Succesiune. Decizia nr. 394/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 13090/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 394/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător P. M.
Grefier R. M. G.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta M. K., cu domiciliul în Tg. M., . apt. 13, jud. M., cu domiciliul ales în Tg. M., ., jud. M., împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 25 februarie 2013 și împotriva sentinței civile nr. 3545 din data de 15 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 11.06.2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 18.06.2015 și apoi pentru data de azi, 25.06.2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3545 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. la data de 15 iulie 2014 în dosar nr._ s-a admis în parte cererea principală formulata de reclamanta-pârâtă reconvențional K. T. in contradictoriu cu pârâta-reclamant reconvențional M. K.. S-a admis în parte cererea reconvențională formulata de pârâta-reclamant reconvențional M. K. in contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional K. T.. S-a constatat că la data de 15.01.1995 s-a deschis prin moarte succesiunea după defuncta M. M. și la data de 02.07.2011 s-a deschis prin moarte succesiunea după defunctul M. A.. S-a stabilit faptul că masa succesorală rămasă după defuncta M. M. se compune din cota de ½ din imobilul situat în Tîrgu-M., ., ., înscris în CF nr._-C1-U3. CF vechi_, nr. top 3522/348/XIII, faptul că au calitatea de moștenitori ai defunctei M. M. soțul supraviețuitor M. A. cu o cotă succesorală de ¼ și fiica reclamantă K. T., cu o cotă de ¾, faptul că masa succesorală rămasă după defunctul M. A. se compune din:
- cota de 5/8 din imobilul situat în în Tîrgu-M., ., ., înscris în CF nr._-C1-U3. CF vechi_, nr. top 3522/348/XIII
- cota de ½ din următoarele bunuri mobile: mobilă dormitor, congelator, aragaz Indesit, frigider Indesit
- cota de ½ din dreptul de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în ., ., înscris în CF nr._-C1-U3. CF vechi_, nr. top 3522/348/XIII, respectiv montarea gresiei și faianței din apartament, montarea ușii de intrare la apartament, modificarea instalației de gaz și montarea centralei termice, montare instalații sanitare, chiuvetă.
S-a stabilit faptul că pârâta reclamantă reconvențional M. K. deține un drept de creanță asupra masei succesorale constând în cota de ½ din contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul din ., . gresiei și faianței din apartament, montarea ușii de intrare în apartament, modificarea instalației de gaz și montarea centralei termice, montare instalații sanitare, chiuvetă. S-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală prin atribuirea în deplină proprietate și posesie a bunului imobil situat în în Tîrgu-M., ., ., înscris în CF nr._-C1-U3. CF vechi_, nr. top 3522/348/XIII reclamantei – pârâte reconvențional K. T.. A fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional la plata către pârâta-reclamantă reconvențional M. K. a unei sulte valorice în cuantum de 22 969 lei reprezentând cuantumul valoric al cotei de 5/32 din valoarea apartamentului situat în în Tîrgu-M., ., ., înscris în CF nr._-C1-U3. CF vechi_, nr. top 3522/348/XIII și al cotei de ¼ din cota de ½ din dreptul de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în ., ., înscris în CF nr._-C1-U3. CF vechi_, nr. top 3522/348/XIII, respectiv montarea gresiei și faianței din apartament, montarea ușii de intrare la apartament, modificarea instalației de gaz și montarea centralei termice, montare instalații sanitare, chiuvetă. S-a stabilit în favoarea pârâtului reclamant un drept de retenție asupra imobilului apartament mai sus menționat până la achitarea integrală a sultei către pârâtă. S-au atribuit bunurile mobile (mobilă dormitor, congelator, aragaz Indesit, frigider Indesit) în natură pârâtei reclamante-reconvențional M. K.. A fost obligată pârâta-reclamantă reconvențional la plata către reclamanta-pârâtă reconvențional a unei sulte valorice în cuantum de 1097 lei reprezentând cuantumul valoric al cotei de ¾ din cota de ½ din următoarele bunuri mobile: mobilă dormitor, congelator, aragaz Indesit, frigider Indesit. S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nr._-C1-U3. CF vechi_, nr. top 3522/348/XIII pe numele reclamantei-pârâte reconvențional Konkz T. în cota de 1/1 părți cu titlu de moștenire și ieșire din indiviziune. Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligată pârâta-reclamantă reconvențional la plata către reclamanta-pârâtă reconvențional a sumei de 375 lei cheltuieli de judecată reprezentând ½ din diferența de onorariu expert.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-a reținut ceea ce s-a stabilit prin încheierea de admitere în principiu din data de 25.02.2013 (f.151-155) și faptul că încheierea de admitere în principiu are natura juridică a unei încheieri cu caracter interlocutoriu și deci leagă instanța, aceasta nemaiputând reveni asupra a ceea ce s-a stabilit prin încheiere. Prin încheierea de admitere în principiu s-a respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, ca neîntemeiată, astfel că susținerile legate de neacceptarea succesiunii și alte asemenea argumente sunt inutile în acest context, urmând a se pronunța asupra ieșirii din indiviziune prin prezenta sentință. Întrucât potrivit disp. art. 1143 alin. 1 Noul cod civil în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, nici o persoană nu poate fi obligată să rămână în indiviziune, cererea de sistare a stării de coproprietate este fondată, în consecință instanța în baza art. 673 indice 1 și urm. Cod proc.civ. a dispus ieșirea din indiviziune potrivit celor de mai sus. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere prevederile art. 6739 C.proc.civ. reținând din răspunsul la interogatoriu luat pârâtei M. K. (f.141) că aceasta și-a exprimat acordul ca apartamentul să fie atribuit reclamantei cu plata unei sulte. Cu privire la restul bunurilor, instanța a atribuit bunurile mobile în natură pârâtei-reclamante reconvențional M. K., întrucât acesta are calitatea de soție supraviețuitoare a defunctului M. A. și au fost achiziționate pentru mobilarea apartamentului de către soți, cu stabilirea unei sulte pentru reclamanta-pârâtă reconvențional, corespunzătoare cotei sale. S-a reținut înțelegerea părților din data de 29.04.2013. Au fost reținute prevederile art. 1 alin.(1) lit.a din Legea 319/1944 în privința cotelor părților din apartamentul situat în Târgu-M., ., ., și faptul că reclamanta-pârâtă reconvențional este fiica defuncților M. M., decedată la 15.01.1995, respectiv M. A., decedat la data de 02 iulie 2011. În calitate de fiică a defunctei M. M. a moștenit o cotă de ¾ din cota de ½ a imobilului. Defunctul M. A., în calitate de soț supraviețuitor al defunctei M. M. a moștenit o cotă de ¼ din cota de ½ a imobilului (1/8 din acesta). În urma decesului numitului M. A., acesta a transmis pe cale succesorală, pe lângă partea sa de ½ din imobil, cota de ¼ din cota de ½ moștenită de la defuncta M. M.. Întrucât pârâta are calitatea de soție supraviețuitoare a defunctului M. A., aceasta a moștenit de pe urma defunctului, ¼ din suma aferentă jumătății avute în proprietate de către defunct și optimea moștenită de pe urma defunctei M. M., iar reclamanta restul de ¾ din aceeași sumă. Din valoarea investițiilor efectuate la apartament de către pârâtă și defunct, pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului M. A. are dreptul la ¼ din cota de ½ aferentă dreptului de creanță constând în contravaloarea acestor îmbunătățiri. Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică-evaluare (f.169-188, 210-213), instanța a obligat reclamanta pârâtă-reconvențional la plata către pârâta-reclamantă reconvențional a unei sulte valorice în cuantum de 22 969 lei reprezentând cuantumul valoric al cotei de 5/32 din valoarea imobilului (135 340 lei) și al cotei de ¼ din ½ din dreptul de creanță (14 570 lei) constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate în același imobilul, respectiv montarea gresiei și faianței din apartament, montarea ușii de intrare la apartament, modificarea instalației de gaz și montarea centralei termice, montare instalații sanitare, chiuvetă. Cu privire la cererea pârâtei-reclamante reconvențional de a se institui în favoarea sa a unui drept de retenție asupra imobilului apartament mai sus menționat până la achitarea integrală de către reclamantă a sultei către pârâtă, instanța a constat existența unui drept de creanță în favoarea pârâtei (constând în sulta datorată de reclamantă), în legătură cu bunul imobil respectiv, și faptul că pârâta are posesia bunului imobil locuind acolo, astfel încât, în temeiul art. 2495-2499 C.civ. și art. 189 din Legea 71/2011, a stabilit în favoarea pârâtei-reclamante reconvențional un drept de retenție asupra imobilului apartament mai sus menționat până la achitarea integrală a sultei către pârâtă. În conformitate cu dispozițiile Legii 7/1996 (art. 24 alin.3), a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Târgu-M., . ., în cartea funciară CF nr._-C1-U3, CF vechi_, nr. top 3522/348/XIII pe numele reclamantei-pârâte reconvențional K. T. în cota de 1/1 părți cu titlu de moștenire și ieșire din indiviziune. În privința cheltuielilor de judecată s-a făcut aplicarea prevederilor art. 276 C. pr. civ.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești și a încheierii de admiterea în principiu din data de 25.02.2013 a declarat apel pârâta reclamantă reconvențională M. K. solicitând respingerea acțiunii principale, admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală deoarece reclamanta nu s-a interesat de soarta părinților, între ea și părinții săi relațiile fiind tensionate după cum rezultă din declarația martorului Marton B., nu a locuit în imobil după moartea mamei sale și nu a ținut legătura cu tatăl său, fapt ce dovedește că nu a acceptat succesiunea după defunctă, nici expres, nici tacit. Martora reclamantei este vagă și a avut grave deficiențe în încadrarea în spațiu și timp a evenimentelor, greșind data decesului def. M. M. cu vreo 4 ani, greșind și în ceea ce privește predarea bunurilor, doar în anul 197 reclamanta primind o parte din bunurile mamei sale, aspecte confirmate de martorul propus, singurul moștenitor fiind M. A., condiții în care este îndreptățită la ¼ din întreg imobilul. Se mai critică faptul că prin încheierea de admitere în principiu nu i s-a stabilit nicio cotă de moștenire din imobil. În privința investițiilor arată că soțul său nu a contribuit deoarece a fost grav bolnav, fiind făcute din banii proprii, mobila de dormitor, congelatorul, aragazul, frigiderul Indesit fiind cumpărate prin credit sens în care a fost somată la data de 14.01.2015 prin executor judecătoresc să plătească suma de 4696 lei. În privința libretelor CEC solicită ca instanța să efectueze adrese către CEC Bank pentru a obține relații cu privire la aceste două conturi bancare.
În drept au fost invocate prevederile art. 282 și urm., art. 296 C. pr. civ., Legea nr. 319/1944, art. 673-673/9 C. pr. civ., art. 651, art. 654, art. 688, art. 689 C. civil.
Intimata K. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată și a arătat că apelanta nu îl cunoștea pe tatăl său la decesul mamei astfel încât nu putea avea cunoștință despre modul în care a acceptat succesiunea, respectiv conform art. 689 Cod civil, prin preluarea mai multor bunuri mobile. A invocat declarația martorei S. R. care s-a referit și la faptul că defunctul său tată a contribuit la investițiile efectuate la imobil, la interogatoriul din data de 25.02.2013 apelanta recunoscând că împreună cu defunctul său tată a efectuat investițiile la imobil, precum și bunurile mobile ce au rămas după defunct.
În drept a invocat prevederile art. 115-118 C. pr. civ.
Pe parcursul cercetării judecătorești în apel s-au solicitat relații de la CEC Bank SA (f. 31).
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 295-296 C.pr.civ. tribunalul reține următoarele:
Apelanta critică hotărârea primei instanțe sub aspectul soluției pronunțate în privința excepției prescripției dreptul de opțiune succesorale al reclamantei K. T., considerând că prima instanță a apreciat în mod greșit probele administrate.
Tribunalul constată că această critică este nefondată, prima instanță valorificând în mod corect probele administrate cu privire la acceptarea succesiunii de către reclamantă.
Din cuprinsul certificatului de căsătorie de la fila 49 din dosarul primei instanțe se reține că apelanta s-a căsătorit cu defunctul M. A. la data de 17 ianuarie 1998, respectiv după 3 ani de la decesul defunctei M. M. (f. 7 dosar fond). Din probele de la dosar nu rezultă că la data decesului defunctei M. M., apelanta i-ar fi cunoscut pe intimată și tatăl acesteia, prin urmare este întemeiată aprecierea intimatei potrivit cu care apelanta nu avea posibilitatea să cunoască actele de acceptare tacită a succesiunii rămase de pe urma defunctei M. M. efectuate în anul 1995. Tribunalul mai reține că aceste acte de acceptare tacită rezultă fără dubiu din declarația martorei S. R. (f. 146 dosar fond), iar faptul că martora a arătat că anul decesului defunctei M. M. a fost 1996 nu afectează concludența declarației, rezultând din ansamblul declarației că martora nu este confuză cu privire la cele relatate. De asemenea, martorul Marton B. a arătat că nu cunoaște aspecte referitoare la actele de acceptare tacită efectuate de intimată, dar această declarației nu este de natură să conducă la concluzia că acestea nu au avut loc.
Prin urmare, în mod corect s-a respins prin încheierea de admitere în principiu excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală, reținându-se în mod corect că intimata reclamantă este moștenitoare a defunctei M. M..
Este întemeiată însă critica apelantei referitoare la omisiunea primei instanțe de a-i stabili cota sa din moștenirea rămasă după defunctul M. A., sens în care se va modifica hotărârea primei instanțe și se va constata că au calitatea de moștenitori după defunctul M. A., decedat la data de 02.07.2011, reclamanta pârâtă reconvențional K. T., cu o cotă de ¾ din moștenire și pârâta reclamantă reconvențional M. K., cu o cotă de ¼ din moștenire.
În privința investițiilor efectuate la imobilul apartament, precum și cu privire la bunurile mobile dobândite de apelantă și defunctul M. A. în timpul căsătoriei, se reține că potrivit dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale acestora, legiuitorul instituind astfel o prezumție de comunitate în privința bunurilor arătate. Sub acest aspect tribunalul mai arată că prin contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune nu se înțelege contribuția la dobândirea fiecărui bun în parte, ci contribuția acestora la dobândirea tuturor bunurilor comune. În acest sens practica judiciară s-a pronunțat în mod constant că această contribuție se referă la bunurile luate în ansamblul, iar nu prin pluralitate de cote, cota de contribuție fiind unică pentru toate bunurile comune, nefiind admisibilă stabilirea diferențială a cotei de contribuție pentru unele categorii de bunuri. În ceea ce privește starea de boală anterioară decesului defunctului M. A., Tribunalul reține că o astfel de împrejurare trebuie avută în vedere dacă aceasta a avut importanță pentru stabilirea contribuției soților la dobândirea și păstrarea avutului comun, numai în măsura în care este de natură să contribuie la determinarea cotei de participare a fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune și nu la dobândirea unui bun în parte, după cum s-a arătat mai sus. În ceea ce privește cumpărarea bunurilor mobile ca urmare a contractului de credit încheiat de către apelantă, după cum a și arătat și prima instanță, întrucât la data contractării acestora părțile erau căsătorite, acestea intră în categoria cheltuielilor comune, fără a prezenta relevanță care dintre soți a semnat contractele în virtutea prezumției legale a mandatului tacit.
În raport de toate aceste considerente, se reține că aportul fiecărui soț a fost de jumătate din valoarea masei partajabilă apelanta nereușind să răstoarne această prezumție, criticile apelantei fiind neîntemeiate sub acest aspect. Chiar din declarația martorului Marton B. propus de către apelantă rezultând că la investițiile efectuate la imobil a participat și defunctul M. A., în timpul căsătoriei cu apelanta acesta realizând venituri suficiente pentru a forma opinia martorului în acest sens.
Raportat la răspunsul comunicat de CEC Bank SA de la fila 31 dosar apel Tribunalul reține că este corectă soluția primei instanțe de neincludere a libretelor CEC în masa succesorală rămasă după cei doi defuncți.
În schimb, sunt întemeiate criticile privitoare la investițiile constate a fi fost efectuate la imobilul succesoral deoarece prima instanță a procedat în mod greșit la stabilirea sultei datorate de către intimata reclamantă apelantei pârâte din investițiile la care aceasta din urmă este îndreptățită, omițând să aibă în vedere și cota de ½ din contravaloarea acestora, fiind avută în vedere doar cota de ¼ din cota de ½ ce a fost inclusă în masa succesorală după defunct.
Astfel, hotărârea primei instanțe se va schima și sub acest aspect, în sensul că va fi obligată reclamanta pârâtă reconvențional K. T. la plata către pârâta reclamantă reconvențional M. K. a unei sulte în cuantum de 29.976,87 lei reprezentând cuantumul valoric al cotei de 5/32 din valoarea apartamentului situat în Tîrgu-M., ., ., înscris în CF nr._-C1-U3. CF vechi_, nr. top 3522/348/XIII (în sumă de 21.146,87 lei) și respectiv, cuantumul valoric al cotei de ½ din investiții ca drept de creanță personal, precum și al cotei de ¼ din cota de ½ din investiții ca parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. A. (în sumă totală de 8.830 lei).
În concluzie, instanța de apel va admite apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențional M. K. împotriva încheierii civile din data de 25 februarie 2013 și împotriva sentinței civile nr. 3545 din data de 15 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ care vor fi modificate în concordanță cu cele arătate deja mai sus.
În privința cheltuielilor de judecată din apel efectuate de părți, raportat la modul de soluționare al cauzei, doar o parte a criticilor formulate fiind apreciate drept întemeiate ceea ce echivalează cu admiterea doar în parte a pretențiilor,avându-se în vedere și specificul cauzei, respectiv partaj succesoral în care ambele părți au atât calitatea de reclamant, cât și de pârât, și la prevederile art. 276 C. pr. civ. se va proceda la compensarea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențional M. K. cu domiciliul în Tg. M., . apt. 13, jud. M., cu domiciliul ales în Tg. M., ., jud. M., împotriva încheierii civile din data de 25 februarie 2013 și împotriva sentinței civile nr. 3545 din data de 15 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte hotărârile atacate după cum urmează:
Constată că au calitatea de moștenitori după defunctul M. A., decedat la data de 02.07.2011, reclamanta pârâtă reconvențional K. T., cu o cotă de ¾ din moștenire și pârâta reclamantă reconvențional M. K., cu o cotă de ¼ din moștenire.
Obligă reclamanta pârâtă reconvențional K. T. la plata către pârâta reclamantă reconvențional M. K. a unei sulte în cuantum de 29.976,87 lei reprezentând cuantumul valoric al cotei de 5/32 din valoarea apartamentului situat în Tîrgu-M., ., ., înscris în CF nr._-C1-U3. CF vechi_, nr. top 3522/348/XIII (în sumă de 21.146,87 lei) și respectiv, cuantumul valoric al cotei de ½ din investiții ca drept de creanță personal, precum și al cotei de ¼ din cota de ½ din investiții ca parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. A. (în sumă totală de 8.830 lei).
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Compensează în întregime cheltuielile de judecată suportate de părți în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la data de 25 iunie 2015.
Președinte, A. T. | Judecător, P. M. | |
Grefier, R. M. G. |
Redactat/tehnoredactat/TA/4ex./17.7.2015.
Judecător fond T. C..
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 131/2015.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
