Reexaminare sanctiune contraventionala. Decizia nr. 241/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-07-2014 în dosarul nr. 5036/291/2013
Dosar nr._ - reexaminarea sancțiunii contravenționale -
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 23 iulie 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 241/AC
Instanța constituită din:
Președinte: V. B. – judecător
D. M. - judecător
D. L. – grefier
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat Inspectoratul de Poliție al județului N., cu sediul în Piatra N., ., județul N., împotriva sentinței civile nr.5 din 07.01.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. M. L., domiciliată în R., .. 130, județul N., având ca obiect reexaminarea sancțiunii contravenționale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul pricinii: reexaminarea sancțiunii contravenționale;
- stadiul judecății: apel; al treilea termen de judecată; procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită;
- Administrația Finanțelor Publice R. și Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă R. au comunicat instanței relațiile solicitate la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 și 3 Noul Cod de procedură civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar față de împrejurarea că s-a solicitat, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, judecata cauzei și în lipsă, declară în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 5 din 07.01.2014 a Judecătoriei R., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5 din 07.01.2014 pronunțată de Judecătoria R., jud. N., a fost admisă cererea formulată de contravenienta D. M.-L., și în consecință;
S-a dispus înlocuirea sancțiunea pecuniară de 400 lei amendă aplicată contravenientei prin procesul verbal de constatare contravenție ., nr._, încheiat de Poliția municipiului R. la data de 12.05.2007, cu sancțiunea obligării la prestarea unui număr de 50 ore muncă în folosul comunității locale de domiciliu.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /24.10.2013, contravenienta D. M.-L., domiciliată în municipiul R., ..130, jud. N., a solicitat înlocuirea sancțiunii pecuniare de 400 lei amendă aplicată prin procesul verbal de constatare contravenție ., nr._, încheiat de Poliția municipiului R. la data de 12.05.2007, cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității.
În motivarea sesizării petentul arată că nu realizează venituri pentru executarea sancțiunii pecuniare aplicate.
În dovedire a depuse la dosarul cauzei, copia procesului verbal de sancționare încheiat menționat mai sus (f.5) și copia actului său de identitate (f.4).
Deși procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită, acestea nu s-au prezentat în ședință publică spre a-și exprima nemijlocit poziția procesuală.
Prin întâmpinare depusă la dosar (f.8) intimatul a solicitat respingerea cererii petentei pe cale de excepție, invocând lipsa calității procesuale active a acestuia. În acest sens intimatul a arătat că potrivit art.9, alin.3 din O.G.nr.2/2001, sesizarea instanței de judecată se face de către organul din care face parte agentul constatator și nu de către contravenient. În subsidiar intimatul a arătat că, în condițiile în care excepția va fi respinsă, solicită introducerea în cauză a Consiliului Local al municipiului R. pentru probarea imposibilității de executare.
Din probele de la dosar instanța reține în fapt că, prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit de Poliția municipiului R., jud. N. la data de 12.05.2007, contravenientei D. M. L. i-a fost aplicată în condițiile art.2, pct.1 și 26 din L.nr. 61/1991, o amendă contravențională în cuantum total de 400 lei. Amenda aplicată nu a fost achitată de contravenientă pe loc sau în termen de 48 de ore de la data încheierii sau comunicării procesului verbal de constatare conform art.28, alin.1 din O.G.nr.2/2001, modificată prin L.nr.352/2006 și nici ulterior în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sancțiunii conform art.9, alin.3 din același act normativ. În asemenea împrejurări, petenta, având în vedere imposibilitatea executării întocmai a sancțiunii aplicate solicită înlocuirea acesteia cu obligarea la prestarea unei activități în folosul comunității.
Luând act de solicitarea contravenientei, raportată la prevederile art.391 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „ În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată”, instanța a respins excepția ridicată și pe fondul judecății a admis cerere acesteia și, în consecință, a înlocuit sancțiunea pecuniară de 400 lei amendă aplicată prin procesul verbal ., nr._ întocmit la data de 12.05.2007 cu sancțiunea obligării la prestarea unui număr de 50 ore muncă în folosul comunității locale de domiciliu.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului N., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției invocate, cu consecința respingerii cererii petentului pentru lipsa calității procesuale active acestuia; în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii petentului, ca nefondată.
În motivarea apelului declarat, au fost invocate următoarele critici de netemeinicie ale sentinței apelate:
Un prim aspect criticat este acela că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatului-petent, excepție invocată de către instituția apelantă, raportându-se la prevederile art. 39/1 alin. 1 din O.G. 2/2001, conform cărora ,,în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată."
Soluția instanței de fond cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a petentului o apreciază ca netemeinică, în condițiile în care, același act normativ, la art. 9 reglementează procedura de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea privind obligarea prestării unei activități în folosul comunității, indicând totodată și autoritatea, care poate solicita acest lucru, precizând în mod expres că ,,în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată. "
Arată recurentul că soluția primei instanțe cu privire la respingerea excepția lipsei calității procesuale active a intimatului-petent, este netemeinică în condițiile în care același act normativ, la art. 9, reglementează procedura de înlocuire a sancțiunii amnezii cu cea privind obligarea prestării unei activități în folosul comunității, indicând totodată și autoritatea care poate solicita acest lucru, precizând în mod expres că ,,În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”.
Pe cale de consecință, arată apelantul, singura persoană care poate avea calitate procesuală activă, nu poate fi decât agentul constatator, altfel cum de altfel, se face referire în art. 15 din actul normativ mai sus menționat. Mai mult decât atât, în practica judiciară s-a constatat că nici măcar instituția primarului, în raport de dispozițiile legale menționate, nu are calitate procesuală activă pentru a solicita înlocuirea amenzii, deși acesta este prima și direct interesată de această modalitate alternativă de executare a unei amenzi contravenționale.
Un al doilea aspect criticat, este acela de plângerii petentului și de înlocuire a sancțiunii amenzii în sumă de 200 lei ce a fost aplicată petentului-contravenient prin procesul-verbal . nr._/12.05.2007, cu obligarea la prestarea unei activități în folosul comunității pe o durata de 50 de ore.
Precizează apelantul faptul că, din coroborarea prevederilor art. 9 alin. 3 cu cele ale art. 39/1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, rezultă că sesizarea instanței de judecată în vederea înlocuirii sancțiunii contravenționale principale a amenzii cu sancțiunea principală a prestării unei activități în folosul comunității este condiționată de dovada imposibilității executării silite a contravenientului.
Apreciază că din dosarul de executare silită trebuie să rezulte faptul că debitorul:
a) nu are bunuri mobile și/sau imobile urmăribile asupra cărora s-ar putea aplica modalitatea de executare silită prin instituirea sechestrului, în vederea recuperării obligațiilor fiscale restante către bugetul local al Primăriei de domiciliu;
b) nu are venituri urmăribile asupra cărora s-ar putea aplica modalitatea de executare silită prin poprire, în vederea recuperării obligațiilor fiscale restante către bugetul local al Primăriei de domiciliu, așa cum trebuie să reiasă din adresele răspuns comunicate de către Administrația Finanțelor Publice a Primăriei de domiciliu a contravenientului (relativ la eventualele venituri menționate în fișele fiscale), Casa Județeană de Pensii (relativ la eventualele venituri obținute de la oricare alți angajatori, menționate în declarația privind C.A.S.), Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Tehnologiei Informației (relativ la conturile bancare deschise pe numele debitorilor), eventuale venituri obținute de la angajatori privați ș.a.
Consideră că, în virtutea prevederilor art. 22 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În faza de judecată a apelului, a fost administrată proba cu înscrisuri, în acest sens fiind solicitate relații de la municipiul R. – Direcția Impozite și Taxe Locale, Casa Județeană de Pensii, A.L.O.F.M R. și Serviciul fiscal al mun. R..
Analizând apelul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului N. împotriva sentinței primei instanțe, în raport de motivele invocate, Tribunalul reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Apelantul a criticat soluția primei instanțe în primul rând, sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale active a petentei D. M.-L., din perspectiva dispozițiilor art. 9 alin. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit cărora ,,În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”.
S-a invocat faptul că singurul care poate sesiza instanța de judecată în scopul enunțat de articolul citat este organul constatator, nu și contravenientul, acesta neputându-și justifica legal legitimarea procesuală activă.
Tribunalul va reține că această critică nu este fondată, motivat de faptul că, interpretând prevederile art. 391 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, potrivit cărora „În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată”.
Astfel, deși art. 9 invocat de apelant face trimitere numai la organul din care face parte agentul constatator, art. 39 prevede expres posibilitatea sesizării instanței și de către contravenient, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În consecință, excepția invocată de apelant la fond nu este întemeiată, prima instanță procedând corect la soluționarea cauzei pe fond.
2. Prin al doilea motiv de apel, se invocă faptul că sesizarea instanței de judecată în vederea înlocuirii sancțiunii contravenționale principale a amenzii cu sancțiunea principală a prestării unei activități în folosul comunității este condiționată de dovada imposibilității executării silite a contravenientului.
S-a arătat că o simplă adeverință de venit nu face dovada imposibilității executării silite a intimatului - petent, posibilitățile de identificare a bunurilor mobile și imobile ale acestuia fiind cu mult mai largi.
Într-adevăr, din probele administrate în apel, respectiv din relațiile suplimentare solicitate de instanța de apel, Direcția de Impozite și Taxe a Municipiului R., prin adresa nr. 84.107 din 21.05.2014 (fila 36 dosar), a comunicat că intimata figurează în evidențele fiscale cu o casă în suprafață de 15 mp și un teren curți-construcții de 44 mp și că aceasta, împreună cu D. N., sunt beneficiarii ajutorului social în sumă de 185/lună și a alocației de susținere a familiei, în sumă de 160/ lună. Din relațiile comunicate de Serviciul fiscal municipal R., rezultă că intimata figurează la ,,Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială N., nefiind precizate venituri obținute din activități independente, cedarea folosinței bunurilor, profesii libere, asociat unic sau salarii (fila 29). A.L.O.F.M R. comunică că intimata nu figurează ca beneficiar de indemnizație de șomaj, iar Casa Județeană de Pensii, că nu figurează ca beneficiară de venituri din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Tribunalul reține că, față de contravenientă, nu poate fi declanșată procedura de executarea silită, întrucât diminuarea veniturilor obținute din ajutorului social și alocația de susținere a familiei, îi poate pune în pericol însăși subzistența; de asemenea, locuința și terenul aferent sunt de dimensiuni foarte reduse și asigură spațiu de locuit pentru petentă și familia sa.
Din interpretarea dispozițiilor art. 391 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, rezultă că, în situația în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta are posibilitatea legală să sesizeze instanța pentru înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
Imposibilitatea executării silite, în contextul dispozițiilor art. art. 391 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, nu se referă la impedimente legale la executare de natura celor prevăzute de art. 452 alin. 2 Cod procedură civilă sau alte asemenea, ci la un ansamblu de situații care, prin natura lor (un venit foarte redus, cum este cazul în speță), nu permit executarea silită, fără a exista riscul afectării vieții sau sănătății unei persoane sau familii. Desigur, alta era situația în care contravenienta nu avea posibilitatea de a opta pentru o formă alternativă de executare a sancțiunii contravenționale.
În raport de considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat și la celelalte dispoziții legale enunțate, Tribunalul va respinge apelul formulat de I.P.J. N., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului N., cu sediul în Piatra N., ., județul N. împotriva sentinței civile nr. 5 din 07.01.2014 pronunțată de Judecătoria R., județul N. în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. M. L., domiciliată în R., .. 130, județul N..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.07.2014.
Președinte,Judecători,pt.Grefier,
V. BaciuDaniela MitrofanDumitrica L.
aflat în c.o semnează
locțiitor grefier șef
D. A.
Red. Și tehnored/D.M./06.08.2014
Tehnored/D. A./07.08.2014
Fond/I.V.
Ex.4
| ← Succesiune. Decizia nr. 589/2014. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 602/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
