Fond funciar. Sentința nr. 1537/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1537/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1537
Dosar nr._ * fond funciar reconstituire drept de proprietate
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU N.
JUDETUL N.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1537
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. A. - judecător
GREFIER - M. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul U. GH. G. în contradictoriu cu intimatele C. L. C. DE A. A L. F. FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ N. DE S. A D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și INSPECTORATUL S. ȘI DE VÂNĂTOARE SUCEAVA și a intervenientei R. NAȚIONALĂ A P. R. N., având ca obiect fond funciar reconstituire drept de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru petent procurator M. N., lipsit petentul, și reprezentanții celor două comisii de fond funciar și reprezentantul legal al intervenientei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței următoarele:
- Obiectul cauzei: fond funciar- reconstituire drept de proprietate;
- Stadiul procesual: dosarul se află la află la al 4-lea termen de judecată după casarea cu trimitere spre rejudecare prin Decizia penală nr. 242/RC/04.03.2013 pronunțată de Tribunalul N..
Instanța completează dispozitivul încheierii de ședință din data de 09.10.2013 cu mențiunea că se admite în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de R. Națională a P. R. .
În aceeași încheiere de ședință se va radia mențiunea că”prorogă punerea în discuție a admisibilității în principiu a cererii de chemare în judecată a celor două instituții după ce acestea vor fi citate(cu referire la R. și ITRSV Suceava) „, întrucât R. avea termen în cunoștință,iar ITRSV Suceava nu a formulat vreo cerere de intervenție;s-a solicitat de către C. Județeană N. introducerea ei în cauză doar pentru opozabilitatea hotărârii, caz în care are doar calitate de intervenientă (nu pârâtă) cum s-a consemnat greșit în încheiere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța unește excepția tardivității formulării cererii invocată de C. jud.N. și de R., cu fondul cauzei și se reține în pronunțare.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față ,constată următoarele
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ * petentul U. Gh.G. a formulat plângere împotriva reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei C. în calitatea de moștenitor al defunctului U. G..
În motivare a arătat că în fapt, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, potrivit prevederilor legilor fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, situat pe raza comunei C..
C. locală a soluționat cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate pe care a formulat-o în calitate de moștenitor al autorului U. G. și a propus Comisiei Județene N. respingerea acesteia și drept urmare, aceasta a respins plângerea conform Hotărârii nr.9280/16 03 2012.
C. Județeană a dat o soluție netemeinică având în vedere dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru următoarele motive:
Conform dispozițiilor art. 5 lit. a), b), h) din Hotărârea nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările și completările ulterioare, comisiile locale au doar obligația:
- de a prelua si analiza cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii.
- de a verifica în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000. cu modificările ulterioare.
- de a înainta și prezenta spre aprobare și validare Comisiei județene situațiile definitive. împreună eu documentația necesara precum și divergentele produse și consemnate la nivelul acestor comisii.
Aceste dispoziții sunt interpretate în colaborare cu cele înscrise la art. 6 din același Regulament în care se prevăd, ca atribuții în sarcina Comisiilor județene - verificarea legalității propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora - litera c), precum și validarea sau invalidarea propunerilor comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare - litera e).
Prin urmare, din analiza textelor anterior menționate, rezultă că, nu comisia locală este cea care admite sau respinge o cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, acest atribut fiind exclusiv al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
C. locală este îndreptățită să formuleze doar o propunere de validare sau invalidare a cererii, care va fi admisă sau respinsă de un organ cu atribuții administrativ - jurisdicționale, atribuții ce aparțin în toate cazurile numai Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
C. Județeană N. a considerat că prin admiterea acestei cereri se încalcă art.2 din Legea nr. 187/1945, deoarece scopul Legii de Reformă Agrară a fost acela de a mări suprafețele arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care aveau mai puțin de 5 ha și respectiv crearea de noi gospodării țărănești, care nu au avut în vedere și terenuri cu vegetație forestieră, cum a fost solicitat prin cererea de reconstituire, ci doar terenuri agricole. De asemenea, un alt motiv al respingerii cererii a fost acela al tardivității formulării sale.
Raportat la motivele menționate de C. Județeană N. pentru care s-a validat propunerea de respingere a cererii de reconstituire, acestea împreună nici nu pot constitui temei al respingerii, în condițiile în care soluționarea cererii pe excepția tardivității depunerii acesteia, face de prisos soluționarea cererii cu antamarea fondului acesteia. Aceasta, deoarece în momentul în care o cerere este apreciată ca fiind tardiv depusă, are ca efect imposibilitatea analizării sale pe fondul pretențiilor, excepția invocată din dilatorie transformându-se în peremptorie absolut.
Referitor la motivul tardivității formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, precizăm:
- Art. 36 din Legea nr. 1/2000 cu modificările intervenite pun Legea nr. 212 / 24.10.2008 prevede categoriile de persoane care au calitatea de titulari ai dreptului.
Cu privire la data formulării acestei cereri, din analiza textului de lege solicită ca instanța de fond să rețină că termenul de a formula cererea de reconstituire de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212/2008 nu poate fi mai mic decât termenele anterioare, prevăzute în Legile care au precedat actului normativ în discuție, în lipsă de dispoziție contrar și potrivit principiului de interpretare a legii „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem" și, drept consecință, excepția tardivității formulării să fie înlăturată.
A considera într-o altă modalitate, ar însemna să fie imposibil de aplicat o normă de drept substanțial, prin corelarea sa cu o normă de drept procesual, anterioară intrării în vigoare a celei dintâi. Mai mult, o altă interpretare ar avea ca efect o ultraactivitate a unei dispoziții procesuale pentru un drept care este creat ulterior de o normă de drept material, constitutivă de drepturi, și care în mod firesc ar trebui să fie circumscrisă doar regulilor de procedură proprii, sau în lipsa acestora, conform principiului echipolenței - așa cum s-a menționat -celor anterioare aplicate prin similitudine, care să conducă, însă la o posibilitate de valorificare a dreptului, și nu la o imposibilitate absolută de recunoaștere a acestuia.
Referitor la motivul de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, constând în imposibilitatea acordării terenului care are categoria de folosință pădure, față de dispozițiile Legii nr. 187/1945, s-a arătat că textul de lege aplicabil este art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, care stabilește o posibilitate alternativă de atribuire, și anume teren agricol sau forestier.
Așadar, dreptul material aplicabil este cel prevăzut de textul menționat, și care consacră dreptul de a primi teren pentru categoria de persoane expres menționată și anume, persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite. Din analiza acestui text, rezultă că, referirea la Legea de Reformă Agrară are implicații numai în ceea ce privește, dovada de îndeplinire a condițiilor de împroprietărire, care în mod evident nu are nici o legătură cu categoria de teren reconstituită, în baza acestei norme constitutivă de drepturi. Ca atare, ceea ce este supus analizei prin prisma Legii de Reformă Agrară este îndeplinirea condițiilor de a fi împroprietăriți la momentul intrării în vigoare a acestei Legi, în anul 1945, și nicidecum categoria de folosință atribuită, în anul 2009, sub imperiul Legii nr.1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008.
Față de cele menționate, consideră că nici acest motiv de respingere înscris în hotărârea contestată nu este relevant și nu poate fi susținut de logica juridică impusă de analiza textului, în baza căruia se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, și deoarece nu este prevăzut nici un criteriu concret în raport de care să poată fi stabilită categoria de teren la care autorul său are dreptul, a solicitat să primească teren cu vegetație forestieră; că mai întâi era necesar să se stabilească în favoarea sa existența dreptului la reconstituire, și doar în cazul în care ar fi ajuns la această concluzie ar fi fost necesară citarea în fața comisiei pentru a se face aprecieri cu privire la categoria de folosință a terenului atribut.
Aceasta, în condițiile în care, categoria de folosință a terenului solicitat nu se poate determina decât în cadrul unei operațiuni juridice ulterioare celei de recunoaștere a dreptului la reconstituire, iar lipsa categoriei de folosință solicitată, ca teren disponibil, la dispoziția comisiei nu este de natură să aibă ca efect respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, ci doar formularea de propuneri de atribuire pe un teren de o altă categorie de folosință, propunere care nu i-a fost, însă, adresată de către comisia locală, în atribuția căreia este stabilirea categoriei de folosință și amplasamentul terenului. Mai mult, în situația în care nu avea teren la dispoziție, ca urmare a realizării balanței fondului funciar, comisia locală avea posibilitatea de a-i prezenta și propunerea de acordare de despăgubiri, operațiune, care, însă, nu s-a realizat.
În consecință, plângerea este întemeiată, astfel că urmează a se anula hotărârea atacată.
Pe fondul cererii de reconstituire a dovedit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr.1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, respectiv, a dovedit cu acte eliberate de Ministerul Apărării că, autorul său U. G. a luptat pe front fiind decorat, și a depus în acest sens Certificatul . nr. 1618 din 21.06.2011 eliberat moștenitorului fiu, U. G..
Autorul său îndeplinea autorul condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945, autorul său nu avea rol agricol distinct de cel al autorilor săi, fiind căsătorit la data de 26 februarie 1949, anul înființării gospodăriei, fiind 1954, cu mențiunea că în urma verificărilor făcute la Primăria comunei C., județul N. s-a găsit registrul agricol cu rol agricol din anul 1956. (anexat în copie).
În dovedire a depus la dosar înscrisuri, în copie: hotărârea contestată, certificat de căsătorie al autorului, certificatul de deces al autorului, Certificatul . nr. 1618 din 21.06.2011, emis de Ministerul Apărării Naționale, certificat de naștere pentru petentul U. G., file rol registrul agricol 1956 – 1958.
În drept, s-au invocat prevederile din Legea 18/1991 și art.36 din Legea 1/2000, modificată prin Legea 212/2008.
C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
În fapt, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 9280/16 03 2012 a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; prin această hotărâre s-a validat propunerea Comisiei comunale C. privind respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent în calitate de moștenitor al defunctului U. G. pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei C., jud. N..
Petentul a motivat că a formulată cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,00 ha teren cu vegetație forestieră, la care ar fi fost îndreptățit defunctul autor care a luptat pe front în al doilea război mondial, astfel că apreciază că sunt îndeplinite atât condițiile prevăzute în Legea nr. 187/1945, cât și cele din Legea nr.212/2008, necesare admiterii cererii.
C. județeană N. a invalidat propunerea comisiei comunale, cu următoarea motivare: în dovada participării la luptele de pe frontul celui de-al II-lea Război mondial, nu se prezintă documentele eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării.
Mai mult, cererea de atribuire în proprietatea a terenului în cauză este introdusă tardiv.
S-au precizat prin aceeași întâmpinare că se impune introducerea în cauză a Regiei Naționale a P. - R. și a I. T. S. și de Vânătoare Suceava, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă și acestor două organe administrative, motivând că, prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 827 din 22 noiembrie 2011, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, s-a statuat că R. Națională a P. - R. are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene.
De asemenea, prin unitățile sale subordonate, R. Națională a P. - R. pune la dispoziția comisiilor locale documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor forestiere, precum și suprafețele de teren cu destinație forestieră asupra cărora au fost validate cererile de reconstituire, delimitează perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, participă la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a validat propunerea de reconstituire.
Având în vedere cele de mai sus și ținând seama de faptul că în aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, este vorba de o constituire a dreptului de proprietate este necesară implicarea activă a Regiei Naționale a P. - R. în soluționarea litigiilor cauzate de punerea în aplicare a actului normativ susmenționat
În ceea ce privește motivarea solicitării de a introduce în cauză și Inspectoratul T. de Regim S. și de Vânătoare Suceava, după cum bine se cunoaște, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. A pct. I subpct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 333/2005 pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare în inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare, susmenționatul inspectorat participă în condițiile legii la acțiunea de aplicare a prevederilor legilor de retrocedare a fondului funciar. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 75 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, după operațiunile de validare și punere în posesie, comisia județeană emite titluri de proprietate, pe care le întocmește în două exemplare, din care unul se reține la comisia județeană, iar celălalt se transmite inspectoratului teritorial de regim silvic si de vânătoare pentru arhivare, motivat de faptul că șeful inspectoratului semnează titlul de proprietate.
Prin hotărârea comisiei locale s-a propus reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra suprafeței de 5,00 ha. teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P., or, autorul petentului nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră, motivat de următoarele:
- autorul petentului nu a avut în proprietate teren cu vegetație forestieră; ca atare, C. locală putea, cel mult, să propună constituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră și nu reconstituirea dreptului de proprietate;
- potrivit art. III alin. (1) lit. „a" pct. V.I din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri, deci, comisia județeană nu putea să reconstituie dreptul de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră, așa cum au solicitat petenții prin cererea adresată Comisiei locale, în situația în care autorul petentului nu a deținut în proprietate terenuri cu o asemenea categorie de folosință în cazul unei constituiri, hotărârea comisiei județene era lovită de nulitate absolută;
- potrivit art. 34 alin. (1) din Codul S., aprobat prin Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau ai vreunui dezmembrământ al acestuia;
Legea nr. 212/2008 face referire, într-adevăr, și la acordarea de terenuri forestiere; de o asemenea atribuire nu pot beneficia decât persoanele din prima categorie enunțată la art. 36, respectiv persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată.
Recunoștința pentru sacrificiile persoanelor care au luptat pe front este legiferată prin Legea nr. 44/1994 - privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.
Nu în ultimul rând, potrivit legislației funciare, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai persoanelor care depun în termenul legal o cerere în acest sens.
Termenele stabilite de legiuitor sunt termene de decădere, care au efect juridic, pierderea dreptului ce nu a fost exercitat în termenul legal. Astfel, nerespectarea termenelor pentru depunerea cererilor, atrage decăderea persoanelor fizice și juridice din dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de legile fondului funciar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Ori, cererea de reconstituire formulată de petent este fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu unicul scop de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea nr. 187/1945 să ceară, în condițiile Legii nr. 1/2000, constituirea dreptului de proprietate cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți, dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
Faptul că actul normativ în speță nu prevede un termen de depunere a cererii de constituire nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în tipul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997.
Art. 25 din legea 1/2000 arată că întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate se face în condițiile stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 care în art. 11 alin. 4 stabilește un termen de 60 de zile de la depunerea cererilor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. Prin urmare, legiuitorul a stabilit un termen limită, de decădere, din dreptul de a solicita reconstituirea, lucru evident dat fiind că în lipsa unui asemenea termen starea de incertitudine a unor relații sociale a căror reglementare s-a urmărit, s-ar prelungi la nesfârșit.
Admițând prin reducere la absurd că legiuitorul ar fi dat posibilitatea subiectului de drept să opteze nelimitat în timp pentru a cere reconstituirea, s-ar alunge la o situație inechitabilă fată de persoanele care sub imperiu legii vechi nu au putut obține reconstituirea dreptului de proprietate deoarece nu s-au încadrat în termenul expres prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Așadar cererea de reconstituire formulată de petent este depusă cu depășirea termenului legat de 60 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, termen a cărui durată rezonabilă a permis tuturor să ia cunoștință de condițiile de depunere a cererii.
În concluzie, hotărârea atacată este temeinică și legală, raportat la legislația aflată în vigoare la data emiterii acesteia, precum și la înscrisurile care au stat la baza emiterii ei și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A solicitat și respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea Comisiei județene N. la plata cheltuielilor de judecată, neputându-se reține nici o culpă în sarcina acesteia în acest litigiu, cu motivarea că, de altfel, comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu este persoană juridică - în sensul prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954 și nici prin reglementările date prin legea specială privind fondul funciar - și nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.242 din codul de procedură civilă a solicitat judecata în lipsă.
R. Națională a P. – R. a formulat cerere de intervenție în interes propriu motivând următoarele:
Potrivit Deciziei nr. 15/17.10.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Naționale a P. R. în cadrul plângerilor formulate în procedura prevăzută de art.53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și completată împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și al acțiunilor în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere întemeiate pe dispozițiile art.III din Legea 169/1997.
Potrivit Deciziei mai sus menționate, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului și a atribuțiilor conferite în exercitarea acestui drept-apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului, inclusiv a atribuțiilor specifice din procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, RNP R. poate fi asimilată persoanelor interesate la care se referă art.53 din Legea 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, RNP R. poate uza de calea legii speciale în scopul apărării și asigurării integrității fondului forestier proprietate publică a statului, având astfel calitate procesuală activă în plângerea formulată pe temeiul dispozițiilor art.53 din Legea 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Cu atât mai mult, este justificat interesul R. în litigiile cauzate de punerea în aplicare a prevederilor art.36 din Legea 1/2000.
2. Pe fondul cauzei, în mod legal s-a dispus respingerea plângerii de către C. Județeană N. de constituire a dreptului de proprietate asupra celor 5 ha teren forestier, pentru următoarele considerente:
Cererea este tardiv introdusă, în lipsa unui termen expres prevăzut, se are în vedere ultimul termen de repunere în dreptul de a formula cereri de reconstituire și anume cel prevăzut de Legea 193/2007, art.II, astfel, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art.36 pentru categoria de persoane prevăzută de Legea 212/2008 este de 60 de zile, calculate de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și anume 02.11.2008. Petenții au formulat cererea de constituire la data de 13 01 2012 așa cum menționează în cuprinsul plângerii, cu mult peste termenul legal de 60 de zile.
Prin urmare, în mod corect C. Județeană N. a invalidat prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petenți, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată.
Mai mult, celelalte aspecte care vizează temeinicia cererii de constituire nu pot fi analizate, deoarece excepția tardivității formulării acesteia se analizează cu prioritate și face de prisos aprecierea îndeplinirii celorlalte condiții de constituire, prevăzute expres de art.36, în forma modificată prin Legea 212/2008.
În drept, s-au invocat prevederile art.49-56 Cod proc civilă, Legea 187/1945, Legea 1/2000, Legea 212/2008, Legea 46/2008.
Conform art.242 cod proc civilă, a solicitat judecata în lipsă.
Prin sentința civilă nr.1625/3 oct.2012 s-a admis plângerea petentului, a dispus anularea în parte a hotărârii atacate, s-a reconstituit în favoarea petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de teren solicitată și s-a respins cererea de introducere în cauză a celor două instituții: R. Națională a P. – R. și Inspectoratul S. și de Vânătoare Suceava precum și excepția tardivității invocată de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intervenienta R. Națională a P. – R. pentru că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii sale de intervenție, iar prin decizia civilă nr.242 RC/4.03. 2013 Tribunalul N. a admis cererea de recurs, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
La rejudecare s-a dispus citarea părților, petentul a depus la dosar prin procuratorul său precizări scrise prin care a reiterat motivele din plângerea inițială și copie după un extras din tabelul de locuitori din . împroprietărire.
Instanța a pus în discuția părților cererea de intervenție a Regiei Naționale a P. – R. și introducerea în cauză a I. S. și de Vânătoare Suceava.
Se reține că asupra excepției tardivității formulării cererii de către petent la comisia locală C. și asupra cererii de intervenție a Regiei Naționale a P. – R., C. locală C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu introducerea în cauză în calitate de intervenientă a R. și a fost de acord cu cererea de intervenție formulată de aceasta și cu privire la admiterea excepției tardivității formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate invocată de comisia județeană și de R..
A prorogat discuția asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție după citarea celor două instituții RNA- R. și ITRSV Suceava.
S-a admis în principiu cererea de intervenție formulată de R. Națională a P. – R. și întrucât Inspectoratul S. și de Vânătoare Suceava nu a exprimat vreun punct de vedere în această cauză, s-a apreciat că se impune citarea acestei instituții în calitate de intimată pentru opozabilitatea hotărârii, potrivit punctului de vedere exprimat prin întâmpinare de C. județeană.
Analizând plângerea, din probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește tardivitatea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către petent: din analiza textului de lege rezultă că termenul de a formula cererea de reconstituire de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212/2008, nu poate fi, mai mic, decât termenele anterioare prevăzute în legile care au precedat actului normativ în discuție, iar în lipsă de dispoziție contrară și potrivit principiului de interpretare a legii: „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”, excepția tardivității urmează a fi înlăturată.
Art.36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede că au calitatea de titulari ai dreptului și pot să solicite reconstituirea, următoarele categorii de persoane:
1) persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare;
2) persoanele cărora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau cărora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, le-a fost anulată;
3) persoanele îndreptățite la împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;
4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Pentru toate aceste categorii de persoane, se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile, agricole sau respectiv forestiere, iar autorul petenților îndeplinește condițiile de încadrare ca beneficiar al acestei legi.
Petentul a dovedit că autorul său, defunctul U. G., îndeplinea condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212/24.10.2008, respectiv a făcut dovada că îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.187/1945 pentru a fi împroprietărit cu suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei C. jud. N., având certificat eliberat de Ministerul Apărării Naționale - U.M._ Pitești .
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin dispozițiile art.1, pct. 2 din Legea nr. 193/2007 și prin dispozițiile Legii nr. 212/2008 - „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, precum și persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”.
De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr.187/1945, scopul acestei legi constă în mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5,00 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.
Pentru a fi fost posibilă împroprietărirea în temeiul Legii nr. 187/1945 era necesar ca persoana îndreptățită să aibă în proprietate mai puțin de 5 ha, iar limita maximă rezultată în urma împroprietăririi să nu depășească această suprafață, iar petentul a dovedit că autorul său îndeplinea și această condiție, el neavând rol agricol distinct de cel al părinților săi.
Față de cele reținute, în baza art. 53 din Legea nr.18/1991 și art.36 din Legea nr.1/2000 modificată, instanța constată că petentul a făcut dovada proprietății și a calității succesorale, plângerea sa urmând a fi admisă privind suprafața de 5 ha de teren și în consecință se va respinge cererea de intervenție formulată de R. Națională a P. – R..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității invocată de către C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și R. Națională a P.-R., prin Direcția Silvică N..
Admite plângerea formulată de petentul U. Gh.G. domiciliat în satul Cracăul N., . în contradictoriu cu intimatele C. locală C. de aplicare a legilor fondului funciar, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Inspectoratul S. și de Vânătoare Suceava.
Anulează în parte Hotărârea Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată nr.9280/16.03.2012 în ce îl privește pe petent.
Reconstituie în favoarea petentului în calitate de moștenitor al defunctului U. G. dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei C., județul N..
Respinge cererea de intervenție în nume propriu formulată de R. Națională a P.-R., prin Direcția Silvică N..
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 .11 .2013.
Președinte, Grefier,
V. A. M. C.
Red.V.A.
Tehnored.M.C./03.12.2013
Ex.-7-
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Accesiune. Decizia nr. 480/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
