Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 716/2014. Tribunalul NEAMŢ

Tribunalul NEAMŢ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 716/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 7191/279/2009*

Dosar nr._ - partaj bunuri comune -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din data de 10 decembrie 2014

DECIZIA CIVILĂ NR. 716/RC

Instanța constituită din:

Președinte: C. B.

D. M. - judecător

V. B. – judecător

D. L. - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Canaloș P., domiciliat în comuna Zănești, .. 1586, județul N., împotriva sentinței civile nr. 560 din 21.02.2014 a Judecătoriei Piatra N., pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ț. D., prin procurator Ț. G. - comuna Gârcina, ., având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-pârât Canaloș P. și avocat J. A. pentru intimata-reclamantă Ț. D., lipsă fiind aceasta din urmă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

- obiectul cauzei partaj bunuri comune;

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- cauza este la al doilea termen de judecată;

- alte aspecte procesuale: la data de 4 noiembrie 2014 recurentul-pârât Canaloș P. a depus la dosar concluzii scrise și originalul chitanței . nr._ din data de 04.11.2014 (cu care face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 20 lei).

S-a procedat la identificarea recurentului-pârât Canaloș P., care se legitimează cu C.I . nr._, eliberată la data de 26.06.2003.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Recurentul-pârât Canaloș P. arată că renunță la terenul în suprafață de 724 m.p, teren care i-a fost atribuit prin sentința recurată, cu precizarea ca imobilul casă de locuit să fie împărțit în natură. Solicită să primească în lotul său jumătate din imobilul casă de locuit și terenul aferent acestuia, întrucât nu are o altă locuință. De asemenea, susține că fosta sa soție Ț. D. nu a făcut dovada că a trimis în țară bani, sume care ar fi fost folosite la ridicarea imobilului din litigiu; solicită împărțirea cheltuielilor de judecată.

Avocat substituent J. A., pentru intimata-reclamantă Ț. D., reiterează motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, solicitând respingerea recursului declarat de recurentul Canaloș P. ca neîntemeiat. Învederează că: prin încheierea de admitere în principiu s-a stabilit că reclamanta are o cotă de contribuție de 70% la dobândirea bunurilor, iar pârâtul de 30%; reclamantei i se cuvine cota de 70%, deoarece a avut o cotă de contribuție de 100% la dobândirea bunurilor din litigiu; imobilul casă de locuit are doar o singură camere locuibilă și aceea este insalubră; nu poate fi atribuită pârâtului varianta III de lotizare, întrucât nu pot locui 3 persoane într-o singură cameră. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 560/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.

În replică, recurentul-pârât Canaloș P. susține că intimata Ț. D. deține și alte imobile, respectiv un apartament în municipiul Piatra N. și o locuință în Italia. Susține că în momentul de față locuiește în imobilul din litigiu.

Față de precizarea pârâtului, având cuvântul avocat J. A. învederează că reclamanta a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că nu are o altă locuință, ci doar imobilul situat în .> Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 560 din 21.02.2014 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 22.09.2009, sub nr._, reclamanta Ț. D. a chemat în judecată pârâtul Canaloș P. și a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt de fapt bunuri proprii, iar, din căsătoria părților a rezultat un copil cu un grad de handicap, ea fiind cea care s-a ocupat permanent de acesta.

Totodată, reclamanta a arătat că pârâtul nu a contribuit cu nimic la dobândirea bunurilor, aspect care rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.

Prin cererea depusă la data de 09.03.2010, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că solicită reținerea unei cote de 100% la dobândirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, iar masa partajabilă este compusă din: imobilul-casă, situat în . și terenul aferent, în suprafață de 1.734 mp (fila 19 din dosar nr._ ).

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a susținut că în urma primei căsătorii a cumpărat în anul 1998 un imobil căruia i-a adus mai multe îmbunătățiri și pe care l-a vândut în anul 2002 cu suma de 45.000.000 lei vechi. După trei luni de zile, din suma indicată, a cumpărat casa și terenul, situate în . care consideră că urmează a se reține cota de 100% la dobândirea bunurilor.

În condițiile art. 114¹ alin. (2) din Codul de procedură pârâtului i-a fost comunicată copie de pe cererea de chemare în judecată, cu mențiunea că poate depune întâmpinare, însă acesta nu a uzat de posibilitatea prevăzută de lege și nu a depus la dosarul cauzei apărările sale.

Prin decizia civilă nr. 476 din 22.05.2012, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de pârâtul Canaloș P. împotriva sentinței civile nr. 5711/08.11.2011 a Judecătoriei Piatra N. și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, stabilind că se impune administrarea în cauză a probei cu expertiză tehnică – lotizare, iar, cu ocazia rejudecării, instanța de fond, va dispune ca expertul desemnat să întocmească mai multe variante de lotizare, care să țină cont atât de cotele și opțiunile părților, cât și de exigențele impuse de dispozițiile art. 673⁹Cod procedură civilă și 741 Cod civil.

În ședința publică din data de 25.09.2012, în raport de dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 476/RC din 22.05.2012 pronunțată de Tribunalul N., instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize de lotizare.

Învestită în rejudecare cu soluționarea cererii, Judecătoria Piatra N., prin sentința civilă nr. 560/21.02.2014 a admis în parte cererea având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta Ț. D., prin mandatar Ț. G., în contradictoriu cu pârâtul Canaloș P..

S-a constatat că părțile (foști soți) au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție de 70% reclamanta și 30% pârâtul, următoarele bunuri:

- casa de locuit, situată în ., județul N., compusă din două camere, hol, bucătărie, cămară cu beci, cu suprafața utilă de 53,74 mp, în valoare de 12.000 lei;

- suprafața de 1.734 mp teren, compusă din 510 mp curți-construcții și 1.224 mp agricol, situat în ., județul N., cu următoarele vecinătăți: N - linie C.F.R., E - C. I., S - D.N. Piatra-N.-Bacău, V - G. A. și moșt. def. P. G., în valoare de 27.700 lei,

S-a dispus sistarea stării de devălmășie, conform variantei II din raportul de expertiză tehnică, întocmit la data de 19.11.2012, de doamna expert P. L., ce face parte integrantă din prezenta sentință și, în consecință:

S-a atribuit reclamantei următoarele bunuri:

- casa de locuit, situată în ., județul N., compusă din două camere, hol, bucătărie, cămară cu beci, cu suprafața utilă de 53,74 mp, în valoare de 12.000 lei;

-suprafața de 510 mp teren curți-construcții, aferent casei și 500 mp teren arabil, în continuarea suprafeței de teren curți-construcții, teren situat în ., județul N., identificat prin schița raportului de expertiză, specialitatea construcții civile și industriale, întocmit la data de 19.11.2012, de doamna expert P. L., ce face parte integrantă din prezenta sentință- fila 73, în valoare totală de 16.134 lei;

De asemenea, s-a atribuit pârâtului suprafața de 724 mp teren arabil situat în ., județul N. teren situat în ., județul N., identificat prin schița raportului de expertiză, specialitatea construcții civile și industriale, întocmit la data de 19.11.2012, de doamna expert P. L., ce face parte integrantă din prezenta sentință- fila 73, în valoare de 11.566 lei.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 344 lei cu titlu de cotă parte-cuvenită, iar pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.732,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 14.11.1998, iar prin sentința civilă nr. 4719 din data de 23.11.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă la data de 26.02.2008, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți.

În aceste condiții, părțile sunt îndreptățite a solicita partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, odată cu divorțul nemaisubzistând regimul matrimonial legal al comunității de bunuri în devălmășie.

Prin sentința civilă nr. 5711 din 08.11.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea, privind pe reclamanta Ț. D. în contradictoriu cu pârâtul Canaloș P., având ca obiect partaj bunuri comune și pe cale de consecință, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 70% reclamanta și 30% pârâtul, următoarele bunuri comune:

- casa situată în ., județul N., compusă din două camere, hol, bucătărie, cămară cu beci, cu suprafața utilă de 53,74 mp, în valoare de 12.000 lei;

- suprafața de 1.734 mp teren situat în ., județul N., învecinat cu: N - linie C.F.R., E - C. I., S - D.N. Piatra-N.-Bacău, V - G. A. și moșt. def. P. G., în valoare de 27.700 lei.

S-a reținut că bunurile au o valoare totală de 39.700 lei și se cuvin reclamantei bunuri în valoare de 27.790 lei, iar pârâtului bunuri în valoare de 11.910 lei.

S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților față de masa de bunuri supusă partajării și s-a atribuit reclamantei următoarele bunuri: casa situată în ., județul N., compusă din două camere, hol, bucătărie, cămară cu beci, cu suprafața utilă de 53,74 mp, în valoare de 12.000 lei și suprafața de 1.734 mp teren situat în ., județul N., învecinat cu: N - linie C.F.R., E - C. I., S - D.N. Piatra-N.-Bacău, V - G. A. și moșt. def. P. G., în valoare de 27.700 lei. Totodată, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti pârâtului sultă compensatorie în valoare de 11.910 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat pe data de 26 februarie 1998 un apartament compus din trei camere, situat în oraș R., în care a locuit împreună cu cei doi copii ai săi din prima căsătorie, iar, în luna noiembrie 1998 s-a încheiat căsătoria părților, aceștia locuind în imobilul descris anterior.

La data de 21.02.2002 acest imobil a fost înstrăinat, iar cu banii dobândiți din vânzare, a fost cumpărată, la data de 30.05.2002 o casă cu anexe și teren aferent, situate în ., județul N., însă în anul 2006 părțile au stabilit să demoleze casa și să aducă anumite îmbunătățiri la anexa acesteia.

Din probatoriul administrat și din depoziția testimonială instanța de fond a reținut că la efectuarea îmbunătățirilor a contribuit și pârâtul atât cu muncă fizică, cât și cu diferite materiale necesare aducerii construcției la un nivel locuibil.

Din masa de împărțit instanța a reținut ca făcând parte, potrivit dispozițiile art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, respectiv casa și terenul aferent, la valoarea stabilită prin expertizele de specialitate, cu luarea în calcul și a îmbunătățirilor (dovedite ca fiind comune prin depozițiile martorilor audiați în cauză).

Referitor la cererea reclamantei privind stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuție de 100%, la dobândirea bunurilor comune, instanța de fond a considerat-o întemeiată în parte, stabilind în favoarea acesteia o cotă de contribuție majorată de 70%, cu următoarea motivație: bunurile comune au fost cumpărate în timpul căsătoriei din prețurile obținute prin vânzările succesive ale imobilelor reclamantei, dar, și din veniturile ambilor soți care au lucrat pe întreaga durată a căsătoriei, iar în perioadele în care pârâtul nu a avut de lucru, veniturile mai mici ale acestuia au fost complinite de valoarea muncii prestate în gospodărie. Susținerea reclamantei în sensul că este justificată cererea de stabilire a unei cote majorate, nu poate fi avută în vedere de către instanță întrucât literatura juridică și practica judecătorească au stabilit că retribuția lunară încasată (drept real sub forma unei sume de bani) are natura juridică a unui bun comun, ori, de principiu, veniturile din muncă realizate de soți sunt destinate gospodăririi împreună a acestora.

La atribuirea în natură a bunurilor către foștii soți s-a avut în vedere cotele de contribuție diferențiate ale celor doi foști soți la dobândirea bunurilor comune, posesia actuală a bunurilor precum și posibilitățile materiale ale părților, în considerarea dispozițiilor art. 673⁹ din Cod procedură civilă cu raportare la dispozițiilor art.741 Cod civil.

Instanța de fond a considerat ca fiind echitabilă atribuirea către reclamantă a tuturor bunurilor, având în vedere cota mai mare de contribuție reținută în favoarea sa. Partajarea în natură a casei, nu este posibilă, datorită faptului că între părți există o stare conflictuală evidentă, ce denotă imposibilitatea unei conviețuiri efective și de altfel, nici una dintre părți nu a solicitat acest lucru.

În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că din masa de împărțit fac parte, potrivit dispozițiile art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, respectiv casa și terenul aferent, la valoarea stabilită prin expertizele de specialitate, cu luarea în calcul și a îmbunătățirilor dovedite ca fiind comune prin depozițiile martorilor audiați în cauză.

De asemenea, a reținut corect că, referitor la cererea reclamantei privind stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuție de 100%, la dobândirea bunurilor comune, aceasta nu este întru totul întemeiată stabilind în mod corect în favoarea intimatei o cotă de contribuție majorată de 70%.

Considerentele pentru care instanța de fond a procedat în acest fel (respectiv că bunurile comune au fost cumpărate în timpul căsătoriei din prețurile obținute prin vânzările succesive ale imobilelor reclamantei, dar și din veniturile ambilor soți care au lucrat pe întreaga durată a căsătoriei iar în perioadele în care pârâtul nu a avut de lucru, veniturile mai mici ale acesteia au fost complinite de valoarea muncii prestate în gospodărie), sunt juste, astfel că soluția dată acestei cereri se impune a fi menținută. De altfel, intimata nu a mai declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, iar recurentul nu a criticat expres această soluție, arătând că este nemulțumit de hotărâre, dar fără a arăta în ce constă, concret, nemulțumirea sa.

Tribunalul a reținut însă că hotărârea instanței de fond nu este justă în ce privește modalitatea de atribuire a bunurilor din masa de partaj.

Astfel, instanța de fond a atribuit toate bunurile intimatei, obligând-o să plătească recurentului o sultă compensatorie. Această soluție apare ca injustă în condițiile în care nu a fost respectat principiul fundamental al partajului, respectiv împărțirea în natură. În plus, la atribuirea bunurilor trebuie să se țină seama și de situația concretă a părților, respectiv faptul că intimata este plecată în Italia de circa 7 ani, în timp ce recurentul a rămas în țară, este în vârstă de 65 ani și este suferind, iar în plus nu are altă locuință.

Conform dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă ,,în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”

Față de aceste dispoziții imperative, instanța a apreciat că statuările primei instanțe privitoare la componența masei partajabile și la cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, au intrat în puterea de lucru judecat și, în consecință, instanța de trimitere nu mai are posibilitatea de reapreciere asupra acestor aspecte.

Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut că părțile (foști soți) au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție de 70% reclamanta și 30% pârâtul, următoarele bunuri:

-casa de locuit, situată în ., județul N., compusă din două camere, hol, bucătărie, cămară cu beci, cu suprafața utilă de 53,74 mp, în valoare de 12.000 lei;

- suprafața de 1.734 mp teren, compusă din 510 mp curți-construcții și 1.224 mp agricol, situat în ., județul N., cu următoarele vecinătăți: N - linie C.F.R., E - C. I., S - D.N. Piatra-N.-Bacău, V - G. A. și moșt. def. P. G., în valoare de 27.700 lei,

În ceea ce privește modalitatea de partajare a bunurilor comune, instanța de fond a avut în vedere criteriile stabilite de art. 673⁹Cod procedură civilă. Astfel, conform textului normativ menționat ,, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, împunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea”.

Dispozițiile legale care stabilesc modalitatea de împărțeală nu sunt imperative, legiutorul lăsând la aprecierea judecătorului posibilitatea atribuirii bunurilor mobile în cantități egale. Aceste prevederi se complinesc cu dispozițiile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă care statuează care sunt criteriile de atribuire în natură a bunurilor supuse împărțelii și potrivit cu care, la stabilirea și atribuirea loturilor, instanța de fond a ținut seama de natura bunurilor și domiciliul părților.

Astfel, când împărțeala unui bun în natură nu este posibilă, lichidarea stării de devălmășie trebuie făcută prin atribuirea bunului respectiv unuia dintre coproprietari, iar celălalt să primească bunuri de aceeași natură sau echivalentul în bani.

Conform raportului de expertiză tehnică, specialitatea construcții, întocmit de către expert P. L. (filele 69-74 dosar_ 2010*), s-au întocmit trei variante de lotizare.

În ceea ce privește prima variantă de lotizare, instanța de fond a apreciat că sistarea stării de devălmășie în modalitatea solicitată de către reclamantă nu este posibilă față de dispozițiile obligatorii ale deciziei civilă nr. 476 din 22.05.2012, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._, care a stabilit că atribuirea tuturor bunurilor reclamantei apare ca injustă în condițiile în care nu a fost respectat principiul fundamental al partajului, respectiv împărțirea în natură.

Referitor la cea de-a treia variantă de lotizare, instanța de fond a constatat că s-a propus ca imobilul-casă de locuit să fie împărțit în două unități locative, respectiv să fie atribuite pârâtului încăperea nr. 4, bucătăria și o parte din hol, în suprafață utilă de 30,69 mp și terenul curți-construcții în suprafață de 137,50 mp, aferent părții din casă și căii de acces, iar reclamantei camera nr. 2 și camera nr. 3 cu beci, și parte din hol, în suprafață utilă de 23,05 mp și terenul curți-construcții în suprafață de 372,50 mp aferent părții din casă și teren arabil în suprafață de 1224 mp.

Este adevărat că partajarea bunurilor comune presupune ca fiecare parte să primească în lot, pe cât posibil, bunuri de aceeași natură, însă împărțirea în natură a locuinței nu este indicată, având în vedere că încăperile ce s-ar cuveni reclamantei sunt nefinalizate și insalubre, iar minorul rezultat din căsătoria părților a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei, ceea ce justifică, cu prioritate nevoia unei locuințe.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere că la alegerea modalității de partajare, criteriul posesiei și folosinței nu este unui absolut, ci se aplică prin corelare cu alte reguli ce trebuie respectate, una dintre acestea ar fi evitarea fărâmițării excesive spre a asigura o bună exploatare. Or, varianta propusă ar duce la fărâmițarea excesivă a suprafeței de 510 mp (loturi ce ar avea 137,50 mp, 204,75 mp și 167,75 mp) ceea ce ar împiedica asigurarea unei exploatări raționale a acestuia.

Pe de altă parte, continuarea conviețuirii părților, în această formulă, ar genera noi relații conflictuale, ținând seama și de antecedentele în acest sens.

La stabilirea modalității de partajare, instanța de fond a avut în vedere că din interpretarea gramaticală a art. 673⁹Cod procedură civilă conduce la concluzia că, criteriile de atribuire pe care acesta le prevede nu sunt limitative, ci au doar caracter exemplificativ, din moment ce, după enumerarea unui criterii precis determinate, legiuitorul a folosit sintagma ,,și alte asemenea”, și că ele nu trebuie absolutizate dovadă fiind folosirea sintagamei ,,instanța va ține seama, după caz, și de”.

Instanța are, deci, posibilitatea de a folosi atât criteriile enumerate de art. 673⁹Cod procedură civilă, cât și altele asemănătoare, ce ar rezulta din împrejurările specifice cauzei, toate la un loc sau numai unele, astfel încât să nu se nesocotească drepturile copărtașilor și să se satisfacă nevoile lor actuale, în scopul asigurării unui partaj echitabil.

Prin urmare, nu trebuie absolutizat criteriul folosinței și ignorarea unui aspect decisiv în adoptarea soluției privitoare la atribuire, și anume, faptul că, în urma divorțului, reclamantei i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul minor, justificând astfel, cu prioritate, nevoia unei locuințe.

Faptul că reclamanta a locuit o perioadă de timp împreună cu copilul în străinătate nu înseamnă că aceasta nu ar avea nevoie de locuința și că nevoia ei locativă ar fi mai mică decât a pârâtului, iar atribuirea locuinței apare și ca o măsură necesară în scopul asigurării bunăstării materiale și spirituale a copilului, în special prin îngrijirea acesteia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii.

În acest sens, instanța de fond a luat în considerare și cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, respectiv 70% reclamanta și 30% pârâtul.

Având în vedere cele arătate, instanța de fond a considerat echitabil a dispune sistarea stării de devălmășie, conform variantei II din raportul de expertiză tehnică, întocmit la data de 19.11.2012, de doamna expert P. L., ce face parte integrantă din prezenta sentință.

Cu privire la cererea accesorie având ca obiect plata cheltuielilor de judecată făcute în acest proces, instanța de fond a reținut că potrivit art. 276 Cod procedură civilă ,, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”.

În acest sens, instanța de fond a avut în vedere și principiul potrivit căruia în cadrul proceselor de partaj fiecare parte trebuie să contribuie la cheltuielile de judecată, sens în care a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.732,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La stabilirea cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanta instanța de fond a luat în considerare suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, sumele achitate cu titlu de onorariu experți și onorariu apărător.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și al principiului disponibilității, instanța de fond a lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, pârâtul Canaloș P., care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul modalității de partajare a bunurilor comune, solicitând să primească în lotul său jumătate din imobilul casă de locuit și terenul aferent acestuia, întrucât nu are o altă locuință.

Intimata Ț. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat, Tribunalul constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă că motivul formulat de recurent se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Tribunalul analizând sentința recurată din perspectiva criticii formulate și din oficiu, a probatoriului administrat și a temeiurilor de drept va reține caracterul nefondat al recursului declarat de către recurentul Canaloș P., pentru argumentele ce preced:

Partajul bunurilor comune ale soților, ca operațiune juridică, urmărește să pună capăt stării de codevălmășie, trecând bunurile stăpânite în comun ale foștilor soți în proprietatea exclusivă a fiecărui copărtaș, potrivit cu întinderea dreptului cuvenit.

Solicitarea de atribuire a jumătate din imobilul casă de locuit situată în comuna Zănești, ., compus din 2 camere, hol, bucătărie, cămară cu beci în suprafață utilă de 53,74 m.p realizată de către recurent, întemeiată pe necesitatea acestuia de a avea o locuință, nu poate fi primită ca fondată de către Tribunal. Practica și doctrina în materie au stabilit pe lângă criteriile prevăzute de art. 673⁹ Cod procedură civilă și criterii subiective, aplicabile modului de realizare a partajului plecând de la nevoia de locuință mai mare sau mai mică a copărtașilor, de starea sănătății, de posibilitățile materiale, de culpa consacrată prin hotărârea judecătorească ce a determinat desfacerea căsătoriei, și nu în ultimul rând, de cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune.

Având în vedere toate aceste criterii, considerate ca punct de plecare a raționamentului juridic, Tribunalul constată că prima instanță în mod corect a ajuns la concluzia că varianta a II-a de lotizare este cea echitabilă, motivarea hotărârii atacate fiind omogenă și accesibilă, precisă și concisă, prin prezentarea unei succesiuni logice a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluziile prezentate în dispozitiv.

Astfel, în mod corect judecătorul fondului a reținut că nu este optim să atribuie parte din construcția de locuit către recurentul-pârât dat fiind istoricul conflictual al relațiilor dintre părți și probabilitatea ridicată ca această stare conflictuală să fie perpetuată în timp, aspect obiectiv de natură a afecta în mod pertinent dezvoltarea ulterioară a minorului ce a fost încredințat mamei sale.

Cu alte cuvinte, nevoia de locuință a copilului în condiții normale și necesare dezvoltării sale este evident prioritară nevoii tatălui de a avea o locuință.

Totodată, s-a reținut judicios că se impune atribuirea locuinței către intimată în considerarea cotei majorate de contribuție, respectiv 70% cât și necesitatea evitării fărâmițării excesive a bunurilor, aspect de natură a-l dezavantaja pecuniar chiar și pe recurent.

Nu în ultimul rând, instanța a dat eficiență efectivă criteriului atribuirii în natură a bunurilor comune prin atribuirea către pârât a unei suprafețe de teren (724 mp teren intravilan situat în ., județul N.) ce ar putea permite acestuia fie ridicarea unei locuințe, fie înstrăinarea terenului, iar cu banii obținuți să-și achiziționeze o altă locuință.

D. faptul că pârâtul are o stare de sănătate precară nu este un criteriu suficient de natură a duce la împărțirea bunurilor de maniera solicitată de acesta, celelalte criterii având prioritate și fiind susținute de probatoriul administrat.

Față de considerentele ce preced, Tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâtul Canaloș P. împotriva sentinței civile nr. 560/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ț. D., ca nefondat.

Fiind în culpă procesuală în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul Canaloș P. să plătească intimatei-reclamante Ț. D. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Canaloș P., domiciliat în comuna Zănești, .. 1586, județul N.,împotriva sentinței civile nr. 560/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ț. D., cu domiciliul în comuna Gârcina, ., ca nefondat.

Obligă recurentul Canaloș P. să plătească intimatei-reclamante Ț. D. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.12.2014.

Președinte,Judecători,Grefier,

C. BotezatuDaniela M. D. L.

V. B.

Red./C.B./15.12.2014

Tehnored/D.L./08.01.2015

Fond/P.B.

Ex. 2

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr....		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 716/2014. Tribunalul NEAMŢ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 716/2014. Tribunalul NEAMŢ