Revendicare imobiliară. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 2663/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 17
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte E. O.
Judecător C. M.
Judecător M. L.
Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii Hietch R. și Hietch M., ambii cu domiciliul procesual ales în Suceava, .. 48, ., ., împotriva deciziei civile nr. 817 din data de 15 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în recurs ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 22 ianuarie 2015, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul_, contestatorii HIETCH R. și HIETCH M. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 817/15.10.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
În motivarea contestației în anulare, după o reluare succintă a obiectului și a soluțiilor pronunțate în primă instanță și în recurs în dosarul_, contestatorii au apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317alin. 1 pct. 1 și 2, respectiv art. 318 teza a doua Cod procedură civilă. În fapt, au arătat următoarele:
- procedura de judecată pentru termenul la care s-a judecat cauza, nu a fost legal îndeplinită cu recurenții, avocatul G. V. – cel care a formulat recursul, nu a avut procură de reprezentare la Tribunalul M., iar recurenții nu au fost citați la domiciliile acestora din Germania. În acest context, contestatorii au mai arătat că „și hotărârea instanței de fond se impunea a fi comunicată la adresele noastre de domiciliu”.
- Respingând recursul, instanța de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau casare a hotărârii. În susținerea acestui motiv al contestației în anulare, reluând o mare parte din apărările ce vizează fondul cauzei, în esență, contestatorii au arătat că „recursul declarat se încadra în motivele de casare prev de art. 304, pct 5, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă”.
Atât prin întâmpinările comunicate, cât și prin poziția procesuală adoptată de mandatarul acestora în fața instanței, intimații B. E., B. G. și L. D. au solicitat respingerea contestației în anulare și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecat.
Procedând la examinarea materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
I)
Prioritar se impune a fi analizată contestația în anulare prin prisma prevederilor art. 317 alin. 1 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă.
a)
Deși contestatorii au invocat în drept inclusiv prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, nici unul dintre argumentele invocate în cuprinsul contestației nu face referire la încălcarea de către judecători a dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență. Examinând competența instanței care a pronunțat Decizia civilă nr. 817/15.10.2013, tribunalul constată că această instanță a fost competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze recursul. Prin urmare, în cauză nu poate fi reținut motivul referitor la necompetența de ordine publică a instanței de recurs.
b)
Nu este întemeiat nici celălalt motiv al contestației în anulare obișnuită, respectiv cel prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. Astfel, în primul rând, tribunalul constată că în fața primei instanțe, reclamanții au fost citați la sediul avocatului G. V. – mandatarul ales al acestora. Totodată, reclamanții au fost legal reprezentați de acest avocat în fața Judecătoriei Sighișoara.
Pretinsa nulitate a actelor de procedură datorată vicierii procedurii de citare este o nulitate relativă. Consecința ce decurge din regimul acestei nulități, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă este aceea că neregularitatea privind neîndeplinirea procedurii de citare este susceptibilă a fi invocată, în fața instanței la termenul la care această neregularitate a intervenit. Ambii reclamanți au fost reprezentați pe parcursul întregului proces în fața primei instanțe de către avocatul G. V.. Mandatarul reclamanților nu a invocat neregularitățile rezultate din procedura de citare, motiv pentru care, pretinsa nulitate relativă s-a acoperit.
Altfel spus, având în vedere regimul nulității relative, orice neregularitate cu privire la procedura de citare se acoperă dacă partea prezentă în fața instanței, personal sau prin reprezentant, nu a cerut amânarea procesului la termenul la care pretinsa neregularitate s-a produs. În acest context, mai trebuie precizat că, prin natura instituției reprezentării, rolul mandatarului nu se rezumă la simpla prezență fizică în fața instanței, iar prezentarea acestuia în fața instanței echivalează cu prezența părții pe care o reprezintă.
În condițiile în care, părțile au fost reprezentate în fața primei instanțe, eventuala neregularitate privind vicierea procedurii de citare s-a „acoperit”, nemaiputând fi susceptibilă de a fi invocată pe cale contestației în anulare.
Același raționament este aplicabil și pentru judecată în fața instanței de recurs. Astfel, trebuie observat că, la ultimul termen în fața acestei instanțe, recurenții au fost reprezentați de către avocatul G. V., care nu a invocat neregularitatea procedurii de citare cu recurenții. Acesta s-a prezentat ca și mandatar al ambilor recurenți și a pus concluzii de admitere a recursului.
În cuprinsul încheierii de ședință din data de 19 septembrie 2013 s-a reținut calitatea de reprezentant al domnului avocat G. V. pentru ambii recurenți. Alături de faptul că avocatul s-a prezentat ca și mandatar al ambilor recurenți, această calitate a fost conferită de procura specială autentificată sub numărul 687/15.02.2007, procură prin care mandatarul a fost împuternicit să reprezinte pe mandanții Stummer (Hietch) M. și Hietch R. și să „efectueze toate demersurile necesare pentru protejarea dreptului nostru de proprietate” în privința imobilului situat în Sighișoara .. 23, jud. M..
Contrar susținerilor contestatorilor, această procură i-a conferit mandatarului dreptul de reprezentare în fața Tribunalului M., în dosarul_ al Tribunalului M., iar modul de îndeplinire a mandatului reprezintă o chestiune ce ține strict de relația contractuală dintre mandanți și mandatar.
Argumentele anterior expuse sunt deopotrivă incidente în situația ambilor contestatori – care au fost legal reprezentați în fața instanței de recurs de către avocatul G. V.. Suplimentar, tribunalul arată că, Hietch M. a fost prezentă personal în fața instanței de recurs la termenul din data de 19 septembrie 2013.
II)
Nici contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a 2-a Cod procedură civilă nu este întemeiată.
Acest text de lege reglementează contestația în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs. Trebuie precizat că instituția contestației în anulare nu deschide calea unei noi evaluări a probatoriului și nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Acceptarea unei alte abordări ar deschide părților calea formulării unui veritabil recurs la recurs.
Așa cum rezultă în mod univoc din art. 318 Cod procedură civilă, calea procedurală a contestației în anulare specială poate fi utilizată de părțile care au participat la soluționarea recursului și este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent.
Instanța învestită cu soluționarea contestației este ținută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege, neputând să examineze justețea soluției pronunțate. Partea interesată are posibilitatea de a-și valorifica drepturile în fața judecătorului fondului ori în fața judecătorului în căile de atac a apelului sau recursului, fără a se putea admite soluția reexaminării sine die a unei hotărâri judecătorești.
Calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă este deschisă numai atunci când instanța de recurs s-a pronunțat minus petita, fără a analiza toate motivele de recurs cu care a fost învestită.
Cea de-a doua teza a art. 318 Cod procedură civilă, are în vedere numai omisiunea instanței de recurs de a examina unul dintre motivele de casare sau de modificare, iar nu argumentele de fapt si de drept invocate de parte.
Aceste argumente, oricât de larg ar fi dezbătute, trebuie sa fie subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.
Examinând conținutul deciziei contestate, tribunalul constată că instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor invocate prin cererea de recurs, cerere care a fost întemeiată în drept „pe dispozițiile art. 3041, raportat la art. 304 pct. 5 și pct. 9 din c. proc. civ.”.
Apelând la considerațiile teoretice anterior expuse, tribunalul constată că instanța de recurs a răspuns tuturor criticilor recurenților, procedând la gruparea argumentelor cuprinse în motivele de casare, și răspunzând prin considerente comune.
Instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză.
Deși contestatorii invocă formal nepronunțarea instanței de recurs asupra unor motive de recurs, în realitate aceștia reiau în mare parte criticile din recurs ce vizează greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare specială.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 317 – 321 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge prezenta contestație în anulare, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, urmează a obliga în solidar pe contestatorii H. R. și H. M. să plătească în favoarea intimaților B. E. și B. G. suma de 740 lei, iar în favoarea intimatei L. D. suma de 1.540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Aceste sume reprezintă contravaloarea cheltuielilor de deplasare și a onorariilor avocațiale efectuate de către intimați conform bonurilor fiscale și a chitanțelor ce atestă plata onorariilor avocațiale depuse la dosar (f. 45-46, 84 și 86).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii HIETCH R. și HIETCH M., ambii cu domiciliul procesual ales în Suceava, .. 48, ., . și în consecință:
Obligă în solidar pe contestatorii H. R. și H. M. să plătească în favoarea intimaților B. E. și B. G. suma de 740 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă în solidar pe contestatorii H. R. și H. M. să plătească în favoarea intimatei L. D. suma de 1.540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2013.
Președinte, E. O. | Judecător, C. M. | Judecător, M. L. fiind pelcată în concediu medical semnează președintele instanței I. L. |
Grefier, C. S. |
Red./Tehnored.E.O./28.04.2015
Listat C.Ș./28.04.2015
5 pag/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul MUREŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
