ce o privește în dosarul l nr. 29/E/2014 al B. F. U. .
Apelanta a adus critici și referitor la admitere cererii principale în ceea ce privește majorarea cuantumului obligației de întreținere .
După cum corect a arătat în cauză instanța de fond, în determinarea cuantumul obligație de întreținere pe care un părinte – în cauză pârâtul - o datorează copiilor săi, potrivit prevederilor art. 529 alin.1 Cod civil, trebuie avută în vedere atât nevoia celui care o cere cât și mijlocarele celui care urmează a o plătii .
De aceea, după cum reiese în mod evident din prevederile alin.2 al aceluiași articol, în stabilirea întinderii obligați de întreținere raportarea se face la veniturile debitorului obligației de întreținere până la anumite cote ( în cauză o pătrime, fiind vorba de un copii ) din venitul lunar al acestuia, fără ca textul să impună stabilirea obligația de întreținere la această cotă .
După cum și instanța de fond a reținut, prevederile alin. 1 și 2 Cod civil trebuie interpretate coroborat, în sensul că, având în vedere cotele reglementate de alin.2 este necesar a se analiza care sunt nevoile creditorului întreținerii ca și mijloacele debitorului și în funcție de acestea să se aprecieze dacă se justifică stabilirea obligației de întreținere în cota maximală sau nu . Din această interpretare reiese că instanța nu poate stabilii cote superioare plafonului lege și totodată că, ținând seama de nevoile celui care cere și mijlocele celui care urmează a plătii, are posibilitatea să stabilească întindere obligației sub acest plafon .
Tribunalul consideră că, pentru a se justifica determinarea obligației de întreținere sub plafonul maximal, este necesar a se face dovada unei situații deosebite a debitorului, ori, după cum mai sus s-a arătat, față de momentul la care a fost inițial stabilită pensia de întreținere, nu au intervenit modificări în situația apelantei decât în ceea ce privește cuantumul veniturilor acesteia și al unor obligații suplimentare ( cu excepția popririi instituite în vederea executării obligație de întreținere ), în timp ce, după cum a arătat și instanța de fond, în mod evident nevoile minorei cresc odată cu înaintarea în vârstă a acesteia, interesul superior al minorei fiind de a i se asigura o creștere și educare în condiții optime .
Este adevărat că ambii părinți sunt obligați la a acorda întreținere copilului și de asemenea, potrivit celor consemnate în ancheta socială privitoare la situația reclamantului acesta obține venituri mari decât cel ale pârâtei, însă obligația fiecăruia părinte în parte nu este determinată de veniturile celuilalt, fiecare fiind obligat potrivit posibilităților sale .
În fine, în ceea ce privește cheltuielile de judecată la care pârâta apelantă a fost obligată în fața instanței de fond, tribunalul arată că este nefondată și critica formulată în acest sens .
În primul rând, având în vedere caracterul acțiunii deduse judecăți, acesta este de drept în întârziere și pe cale de consecință datorează cheltuieli de judecată, cu atât mai mult cu cât, anterior declanșării litigiului, reclamantul a încercat să soluționeze diferendul dintre părți pe calea medierii, însă deși a fost invitată, pârâta apelantă nu a înțeles să dea curs acestui demers .
Pe de altă parte, deși într-adevăr acțiunea introductivă a fost admisă doar în parte, instanța de fond a explicitat în considerentele hotărârii că a avut în vedere faptul că onorariul avocațial achitat de reclamant și inclus în cuantumul cheltuielilor de judecată a privit nu doar susținere acțiunii introductive ci și formularea apărărilor față de cererea reconvențională care a fost integral respinsă .
Prevederile art.453 alin.2 Cod de procedură civilă permit judecătorului ca în situația admiterii în parte a unei cereri să aprecieze în ce măsură fiecare din părți poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Ori în cauză, având în vedere atât culpă procesuală care reprezintă temeiul acordării cheltuielilor de judecată cât și faptul că unele cheltuieli de judecată - precum onorariul avocațial - au un caracter indivizibil, concluzia instanței de fond este corectă .
Art. 445 alin.2 Cod de procedură civilă prevede că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei .
Raportat la cererea apelantei de reducere a părții din onorariu avocațial care să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată, tribunalul are în vedere aceste criterii enunțate de art. 445 alin.2 Cod de procedură civilă ,reținând în acest sens în primul rând că deși valoare cauzei nu poate fi apreciată ca fiind mare, nu se poate neglija faptul că anterior începerii procesului prin același avocat s-au făcut demersuri pentru soluționarea amiabilă a diferendului dintre părți, ca și faptul că avocatul a redactat cereri, le-a susținut în fața instanței și a fost prezent la administrarea probelor .
În consecință, tribunalul consideră că și această critică adusă hotărârii instanței de fond este nefondată .
Având în vedere considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă ,tribunalul urmează a respinge ca nefondat ca nefundat apelul formulat de pârâta reclamantă reconvențională S. A. A. .
Apelul declarat de reclamantul V. O. a privit modalitatea în care a fost stabilită pensia de întreținere, respectiv în sumă fixă și nu în cotă procentuală .
Având în vedere că potrivit prevederilor art. 531 ali.2 Cod civil, pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Prin urmare,față de prevederea expresă a Codului civil, reiese că apelul formulat de reclamant nu este întemeiat, minora în reprezentarea căreia acesta acționează nefiind prejudiciată de modalitatea în care instanța de fond a înțeles să stabilească obligația de întreținere, eventuale modificări ale veniturilor datorate indexărilor salariale găsindu-și de drept reflectarea în cuantumul pensiei de întreținere .
În consecință, în temeiul prevederilor art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiate apelurile formulate de S. A. A., având CNP_ și V. O., având CNP_, ambii cu domiciliul în Tg. M., ./17, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 827/25.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 octombrie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, E. O. | |
Grefier, R. M. G. lipsind din instanță semnează prin grefier C. S. |
Red./Tehnored.M.M/21.10.2015
Listat C.Ș./21.10.2015
8 pag/4 ex./Judecător fond C. D.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 687/2015. Tribunalul MUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 547/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
