Pretenţii. Decizia nr. 406/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 5532/279/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03.06.2014
DECIZIA CIVILĂ NR.406/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - judecător |
- U. A.-M. | - judecător | |
- B. C. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află în curs de soluționare recursul declarat de pârâții A. V. și A. E., ambii domiciliați în Piatra N., .. B15, ., împotriva sentinței civile nr. 4286 din data de 14.11.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cuintimata-reclamantă Asociația de proprietari nr. 18 Piatra N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27.05.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 03.06.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 4286 din data de 14.11.2013 a Judecătoriei Piatra-N., a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 18 în contradictoriu cu pârâții A. V. și A. E., având ca obiect pretenții.
Pârâții au fost obligați să plătească în solidar reclamantei suma de 5793,43 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere restante (3246,87 lei), penalități de întârziere (2546,56 lei) aferente perioadei iulie 2006-februarie 2013 și 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 25.07.2012, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr.18 a chemat în judecată pe pârâții A. V. și A. E., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 5551,15 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere aferente perioadei mai 2006-iulie 2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâții nu au mai achitat cheltuielile de întreținere datorate pentru utilitățile consumate de o lungă perioadă de timp, în prezent debitul fiind de 5.551,15 lei, sumă ce include și penalitățile de întârziere aplicate de asociația de proprietari (3346,78 lei) în conformitate cu procesul-verbal al adunării generale a asociației, în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere. A mai precizat că pârâții au luat cunoștință lunar de sumele pe care le datorează prin afișarea listelor de plată, nu au contestat aceste sume nici în termenul de 10 zile prevăzut de lege și nici ulterior, însușindu-și în acest fel suma datorată.
La data de 14.01.2013, reclamanta a precizat că, la 11.01.2013, pârâții au achitat suma de 1452,54 lei, menționând atât verbal, cât și pe chitanța nr. 7404/2013, că nu sunt de acord să achite și penalitățile aferente soldului restant. De asemenea, a arătat că, la data de 11.01.2013, pârâții înregistrează un sold restant de 6035,44 lei și penalități în valoarea de 3884,96 lei.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare, dar s-au înfățișat în instanță și au contestat suma pretinsă, arătând că au mai achitat parte din debit.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat următoarele:
Pârâții, în calitate de proprietari ai apartamentului nr. 39 situat în Piatra N., . B15, ., au beneficiat, alături de ceilalți membri ai asociației de proprietari de serviciile prestate de furnizorii de utilități, având obligația corelativă ca, în temeiul art. 46 din Legea nr. 230/2006, să achite contravaloarea acestor servicii, precum și a celorlalte cheltuieli comune ale asociației de proprietari, într-un termen de maximum 20 zile de afișarea listelor de plată. Această obligație nu a fost îndeplinită de către pârâți, în prezent debitul datorat reclamantei fiind în cuantum 5.793,43 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei iulie 2006-februarie 2013, sumă în care se includ și penalitățile de întârziere calculate de asociația de proprietari în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr.230/2007 (2546,56 lei).
Suma astfel indicată a fost reținută în urma administrării probei cu expertiză contabilă, din fișa proprietarului, dar și din raportul de expertiză rezultând întreruperea prescripției în raport de achitarea parțială a unor sume, efectuată de pârâți.
Ținând seama și de dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 care conferă legitimare procesuală activă asociației de a acționa în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, instanța a admis cererea astfel cum a fost precizată și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 5793,43 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere aferente perioadei mai sus menționate.
În temeiul art.274 alin.1 Cod de procedură civilă, pârâții, ca părți în culpă procesuală, au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A. V., criticând-o sub următoarele aspecte:
Reclamanta, cu rea-credință, a omis să menționeze faptul că pârâții au înstrăinat apartamentul prin contractul autentificat sub nr. 927/21.06.2011 de BNP L. Koszeghi.
Mai mult, însăși reclamanta a confirmat la data de 21.06.2011 că vânzătorii nu figurează cu debite la asociație, aspect ce rezultă din adeverința eliberată.
Recurentul invocă și prescripția dreptului la acțiune, având în vedre faptul că reclamanta nu a introdus cererea în termenul de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, perioadă în care nu s-au efectuat plăți pentru sumele datorate înainte de înstrăinarea apartamentului.
Se invocă și lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu mai este proprietar al apartamentului și nu i se pot imputa sume de bani pentru perioada în care nu a locuit în imobil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Intimata Asociația de proprietari nr. 18 a formulat întâmpinare (filele 16-17), solicitând respingerea recursului în considerarea următoarelor argumente:
La judecata în fond, pârâții nu au contestat debitul principal, ci numai penalitățile, recunoașterea lor fiind o probă câștigată judecății.
Această manifestare de voință, cât și plata unei părți din datorie atrag incidența dispozițiilor art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 privind întreruperea cursului prescripției.
Pârâții au locuit neîntrerupt în imobil, au luat cunoștință lunar de cuantumul sumelor datorate, pe care nu le-au contestat, iar contractul de vânzare-cumpărarea fost depus la sediul asociației la data de 17.02.2014.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Deși în cadrul judecății în primă instanță recurentul a recunoscut că datorează cheltuielile de întreținere menționate în listele de plată și verificate prin expertiză contabilă, contestând doar penalitățile de întârziere, în recurs invocă lipsa legitimității sale procesual pasive, decurgând din faptul înstrăinării apartamentului.
Într-adevăr, prin contractul de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară autentificat sub nr. 927/21.06.2011 de BNP L. Koszeghi (filele 21-23 recurs), pârâtul A. V. a vândut fiicei sale, A. A.-C., apartamentul nr. 39 situat în Piatra N., . B15, ., în contract menționându-se că imobilul nu figurează cu debite la Asociația de proprietari.
Acest act nu a fost adus la cunoștința reprezentantului asociației de proprietari, nefiind invocat de pârât nici măcar în cursul soluționării cauzei în primă instanță. Dimpotrivă, soții A. V. și A. E. au continuat să locuiască în imobil, beneficiind de serviciile prestate de furnizorii de utilități, astfel că, în mod firesc, asociația a stabilit în sarcina lor obligația de plată.
Recurentul își invocă propria turpitudine, din moment ce, deși a ascuns faptul înstrăinării, îl invocă abia în recurs pentru a obține o exonerare de la plata cheltuielilor pentru utilitățile care i-au profitat direct.
De altfel, pârâții au și achitat o parte din cheltuieli, plățile efectuate, precum și recunoașterea datoriei făcută în fața instanței de fond având efect întreruptiv de prescripție, așa cum arată și intimata în întâmpinare.
Astfel, potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, „Prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția”.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 25.07.2012, iar cheltuielile de întreținere restante și penalitățile de întârziere au fost cele aferentei perioadei iulie 2006-februarie 2013.
Or, la data de 11.01.2013, pârâții au achitat suma de 1.452,54 lei prin chitanța nr. 7.404/11.01.2013, specificând pe chitanța de plată că nu sunt de acord cu penalitățile (fila 95 dosar fond). Întrucât plățile efectuate sting datoriile începând cu cele mai vechi, conform regulilor privind imputația plății, pentru datoriile neachitate începe să curgă un nou termen de la data plății efectuate.
Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, pârâții au contestat numai penalitățile, cheltuielile de întreținere evidențiate în listele de plată fiind recunoscute și, parțial, achitate, recunoașterea fiind o cauză de întrerupere a prescripției.
Fondate sunt însă criticile recurentului sub aspectul cuantumului penalităților de întârziere datorate.
Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, „Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”.
Față de reglementarea mai sus enunțată, perceperea de penalități de către asociație trebuia să aibă la bază o hotărâre în acest sens a adunării generale a proprietarilor.
Or, în speță, reclamanta a depus la dosar doar procesul-verbal al adunării generale din data de 27.10.2011, în care s-a stabilit perceperea (pentru viitor) de penalități în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere.
Anterior acestei date, în lipsa unei hotărâri a adunării generale, asociația nu poate pretinde penalitățile reglementate de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, ci, eventual, penalitățile percepute de furnizorii de utilități (care însă nu au făcut obiectul litigiului).
În consecință, Tribunalul apreciază că cererea reclamantei privind penalitățile de întârziere trebuia încuviințată numai pentru perioada noiembrie 2011-februarie 2013, cuantumul total fiind, potrivit anexei nr. 2 la raportul de expertiză contabilă (fila 130 fond), de 1.166,18 lei.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul formulat va fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în sensul reducerii sumei reprezentând penalități de la 2.546,56 lei, la 1.166,18 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții A. V. și A. E., ambii domiciliați în Piatra N., .. B15, ., împotriva sentinței civile nr. 4286 din 14.11.2013 a Judecătoriei Piatra N..
Modifică, în parte, sentința în sensul următor:
Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 4413,05 lei, compusă din 3246,87 lei contravaloare cheltuieli de întreținere aferente perioadei iulie 2006 - februarie 2013 și din suma de 1166,18 lei penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2011 - februarie 2013, în loc de suma de 5793,43 lei compusă din 3246,87 lei cheltuieli de întreținere restante și 2546,56 lei penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2006 - februarie 2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată ședință publică ari, 03.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. C. U. A.-M. și B. C. L. R.
Red. B. C./03.07.2014; Tehnored. L. R./18.07.2014; Ex.2; Fond I. F. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 266/2014. Tribunalul NEAMŢ | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 347/2014.... → |
|---|
