Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 371/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 168/279/2013
Dosar nr._ - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 21 mai 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 371/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B. - judecător
D. M. – judecător
V. B. – judecător
D. L. – grefier
La ordine venind pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă A. E., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat Adiaconiție & Asociații, Piatra N., .. B11, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3400 din data de 10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât A. C., domiciliat în Piatra N., .. 6, ., având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 21.05.2014 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3400 din 10.09.2013 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3400 din data de 10.09.2013 Judecătoria Piatra N. a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. E. în contradictoriu cu pârâtul A. C. sens în care:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de 50% fiecare, următoarele bunuri comune: un apartament compus din 1 (una) cameră, baie, bucătărie, hol și logie, înscris în CF a localității Piatra N., sub nr._/N/S, nr. cadastral provizoriu 181/98, situat în mun. Piatra N., .. 6, ., jud. N., în valoare de 15.000 euro, respectiv 66.980 lei (curs BNR la data pronunțării);
- bunuri mobile, identificate și evaluate de expert P. N.: mobilă sufragerie formată din: șifonier, vitrină, bibliotecă, comodă TV, masă 6 persoane, birou, pat matrimonial – în valoare de 1.380 lei; corpuri suspendate baie – în valoare de 190 lei; cuier ho în valoare de 110 lei; mobilă bucătărie compusă din: 2 corpuri suspendate, dulap, mască chiuvetă, 3 scaune – în valoare de 720 lei; frigider mic Arctic în valoare de 300 lei; mașină de spălat automată Whirpool în valoare de 650 lei; aragaz 4 ochiuri Arctic în valoare de 500 lei; covor persan bej ¾ m în valoare de 150 lei; valoarea totală de 4.000 lei.
S-a dispus sistarea stării de devălmășie a părților astfel:
S-a atribuit reclamantei A. E. imobilul situat în mun. Piatra N., .. 6, ., jud. N..
S-a atribuit pârâtului A. C. toate bunurile mobile enumerate mai sus.
A fost obligată reclamanta A. E. la plata către pârâtul A. C. a sultei în valoare de 31.490 lei, în termen de 4 luni de la data pronunțării prezentei sentințe.
S-a constatat că părțile au o datorie comună, constând în contractul de credit nr. 153C din 29.03.2007, încheiat de pârâtul A. C. cu Banca Comercială Română S.A., în valoare de 3200 euro, cu scadența la data de 25.03.2017, potrivit graficului de rambursare.
Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei referitoare la constatarea pasivului constând în restanțele la cheltuielile de întreținere calculate de Asociația de Proprietari, aferente imobilului situat în mun. Piatra N., .. 6, ..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a jumătate din cheltuielile de judecată efectuate în cauză, respectiv suma de 2.211,50 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta A. E. a fost căsătorită cu pârâtul A. C. de la data de 27 septembrie 1989 până la data de 19 februarie 2013, când, prin sentința civilă nr. 861 din 19 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, instanța a desfăcut căsătoria părților pe baza acordului acestora, hotărârea fiind irevocabilă.
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit în proprietate un apartament compus din 1 (una) cameră situat în Piatra N., .. 6, ., jud. N., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 674/02.05.2007 de către BNP P. M., depus la filele 7-9, precum și următoarele bunuri mobile: mobilă sufragerie formată din: șifonier, vitrină, bibliotecă, comodă TV, masă 6 persoane, birou, pat matrimonial, corpuri suspendate baie, cuier hol, mobilă bucătărie compusă din: 2 corpuri suspendate, dulap, mască chiuvetă, 3 scaune, frigider mic Arctic, mașină de spălat automată Whirpool, aragaz 4 ochiuri Arctic, covor persan bej. Pentru a reține aceste bunuri mobile ca fiind proprietatea părților, instanța a avut în vedere că în cazul bunurilor mobile simpla posesie valorează proprietate, nefiind necesară dovedirea cu acte a dobândirii proprietății asupra fiecărui bun în parte. În acest sens sunt și dispozițiile art. 1909 alin. 1 cod civil din 1864, “lucrurile mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo curgere de timp”.
Instanța de fond reținând că fiind dobândite de părți în timpul căsătoriei, bunurile menționate anterior au calitatea de bunuri comune, așa cum stabilea art. 30 din Codul familiei și așa cum prevede în prezent art. 339 din Codul civil din 2009.
Pentru a determina cota de contribuție a fiecărei părți la dobândirea bunurilor comune, instanța de fond a avut în vedere art. 357 alin. 2 Cod civil din 2009 care instituie prezumția că soții au avut o contribuție egală, având în vedere că nu s-a făcut în cauză dovada contrară de niciuna dintre părți.
În drept, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 27 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce privește relațiile lor personale și patrimoniale, soții sunt supuși dispozițiilor Codului civil, de la data intrării sale în vigoare”, respectiv de la data de 1 octombrie 2011. Așadar, deși căsătoria soților a fost încheiată în 1989, vor fi aplicabile partajului dispozițiile din Codul civil din 2009 referitoare la lichidarea regimului comunității legale coroborate cu cele referitoare la partaj. În acest sens, art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede că „de asemenea, dispozițiile art. 669 - 686 din Codul civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil.” În plus, sunt aplicabile și dispozițiile din procedura împărțelii judiciare, cuprinse în art. 6731 – 67314 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere solicitarea reclamantei de a-i fi atribuit în natură imobilul, precum și acordul pârâtului în acest sens, instanța a apreciat ca fiind incident dispozițiile art. 67310 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit căruia „la cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.”
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și solicitarea pârâtului de a-i fi atribuite în totalitate bunurile mobile, precum și acordul reclamantei în aceste sens.
Deși în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică în specialitatea construcții pentru evaluarea apartamentului, părțile au convenit cu privire la reținerea unei valori de 15.000 euro. Prin raportare la această valoare și la evaluarea bunurilor mobile din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert P. M., instanța a atribuit reclamantei A. E. imobilul situat în mun. Piatra N., .. 6, ., jud. N., în valoare de 66.980 lei, a atribuit pârâtului A. C. toate bunurile mobile enumerate mai sus, în valoare de 4000 lei, și a obligat reclamanta A. E. la plata către pârâtul A. C. a sultei în valoare de 31.490 lei (calculată astfel: 66.980 lei/2= 33.490 lei – 2.000 lei= 31.490 lei), în termen de 4 luni de la data pronunțării prezentei sentințe.
În privința pasivului masei de partajat, judecătorul fondului a reținut că, potrivit art. 357 alin. 1 ultima teză din Codul civil din 2009, în cadrul lichidării comunității se va proceda și la regularizarea datoriilor, fără a se preciza însă în cuprinsul Codului civil în ce constă această regularizare. Deși în cauză s-a făcut dovada, prin depunerea graficului de rambursare, a contractării de către pârât a unui credit bancar de la Banca Comercială Română S.A. cu privire la care reclamanta a recunoscut că a fost folosit pentru cheltuielile căsătoriei, fiind deci o datorie comună, instanța a apreciat că nu poate interveni în raporturile contractuale dintre bancă și pârât, contractul de credit nr. 153C din 29.03.2007 urmând a se desfășura în continuare potrivit clauzelor convenite de părți. De altfel, instanța a avut în vedere că pârâtul, cel care este titularul contractului, nu a formulat în cauză nici o cerere cu privire la acest contract.
Instanța de fond a constatat, deci, că părțile au o datorie comună, constând în contractul de credit nr. 153C din 29.03.2007, încheiat de pârâtul A. C. cu Banca Comercială Română S.A., în valoare de 3200 euro, cu scadența la data de 25.03.2017, potrivit graficului de rambursare.
Deși reclamanta a indicat ca și pasiv și restanțele la cheltuielile de întreținere datorate Asociației de proprietari, instanța a constatat că nu s-a depus la dosar nici un înscris referitor la aceste restanțe, cu toate că i s-a solicitat reclamantei, prin avocat, în mod repetat depunerea unor înscrisuri doveditoare și cu toate că astfel de cheltuieli au evident un caracter de sarcină asupra imobilului.
Așadar instanța de fond a respins ca neîntemeiată, cererea reclamantei referitoare la constatarea pasivului constând în restanțele la cheltuielile de întreținere calculate de Asociația de Proprietari, aferente imobilului situat în mun. Piatra N., .. 6, ., jud. N..
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, întrucât în prezenta cauză ambele părți au dublă calitate, de reclamant și pârât, iar cheltuielile au fost suportate exclusiv de către reclamantă, instanța de fond l-a obligat pe pârât la plata sumei de 2.211,50 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată efectuate în cauză cu taxa judiciară de timbru, onorariile experților desemnați și onorariul avocațial, aceste cheltuieli având un caracter real, necesar și rezonabil.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs reclamanta A. E. criticând sentința și solicitând casarea în parte a sentinței civile, în sensul: înlăturării pasivului de 3.200 euro din contractul de credit nr. 153 C/29.03.2007 încheiat de BCR și reținerii ca pasiv a sumei de 570 lei reprezentând restanțe la întreținere.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond trebuia să rețină doar creditul rămas neachitat în sumă de 1.966 euro, la care să fie obligat doar pârâtul să-l achite, întrucât acest credit este încheiat pe numele său – A. C., dar și pentru faptul că până la introducerea divorțului, respectiv până la data de 23.11.2013 doar ea a achitat ratele la acest credit.
Totodată, a mai arătat că în mod greșit instanța de fond nu a reținut ca pasiv cheltuielile de întreținere restante la data de 23.11.2013, în sumă de 570 lei, întrucât s-a dovedit că pârâtul a fost cel care a locuit în casă și a făcut cheltuieli de întreținere pe care trebuie să le achite.
A mai menționat că deși a considerat că are o contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune, din cauza taxei de timbru mare pe care nu a putut-o achita, a solicitat ca partajul să fie stabilit la cota legală de 50% fiind mulțumită că i-a fost atribuit imobilul în lotul său, iar bunurile mobile în lotul pârâtului.
În consecință a solicitat ca instanța să emită o adresă către asociația de proprietari care să comunice care sunt restanțele la întreținere înregistrate de intimatul-pârât.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu 505 lei (fila 16).
Intimatul A. C. legal citat nu s-a prezenta, nu a depus întâmpinare și nici nu a solicitat probe în apărare.
Instanța de recurs a admis prin încheierea din data de 19.03.2014 suplimentarea probatoriului cu înscrisuri solicitată de recurentă, sens în care a trimis Asociației de Proprietari nr. 34 B adresa de la fila 20 prin care se solicita comunicarea debitului la întreținere existent la data divorțului – 23.11.2013; debitul de la data de 03.09.2013, precum și restanțele acumulate până în prezent.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
În fapt, părțile au fost căsătorite de la data de 27.09.1989 și până la data de 19.02.2013 când Judecătoria Piatra N. prin sentința civilă nr. 861/19.02.2013 a desfăcut căsătoria pe baza acordului părților.
În timpul căsătoriei, așa cum a reținut și instanța de fond, părțile au dobândit în cotă legală de 50% fiecare, bunul imobil în valoare de 15.000 euro situat în municipiul Piatra N., .. 6, . și mai multe bunuri mobile astfel cum au fost identificate și evaluate de expertul Postoe N. în valoare totală de 4.000 lei.
Judecătorul fondului a dispus sistarea stării de devălmășie a părților prin atribuirea în lotul reclamantei A. E. a imobilului, iar în lotul pârâtului A. C. toate bunurile mobile, compensând diferența de valoare cu obligarea reclamantei la plata către pârât a sultei în valoare de 31.490 lei, în termenul de 4 luni de la data pronunțării prezentei sentințe.
Întrucât recurenta nu a criticat identificarea, evaluarea și modul de atribuire a bunurilor, declarând în cuprinsul cererii de recurs că este mulțumită de modalitatea de lotizare, tribunalul va analiza sentința recurată doar sub aspectul criticilor aduse prin cele două motive de recurs.
O primă critică se referă la faptul că instanța a stabilit ca termen de plată a sultei 4 luni de la data pronunțării hotărârii.
Tribunalul verificând dosarul de fond va reține că niciuna dintre părți nu a solicitat acordarea de către instanță a unui termen de plată, motiv pentru care va înlătura această mențiune din cuprinsul sentinței civile, deoarece procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, respectiv că: „obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților”.
Al doilea motiv de recurs se referă la stabilirea eronată prin dispozitivul sentinței a datoriei comune a părților în valoare de 3200 euro credit contractat de intimatul-pârât A. C. la Banca Comercială Română SA.
Într-adevăr din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la instanța de fond reiese că la data de 18.03.2013 pârâtul A. C. datorează acestei bănci suma de 1.933,78 euro formată din sold credit, comisioane, dobânzi și restanțe calculate potrivit adresei de la fila 51.
Or, instanța de fond în mod greșit a luat în calcul întregul credit contractat de intimat în 2007 și soldul, respectiv debitul pe care îl mai are de achitat.
În consecință, reținând dispozițiile art.357,alin1 din noul Cod civil va constata că părțile au o datorie comună la data prezentei în sumă de 1933,78 euro reprezentând diferență de credit neachitat, iar potrivit cotei de 50% stabilită prin hotărâre (care nu a fost criticată și nici combătută de niciuna dintre părți), această cotă se va aplica, în mod obligatoriu, atât activului cât și pasivului masei bunurilor comune și în consecință va reține obligația de plată a creditului menționat pentru fiecare de câte 966,89 euro (1933,78: 2 (cota de 50%) = 966,89).
Totodată, va reține că întrucât creditul a fost contractat doar de către intimatul-pârât A. C. – ca titular de contract și întrucât instanța de judecată nu poate interveni și modifica raporturile contractuale dintre bancă și pârât, va stabili în sarcina pârâtului obligația de achitare a creditului rămas de achitat în sumă de 1.933,78 euro.
Pe cale de consecință, va obliga reclamanta să achite pârâtului alături de sulta stabilită de instanța de fond în valoare de 31.490 lei și suma de 966,89 euro.
Potrivit aceluiași principiu mai sus arătat, instanța de recurs va reține că ambii soți au obligația de a plăti în cotă de 50% și datoria la asociația de proprietari care a fost dovedită la instanța de recurs prin adresa nr. 134/05.05.2014 (fila 23) în sumă de 570 lei, respectiv fiecărei părți revenindu-i obligația de plată a sumei de 285 de lei.
Astfel, compensând obligațiile reciproce de plată va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 31.205 lei cu titlu de sultă în loc de 31.490 lei (_ – 285 = 31.205), la care se adaugă suma de 966,89 euro.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă fiind în culpă procesuală va obliga intimatul-pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.135 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A. E., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat Adiaconiție & Asociații, Piatra N., .. B11, ., județul N. împotriva sentinței civile nr. 3400 din 10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu intimatul-pârât A. C., domiciliat în Piatra N., .. 6, ., județul N..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul următor:
Constată că părțile au o datorie comună în sumă de 1.933,78 Euro, reprezentând diferență de credit neachitat din totalul sumei de 3.200 Euro, ce face obiectul contractului de împrumut nr. 153C din 29.03.2007 încheiat între pârâtul A. C. și Banca Comercială Română SA, cu scadența la data de 25.03.2017, potrivit graficului de rambursare.
Constată că, potrivit cotei de 50% stabilită prin hotărâre, părțile au obligația de achitare a creditului menționat, în sumă de câte 966,89 Euro fiecare.
Stabilește în sarcina pârâtului A. C. obligația de achitare a creditului rămas de achitat, în sumă de 1.933,78 Euro.
Obligă reclamanta să achite pârâtului și suma de 966,89 Euro cu titlu de sultă (credit), care se adaugă la suma de 31.490 lei cu același titlu.
Constată că părțile au o datorie comună către Asociația de proprietari 34B Piatra N., în sumă de 570 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere acumulate până la data de 23.11.2012, fiecărei părți revenindu-i obligația de plată a sumei de 285 lei.
Stabilește în sarcina reclamatei obligația de plată a întregii sume de 570 lei.
Compensează obligațiile de plată reciproce și obligă reclamata să plătească pârâtului suma de 31.205 lei cu titlu de sultă, în loc de 31.490 lei, la care se adaugă suma de 966,89 Euro, mai sus menționată.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 3.135 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Înlătură dispoziția cu privire la achitarea sultei în termen de 4 luni de la data pronunțării sentinței.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
C. BotezatuDaniela M. D. L.
V. B.
Red./V. B./21.07.2014
Tehnored/D.L./28.07.2014
Fond/L.M.
Ex. 2
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul NEAMŢ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
