Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 13/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 11514/311/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 13/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător I. B.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta pârâtă S. A. M., domiciliată în comuna M., ., împotriva sentinței civile nr.3884/19.04.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D. I., domiciliat în . și intimata P. M. – Serviciul Autoritate Tutelară, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta pârâtă S. A. M., personal și asistată de avocat S. C. P., intimatul reclamant B. D. I., personal și asistat de avocat R. M.. A fost prezentă martora R. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat S. C. P. pentru apelanta pârâtă S. A. M. depune la dosar decizia nr. 12/28.12.2012 emisă de . Pitești și adresa nr._ din 14.01.2013 emisă de IPJ Argeș.
Avocat R. M. pentru intimatul reclamant depune la dosar tranzacția încheiată între părți la data de 13.12.2012 și adresa nr. 01/22.01.2013 emisă de . Pitești.
Instanța în temeiul art. 192-193 raportat la art. 196 Cod procedură civilă procedează la audierea martorei R. E., declarația acesteia sub prestare de jurământ, fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila nr.100, conform dispozițiilor art. 198 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în temeiul art. 150 Cod procedură civilă constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților.
Avocat S. C. P. pentru apelanta pârâtă S. A. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris la dosar, modificarea sentinței în sensul ca respingerii actiunii intimatului reclamant, ca neîntemeiată. Arată că apelanta pârâtă va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat R. M. pentru intimatul reclamant B. D. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 06.10.2011 sub nr._, reclamantul BITOIU D. I. a chemat în judecată pe pârâta S. A. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul B. G. A., născut la data de 22 noiembrie 2006, rezultat din relația de concubinaj dintre reclamant și pârâtă; obligarea pârâtei să contribuie la cheltuielile de creștere, îngrijire și educare ale minorului, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamantul arată că începând cu anul 2004 a trăit într-o relație de concubinaj cu pârâta, iar din această relație a rezultat minorul B. G. A., născut la data de 22.11.2006.
De asemenea, arată că la începutul relației, cei doi concubini au trăit și locuit în domiciliul reclamantului din ., apoi, în 2009, aceștia au plecat împreună la lucru în Spania, minorul rămânând în grija bunicilor paterni.
La întoarcerea din străinătate au început să apară neînțelegeri între cei doi concubini, mama minorului, pârâta, a început să nu se mai ocupe de creșterea și educarea acestuia, să nu mai aibă timp să acorde copilului, să nu-l mai îngrijească, ceea ce a făcut ca relația dintre cei doi concubini să devină tensionată, să se răcească iar în final, pârâta să plece din domiciliul comun.
După ce pârâta a plecat din domiciliul comun, reclamantul a aflat inițial că aceasta ar fi plecat iarăși la lucru în Spania, timp în care nu a dat niciun telefon să se intereseze de soarta copilului, ulterior reclamantul aflând că pârâta s-a întors în țară, în aceeași comună.
Întrucât aceasta nu se mai interesează de soarta copilului, consideră că este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat tatălui său, reclamantul, spre creștere și educare.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă nr.3884 din 19.04.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul BITOIU D. I., în contradictoriu cu pârâta S. A. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
S-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minorul Bitoiu G. A., născut la data de 22.11.2006, din afara căsătoriei, să fie exercitată de tatăl reclamant Bitoiu D. I., până la dobândirea capacității depline de exercițiu de către minor.
S-a stabilit locuința efectivă a minorului la domiciliul tatălui sau, reclamantul Bitoiu D. I., respectiv în comuna M., ..
Au fost obligați ambii părinți să ofere întreținere copilului minor după cum urmează: tatăl va presta întreținerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului precum și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, iar mama va fi obligată la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 175 lei, ce va fi plătită lunar la data de 15 a fiecărei luni, începând cu data cererii de chemare în judecată, respectiv 6.10.2011 și până la data finalizării studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.
S-a luat act nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din relația de concubinaj dintre reclamantul Bitoiu D. I. și pârâta S. A. M. a rezultat minorul Bitoiu A. G., născut la data de 22.11.2006. Părinții minorului nu mai locuiesc împreună, iar minorul locuiește la tatăl său Bitoiu D. I., iar mama minorului ia legătura foarte rar cu acesta.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului, a rezultat că acesta locuieste împreună cu părinții săi, într-o casă cu 3 camere și bucătărie, construită din paiantă, acoperită cu țiglă.
Mama minorului nu s-a prezentat la instanță și nu si-a exprimat punctul de vedere.
A mai reținut instanța că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 505 cod civil conform cărora ,,în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț’’.
De asemenea, potrivit art. 397 din Codul civil „după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel,” iar potrivit art. 398 Cod civil „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”, iar „celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.”
În acest sens, au fost avute în vedere și dispozițiile legii speciale în materie, anume Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care afirmă prevalența principiului interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești (art. 2 din Legea nr. 272/2004).
Așadar, potrivit art. 397 Cod civil, regula o reprezintă exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, „afară de cazul în care instanța decide altfel”. La rândul ei, decizia instanței se circumscrie interesului superior al copilului, urmând a se raporta, în mod firesc, și la concluziile raportului de anchetă psiho-socială, la învoiala părinților, dacă există și/sau la opinia copilului în această privință.
Astfel, dispozițiile art. 398 Cod civil prevăd situația exercitării autorității părintești de către un singur părinte, „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului”.
De asemenea, potrivit art. 400 Cod civil potrivit căruia „în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic. Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior, iar în mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.”
Potrivit art. 483 Cod civil autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
Conform art 496 alin. 1 Cod civilcopilul minor locuiește la părinții săi. Potrivit alin. (2) dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
Locuința copilului, stabilită potrivit acestui articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.
Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Potrivit art. 524 Cod civil are drept la întreținere numai cel ce se află in nevoie, neputându-se întreține din muncă sau din bunurile sale, iar conform art. 525 Cod civil minorul care cere întreținere de la părinții săi se află in nevoi dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Prin articolul 529 Cod civil se stabilește cuantumul întreținerii: întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
De asemenea, articolul 530 din Codul civil reglementează modalitățile de executare ale pensiei. Astfel, regulaeste căobligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, iar dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
Având în vedere aceste dispoziții legale și situația de fapt reținută, instanța a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către tată, iar locuința minorului a fost stabilită la tatăl reclamant la adresa comuna M., ., la părintele cu care a locuit în mod statornic.
Astfel, având în vedere faptul că minorul a locuit în permanență cu tatăl său și bunicii paterni, acesta ocupându-se de creșterea și îngrijirea copilului de la despărțirea în fapt de pârâtă, ajutat fiind de bunica paternă, instanța a apreciat că este în interesul superior al minorului să locuiască în continuare cu tatăl său.
In ceea ce privește autoritatea părintească, având în vedere în primul rând atitudinea procesuală a pârâtei care nu s-a prezentat la instanță și nu a manifestat interes față de copilul său, dar și de depozițiile martorilor, instanța a apreciat că este în interesul minorului ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către tată, acesta putând să ia orice decizie în ceea ce privește minorul fără acordul mamei acestuia.
Totuși, s-a avut în vedere faptul că pârâta trebuie să păstreze dreptul de a vizita minorul, menținerea legăturii cu acesta fiind benefică creșterii și dezvoltării copilului, iar tatăl este obligat să îi ofere posibilitatea pârâtei de a menține legătura cu fiul sau.
In ceea ce privește pensia de întreținere, întrucât pârâta nu contribuie la întreținerea minorului, instanța a obligat ambii părinți să ofere întreținere copilului minor, astfel: tatăl va presta întreținerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului precum și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, iar mama a fost obligată la plata unei pensii de întreținere începând cu data cererii de chemare în judecată, respectiv 6.10.2011 și până la data finalizării studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reținerea spre rejudecare și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, apelanta pârâtă arată că la fond, procedura de citare a fost viciată, în sensul că citația nu a fost semnată de ea, ci de părinții ei, deoarece în acea perioadă era plecată din țară, respectiv în Spania și din această cauză nu a putut să-și formuleze apărarea.
Un alt motiv de apel vizează faptul că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ în ceea ce privește aflarea adevărului și nu a dispus administrarea probatoriilor în cauză, iar starea de fapt nu a fost reținută în mod obiectiv de instanță.
Astfel, nu s-a reținut faptul că o perioadă lungă de timp, cât s-a aflat în țară, exclusiv pârâta a avut grijă de minor, iar când a plecat la muncă în Spania a trimis regulat bani pentru acoperirea nevoilor familiei.
In perioada in care apelanta pârâtă se afla in Spania intimatul reclamant a promovat cererea pentru exercitarea exclusiva a autorității părintesti asupra minorului, inducându-i in eroare pe părinții apelantei, in sensul că va renunta la judecata cererii de chemare in judecata.
La revenirea in țară, in luna aprilie, apelanta a luat cunostinta de solutia instantei de fond si împreuna cu minorul s-a stabilit in locuinta părintilor săi.
Intimatul este plecat in permanență la Bucuresti si nu se intereseaza de situația minorului.
De asemenea, se invocă faptul că instanța de fond nu a dispus efectuarea anchetei sociale și la domiciliul părinților săi, ci numai la reclamant, încălcând astfel interesul suprem al minorului precum și principiul aflării adevărului potrivit art. 129 cod procedură civilă.
Deși instanța de fond a fost sesizată cu o cerere privind acordarea custodiei minorului, totuși probele au fost administrate exclusiv în favoarea reclamantului.
Având în vedere faptul ca legiuitorul a stabili ca regula exercitarea autorității părintesti in comun, de ambii părinți si numai pentru motive temeinice aceasta sa se realizeze doar de unul dintre acestia, precizează apelanta că nu s-a avut vedere interesul superior al minorului, instanța de fond neprecizând motivele pentru care nu-și poate exercita autoritatea părintească.
De fapt, acest ansamblu de drepturi și obligații presupune că părinții trebuie să ia decizii împreună cu privire la creșterea și educarea copiilor.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentintei Judecatoriei Slatina cu consecinta trimiterii cauzei la instanta de fond, pentru rejudecare si pentru administrarea de probe, in vederea stabilirii situației de fapt, iar in subsidiar, Tribunalul, retinând cauza spre rejudecare, sa respinga acțiunea, ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele cod procedură civilă raportat la art. 483 Noul Cod Civil.
În dovedirea motivelor de apel, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriul reclamantului, martori si ancheta sociala.
Apelul a fost legal timbrat.
La data de 24.09.2012 intimatul reclamant B. D. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării acesta a arătat procedura de citare a apelantei pârâte la instanța de fond a fost legal indeplinită, prima citație emisa in cauza fiind înmânată de agentul procedural chiar pârâtei, iar din ancheta sociala întocmită la fond rezulta ca pârâta se afla cu minorul în domiciliul reclamantului.
Intimatul susține ca aspectele invocate de apelanta in motivarea apelului nu corespund realității si că după intoarcerea acesteia în țară, in aprilie 2012, a luat minorul de la gradinița din . intimatului sau a bunicilor paterni, iar in perioada urmatoare nu le-a mai permis acestora sa vada copilul sau sa ia legatura cu el.
Din anchetele sociale efectuate la fond, la domiciliul ambelor părti, rezulta ca la data de 28.11.2011 pârâta se afla cu minorul la domiciliul reclamantului.
Probele nu au fost administrate exclusiv in favoarea intimatului. Apelanta avea posibilitatea de a se prezenta in fata instantei si de a propune probe in apărare.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriul apelantei și martori.
In apel, părtile au depus la dosar inscrisuri noi, s-a administrat proba cu interogatoriul celor două părti si au fost audiați martorii D. N. M., B. G., R. E..
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat si la dispozitiile legale incidente in cauză, Tribunalul constata următoarele:
1.Relativ la primul motiv de apel, privind procedura de citare a apelantei pârâte in fata instantei de fond, se constata ca acesta este nefondat, deoarece la filele 19, 25, 29, 37 dosar fond exista dovada de citare a acesteia pentru termenele din 18.01.2012, respectiv 16.02.2012 ,22.03.2012 si 19.04.2012, citațiile fiind înmânate unei persoane din familie (tatăl apelantei), cu respectarea prevederilor art.92 al.3 C.pr.civ..
Mai mult, instanta de fond a efectuat verificari privind domiciliul pârâtei – f.38 dosar fond, adresa de domiciliu comunicata de Biroul Evidență a Persoanelor corespunzând celei la care pârâta a fost citată.
Totodata, la fila 39 dosar fond exista si dovada citării printr-un ziar de larga circulatie nationala a pârâtei.
Procedura de citare, asa cum a fost îndeplinita la fond, si-a atins finalitatea, deoarece apelanta pârâtă nu poate susține ca nu ar fi stiut despre procesul aflat pe rolul Judecatoriei Slatina sau despre obiectul acestuia, in conditiile in care colectivul de sprijin al Autorității Tutelare a efectuat ancheta sociala in prezenta acesteia, iar citațiile – în număr de 4 – au fost primite de tatăl apelantei.
2.Starea de fapt retinuta de instanta de fond a fost aceea care a rezultat din probele administrate in cauza si nu i se poate imputa acesteia faptul ca nu a administrat alte probe, pe care partea insasi, in spetă apelanta pârâta, nu le-a propus.
Astfel, potrivit dispoz art.129 al.5 ind.1 C.pr.civ., părtile nu pot invoca in căile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile legii.
Se constata totodata ca instanta de fond din oficiu a dispus efectuarea anchetei psiho-sociale la domiciliul ambelor părti. A se vedea in acest sens filele 13,14 dosar fond-ancheta sociala de la domiciliul intimatului reclamant si respectiv filele 15,16- dosar fond-ancheta sociala de la domiciliul apelantei pârâte.
Din conținutul celor două înscrisuri se retine ca la data efectuării anchetelor sociale apelanta pârâtă se afla împreună cu minorul la domiciliul intimatului reclamant. Constatările s-au efectuat in prezența apelantei pârâte si a mamei intimatului reclamant.
De altfel, solutia instantei de fond este legala si temeinica și prin prisma probelor administrate in fata instantei de apel, din care a rezultat faptul că măsura stabilirii locuintei minorului la tată corespunde interesului superior al acestuia.
Astfel, din declaratiile martorilor audiati in apel (D. N. M. si B. G.), care se coroboreaza cu raspunsurile formulate de apelanta la interogatoriu – pct.1,3,5, se retine ca in perioadele in care părintii minorului s-au aflat la munca in străinătate si, ulterior, când numai apelanta pârâtă a fost plecata in Spania, copilul a rămas in grija bunicilor paterni.
Acestia s-au ingrijit ca minorul sa frecventeze cursurile gradinitei din localitate, martorii indicati anterior arătând că acesta era bine ingrijit, hrănit si curat, fiind dus si luat de la gradiniță de bunica paterna.
În acelasi sens este si caracterizarea întocmita de educatoarea copilului (f.29 ds apel), care a arătat ca in perioada in care minorul s-a aflat in grija mamei frecvența la cursuri a fost redusa, dar s-au constatat si schimbari ale acestuia in comportament, copilul devenind nelinistit, neatent, melancolic. Se retine, potrivit adeverintei nr.502/06.06.2012 (f.28 ds apel), ca minorul a fost inscris la gradinita din . anul 2010, inclusiv pentru anul scolar 2012-2013- la grupa mare.
Din adresa nr.1/22.01.2013 (f.101 ds apel), ce se coroboreaza cu decizia nr.82/2012-f.103 ds apel, se retine ca apelanta reclamanta a încetat raporturile de munca cu fostul sau angajator, ., nemaiavând posibilitati materiale de a-si întreține copilul, aceasta si in conditiile in care nu a facut dovada in cauză, până la solutionarea apelului, ca s-ar fi reangajat sau ca ar beneficia de ajutor financiar din partea tatălui sau a altei persoane.
Pe de altă parte, intimatul reclamant, potrivit interogatoriului ce i-a fost luat, nu este angajat in munca, dar beneficiaza de ajutor din partea părintilor săi, așa cum s-a intâmplar si in perioada când părtile erau in relatii bune.
Minorul este atasat de bunicii paterni, aspect recunoscut si de apelanta pârâtă la interogatoriu, aceasta neavând nicio retinere in a lăsa copilul in grija lor. Copilul a crescut in . prieteni si colegi de grădiniță si nu poate fi supus, la vârsta fragedă pe care o are, unor schimbări frecvente atât privind locuința cât si persoanele ce-l înconjoară.
Nu se poate afirma ca apelanta nu-si iubeste copilul, dat situația incertă a acesteia in ceea ce priveste locuinta (fiind tolerata de catre o mătusă din Pitești- care, audiată ca martor, din oficiu de catre instanta de apel, a refuzat, inițial, sa se prezinte si apoi- sa depuna jurământul) si in ceea ce priveste locul de muncă, nu fac decât sa justifice masura dispusa de instanta de fond de stabilire a locuintei copilului la tată.
3. Al treilea motiv de apel este însă fondat, deoarece potrivit dispoz art.483 C.civ., autoritatea părinteasca este ansamblul de drepturi si îndatoriri care privesc persoana si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor părinți.
Art.503 C.pr.civ. statueaza ca părinții exercita împreună si in mod egal autoritatea părinteasca.
Dispozitiile art.507 C.civ stabilesc conditiile in care autoritatea părinteasca se exercita de către un singur părinte: daca unul din părinti este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătoreasca, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintesti sau daca, din orice motiv, se află în neputință de a-si exprima voința.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art.398 C.civ. (ce reglementeaza efectele divortului cu privire la raporturile dintre părinti si copiii lor minori- relativ la exercitarea autorității părintesti) care stabilesc ca numai in situația in care exista motive intemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanța de tutela va hotărî ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata numai de către unul dintre părinți.
Din conținutul dispoz art.507 C.civ. si din interpretarea art.398 C.civ., se retine ca legiuitorul a stabilit ca regula exercitarea in comun a autoritatii părintesti si numai pe cale de exceptie, pentru motive întemeiate, de către unul dintre părinți.
Instanța de fond a stabilit ca autoritatea părinteasca cu privire la minorul B. G. A. sa fie exercitata de tatăl reclamant, având in vedere in primul rând atitudinea procesuala a pârâtei si declaratia martorei Galbeneanu E., care a arătat că mama minorului îl viziteaza foarte rar.
In opinia Tribunalului aceste imprejurari nu sunt de natura a justifica masura dispusa de instanța de fond, neîncadrându-se nici in situațiile expres reglementate de art.507 C.civ.
Aspectele retinute mai sus justifica solutia instanței de apel de schimbare in parte a sentintei instantei de fond, in sensul ca autoritatea părintească cu privire la minorul B. G. A., născut la data de 22 noiembrie 2006, să fie exercitată în comun, de către ambii părinți.
Față de cele ce preced, in temeiul dispoz art.296 C.pr.civ, Tribunalul va admite apelul declarat de apelanta pârâtă S. A. M., împotriva sentinței civile nr.3884/19.04.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D. I. și intimata P. M. – Serviciul Autoritate Tutelară si va schimba în parte sentința civilă, in sensul celor de mai sus.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentintei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă S. A. M., domiciliată în comuna M., ., împotriva sentinței civile nr.3884/19.04.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D. I., domiciliat în . și intimata P. M. – Serviciul Autoritate Tutelară.
Schimbă în parte sentința civilă nr.3884 din 19.04.2012, în sensul că dispune ca autoritatea părintească cu privire la minorul B. G. A., născut la data de 22 noiembrie 2006, să fie exercitată în comun, de către ambii părinți.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 Ianuarie 2013, la Tribunalul O.
Președinte, M. I. S. | Judecător, I. B. | |
Grefier, A. D. |
Red.M.I.S.
JF:B. C.G.
Ex.4
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
