Fond funciar. Decizia nr. 602/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 1304/222/2010
Dosar nr._ | Fond funciar |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 602 RC
Ședința publică din 13.10.2014
Instanța constituită din:
Președinte | G. B. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de intervenienta-accesorie Fundația „A. B.” Pomârla – cu sediul în . și de petentul L. „A. B.” – cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 838 pronunțate la data de 04.06.2014 de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu intimatele C. locală Hilișeu-H. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în . B., C. locală Pomârla pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în ., C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în municipiul B., județul B. și Regia Națională a Pădurilor R. – Direcția Silvică B. – cu sediul în B., ., județul B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns domnul P. A., în calitate de președinte al recurentei-interveniente Fundația „A. B.” Pomârla și doamna consilier juridic Aprotosoaei G. pentru intimata Regia Națională a Pădurilor R. – Direcția Silvică B., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
- intimata Regia Națională a Pădurilor R. – Direcția Silvică B. a depus la dosar un înscris prin care invocă excepția tardivității recursului depus de președintele Fundației „A. B.” Pomârla pentru liceul cu același nume, precum și excepția inadmisibilității recursului declarat de intervenienta-accesorie Fundația „A. B.” Pomârla, comunicând totodată instanței că își menține poziția procesuală exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar. L. teoretic „A. B.” Pomârla a depus la dosar adresa nr. 2675/10.10.2014, prin care aduce la cunoștința instanței faptul că nu este de acord cu recursul formulat de fundația cu același nume și nu înțelege să și-l însușească; totodată, se precizează că fundația nu a fost împuternicită de instituția de învățământ pentru a o reprezenta în acest litigiu și că la momentul oportun, vor fi demarate procedurile necesare câștigării drepturilor cuvenite liceului. Intimata C. județeană B. a depus la dosar, prin adresa nr. 9857/07.10.2014, întâmpinare la motivele invocate în susținerea recursului, solicitând respingerea ca inadmisibilă a căii de atac exercitate de fundația „A. B.”, iar intimata C. locală Hilișeu-H. a solicitat, prin adresa nr. 4857/07.10.2014, respingerea recursului promovat de aceeași fundație.
După referatul grefierului, președintele completului de judecată înmânează părților prezente duplicate ale înscrisurilor depuse la dosar, dând citire poziției exprimate de L. „A. B.” Pomârla.
Reprezentantul recurentei-interveniente Fundația „A. B.” Pomârla depune la dosar împuternicirea nr. 52/12.10.2014, copia unui fax prin care Inspectoratul Școlar Județean B. solicită Liceului „A. B.” emiterea unei delegații prin care fundația să fie împuternicită să reprezinte interesele liceului cu același nume, concluzii scrise și un memoriu adresat instanței.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor cu privire la excepțiile inadmisibilității recursului formulat de fundație, a nulității și a tardivității recursului.
Având cuvântul, doamna consilier juridic Aprotosoaei G. pentru intimata Regia Națională a Pădurilor R. – Direcția Silvică B., solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului formulat de Fundația „A. B.” Pomârla, pentru motivele pe larg precizate în scris, având în vedere dispozițiile art. 56 Cod procedură civilă, care prevăd că „Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.”
Reprezentantul recurentei-interveniente Fundația „A. B.” Pomârla solicită respingerea excepției, arătând că reprezintă interesele liceului „A. B.” Pomârla, așa cum rezultă și din înscrisul emis de Inspectoratul Școlar Județean B..
Cu privire la excepția nulității recursului, doamna consilier juridic Aprotosoaei G. pentru intimata Regia Națională a Pădurilor R. – Direcția Silvică B., consideră că această excepție trebuie admisă, recursul fiind practic nemotivat în condițiile în care, din lecturarea motivelor invocate, nu a putut identifica aspecte care să poată constituit motive de exercitare a căii de atac.
Reprezentantul recurentei-interveniente Fundația „A. B.” Pomârla susține că Judecătoria Târgu-N. a greșit atunci când a pronunțat sentința civilă nr. 838 din data de 04.06.2014, întrucât avocatul liceului nu a depus, la cele patru termene de judecată, împuternicirea care să facă dovada calității de apărător ales.
Cu privire la recursul formulat în numele Liceului „A. B.” Pomârla, doamna consilier juridic Aprotosoaei G. solicită instanței că constate că acesta ori este tardiv, ori reprezintă o completare a motivelor de recurs invocate de fundație.
Domnul P. A., în calitate de președinte al recurentei-interveniente Fundația „A. B.” Pomârla, susține că a fost împuternicit de liceu și de inspectoratul școlar să susțină interesele instituției de învățământ.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare, asupra excepțiilor invocate.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 838 din 4.06.2014, Judecătoria Tîrgu N. a respins ca nefondate atât plângerea de fond funciar formulată de petentul L. Teoretic „A. B.“ Pomârla, județul B., în contradictoriu cu intimatele C. comunală Hilișeu‑H. pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. comunală Pomârla pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Regia Națională a Pădurilor „R.“ – Direcția Silvică B., cât și cererea de intervenție în interesul petentului formulată de Fundația „A. B.“ Pomârla.
În motivarea sentinței, judecătorul care a pronunțat‑o a reținut că, prin cererea formulată la data de 1.04.2010 și înregistrată la Judecătoria D. sub nr. 1193/222, L. Teoretic „A. B.“ din ., și Fundația „A. B.“, cu sediul în aceeași localitate, au solicitat ca, în contradictoriu cu intimatele C. comunală Hilișeu‑H. de aplicare a legilor fondului funciar, C. județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Regia Națională a Pădurilor „R.“ prin Direcția Silvică B., să se dispună anularea Hotărârii nr. 149 din 20.02.2009 a Comisiei județene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, hotărâre prin care a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafețele de 1.391,39 ha teren agricol și 2.097,81 ha pădure situate pe raza comunei Hilișeu‑H., județul B..
Că, prin sentința civilă nr. 1156 din 29.06.2009, Judecătoria D. a respins ca nefondată plângerea petenților, reținând, în esență, că aceștia nu au depus acte din perioada 1945‑1990 cu care să probeze proprietatea terenului și predarea acestuia la stat, conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Recursul declarat de petenți a fost admis de Tribunalul B. prin decizia civilă nr. 93/R din 21.01.2010, prin care hotărârea instanței de fond a fost casată cu trimitere spre rejudecare, tribunalul reținând că probele administrate, în ansamblul lor, dovedesc existența în patrimoniul petenților a o . bunuri imobile importante (terenuri forestiere cu clădiri aferente, terenuri arabile, iazuri, heleșteie) preluate de statul român abuziv, după anul 1945, și că s-a recuperat o parte din patrimoniu.
Ca o critică asupra modului în care s‑au admis și administrat probele în primă instanță, s‑a arătat că era necesar ca instanța să ordone, pentru a se lămuri situația de fapt reală, prezentarea de expertize extrajudiciare sau efectuarea în cauză a unei expertize tehnice noi, pentru a se determina imobilele avute de petenți în patrimoniu anterior exproprierii, imobilele efectiv expropriate, imobilele recuperate, eventualele rămășițe de recuperat, probă de specialitate care ar fi fundamentat soluția de respingere a plângerii în cauză, dacă s‑ar fi refuzat efectuarea ei sau dacă, efectuată fiind, nu prezenta o situație corespunzătoare celei din cererea de chemare în judecată.
Prin plângerea formulată la data de 29.04.2009 și înregistrată tot la Judecătoria D. sub nr._, același petent, împreună cu Fundația „A. B.“, în calitate de intervenient accesoriu, au chemat în judecată, în calitate de intimate, C. locală de fond funciar a comunei Pomârla, județul B. și C. județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în contradictoriu cu care au solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr. 251 din 27.03.2009 emisă de C. județeană B. și să se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1.832,77 ha teren pe raza comunei Pomârla, județul B..
Prin sentința civilă nr. 1697 din 16 octombrie 2009, Judecătoria D. a respins excepția lipsei calității procesuale active a fundației interveniente, dar și plângerea dedusă judecății, cu motivarea că nu au fost depuse la dosar acte doveditoare privind circulația juridică a terenurilor respective după perioada reformelor agrare din anii 1921 -1945 și că, în ceea ce privește terenul agricol, acesta nu poate fi reconstituit decât în limita a maxim 50 ha, conform art. 23 din Legea nr. 1/2000, iar petentul are deja reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafață de 158,19 ha teren agricol.
Și această a doua hotărâre fost recurată de petent, calea de atac fiind admisă de Tribunalul B. prin decizia nr. 180 R din 11.02.2010, sentința recurată fiind casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași judecătorie, instanța de control apreciind că există cel puțin un început de probă despre circulația juridică pretinsă, mai exact despre modul în care a trecut la stat patrimoniul imobiliar al fundației petente și că, în aceste condiții, în speță nu s‑a cercetat cât a trecut efectiv în proprietate statului, cât s‑a restituit, cât a rămas neacordat și s‑ar putea retroceda în natură sau în despăgubiri, în ce privește pădurea, iar în privința terenului agricol, dacă se depășesc limitele de restituire legale, în ce măsură s‑a formulat o cerere petitorie de drept comun, ținând cont că bunurile aparținând fundațiilor non profit au fost scutite de expropriere, conform art. 8 din Legea nr. 187/1945, astfel că neieșind, juridic, niciodată din patrimoniul petentului, pot fi revendicate imprescriptibil din mâinile oricărui posesor.
Pentru rejudecare, dosarul civil nr._ a fost înregistrat la Judecătoria D. sub nr._, iar dosarul civil nr._ a primit nr._, prin încheierea de ședință din 15.06.2010, el fiind conexat la cel mai întâi înregistrat.
Prin încheierea nr. 3574 din 15.04.2011, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat cauza de la Judecătoria D. la Judecătoria Tîrgu N., cu păstrarea actelor de procedură întocmite de Judecătoria D..
La Judecătoria Tîrgu N., la reluarea judecății, petentul a precizat acțiunea în sensul că renunță la pretențiile civile formulate în legătură cu restituirea altor bunuri – construcții, cantoane silvice, sume de bani, heleșteie, livezi, luciu de apă, viță‑de‑vie etc. – și că solicită restituirea a 2.572,03 ha teren cu vegetație forestieră, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în legătură cu proveniența acestei suprafețe de teren, de care a fost deposedat abuziv.
Examinând actele și lucrările de la dosarul cauzei, Judecătoria Tîrgu N. a reținut că plângerea care face obiectul dosarului vizează solicitarea de a fi anulate două hotărâri emise de către C. județeană B. de fond, nr. 149 din 20.02.2009 și, respectiv, nr. 251 din 27.03.2009 și că terenul revendicat de petent și de intervenienta accesorie provine de la logofătul și cavalerul A. B. (1798-1869) care, prin testamentul autentificat sub nr. 5710 din 09.06.1887, a lăsat jumătate din averea mobilă și imobilă pe care o deținea, fiicei sale, E. B., cealaltă jumătate fiind destinată înființării și funcționării unui liceu care să‑i poarte numele și care să permită educația copiilor din mediul rural, astfel încât absolvenții să poată fi primiți în orice universitate din Europa. În 1883, a fost creată la Pomârla, în satul Vatra, prima școală sătească particulară din M., școală care a funcționat într‑o casă aparținând lui A. B., cu fondurile donate de acesta.
Potrivit documentelor istorice, Casa pentru Ajutorul Școalelor a funcționat până în anul 1896, însă activitatea ei a fost, de fapt, inexistentă, din cauză că nu a avut o bună organizare. Prin Legea pentru refacerea clădirilor școlare primare și înființarea Casei Școalelor, promulgată în timpul ministeriatului lui P. P., la 9 martie 1896, au fost definite precis scopul și sarcinile instituției nou create, care a contribuit din plin, într‑un răstimp de peste cinci decenii, la propășirea școlii și a culturii românești.
Testamentul menționat a fost contestat fără nici un rezultat, în mai multe rânduri și de mai multe persoane, chiar de fiica logofătului, acțiunile fiind respinse de Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 36 din 25.02.1904, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 517 din 19.12.1905 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fondul Silvic „A. B.“ figura, la data de 1.01.1947, conform documentelor eliberate de Arhivele Naționale, cu o suprafață de 1.797 ha teren pădure, pe teritoriul comunei Pomârla, din județul B.. Stațiunea Silvică R., prin adresa nr. 558/5.06.2006, transmisă la Fundația „A. B.“, arată că, în anul 1952, suprafața de pădure existentă în comunele Pomârla și Hilișeu‑H. totaliza 2.723,24 ha (din care, conform numerelor de parcele și denumirilor lor din planul cadastral, 1797 ha în Pomârla și 926,24 ha în Hilișeu‑H.), la această suprafață adăugându‑se 328,90 ha pădure cedate de soții M. și E. B. către Epitropia Institutului „A. B.“ în compensație, în anul 1905, în ., și încă 378 ha pădure, astfel că, în total, petentul ar fi avut de primit 3.390,75 ha teren cu această categorie de folosință.
Petentul pretinde că, în 1948, Ocolul Silvic D. ar fi preluat, pe bază de proces‑verbal, 1808,50 ha pădure și, fără documente, diferența până la 3.390,75 ha, dar, a arătat prima instanță, din toate documentele enunțate de petent și, mai ales, de intervenientă, nu rezultă cu exactitate suprafețele de teren forestier, dacă acestea sunt existente faptic la momentul actual, sau dacă s‑a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea altor persoane.
A mai reținut instanța de fond că, având obligația de a respecta dispozițiile din deciziile de casare, și, întrucât la judecată se prezenta doar reprezentantul fundației, care, de fiecare dată, formula alte pretenții și depunea noi înscrisuri la dosar, avea obligația să se conformeze dispozițiilor instanței de control judiciar, a pus în vedere petentului L. „A. B.“ să‑și angajeze apărător, pentru a lămuri în detaliu care sunt terenurile pentru care s‑a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, cu indicarea suprafețelor, potrivit documentelor invocate și, în special, pentru formularea unor obiective clare pentru expertiza tehnică ce se impunea a fi efectuată.
Petentul a dat curs solicitării instanței, dar, cu toate acestea, și cu toate eforturile reprezentantului Fundației „A. B.“, care a reluat la fiecare termen de judecată retrospectiva asupra domeniului B., nu s‑a ajuns nici măcar la ordonarea unei expertize tehnice în cadastru, menită să clarifice și să identifice în teren suprafețele despre care s‑a făcut vorbire în toate înscrisurile invocate, depuse în copie pentru fiecare termen de judecată, și nici nu s‑a achitat onorariul provizoriu de 2.000 lei stabilit de instanță, cu toate că au fost acordate termene de judecată mai mari, pentru ca acest lucru să se întâmple, situație care a condus la decăderea reclamantei din această probă.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că nici petentul, nici intervenienta, care are același interes cu petentul, nu dovedesc în vreun fel faptul că petentul ar fi îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul menționat în plângerile conexate.
Mai mult, prin Hotărârea nr. 724/11.08.2006 a Comisiei județene B., s-a validat propunerea Comisiei locale Pomârla de reconstituire pentru suprafața de 1.808,5 ha teren forestier, în soluționarea cererii nr. 14/22.09.2005, înregistrată la Instituția Prefectului sub nr._/22.09.2005, prin care au fost solicitate 3.000 ha teren forestier (pretins a fi situate pe raza comunelor Pomârla și Hilișeu-H.), iar împotriva respectivei hotărâri nu s‑a formulat plângere în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și art. 27 alin. (8) din H.G. 890/2005.
Ca atare, Judecătoria Tîrgu N. a procedat la respingerea ca nefondate atât a plângerii petentului L. Teoretic „A. B.“ Pomârla, cât și cererea de intervenție accesorie formulată de Fundația „A. B.“ Pomârla.
La data de 4.07.2014 (data poștei), împotriva sentinței civile astfel pronunțate, la Judecătoria Tîrgu N. a fost înregistrat recursul declarat de intervenienta Fundația „A. B.“ Pomârla, reprezentată de P. Gh. A., „având calitatea de fost elev, președinte, intervenient și reclamant“.
Motivarea cererii de recurs constituie o reluare integrală a susținerilor făcute în mod constant și repetat de această fundație (fie numai în numele său, fie și în numele petentului), pe parcursul tuturor celor mai mult de patru ani de când procesul de față a fost înregistrat la Judecătoria D., susțineri legate exclusiv de fondul litigiului și al pretențiilor intimatului‑petent.
Intimatele Regia Națională a Pădurilor – R., prin Direcția Silvică B., Comisiile comunale Pomârla și Hilișeu‑H. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarate în cauză și au solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de Fundația „A. B.“, care nu are calitatea de reclamant pe care și‑o atribuie prin recurs, ci doar pe aceea de intervenient accesoriu, așa cum a stabilit Judecătoria Tg N. printr‑o încheiere nerecurată, iar petentul nu a uzat el însuși de calea de atac pe care o avea deschisă.
La rândul său, intimatul‑petent L. Teoretic ,.A. B.“ Pomârla, reprezentată legal prin director Jișcanu B. (numit la data de 25.07.2014, deci ulterior pronunțării sentinței recurate), a adus la cunoștința tribunalului, la cererea acestuia, că nu este de acord și nu își însușește recursul formulat de Fundația „A. B.“ în numele liceului și că, mai mult, la momentul actual, fundația nu are împuternicire de a‑l reprezenta în acest proces.
Cu toată poziția procesuală fermă, exprimată de intimatul‑petent fără niciun echivoc, recurenta, mai exact președintele acesteia, a continuat să depună la dosar înscrisuri formulate și în numele acestuia.
Tribunalul reține că, într‑adevăr, dată fiind situația de fapt concretă, cererea de recurs formulată de Fundația „A. B.“ Pomârla nu va face obiectul examinării de către instanța de control judiciar, pentru considerentele de drept evocate și de intimate, și prezentate în cele ce urmează.
Într‑adevăr, în considerarea caracterului accesoriu al cererii de intervenție în interesul altei părți, art. 56 din codul de procedură civilă prevede că apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.
Așadar, intervenientul accesoriu, neavând o poziție procesuală independentă, ci una subordonată părții în favoarea căreia a intervenit, limitată la interesul acesteia, cererea lui nu poate fi concepută o continuare a activității procesuale a acesteia în fața instanței de control judiciar, fără ca partea principală să‑și fi manifestat în mod expres voința în acest sens, prin exercitarea recursului de către ea însăși, faptul că intervenientul nu poate promova căi de atac, dacă partea pentru care intervine nu formulează, ea însăși, acele căi de atac, fiind tranșat în mai multe rânduri de către Curtea Constituționala, care a stabilit definitiv și general obligatoriu că art. 56 Cod procedură civilă este constituțional (deciziile nr. 74/2013, 394/2012, 1024/2011 și 628/2007).
Fără îndoială, intervenția în interesul unei alte persoane este menită să sprijine drepturile părții în litigiu în favoarea căreia se intervine, dar asta nu presupune câtuși de puțin îndeplinirea de acte și fapte în locul acesteia, și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție apreciind că, potrivit textului de lege menționat, apelul sau recursul făcut în interesul uneia din părți se socotește neavenit dacă partea pentru care s‑a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs, textul reflectând regula subordonării intervenientului accesoriu părții în favoarea căreia a intervenit și consfințind o limitare a activității procesuale a intervenientului în interesul uneia din părți în cazul exercitării căii de atac a apelului sau recursului, nefiind permisă continuarea judecății în fața instanței de control judiciar fără ca partea principală să‑și fi manifestat în mod expres voința.
Prin urmare, și în cauza de față, în care petentul nici nu a formulat recurs, nici nu și‑a însușit recursul declarat în numele și în interesul său de intervenienta accesorie Fundația „A. B.“ Pomârla, prezentul recurs este neavenit și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată că recursul declarat în numele petentului L. „A. B.“ Pomârla, județul B., nu a fost însușit de acesta.
Respinge ca neavenit recursul declarat de intervenienta accesorie Fundația „A. B.“ Pomârla, județul B. împotriva sentinței civile nr. 838 pronunțate la data de 04.06.2014 de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu intimatele C. locală Hilișeu-H. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în . B., C. locală Pomârla pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în ., C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în municipiul B., județul B. și Regia Națională a Pădurilor R. – Direcția Silvică B. – cu sediul în B., ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
G. B. | D. M. | R. C. |
ptr. jud. D. M., aflat în CO,
semnează președintele instanței,
jud. M. S. A.
Red. și thred. D.M. 18.08.2015; Thred. R.C. 18.08.2015; 2 ex.; Fond: V.A.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Decizia nr. 241/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 414/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
