Contestaţie la executare. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 6462/320/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 40
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte E. O.
Judecător C. M.
Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-contestator C. L.-J., cu domiciliul în Tg. M., ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 7700 din data de 27 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 22 ianuarie 2015, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 7700/27.11.2013 a Judecătoriei Tg. M. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de contestatorul C. L. J., în contradictoriu cu intimata M.F.P.- A.N.A.F.-Direcția generală a Finanțelor publcie B.- Administrația Finanțelor Publice M..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 26.04.2013 intimata Administrația Finanțelor Publice Târgu-M. a întocmit Titlul executoriu nr._ și Somația nr. 26/_ /_, prin care contestatorul C. L. J. a fost somat să plătească suma de 267 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Din cuprinsul înscrisului denumit titlu executoriu reiese că documentul în baza căruia s-a evidențiat suma de plată îl constituie Decizia de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 31.12.2012.
Conform Deciziei de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 31.12.2012 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumelor de 267 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Decizia de mai sus a fost comunicată contestatorului la data de 28.02.2013 (f.50 dosar fond).
Analizând susținerile reclamantului, s-a observat că, în cuprinsul titlului executoriu se face referire la Decizia de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 31.12.2012 ca reprezentând documentul prin care s-a evidențiat suma de plată, constatându-se că natura obligației fiscale, termenul legal de plată și cuantumul sumei datorate sunt în conformitate cu acest act.
Potrivit art. 141 alin. 2 C.pr. fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În condițiile art. 86 alin.6 C.pr.fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Având în vedere și prevederile art. 87 din același cod, din care rezultă că deciziile de impunere sunt acte administrativ-fiscale, fiind supuse cerinței comunicării potrivit art. 44 C.pr.fiscală, rezultă că nu poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o decizie de impunere, câtă vreme această decizie nu a fost comunicată contribuabilului, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, acesta nefiind înștiințat cu privire la obligația fiscală ce-i incumbă.
Prin înscrisurile depuse la dosar- confirmarea de primire, intimata a făcut dovada comunicării valabile a actului fiscal (f.50).
Potrivit art. 172 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Instanța a constatat că reclamantul nu a atacat în conformitate cu prevederile art. 205 și urm. O.G. nr. 92/2003 decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii indicate în titlul executoriu, nefiind depusă nicio dovadă în acest sens, deși la dosar există doada de comunicare a deciziei.
Chiar și așa, contestarea pe cale administrativa a deciziei de impunere nu are relevanta în soluționarea contestației la executare deoarece art. 215 din OG nr.92/2003 stipuleaza că ”Introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal”.
Instanța de executare este îndreptățită și obligată să verifice concordanța titlului executoriu contestat, emis distinct, în vederea executării silite, cu titlul de creanță fiscală reprezentat de decizia de impunere corespunzătoare, care în prezenta cauză o constituie cea cu nr._/ 31.12.2012 referitoare la obligațiile de plată accesorii (art. 141 alin.1 și 2 C.pr.fiscală), precum și dacă în titlul executoriu au fost înscrise eronat sume plătite anterior. În ce privește fondul raportului juridic fiscal, respectiv legalitatea și temeinicia deciziei de impunere, sunt exclusiv competente instanțele de contencios administrativ și fiscal.
Orice altă interpretare ar încălca regulile de ordine publică cu privire la competența materială a instanțelor judecătorești, prin confundarea atribuțiilor instanței de executare cu cele ce incumbă instanțelor specializate de contencios fiscal, și ar contrazice însăși rațiunea de a fi a acestor din urmă instanțe.
Așa cum s-a antamat în paragrafele anterioare, instanța subliniază distincția între titlul de creanță și titlu executoriu.
Conform art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Pentru a se determina curgerea termenului și pe cale de consecință, ajungerea la scadență, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de cod. Așadar, între cele două titluri există un raport de determinare, sursa fiind titlul de creanță a cărui modificare atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător (art. 141 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003), însă natura lor este diferită.
Prin urmare, evoluția în timp a aceluiași titlu și ajungerea la scadență, determină transformarea acestuia în instrument de executare silită, important fiind caracterul definitiv al titlului de creanță în fond, în raport de cum acesta a fost contestat pe căile prevăzute de lege, în condițiile în care a și fost cunoscut de către debitor, fiind îndeplinită cerința comunicării titlului. Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii atrage definitivarea sa pe fond, astfel că acesta va fi pus în executare, fără posibilitatea de a se mai ataca conținutul acestuia în fața instanței de executare.
Astfel, deși au naturi juridice diferite, titlul de creanță fiscală și titlul executoriu se suprapun în ceea ce privește fondul sau conținutul dreptului pus în executare. În acest sens, art. 43 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă și cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Art. 141 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 dispune că titlul executoriu emis potrivit alin. 1 de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Astfel, analizând titlul executoriu, instanța a constatat că suma pusă în executare corespunde celei din decizia arătată anterior și depusă la dosar (f.48), care constituie titlu de creanță potrivit prevederilor art. 110 din O.G. nr. 92/2003.
Somația emisă de intimată cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia, iar titlul executoriu cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al contestatoarei; cuantumul și natura sumei datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Față de aceste considerente, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul C. L. J. solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul de a dispune admiterea contestației la executare cu anularea Titlului Executoriu nr._ din data de 26.04.2013, a Somației nr. 26/_ /_ din 26.04.2013, a Deciziei nr. 181.708 din 26.04.2013 precum și a Deciziei de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 31.12.2012, toate acte emise de intimată, având în vedere că acestea derivă din acte de executare anulate în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. M., a solicitat să se rețină faptul că el nu datorează contribuții pentru asigurări sociale de sănătate întrucât nu înregistrează venituri din activități independente, fiind pensionar de boală, fără cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, nereținând faptul că obiectul dedus judecății înglobează acte de executare subsecvente unor decizii emise de intimată și anulate în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. M., sumele cuprinse în actele de executare silită atacate derivă din aplicarea consecințelor aferente deciziei nr._/30.06.2012, care nu i-a fost comunicată niciodată apelantului, fapt confirmat de intimată în dosarul nr._, din acest aspect obiectul dosarului de față nr._ se află în strânsă legătură(sunt accesorii, așadar acte subsecvente) cu ceea ce s-a anulat deja prin dosarul nr._, în care soluția a devenit definitivă și irevocabilă, în mod greșit instanța de fond a apreciat că ar fi comunicate conform procedurii fiscale actele de executare atacate, omițând să analizeze fondul și natura titlului executoriu și a somației aferente, care reprezintă accesorii ale unui așa zis debit principal care nu mai are efecte juridice ca urmare a soluționării dosarului nr._, a reiterat susținerile că nu datorează contribuții pentru asigurări sociale de sănătate întrucât nu înregistrează venituri din activitati independente, fiind pensionar de invaliditate, fiindu-i stabilit gr.II de invaliditate și încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap, că nici nu este angajat cu contract de individual de muncă, doar ca voluntar desfășoară o activitate umanitara la Fundația „Bethlen” din Tg-M., însa nu este remunerat pentru aceasta.
În drept apelantul a invocat prevederile art.304 pct.9 din vechiul Cod de procedură civilă și prevederile art.466 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Intimata DGRFP B.-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgu-M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat, în motivare arătând că argumentele apelantului nu au nici un suport juridic, fiind invocate de intimată dispozițiile art.141 din OG nr.92/2003 și ale art.712 din C.pr.civ., raportate la art.205 din OG nr.92/2003.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 477-481 din C.pr.civ. tribunalul îl constată nefondat, astfel cum se va arăta în continuare.
Tribunalul constată nefondate susținerile contestatorului apelant că sentința atacată este nelegală și netemeinică, nereținând faptul că obiectul dedus judecății înglobează acte de executare subsecvente unor decizii emise de intimată și anulate în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg.M., sumele cuprinse în actele de executare silită atacate derivă din aplicarea consecințelor aferente deciziei nr._/30.06.2012, care nu i-a fost comunicată niciodată apelantului, fapt confirmat de intimată în dosarul nr._, din acest aspect obiectul dosarului de față nr._ se află în strânsă legătură(sunt accesorii, așadar acte subsecvente) cu ceea ce s-a anulat deja prin dosarul nr._ .
Se reține că prin sentința civilă nr. 7276/06.11.2013 a Judecătoriei Tg.M., pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.329/2014 a Tribunalului M., s-a dispus admiterea în parte a contestației la executare formulată de contestatorul C. L. J. în contradictoriu cu intimata A.- Direcția Generală a Finanțelor Publice M.; s-a anulat Titlul executoriu nr._/28.12.2012 și Somația nr. 26/_ /_, emise de intimată; s-au respins ca inadmisibile petitele privind Decizia nr._/30.06.2012 și constatarea faptului că C. L. J. nu datorează contribuții pentru asigurări sociale de sănătate.
Susținerile apelantului sunt deci nesincere, prin hotărârile menționate nefiind anulat vreun titlu de creanță.
De altfel actele execuționale contestate în prezentul dosar, Titlul Executoriu nr._ din data de 26.04.2013 și Somația nr. 26 / 30 / 1 / 2013 /_ din 26.04.2013, nici nu sunt emise în baza titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere nr._/30.06.2012, care oricum nu a fost anulată, ci în baza Deciziei de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 31.12.2012(depusă la f.39-40 dosar primă instanță), astfel cum rezultă foarte clar din conținutul titlului executoriu (f.6 dosar primă instanță).
Așa cum a reținut bine și prima instanță acest titlu de creanță a fost legal comunicat contestatorului apelant, dovada de comunicare fiind depusă la f.41 și 50 dosar primă instanță, contestatorul nefăcând dovada că a obținut anularea titlului de creanță.
Susținerile contestatorului apelant că nu ar datora contribuții pentru asigurări sociale de sănătate întrucât nu înregistrează venituri din activitati independente, fiind pensionar de invaliditate, fiindu-i stabilit gr.II de invaliditate și încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap, că nici nu este angajat cu contract de individual de muncă, doar ca voluntar desfășoară o activitate umanitară neremunerată, sunt inadmisibile în cadrul contestației la executare, putând fi examinate doar în cadrul unei contestații administrativ fiscale formulate conform art. 205-218 din OG nr.92/2003, soluția dată contestației administrative putând fi atacată la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Conform art. 172 al.3 din OG nr.92/2003 „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Aceeași este și situația contestării Deciziei nr. 181.708 din 26.04.2013, emise de Casa județeană de pensii M.(f.3-4 dosar primă instanță), privind recuperarea unor drepturi de pensie încasate necuvenit de contestator, aceasta putând fi contestată la tribunal în condițiile art.153 lit.i din legea nr.263/2010.
Cu privire la solicitarea din apel de anulare a Deciziei de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 31.12.2012, tribunalul mai reține că aceasta este inadmisibilă, fiind formulată direct în apel, cu încălcarea dispozițiilor art.478 al.1 din C.pr.civ.
Față de cele reținute anterior urmează ca în baza art.480 al.1 din C.pr.civ. să se respingă ca neîntemeiat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de C. L.-J., cu domiciliul în Tg. M., ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 7700/27.11.2013, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2015.
Președinte, E. O. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. S. fiind în concediu de odihnă, semnează prim-grefier C. S. |
Red.C.M.
Tehnored.A.E.C.
4 ex./29.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 97/2015. Tribunalul MUREŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
