Obligatia de a face. Decizia nr. 518/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 518/RC
Dosar nr._ | Pretenții |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 518/RC din 01.09.2014
Ședința publică din 01.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte | G. B. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta . – prin reprezentant legal C. G. – având sediul în satul Ruseni, ., împotriva sentinței civile nr. 98 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G. – domiciliat în satul Ruseni, . și cu intimații-pârâți C. G. și C. V. – domiciliați în satul Ruseni, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns doamna avocat F. A., pentru recurenta-pârâtă . și pentru intimații-pârâți C. G. și C. V., respectiv doamna avocat A. E. pentru intimatul-reclamant C. G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul pricinii este pretenții;
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- la dosar a fost depusă, prin compartimentul arhivă, de către intimatul-reclamant C. G. întâmpinare la motivele invocate de societatea pârâtă în susținerea căii de atac, împuternicirea avocațială ./_/2014 emisă de cabinet avocat A. E. și chitanța onorariu avocațial . NT nr. 97/20.08.2014;
După referatul grefierului, doamna avocat A. F. depune chitanța fiscală . nr._, în dovedirea achitării taxei judiciare de timbru de 115 lei și a timbrului judiciar de 5 lei iar doamna avocat A. E. depune mai multe fotografii cu starea actuală a gardului, precizând că întâmpinarea a fost comunicată prin fax doamnei avocat F. A., situație confirmată de aceasta.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor, cu privire la excepția tardivității și pe fondul cauzei.
Având cuvântul, doamna avocat F. A., pentru recurenta-pârâtă . și pentru intimații-pârâți C. G. și C. V., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele pe larg precizate în scris, menționând că nu crede că fotografiile depuse la dosar sunt ulterioare comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond și solicitând tribunalului să nu se lase impresionat de acele imagini. Susține că societatea depozitează cheresteaua la o distanță de 50-80 cm de gard, lucru confirmat și de raportul de expertiză, menționând că este vorba de un gard edificat înainte ca reclamantul să cumpere imobilul și care s-a degradat datorită neglijenței acestuia, respectiv a precipitațiilor care se scurg de pe clădirea învecinată, care nu este prevăzută cu jgheaburi și burlane. Consideră suma la care i-a obligat instanța de fond mult prea mare, în condițiile în care s-a stabilit că înlocuirea totală a gardului ar costa aproape 900 lei. Cu privire la mașinile care ar fi distrus gardul, menționează că acestea nu sunt proprietatea societății, care nu deține mijloace de transport auto și că paguba trebuia recuperată din polițele RCA.
În consecință, solicită casarea în totalitate a hotărârii recurate și respingerea ca neîntemeiată a cererii, în subsidiar cerând tribunalului să împartă culpa la trei și să admită recursul, cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Doamna avocat E. A., pentru intimatul-reclamant C. G., solicită menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, menționând că motivele de recurs sunt nedovedite în timp ce hotărârea se bazează pe probe. Arată că descărcarea neglijentă a lemnului a strâmbat gardul iar umiditatea cauzată de depozitarea lângă gard a distrus scândura., susținând că deși intimații au fost informați despre probleme, nu au dorit să schimbe locul de amplasare al materialului lemnos. Susține că gardul are temelie de beton și este protejat în partea superioară, dar a fost deteriorat prin descărcarea și depozitarea lemnului.
Consideră că suma stabilită de instanța de fond nu este mare, solicitând respingerea recursului și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul în replică, doamna avocat A. F. invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că este vorba de deteriorări vechi ale gardului, doamna avocat A. E. învederând instanței că o astfel de excepție nu se ridică după ce instanța a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.98 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. V. și C. G.. Totodată a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâții C. G., C. V. și .. Pârâta S.C. A. P. S.R.L. a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 2712 lei despăgubiri. Totodată aceeași pârâtă a fost obligată să asigure depozitarea materialului lemnos la o distanță de minim 60 cm față de gardul proprietatea reclamantului. Acțiunea formulată față de pârâții C. V. și C. G. a fost respinsă ca neîntemeiată. Pârâta S.C. A. P. SRL a fost obligată și la 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamant.
În motivare, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N., sub numărul_, reclamantul C. G. a solicitat obligarea pârâților C. V., în calitate de reprezentant legal al . și C. G. la plata sumei de 4900 lei cu titlu de despăgubiri civile urmare a distrugerii unui gard despărțitor al proprietăților lor, dar și obligarea pârâților să își depoziteze materialul lemnos la o distanță de 60 de cm de gardul proprietății. Totodată a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a precizat că este proprietarul suprafeței de 1000 mp teren curți construcții, situat în intravilanul satului Ruseni, ., cu nr. cadastral provizoriu_, înscris în CF nr._, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 270/20.01.2011 de BNP R. B.. În partea de nord a proprietății se învecinează cu proprietatea pârâților, terenurile fiind despărțite de un gard construit din scândură de brad, pe temelie de beton, acoperit cu tablă, pe o lungime de 47 ml. Societatea pârâtă are în proprietate un gater și se ocupă cu prelucrarea lemnului, iar de fiecare dată când se aprovizionează cu material lemnos, mașinile care transportă buștenii îi descarcă lângă sau chiar pe gardul său, deteriorându-l, iar din cauza scândurile lipite de gard acesta a putrezit, iar tabla s-a îndoit.
La termenul din data de 14.01.2013 reclamantul a solicitat chemarea în judecată și a pârâtei ., solicitând obligarea acesteia la plata în solidar cu ceilalți pârâți a despăgubirilor.
Pârâții, legal citați deși nu au formulat întâmpinare s-au prezentat în instanță și prin apărător ales au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice, C. G. și C. V..
La dosar au fost depuse mai multe înscrisuri, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 131/2010 de BNP B. R. și extrasul de carte funciară, un certificat de înregistrare, mai multe planșe foto, iar la solicitarea părților a fost administrată și proba cu o expertiză de construcții, dar și proba cu interogatoriul, proba testimonială, fiind audiați în acest sens numiții G. I. și P. V..
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. G. și C. V., prima instanță a apreciat că aceasta este neîntemeiată motiv pentru care a respins-o cu motivarea:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății, respectiv aceasta aparține celui față de care se poate realiza interesul invocat.
Reclamantul și-a fundamentat acțiunea împotriva pârâților persoane fizice pe răspunderea civilă pentru fapta proprie, prevăzută de art. 1357 Cod civil, potrivit căruia cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. În raport de acest temei juridic, persoanele fizice, au calitate procesuală pasivă, instanța urmând să le angajeze răspunderea dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în ceea ce le privește.
Examinând cauza pe fond prima instanță a reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 270/20.01.2011 de BNP R. B., reclamantul este proprietarul unei suprafețe de teren de 1000 mp, situat în intravilanul satului Ruseni, ., cu nr. cadastral provizoriu_, înscris în CF nr._, teren care în partea din nord se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei ..
Potrivit certificatului de înregistrare depus la dosar, dar și a răspunsului pârâților la interogatoriu, societatea pârâtă are ca obiect principal de activitate silvicultură și exploatare forestieră. Proprietățile părților sunt delimitate de o împrejmuire construită cu fundație și elevație din beton, scânduri vopsite la exterior, stâlpi din țeavă și învelitoare din tablă zincată, cu o lungime în partea din nord de 43 ml.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că împrejmuirea proprietăților – gardul – prezintă două tipuri de deteriorări și anume: pe o porțiune de aproximativ 4 ml înspre proprietatea pârâtei . există o deteriorare produsă prin împingerea gardului de la poziția inițială, fiind afectați stâlpii din țeavă prin îndoire, care, trăgând după ei și scândurile și acoperișul de la poziția inițială au provocat desprinderea și îndoirea tablei de pe asterială. De asemenea, pe o lungime de aproximativ 20 ml, spre proprietatea pârâtei ., s-a constatat că împrejmuirea are scândura afectată prin putrezire, până la degradare totală la partea inferioară.
Cauza producerii deteriorări gardului este determinată de stivele de scânduri, depozitate în aproprierea gardului, care au concurat la scurgerea apei pluviale în zona împrejmuirii cauzând, prin oprirea circulației aerului, degradarea scândurilor din care este edificat gardul.
Potrivit declarației martorului P. V. a rezultat că societatea . obișnuiește să depoziteze lemnul exact pe linia gardului, iar câteodată mașinile care descarcă materialul lemnos lovesc gardul, deteriorându-l, arătând că în acest mod s-a produs și îndoirea colțului gardului. Mai mult decât atât și martorul propus de pârâți, angajat la ., în calitate de paznic, a precizat că există posibilitatea ca atunci când mașinile încarcă/descarcă materialul lemnos să atingă gardul, fiind deci posibil ca acoperișul gardului să fi fost îndoit de vreun lemn.
Instanța de fond a avut în vedere concluzia expertului care a precizat că deși se produce o scurgere a apei de la streașina construcției reclamantului deasupra gardului acoperit, situație ce conduce la creșterea umidității în zonă, nu se poate susține că acest lucru a afectat și scândura împrejmuirii. Cu toate acestea, instanța a apreciat că, dacă lemnul ar fi fost stivuit la o distanță mai mare de gard, atunci nu s-ar fi produs putrezirea scândurilor deoarece circulația normală a aerului nu ar fi fost oprită, iar razele soarelui ar fi uscat eventuala umezeală care s-ar fi produs din cauze naturale. În ceea ce privește valoarea prejudiciului, expertul a stabilit, cu luarea în calcul a coeficientului de uzură de 25 % calculat în raport de vechimea gardului, că paguba se ridică la suma de 2712 lei.
În ceea ce-i privește pe pârâții persoane fizice, C. G. și C. V., prima instanță a apreciat că din materialul administrat în cauză nu se poate reține vreo faptă ilicită a acestora, cauzatoare de prejudicii. Astfel, din întreg materialul probator administrat a rezultat că prejudiciul cauzat împrejmuirii proprietăților părților a fost cauzat prin fapta ilicită a societății ., care în calitate de proprietar a terenului avea obligația exploatării acestuia cu respectarea drepturilor vecinilor săi și a distanței minime a liniei de hotar, iar în realizarea obiectului său de activitate trebuia să își îndrume și să își controleze angajații astfel încât, în desfășurarea activității să nu producă pagube altor persoane.
P. urmare, instanța de fond nu a reținut apărarea pârâtei . în sensul că mașinile care descărcau material lemnos nu îi aparțineau și deci nu poate fi răspunzătoare pentru faptele unui terț, întrucât societatea avea paza juridică a lucrului. Din momentul intrării materialului lemnos pe terenul societății, în vederea prelucrării de către aceasta, societatea a preluat obligația de supraveghere și control a utilajelor și materialului lemnos, trebuind să manifeste o grijă continuă pentru producerea oricărei pagube prin mijlocirea acestora.
Mai mult decât atât, societatea este răspunzătoare și atunci când încredințează lucrul unui prepus al său, întrucât între aceștia există raport de subordonare care implică menținerea dreptului și a obligației de control și directivă ale proprietarului.
Din aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea numai față de pârâta . pe care a obligat-o la plata către reclamant a sumei de 2712 lei despăgubiri. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, pentru respectarea bunelor raporturi de vecinătate și a distanței minime față de linia de hotar, acesta a fost admis, pârâta . fiind obligată să asigure depozitarea materialului lemnos la o distanță de minim 60 cm față de gardul proprietatea reclamantului. Întrucât acțiunea a fost admisă doar în parte și pârâta . a fost obligată numai la plata sumei de 1300 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, calculate proporțional cu admiterea acțiunii.
Pârâta . Borlești a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.98 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. fiind indicate ca motive de nelegalitate și netemeinicie aspecte evidențiate și în fața instanței de fond și anume:
Nu s-a făcut dovada cauzării niciunui prejudiciu. Astfel, gardul reclamantului este unul vechi, cu scânduri putrezite, motiv pentru care datorită vechimii împrejmuirii, de aproximativ 10 ani, este înregistrată o uzură de 25%. P. urmare, vinovat de putrezirea scândurii gardului este chiar reclamantul întrucât nu și-a montat uluce și burlane la clădirea alăturată cu destinația de hală sau grajd ce se întinde pe toată lungimea și astfel apa pluvială se scurge pe gard, ajunge în pământ și stropește gardul.
De asemenea nu are nicio culpă în depozitarea materialului lemnos deoarece stivele de lemn au fost plasate la o distanță de 50-80 cm de gard, astfel cum a stabilit și expertul în construcții, motiv pentru care era posibil să circule aerul între gard și lemn. P. urmare, nu a săvârșit nicio faptă ilicită și nu a produs niciun prejudiciu, motiv pentru care acțiunea pe fond în ceea ce o privește trebuia respinsă.
În continuare a fost reiterată susținerea referitoare la lipsa calității procesuale pasive a persoanelor fizice C. V. și C. G.. De asemenea, a specificat că intimatul a cumpărat proprietatea împrejmuită cu gardul în litigiu prin contractul de vânzare cumpărare nr.270 din 20.01.2011, moment la care împrejmuirea era deja veche și putrezită deoarece nici fostul proprietar nu își montase uluce și burlane de preluare a apei pluviale de pe clădirea alăturată. P. urmare, din probatoriu administrat nu a rezultat o dată concretă a faptei invocată și deci a prejudiciului pretins pentru perioada_11 când reclamantul nu era proprietar, motiv pentru care în raport de această situație este incidentă excepția calității procesuale active.
La rândul lui, intimatul reclamant C. G. și-a fundamentat apărările față de cererea de recurs invocând în apărare, pe lângă aspectele indicate și în fața instanței de fond, următoarele:
Răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri este antrenată ,,independent de orice culpă”. Important este ca paguba să fie produsă de lucru aflat sub paza sa, noțiunea de pază fiind definită de dispozițiile art.1377 din cod civil.
Deși se susține că nu există niciun prejudiciu, acesta îmbracă două forme și anume distrugerea gardului dar și deteriorarea lui, situații determinate de modalitatea de depozitare a materialului lemnos și de manipularea acestuia. Anterior anului 2010, . a desfășurat activități de depozitare și prelucrare a materialului lemnos pe un alt teren învecinat. De asemenea nici excepția lipsei calității sale procesuale active nu poate fi reținută întrucât deși a devenit proprietarul terenului de 1000 mp abia pe data de 20.01.2011, înainte l-a stăpânit în calitate de concesionar, motiv pentru nu are relevanță condițiile în care a edificat împrejmuirea respectiv aceea de proprietar sau de posesor de bună credință.
Probatoriu a fost completat cu mai multe planșe foto color care au fost depuse de intimatul reclamant cu scopul dovedirii condițiilor improprii de depozitare a materialului lemnos.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de cererea de chemare în judecată, probele administrate, hotărârea pronunțată și criticile strict invocate, tribunalul reține următoarele:
Intimatul reclamant C. G. este proprietarului suprafeței de 1000 mp teren curți construcții situat în intravilanul satului Ruseni, .. cadastral provizoriu_, înscris în C.F. nr._ astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr.270/20.01.2011 autentificat de BNP R. B.. Acesta a precizat că proprietatea sa se învecinează în partea de nord cu terenul proprietatea apelantei pârâte S.C. A. P.. S.R.L., unitate ce are în obiectul de activitate exploatarea și depozitarea de material lemnos. În aceste condiții, intimatul reclamant a invocat o proastă administrare a activității societății, finalizată prin degradări esențiale ale împrejmuirii ce desparte proprietatea sa de terenul utilizat de apelanta pârâtă.
Deși aceasta din urmă a invocat în toate apărările, dar și în criticile sale faptul că a respectat permanent distanța de gardul ce separă cele două proprietăți, făcând aplicare întocmai a normelor legale în vigoare ce permit o exploatare corespunzătoare a activității sale, în realitate din întreg probatoriu administrat în cauză, respectiv expertiză construcții, audieri de martori și o . înscrisuri, a rezultat în mod clar faptul că împrejmuirea (gardul) dintre proprietăți, edificată de intimatul reclamant a înregistrat semnificative degradări.
Astfel, pe o lungime de 8,40 ml s-a constatat o degradare prin împingere a gardului de la poziția inițială, situație ce a afectat pe anumite porțiuni atât scândura, cât și stâlpii, dar și astereala și învelitoarea din tablă. Pe o distanță de 39 ml a fost evaluată degradarea scândurei constând în putrezirea acesteia, dar și în deteriorarea vopselei. Deși apelanta pârâtă a invocat respectarea întocmai a distanțelor de depozitare a cherestelei față de gardul proprietatea intimatului reclamant, în realitate acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, toate probele administrate conduc la concluzia că apelanta pârâtă nu a ținut în niciun mod cont de relațiile de vecinătate, maniera haotică în care este depozitat materialul lemnos, uneori lipit de împrejmuire, în alte locuri împingând până la desprindere gardul, alteori fiind sprijinit sau atât de apropiat încât contribuie la păstrarea unei umezeli continue, cauză a deteriorării ireversibile, în timp, a scândurilor pe o porțiune importantă ca întindere. Toate aceste aspecte sunt confirmate nu doar de expertiza efectuată în cauză, dar și de planșele foto ce permit o vizualizare concretă a pagubelor pricinuite de activitatea apelantei pârâte.
Așa cum în mod corect a precizat și intimatul reclamant este lipsit de importanță faptul că anterior a avut doar calitatea de concesionar al terenului pentru care astăzi justifică un drept de proprietate în ceea ce privește gardul despărțitor, acțiunea pornită de acesta fiind întemeiată pe acest ultim drept.
Având în vedere cele arătate mai înainte, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, titulara căii de atac căreia nu i-au fost reținute criticile fiind obligată în conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă să-i plătească intimatului reclamant cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea litigiului de față, respectiv onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta . – prin reprezentant legal C. G. – având sediul în satul Ruseni, ., împotriva sentinței civile nr. 98 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G. – domiciliat în satul Ruseni, . și cu intimații-pârâți C. G. și C. V. – domiciliați în satul Ruseni, ..
Obligă recurenta să plătească intimatului C. G. suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 septembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
G. B. | D. M. și D. M. | R. C. |
Red. și thred. G.BLT. 15.12.2014; Thred. R.C. 16.12.2014; 2 ex.; Fond: M.A.C.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 224/2014. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 186/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
