Pretenţii. Decizia nr. 266/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 3215/279/2012
Dosar nr._ | Pretenții |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 266/RC din 14.04.2014
Ședința publică din 14.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
G. B. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de reclamanta Asociația de proprietari Ulmilor 19 Piatra N. – cu sediul în Piatra N., .. 19, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2539 din 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-pârâți A. C. și A. M.-G. – domiciliați în Piatra N., .. 19, ., județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata-pârâtă A. M.-G., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este pretenții;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al treilea termen de judecată.
- la dosar a fost depus, prin compartimentul arhivă, de către recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari Ulmilor 19 Piatra N., un răspuns la cererea formulată de instanță la termenul anterior, la care au fost anexate patru fotocopii ale proceselor-verbale ale Adunării Generale din datele de 26.03.2009, 17.06.2010,25.06.2011 și 26.01.2012.
După referatul grefierului, președintele completului de judecată înmânează intimatei-pârâte A. M.-G. câte un duplicat al înscrisurilor depuse la dosar de recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari Ulmilor 19 Piatra N., aducându-i la cunoștință că instanța revine asupra probei cu expertiză contabilă, pe care nu o mai consideră necesară și utilă soluționării pricinii.
La cererea instanței, intimata-pârâtă A. M.-G. precizează că a mai achitat o parte din sumele datorate, ultima plată fiind efectuată în luna noiembrie, când a achitat 11.000 lei.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, intimata-pârâtă A. M.-G. solicită respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari Ulmilor 19 Piatra N. și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Judecătoria Piatra N..
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2539 din 30.05.2013, Judecătoria Piatra N. a admis în parte acțiunea în pretenții precizată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari „Ulmilor, 19“ Piatra N. împotriva pârâților A. C. și A. M.‑G., pe care i‑a obligat să plătească suma de 2.744,83 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada noiembrie 2010‑martie 2012. Prin aceeași sentință, instanța a respins capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata de penalități de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul care a soluționat în fond acțiunea a reținut din probele dosarului (înscrisuri) că pârâții sunt coproprietari ai apartamentului nr. 19, situat în Piatra N., Aleea Ulmilor, ., județul N. și, potrivit listelor de plată a cheltuielilor de întreținere afișate lunar, datorează reclamantei suma pentru care acțiunea a fost admisă, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere restante aferente perioadei noiembrie 2010‑martie 2012, corectitudinea calcului, dar și cuantumul debitului principal, până la a cărui limită pârâtul a solicitat, prin întâmpinare, reducerea pretențiilor reclamantei, putând fi verificate doar printr‑o expertiză contabilă, probă pe care pârâții au solicitat‑o, dar din a cărei administrare ei au fost decăzuți, la termenul din 23.05.2013.
În continuare, prima instanță a arătat că, potrivit art. 49 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, pentru orice sumă datorată, restantă și afișată pe lista de plată, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări, de până la 0,2% pe fiecare zi de întârziere, aplicate numai după o perioadă de 30 de zile de la termenul stabilit pentru plată, fără ca suma pretinsă cu acest titlu să depășească suma la care s‑au aplicat.
În cauză, reclamanta a luat ființă prin înscrierea sa în Registrul special al asociațiilor de proprietari aflat la grefa Judecătoriei Piatra N., dispusă prin încheierea din 10.08.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._/279/2010, astfel că procesul‑verbal din data de 25.06.2011, prin care adunarea generală a membrilor asociației a hotărât dreptul acesteia de a calcula penalități de 0,2% pe zi de întârziere, nu poate produce vreun efect juridic în privința unui astfel de drept și, deci, nu justifică retroactiv calculul penalităților pretinse de la pârâți, ceea ce impune respingerea ca neîntemeiată a cererii cu acest obiect formulate de reclamantă.
În schimb, instanța a constatat că sunt îndeplinite atât cerințele art. 49 alin. (2) din legea specială, text de lege care prevede că termenul de achitare a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice, cât și cele prevăzute la art. 46 din lege, conform cărora toți proprietarii au obligația de a plăti lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine din aceste cheltuieli, inclusiv cele aferente fondurilor din asociație, motivare cu care, în temeiul art. 50 alin. (1) din lege (care reglementează dreptul asociației de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuieli mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit), a admis cererea formulată de reclamantă pentru debitul principal solicitat.
Comunicată la data de 27.08.2013, hotărârea judecătoriei a fost atacată cu recurs de asociația de proprietari reclamantă și criticată pe motiv că judecătorul care a pronunțat‑o, pe motiv că nu a aplicat dispozițiile art. 25 alin. (3) din H.G. nr. 1588/2007, incidente în cauză, deoarece ea a luat ființă prin divizarea Asociației de proprietari „Dărmănești Sud“, de la care a preluat atât activul, cât și pasivul corespunzător.
De asemenea, recurenta a învederat instanței de control faptul că penalizările sunt aplicate de furnizori, susținere în a cărei dovedire a arătat că va depune la dosar facturile cu penalizările pretinse pentru perioada în litigiu, probă neutilizată la instanța de fond, penalizări care sunt repartizate pe fiecare debitor în parte, pentru a nu se ajunge la dezechilibre financiare ale asociației, întrucât furnizării ar trebui să recupereze sumele respective de la asociațiile care nu au procedat astfel.
Subliniind că a acționat cu respectarea prevederilor art. 49 alin. (2) și ale art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, recurenta a solicitat admiterea recursului declarat și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii și a capătului de cerere referitor la penalizările datorate de pârâți, calculate la suma de 1.305,58 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6 și art. 242 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, art. 1075 și urm. Cod civil, Legea 230/2007 cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 1588/2007.
Cererii de recurs i‑au fost anexate facturi reprezentând contravaloare prestații servicii și majorări de întârziere, emise de S.C. Aqua Calor S.A., S.C. Locato S.A. și Compania Județeană Apa Serv S.A. pentru exact lunile care au compus perioada în litigiu, dar în care, în calitate de beneficiar, figurează Asociația de proprietari „Dărmănești Sud“, mai puțin în facturile emise de Compania Județeană Apa Serv S.A. începând cu luna decembrie 2011, în care, la rubrica utilizatorului este înscrisă recurenta‑reclamantă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile supuse controlului judiciar, tribunalul constată că soluția pronunțată în cauză de Judecătoriei Piatra N. în legătură cu penalizările de întârziere pretinse de reclamantă (majorări, penalități) este corectă, dar pentru alte considerente de fapt și de drept decât cele reținute de judecătorul fondului.
Sub acest aspect, instanța de control apreciază că este irelevantă pentru prezenta cauză data la care au fost încheiate procesele‑verbale ale căror copii au fost depuse la dosar pentru a se face dovada că solicitarea unor „penalități de 0,2% pe fiecare zi de întârziere“ este întemeiată, prin raportare la data la care a luat ființă asociația de proprietari reclamantă, prin înscrierea ei în Registrul special al asociațiilor de proprietari aflat la grefa Judecătoriei Piatra N., și asta din mai multe motive, care rezidă în chiar dispozițiile legale în materie.
Astfel, este adevărat că, potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, „Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat“. De asemenea, conform prevederilor art. 28 alin. (1), „Asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, în special cu privire la serviciile publice de utilități, pe baza unor contracte de prestări de servicii sau de furnizare cu caracter individual“. Dar, în ce constă, în concret, această intermediere, rezultă din conținutul alin. (3) al art. 28, care prevede că „Serviciul de intermediere din partea asociației de proprietari constă în: repartizarea facturilor către proprietari prin lista de plată lunară, încasarea și plata sumelor reprezentând contravaloarea consumului facturat, înștiințarea furnizorului cu privire la debitori“.
Așadar, în legătură cu serviciile de utilități primite de la furnizori, asociația nu poate pretinde și încasa decât contravaloarea consumului facturat, pe care îl plătește furnizorului, pe care, dacă este cazul, îl înștiințează cu privire la utilizatorii debitori.
Această concluzie este întărită de dispozițiile art. 50 alin. (1) din lege, care statuează că „Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit“, de alin. (2), în care se arată expres că, „Pentru recuperarea debitelor cu privire la serviciile publice de utilități, furnizorul serviciului va acționa împotriva proprietarilor restanțieri“, dar și de alin. (3) al art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, conform căruia, „Dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la:
a) restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor“.
În plus de aceste considerente legale, trebuie subliniat și faptul că, Legea nr. 230/2007 reglementează, în Capitolul IV, organizarea și funcționarea unei asociații de proprietari, și din cuprinsul său rezultă că, în afară de adunarea generală a proprietarilor membri ai asociației, activitatea sa se desfășoară prin președinte, comitetul executiv și cenzorul sau comisia de cenzori pe care le are, fiecare cu atribuții distincte și foarte clar prevăzute de legiuitor. Ori, în timp ce, printre atribuțiile adunării generale prevăzute expres și limitativ la art. 27, nu se menționează nimic legat de stabilirea penalităților, la art. 30 alin. (1) lit. j) se arată că organul care „stabilește sistemul propriu de penalizări ale asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale“, este comitetul executiv, ale cărui decizii se consemnează în registrul său de decizii, conform alin. (3).
Așadar, în mod evident, prin raportare la dispozițiile legale cu caracter imperativ mai sus citate, procesele‑verbale depuse de reclamantă la dosar sunt, practic, nule de drept și nu pot produce nici măcar un singur efect juridic, nu numai pentru că sunt informe, dar mai ales pentru că nu emană de la comitetul executiv al recurentei‑reclamante.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) prima teză din Codul de procedură civilă, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari Ulmilor 19 Piatra N. – cu sediul în Piatra N., .. 19, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2539 din 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-pârâți A. C. și A. M.-G. – domiciliați în Piatra N., .. 19, ., județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
D. M. | D. M. și G. B. | R. C. |
Red. și thred. D.M. 09.02.2015
Thred. R.C. 10.02.2015
2 ex.; Fond: V.V.C.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 406/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
