Fond funciar. Decizia nr. 273/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 273/AC
Dosar nr._ - fond funciar -
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16.09.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 273/AC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - U. A. M. | - judecător |
- C. M. | - judecător | |
- M. M. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă I. A., domiciliată în comuna Borlești, ., împotriva sentinței civile nr. 4604 din data de 15.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații - pârâți: I. E., I. P., ambele cu domiciliul în satul Sacoșu Turcesc, ., C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor .
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns apelanta-reclamantă I. A., personal, lipsă fiind intimatele - pârâte C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, I. E. și I. P..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că:
- obiectul cauzei este fond funciar;
- procedura de citare este îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- apelul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța procedează la identificarea părții prezente, respectiv apelanta I. A. identificată cu BI . nr._.
Având în vedere că prin cererea de apel și întâmpinare nu s-a solicitat administrarea altor probe în afara celor administrate la fond, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea procesului încheiată.
Întrebată fiind dacă solicită acordarea unui termen pentru a depune note scrise în susținerea apelului, apelanta arată că nu are lucruri suplimentare de adăugat față de cele consemnate în cererea de apel.
Față de cele menționate de către apelantă, instanța estimează durata procesului la un singur termen de judecată și apreciază că nu mai este necesar acordarea unui alt termen pentru dezbaterea cauzei în fond, urmând ca dezbaterea cauzei să se facă la acest termen de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Având cuvântul asupra apelului formulat, apelanta – reclamantă I. A. solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, întrucât acestea nu au fost făcute în apel.
Instanța, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4604/ 5 decembrie 2013 a Judecătoriei Piatra N. s-a respins, ca neîntemeiată cererea având ca obiect constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 14/211/5.03.2003 formulată de reclamanta I. A. în contradictoriu cu pârâtele I. E., I. P., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. a pronunța sentința prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta I. A. a chemat în judecată pârâții C. L. Borlești pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, C. Județeană N. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 14/211/5.03.2003 în sensul de a fi radiat I. Gh. A. și a fi înscrisă ca titular a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,04 ha. situat pe raza satului Borlești, județul N..
În motivarea cererii formulate reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu I. Gh. A. în anul 1957 iar acesta a decedat la data de 23.04.2005. La căsătorie reclamanta a primit cu titlu de zestre de la tatăl său P. N. T. terenurile înscrise în titlul de proprietate, respectiv: suprafața de 3600 mp. teren arabil, situat în extravilan, la pct. „Ciritei”, sola 84, . de 5.000 mp, teren arabil situat în extravilan, la pct. „Cățîn”, sola 78, .; suprafața de 1.800 mp. teren curți-construcții arabil și vii, situat în intravilan, sola 37, parcelele 1091/1, 1091/2 și 1091/3.
Toate terenurile menționate au fost înscrise în rolul agricol pe numele soțului reclamantei fiind cap de familie, conform regulii generale. Când s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate și s-a eliberat titlul de proprietate contestat s-a luat în considerare numele persoanei care figura în rolul agricol și din acest motiv a fost înscris soțul reclamantei deși terenurile au fost proprietatea sa înainte de colectivizare. Întrucât în titlul de proprietate trebuie să figureze adevăratul proprietar al terenurilor înscrise în actul respectiv se impune a fi radiat numele soțului reclamantei și înlocuit cu numele acesteia. Susținerile reclamantei sunt dovedite și de mențiunile din Titlul de Proprietate nr. 14/788/22.05.2003 eliberat pe numele moștenitorilor defunctului P. N. T. tatăl reclamantei, din care rezultă că terenurile ce formează obiectul prezentului litigiu au fost dezmembrate din terenurile autorului său, aflându-se în aceeași solă, în parcele limitrofe și cu vecinătăți comune.
În drept reclamanta a invocat prevederile art. 53 pct. 2 din Legea nr. 18/1991 și art. II pct. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.
La data de 8.05.2013 reclamanta a depus o precizare a cererii formulate arătând că a dezbătut succesiunea după soțul său decedat la data de 23.02.2005 întrucât fiul său I. R. a decedat la data de 26.12.2002, care locuia în Timișoara, a rămas singură și nu are cine să-i poarte de grijă. Are nevoie de sprijin, ajutor pe care îl primește de la doi nepoți. Reclamanta a început succesiunea în anul 2009 dar dorește ca bunurile să fie trecute pe numele ei și să poată face act de vânzare-cumpărare. A depus alăturat sentința civilă nr. 4780 din data de 26.10.2012 a Judecătoriei Piatra N., adeverința nr. 3779/29.04.2013 și certificat de deces I. A.
La data de 26.06.2013 reclamanta a depus un răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a dezbătut succesiunea după soțul său, a avut un singur fiu, în prezent decedat. Nepoata sa și mama acesteia se află de mult timp în Italia și nu au sprijinit-o la înmormântarea soțului său și nici ulterior. Toate bunurile pe care, alături de defunct le-a predat la CAP au fost primite de la tatăl reclamantei având în vedere că soțul acesteia a avut 11 frați, familia acestuia fiind una săracă și modestă.
La termenul din data de 10.10.2013 instanța, în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. 2 Cod pr. Civ., a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a pârâtelor I. E. și I. P., acestea fiind citate cu un exemplar al cererii de chemare în judecată.
Analizând cererea formulată, în raport de susținerile părților și probele administrate instanța reține următoarele:
Emiterea titlului de proprietate este rezultatul parcurgerii unei proceduri administrative, declanșată prin formularea unei cereri de reconstituire, depusă într-un anumit termen, conform procedurii reglementate de Legea nr. 18/1991 (art. 8 și următoarele). Potrivit alin. 2 al art. 8 din legea nr. 18/1991 de prevederile legii beneficiază persoanele care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta iar în condițiile legii civile moștenitorii acestora. În continuare însă, alin. 3 stabilește că dreptul de proprietate poate fi stabilit doar la cerere.
În ce privește Titlul de Proprietate nr. 14/211 din data de 05.03.2003 a cărui anulare parțială se solicită în prezenta cauză acesta a fost emis ca urmare a cererii formulate de către I. Gh. A., defunctul soț al reclamantei. Prin această cerere defunctul a solicitat să i se restituie terenul care i-a fost preluat C.A.P.
În consecință și titlul de proprietate a cărui anulare parțială se solicită a fost emis în favoarea persoanei care a formulat cererea de reconstituire. Reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat în temeiul înscrierilor din rolul agricol comun reclamantei, defunctului soț și fiului acestora. Având în vedere că fiul reclamantei era minor la acea dată dreptul de proprietate asupra imobilelor teren a aparținut exclusiv reclamantei și defunctului soț. Înscrierea în registrul agricol a avut un caracter declarativ de drepturi astfel încât aceste înscrieri nu pot justifica calitatea de proprietar a uneia dintre persoanele înscrise contra unei alte persoane înscrise ca parte a aceleiași gospodării.
În aceste condiții și având în vedere că pentru terenurile din rolul agricol menționat doar defunctul I. Gh. A. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate procedura administrativă s-a finalizat în mod legal cu emiterea titlului de proprietate nr. 14/211 din data de 05.03.2003. Reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 nu s-a realizat din oficiu ci exclusiv la cerere, fiind analizate drepturile celor care au formulat cerere de reconstituire. Reclamanta, în calitate de persoană înscrisă în același registru cu defunctul ar fi putut, în această calitate, să solicite reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate, sub condiția esențială să fi formulat o cerere de reconstituire. Altfel ar însemna că ulterior emiterii titlului de proprietate și fără a urma procedura administrativă și fără a exista o cerere de reconstituire instanța să reconstituie dreptul de proprietate și în favoarea unor alte persoane, ceea ce este inadmisibil. O astfel de finalitate ar avea admiterea cererii reclamantei și înscrierea sa ca beneficiar al Titlului de Proprietate. Nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. III pct. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 în condițiile în care defunctul soț al reclamantei avea înscrise terenuri în registrul agricol, acesta fiind unul din mijloacele de probă a dreptului de proprietate solicitat a fi reconstituit.
Împotriva sentinței reclamanta I. A. a formulat apel criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În anul 1957 s-a căsătorit cu I. Gh. A. care a decedat la data de 23.04.2005.
Spre deosebire de soțul său, care a intrat în căsătorie fără a avea nici un bun, reclamanta a primit ca zestre de la tatăl său, P. N. T., mai multe suprafețe de teren, în suprafață totală de 1,04 ha care au fost înscrise în registrul agricol pe numele soțului, în calitate de cap al gospodăriei, conform procedurilor de la acea vreme.
După apariția Legii 18/1991, soțul său a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceste terenuri și la data de 22.05.2003 s-a emis titlul de proprietate nr. 14/788 în care sunt incluse toate cele trei suprafețe de teren(solele 78 și 84 din extravilan și sola 37 din intravilan).
Din căsătorie a rezultat un copil, I. R., decedat la 26.12.2002, la moștenirea căruia vin pârâtele I. E., soție supravețuitoare și I. P., fiica.
Acestea au locuit dintotdeauna și locuiesc și în prezent în județul T. și nu și-au manifestat vreodată intenția de a locui în . familiale se rezuma strict la relațiile de rudenie.
Având în vedere vârsta sa înaintată și pensia extrem de mică fiind ajutată doar de doi nepoți de soră a intenționat să înstrăineze parte din terenurile primite ca zestre de la tatăl său. Cu această ocazie a aflat că nu poate dispune de bunurile sale întrucât acestea figurează în titlul de proprietate al cărui titular este defunctul soț, caz în care, la prima vedere, terenurile ar face parte din masa succesorală, urmând a fi supuse partajului.
În realitate însă, singurele bunuri care intrau în masa succesorală rămasă după soțul său sunt construcțiile edificate în timpul căsătoriei în cotă de ½ și care, de altfel, au și fost partajate prin sentința civilă nr. 4780/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ . Inițial, în acel dosar s-a solicitat și partajarea terenurilor însă ulterior și-a precizat acțiunea, arătând că singurele bunuri ce urmează a fi partajate sunt construcțiile, terenurile fiind proprietatea sa exclusivă, provenite in înzestrare.
În aceste condiții a promovat acțiunea de față, solicitând constatarea nulității titlului de proprietate în temeiul art. III pct. 1 lit. a din Legea 169/1997, având în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită la reconstituire.
Într-adevăr, terenurile primite de zestre au fost înscrise în rolul agricol al soțului său, ca și cap al gospodăriei, cele trei trupuri de teren fiind de altfel, singurele terenuri înscrise în rol.
Întrucât soțul său nu avea practic nici un drept de proprietate asupra terenurilor, în mod formal reclamanta ar fi fost cea care ar fi trebuit să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, așa cum a apreciat și instanța de fond.
Însă, rolul agricol era pe numele soțului său, iar potrivit art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991,”stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar sau în registrul agricol(…)”. Așa fiind, nu se justifică formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate direct de către reclamantă.
Pe de altă parte, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de soțul său în baza unui mandat verbal dat de reclamantă, calitatea lor de soți, alături de calitatea soțului său de titular de rol agricol, neimpunând întocmirea unui mandat autentic.
Un alt aspect ce trebuie menționat este acela că, din punctul ău de vedere, prezenta acțiune ar fi fost singura care s-ar fi putut formula în vederea stabilirii situației juridice corecte a terenurilor. Aceasta întrucât, prin raportare la hotărârea de partaj anterioară, respectiv sentința civilă nr. 4780/2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N., nu s-ar mai fi justificat o acțiune de partaj suplimentar prin care să solicite să se constate inexistența altor bunuri care să fie supuse împărțelii, întrucât acestea sunt bunurile sale proprii.
Or, pentru faptul că, așa cum a arătat și instanța de fond, înscrisurile din rolul agricol nu pot dovedi calitatea de proprietar a uneia dintre persoanele înscrise contra unei alte persoane înscrise ca parte a aceleiași gospodării, precum și pentru faptul că nu se justifică la momentul apariției legii 18/1991 formularea unei cereri separate în numele său propriu, consideră că acțiunea de față putea fi admisă, cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că într-adevăr, defunctul său soț nu a avut nici un drept de proprietate asupra terenurilor.
Examinând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 477 Noul cod de procedură civilă, tribunalul reține, în fapt următoarele:
Prima instanță a respins în mod corect acțiunea reclamantei întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 care prevăd că sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii la astfel de constituiri sau reconstituiri.
Nulitatea este sancțiunea care se aplică în cazul în care titlul de proprietate s-a emis cu încălcarea dispozițiilor legale.
În speță, cererea de reconstituire nr. 89/11.02.1991 a fost formulată de soțul reclamantei I. Gh. A., care figura ca și titular al rolului agricol din anul 1962. când a avut loc cooperativizarea terenurilor și care le-a înscris în CAP.
Cum dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991 prevăd că reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea persoanelor care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-au preluat în orice mod terenuri de către CAP, iar printre dovezile prevăzute de lege figurează cererile de înscriere în CAP, evidențele rolului agricol din anul cooperativizării, nu se poate reține că reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului de proprietate s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor legale.
De altfel, chiar apelanta prin motivele de apel recunoaște acest aspect exemplificând dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
Împrejurarea că terenurile preluate de CAP de la soțul său( ca titular al cererii de reconstituire și rol agricol) ar fi reprezentat bunuri proprii ale reclamantei nu constituie temei pentru admiterea acțiunii, aceasta având alte căi pentru valorificarea dreptului pretins.
P. considerentele arătate, tribunalul constatând că apelul nu este fondat, în temeiul dispozițiilor art. 480(1) Noul cod de procedură civilă, urmează a-l respinge.
P. ACESTE MOIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul promovat de reclamantă I. A., domiciliată în comuna Borlești, ., împotriva sentinței civile nr. 4604 din data de 15.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: I. E., I. P., ambele cu domiciliul în satul Sacoșu Turcesc, ., C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
U. A. M. C. M. M. M.
Red. M. C. 06.10.2014
Tehnored. M.M. 07.10.2014
Ex. 7
Fond:V. V. C.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 212/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... → |
|---|
