Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 529/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 529/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 529/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 529/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător E. O.
Grefier R. M. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta G. T. – K., având CNP_, cu domiciliul în Tg. M., .. 19, ., împotriva sentinței civile nr. 5630 din data de 29.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de azi, 29 septembrie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5630/29.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M., au fost admise în parte atât cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. S. C., cât și cererea reconvențională formulată de pârâta G. T. K., fiind modificat dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora V. M. – S., născută la data de 12.02.2010, încuviințat prin sentința civilă nr. 3487/27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosarul nr._ și rămasă definitivă prin decizia nr. 252/09.10.2012 pronunțată de Tribunalul M.. A fost stabilit dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora după următorul program:
-în prima și a treia săptămână plină din lună de vineri ora 16:00 și până duminică la ora 17:00, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei pârâte de către reclamant și aducerea acesteia la domiciliul mamei pârâte; în situația în care minora nu poate fi predată reclamantului din motive obiective într-o săptămână, reclamantul își va putea exercita dreptul de a avea legături personale cu minora, după același program, în săptămâna următoare;
-în a doua și a patra vineri din lună de la ora 16:00 la ora 19:00, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei pârâte de către reclamant și aducerea acesteia la domiciliul mamei pârâte;
-în zilele de 25 și 26 decembrie ale anilor impari și respectiv în zilele de 31 decembrie și 1 ianuarie ale anilor pari, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei pârâte de către reclamant la ora 09:00 a zilelor de 25 decembrie, respectiv 31 decembrie și aducerea acesteia la domiciliul mamei pârâte la ora 20:00 a zilelor de 26 decembrie, respectiv 1 ianuarie;
-în prima și a doua zi a Paștelui ortodox, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei pârâte de către reclamant la ora 09:00 a primei zile și aducerea acesteia la domiciliul mamei pârâte la ora 20:00 a celei de a doua zi;
-5 zile în a doua jumătate a vacanței de iarnă, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei pârâte de către reclamant la ora 09:00 a primei zile și aducerea acesteia la domiciliul mamei pârâte la ora 20:00 a celei de a cincea zi, astfel încât să fie respectat și dreptul mamei pârâte de a petrece zilele de 31 decembrie și 1 ianuarie ale anilor impari cu minora;
-a cincea săptămână din vacanța de vară, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei pârâte de către reclamant la ora 09:00 a primei zile și aducerea acesteia la domiciliul mamei pârâte la ora 20:00 a ultimei zile.
Prima instanță a încuviințat cererea reclamantului ca minora să poată fi ridicată de la domiciliul pârâtei și de către mama reclamantului, V. A., iar pârâta a fost obligată să aducă la cunoștința reclamantului grădinița/școala pe care o frecventează minora și să îi permită acestuia să viziteze minora cu ocazia evenimentelor la care este permis și accesul părinților la grădiniță/școală.
Au fost compensate integral cheltuielile de judecată efectuate de reclamant și pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 3487/2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._, s-a stabilit anterior dreptul reclamantului la menținerea legăturilor personale cu minora.
A reținut prima instanță că, la data pronunțării sentinței civile nr. 3487, respectiv la data de 27.04.2014, minora avea vârsta de 2 ani și aproximativ 2 luni, iar, la data pronunțării prezentei sentințe, minora are vârsta de 4 ani și aproximativ 10 luni, realizând deja ce este bine sau rău pentru ea. Din declarațiile martorului C. V., a rezultat că minora refuză să bea apă rece sau să mănânce înghețată deoarece știe că nu poate să mănânce sau să bea mâncare sau băutură rece. Din declarațiile aceluiași martor rezultă că, deși minora are în continuare o imunitate scăzută, recomandându-i-se să nu schimbe brusc temperatura, totuși, aceasta nu mai suferă de o boală cronică de care suferea când era mai mică, starea sănătății minorei îmbunătățindu-se.
Din cuprinsul adeverinței nr. 6301/22.10.2014 eliberată de S.C. Foraj Sonde S.A. M., prima instanță a reținut că pârâta, în perioada 02.09.2013 – 09.10.2014 a fost plecată câte aproximativ 2 săptămâni aproape în fiecare lună în deplasare în Serbia, astfel încât nu s-a mai aflat tot timpul lângă minoră pentru a se putea justifica necesitatea prezenței minorei lângă mamă în fiecare noapte.
În aceste condiții, s-a apreciat că, într-adevăr, condițiile care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 3487/2012 a Judecătoria Târgu M. s-au modificat, astfel încât se impune modificarea măsurilor cu privire la dreptul părintelui divorțat de a avea legături personale cu minora M. – S..
În acest sens, s-a arătat că, deși interesele părinților sunt în conflict, drepturile și interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate, de dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuind să beneficieze nu doar părinții ci și copiii (cauza Ignaccolo – Zenide împotriva României, Hotărârea C.E.D.O. din data de 25 ianuarie 2000). Prima instanță a avut în vedere nu doar materialul probator administrat în cauză, dar și vârsta minorei, respectiv 4 ani și aproximativ 10 luni, vârstă la care eventualele tratamente la care este supusă din partea părinților pot determina consecințe grave asupra dezvoltării psihice și fizice viitoare, în condițiile în care părțile nu mai pot să pună minora la adăpostul unei vieți firești de familie, dimpotrivă, ei cauzând perturbări ale dezvoltării afectiv – emoționale, determinate de climatul conflictual cauzat de comportamentul lor.
S-a apreciat că scopul avut în vedere de lege prin dispozițiile privitoare la încuviințarea dreptului de exercitare a legăturilor personale cu minora, respectiv de a permite părintelui și copilului să creeze o legătură afectivă puternică, precum și de a asigura respectarea drepturilor prevăzute de lege ale părintelui de a veghea la creșterea și educarea copilului său minor și al copilului de a beneficia de afecțiunea și îngrijirea ambilor părinți, este posibil a fi atins prin stabilirea unui program în care reclamantul să aibă legături personale cu minora mai larg. Deși pârâta a susținut că, uneori minora este adusă de reclamant murdară după programul de vizită sau minora se îmbolnăvea după ce venea de la reclamant sau folosea cuvinte triviale, aspecte susținute și de către martorul C. V., totuși, a fost de acord cu stabilirea unui program de vizită a minorei, chiar dacă mai restrâns decât cel solicitat de către reclamant și chiar decât cel existent, conștientizând că minora trebuie să se bucure și de prezența tatălui acesteia. Din declarația martorului V. G. D., prima instanță a reținut că acesta nu are cunoștință ca minora să se fi simțit rău după ce a mâncat ceva la reclamant, că nu a văzut fetița murdară și nu l-a auzit pe reclamant să strige sau să lovească fetița, contrazicând astfel insinuările pârâtei conform cărora ar exista posibilitatea ca minora să fie lovită în timpul programului de vizită. Chiar dacă pârâtul a fost sancționat contravențional astfel cum rezultă din adresa nr._/28.10.2014 a Poliției Municipiului Tîrgu M., nu rezultă că acesta ar fi fost violent fizic sau verbal cu minora.
De asemenea, judecătoria a constatat faptul că la domiciliul reclamantului minora are condiții materiale și morale pentru a rămâne chiar și pe timpul nopții, astfel cum rezultă din ancheta socială nr. 3695/19.06.2014 efectuată de Primăria Sîncraiu de M., reclamantul fiind ajutat să aibă grijă de aceasta și de mama sa, aspect reieșit și din declarațiile martorului V. G. D..
Arătând că tatăl va trebui să conștientizeze responsabilitatea nu doar de a petrece câteva ore cu minora, ci de a îngrijirii de aceasta, cu respectarea condițiile de alimentație, medicamentație și igienă care se impun, instanța a încuviințat cererea tatălui de a permite minorei să rămână și peste noapte la locuința acestuia.
Având în vedere problemele existe în trecut cu privire la imposibilitatea de predare a minore în unele săptămâni și conflictele generate de această stare de fapt, instanța a dispus ca, în situația în care minora nu poate fi predată reclamantului din motive obiective într-o săptămână, reclamantul să își poată exercita dreptul de a avea legături personale cu minora, după același program, în săptămâna următoare.
Totodată, instanța va încuviința și cererea reclamantului ca, în a doua și a patra vineri din lună de la ora 16:00 la ora 19:00, să aibă legături personale cu minora prin ridicarea minorei de la domiciliul mamei pârâte de către reclamant și aducerea acesteia la domiciliul mamei pârâte, având în vedere că interesul minorei este de a avea o legătură constată cu părintele la care nu locuiește.
Având în vedere interesul minorei de a petrece și sărbătorile în mod egal împreună cu cei doi părinți, instanța consideră necesară încuviințarea unei legături personale cu minora a tatălui și în zilele de 25 și 26 decembrie ale anilor impari și respectiv în zilele de 31 decembrie și 1 ianuarie ale anilor pari, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei pârâte de către reclamant la ora 09:00 a zilelor de 25 decembrie, respectiv 31 decembrie și aducerea acesteia la domiciliul mamei pârâte la ora 20:00 a zilelor de 26 decembrie, respectiv 1 ianuarie. De asemenea, având în vedere că reclamantul a invocat religiile diferite ale părților, aspect care conduce la concluzia că sărbătorile pascale nu coincid de obicei, instanța va încuviința ca reclamantul să aibă legături personale cu minora în prima și a doua zi a Paștelui ortodox, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei pârâte de către reclamant la ora 09:00 a primei zile și aducerea acesteia la domiciliul mamei pârâte la ora 20:00 a celei de a doua zi.
Cererea reclamantului de a avea legături personale cu minora în timpul vacanțelor, a fost încuviințată, prin stabilirea unui orar mai restrâns decât cel solicitat.
Avându-se în vedere neînțelegerile dintre părți cu privire la persoana care poate prelua minora de la domiciliul mamei, judecătoria a încuviințat și cererea reclamantului ca minora să poată fi ridicată și de către mama acestuia, V. A., dar nu și de alte rude de gradul 1 ale reclamantului în condițiile în care acesta nu a indicat cine ar putea fi aceste rude, iar fratele reclamantului este rudă de gradul 2 cu acesta.
Pentru a nu împiedica reclamantul să aibă un rol activ în viața minorei și să participe și la evenimentele organizate la grădiniță sau școală, având în vedere și acordul pârâtei cu privire la acest aspect, a fost obligată pârâta să aducă la cunoștința reclamantului grădinița/școala pe care o frecventează minora și să îi permită acestuia să viziteze minora cu ocazia evenimentelor la care este permis și accesul părinților la grădiniță/școală.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, au fost avute în vedere prevederile art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Însă, în considerarea faptului că au fost admise în parte atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, instanța, a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant și pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel G. T. K., solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul eliminării din programul de vizitare a dispozițiilor referitoare la ridicarea minorei în cea de-a doua și a patra zi de vineri din fiecare lună în intervalul orar 1600 – 1900. De asemenea, apelanta a mai solicitat schimbarea programului de vizitare în sensul ca de Paștele ortodox, minora să stea un an la aceasta și un an la pârât sau o zi la aceasta și două zile la pârât. În final, apelanta a arătat că nu este de acord ca minora să fie ridicată de mama reclamantului, ridicarea și înapoierea copilului să se facă personal de către tatăl-intimat. Totodată, a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, alături de o reluare succintă a cererilor formulate de părți în prima instanță și a celor expuse în considerentele hotărârii atacate, în esență, apelanta a arătat că:
- în condițiile în care tatăl are drept de vizită a doua și a patra după amiază de vineri, mama nu mai are posibilitatea de a petrece cu minor 2-3 zile pentru a se deplasa la sfârșiturile de săptămână. În continuare, s-a precizat că, în condițiile în care tatăl are posibilitatea de a petrece cu minora în prima și a treia săptămână un interval de timp situat între ora 16 a zilei de vineri și până duminică la ora 19, echitabil ar fi ca și mama să beneficieze de această posibilitate;
- apelanta a precizat că aparține cultului ortodox, solicitând astfel să beneficieze de dreptul de a sta împreună cu minora în perioada sărbătorilor pascale. În acest sens, la dosar a fost depusă chitanța ce face dovada achitării contribuției anuale la Arhiepiscopia Ortodoxă pe anii 2012-2013 de către G. T.;
- mama intimatului, numita V. A., provoacă deseori scandal atunci când vine după minoră, iar minora și-a exprimat de câteva ori opinia că „este bătută” de bunica acesteia și că nu vrea să meargă cu ea.
Intimatul V. S. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. De asemenea, s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că:
- este nu numai în interesul minorei ci și un drept al acesteia de a se bucura de educația ambilor părinți, în cote egale, astfel că nu se impune eliminarea dispozițiilor privind programul de vizitare în prima și cea de-a treia vineri din lună, intimatul beneficiind doar de 6 ore din cele 168 câte are o săptămână;
- apelanta nu frecventează biserica ortodoxă, ci pe cea a mamei sale care este de altă religie decât cea ortodoxă;
- bunicii au drepturi egale în raport cu nepoții lor, orgoliile și dorința de a-i pedepsi pe unii ori pe alții, este de natură a afecta educația minorului și sentimentele firești dintre nepoți și bunici.
Procedând la examinarea apelului declarat, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 466-482 Cod procedură civilă, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat:
După cum s-a arătat și în considerentele hotărârii atacate, interesul superior al copilului se circumscrie dreptului acestuia la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat inclusiv de art. 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Exercitarea autorității parentale de către ambii părinți reprezintă o componentă importantă ansamblului de factori care contribuie la o dezvoltare armonioasă a personalității minorului. Prin urmare, minorul nu poate fi lipsit de această componentă decât pentru motive justificate de interesul său superior.
De asemenea, limitarea legăturilor firești dintre părinte și copil trebuie făcută fără a afecta dreptul la respectul vieții de familie, prevăzut atât de art. 22 din Legea nr. 272/2004, cât și de art. 8 din CEDO și de Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, care stabilesc că este în interesul minorului, dar și al părintelui, de a avea o viață de familie, aceasta presupunând menținerea legăturilor personale dintre părinte și minor în mod efectiv.
Dreptul copilului de a stabili și menține relațiile personale cu părinții (și reciproc) este garantat de art. 8 din Convenția Drepturilor Omului și de art. 14 alin 1 si 2 din Legea nr. 272/2004.
Examinând în lumina acestor principii programul de vizitare stabilit de către prima instanță, având în vedere și obligația de cooperare între cei doi părinți în ceea ce privește orice element care vizează persoana minorului, tribunalul constată că în prezent programul stabilit de prima instanță nu realizează un raport optim între necesitatea reluării și restabilirii unor relații firești dintre tată și minora M. S. și necesitatea unei anumite stabilități a programului și obișnuințelor minorei.
Astfel, includerea în programul de vizitare a intervalelor de timp din a doua și a patra zi de vineri din lună de la ora 1600 la ora 1900, este de natură, pe de o parte de a o priva pe mamă de posibilitatea organizării unor deplasări la sfârșit de săptămână, iar pe de altă parte, ar însemna o frecvență de neacceptat în ceea ce privește deplasarea minorei între locuințele celor doi părinți.
Prin urmare, instanța de apel găsește ca întemeiate susținerile apelantei referitoare la necesitatea eliminării din programul de vizitare dispoziția referitoare la ridicarea minorei V. M. S. în a doua și a patra zi de vineri din lună de la ora 1600 la ora 1900.
În privința celorlalte două solicitări ale apelante, tribunalul se raliază opiniei primei instanțe, apreciind că nu se impune schimbarea dispozițiilor referitoare la programul de vizitare în perioada Paștelui și cele referitoare la ridicarea minorei de către bunica paternă.
Astfel, prin adeverința depusă în fața instanței de apel, apelanta a făcut dovada că tatăl acesteia a achitat contribuția la Arhiepiscopia Ortodoxă. Dovada religiei bunicului matern nu poate conduce la înlăturarea dispozițiilor primei instanțe, (prin prisma faptul că sărbătorile pascale nu coincid de obicei), de încuviințare ca tatăl să aibă legături personale cu minora în prima și a doua zi a Paștelui ortodox, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei pârâte de către reclamant la ora 09:00 a primei zile și aducerea acesteia la domiciliul mamei pârâte la ora 20:00 a celei de a doua zi.
De asemenea, prin materialul probatoriu administrat în cauză, apelanta nu a făcut nici dovada susținerilor referitoare la comportamentul pretins agresiv al numitei V. A.. Chiar acceptând posibilitatea ivirii unor dispute verbale cu ocazia ridicării minorei de către bunică, tribunalul apreciază că acestea nu pot sta în calea ajutorului pe care bunica îl acordă tatălui în situațiile în care acesta nu se poate prezenta la timp pentru a ridica minora de la domiciliul mamei. De asemenea, după cum a arătat și intimatul, noțiunea de viață de familie, trebuie privită inclusiv dintr-o perspectivă extinsă, perspectivă ce implică relații firești de apropiere între bunici și nepoți.
Raportat la faptul că părțile au domiciliile apropiate, în opinia instanței de apel, programul stabilit de prima instanță, modificat prin eliminarea programului din a doua și a patra zi de vineri din lună, corespunde în prezent pe deplin principiului exercitării drepturilor părintești numai în interesul superior al copilului.
Desigur, în funcție de modul de evoluție a relațiilor, programul stabilit prin prezenta hotărâre va putea fi ulterior modificat printr-o altă hotărâre judecătorească în sensul lărgirii timpului petrecut de tată cu fiica acestuia.
Având în vedere și perspectiva evoluției pozitive a acestor relații, pe viitor este recomandată o înțelegere și cooperare între cei doi părinți în vederea stabilirii de comun acord a unui program de vizitare.
Față de cele anterior expuse, având în vedere că motivele invocate în declarația de apel sunt întemeiate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va admite prezentul apel, conform dispozitivului.
Având în vedere și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, instanță va obliga pe intimatul V. S. C. să plătească apelantei G. T. K. suma de 510 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, sumă ce reprezintă contravaloarea onorariului avocațial și a timbrului judiciar conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de G. T. K., având CNP_, cu domiciliul în Tg. M., .. 19, ., împotriva sentinței civile nr. 5630/29.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M. și în consecință:
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că elimină din programul de vizitare dispoziția referitoare la ridicarea minorei V. M. S. în a doua și a patra zi de vineri din lună de la ora 1600 la ora 1900.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă pe intimatul V. S. C. să plătească apelantei G. T. K. suma de 510 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, E. O. | |
Grefier, R. M. G. |
Redactat/tehnoredactat/EO/09.10.2015
2 ex. 09.10.2015
Judecător fond M. Dumitrița S.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 547/2015. Tribunalul MUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 403/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
