Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 680/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 2540/207/1988/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 680/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Judecător M. I. S.
Grefier C. C. I.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant B. P., domiciliat în localitatea Corabia, ., județul O., împotriva încheierii din data de 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă G. E. (fostă B.), domiciliată în ., având ca obiect - partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant B. P. personal și asistat de avocat D. C., lipsind intimata pârâtă G. E. (fostă B.).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită și că dosarul a fost repus pe rol la cererea recurentului reclamant, fiind suspendat în temeiul art. 242 cod procedură civilă, după care:
Avocat D. C., apărătorul recurentului reclamant, depune la dosar împuternicirea avocațială nr._ din 06.06.2013.
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei.
Avocat D. C., apărătorul recurentului reclamant, solicită admiterea cererii și repunerea cauzei pe rol.
Instanța admite cererea și dispune repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății.
Din oficiu, instanța verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 159 indice 1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere de recurs.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentului reclamant învederează că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului promovat.
Avocat D. C. având cuvântul pentru recurentul reclamant B. P., solicită admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În motivare arată că între bunurile ce au compus masa comună a soților se regăseau și casa de locuit și terenul aferent acesteia, situate în localitatea Corabia, ., județul O., bunuri pe care soții le cumpăraseră în baza contractului autentic nr. 1424/16.05.1986. La sistarea stării de indiviziune, la formarea loturilor, reclamantul a primit bunurile imobile, iar pârâta a primit numai bunuri mobile și sultă bănească. Ulterior, hotărârea de partaj a fost pusă în executare de către pârâtă pentru încasarea sultei bănești prin punerea în vânzare silită a imobilelor casă și teren, însă, în recurs datorită faptului că reclamantul a achitat întregul debit, s-a luat act de renunțarea creditoarei la judecarea cererii de vânzare imobiliară, astfel că reclamantul a rămas în imobil.
Din acel moment și până în prezent, recurentul reclamant s-a bucurat de toate prerogativele dreptului de proprietate, atât în ceea ce privește casa de locuit cât și terenul aferent acesteia ce are o suprafață de 1065 m.p. De asemenea este evidențiat în cadrul Primăriei Corabia cu acest teren pentru care a plătit și plătește impozit.
Instanța de fond a argumentat respingerea încheierii prin aceea că în perioada respectivă, terenul era scos din regimul juridic.
Datorită faptului că în acea perioadă terenurile aveau o altă reglementare juridică, la compunerea loturilor acest teren nu a fost individualizat, instanța rezumând să facă trimitere la criteriile generale precum stradă și număr, apreciază că se impune a se lămuri dispozitivul hotărârii în sensul că lotul nr. 2 atribuit pârâtului B. P., are în componență și terenul în suprafață de 1065 mp, situat în localitatea Corabia, ., județul O., ce are ca vecini la N - teren primărie, E - C. C., S – . – Subașu G..
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin încheierea din 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosar nr._ s-a respins ca neîntemeiată, cererea având ca obiect lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței civile nr.596/1989 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr.2540/1988, formulată de reclamantul B. P., în contradictoriu cu pârâta G. E.(fostă B.).
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 281 ind. 1 cod procedură civilă, potrivit cărora, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Instanța a constatat că dispozitivul sentinței civile nr. 596 este clar, nefiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia și nu cuprinde nici dispoziții potrivnice.
Acest dispozitiv cuprinde bunurile care se aflau în proprietatea părților la momentul pronunțării hotărârii, bunuri din care nu făcea parte și terenul în suprafață de 1065 mp.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul reclamant B. P., întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii și interpretarea eronată a probatoriului efectuat, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că printre bunurile ce au compus masa comună a soților se regăseau casa de locuit și terenul aferent acesteia, situate în localitatea Corabia, ., județul O., bunuri pe care soții le cumpăraseră în baza contractului autentificat sub nr. 1424/16 mai 1986.
La sistarea stării de indiviziune, la formarea loturilor, reclamantul a primit bunurile imobile, iar pârâta a primit numai bunuri mobile.
Ulterior, hotărârea de partaj a fost pusă în executare de către pârâtă pentru încasarea sultei bănești prin punerea în vânzare silită a imobilelor casă și teren, însă, în recurs, datorită faptului că reclamantul a achitat întregul debit, s-a luat act de renunțarea creditoarei la judecarea cererii de vânzare imobiliară, astfel că reclamantul a rămas în imobil.
Precizează reclamantul că, din acel moment și până în prezent, s-a bucurat nestingherit de toate prerogativele dreptului de proprietate, atât în ceea ce privește casa de locuit cât și terenul aferent acesteia în suprafață de 1065 m.p., fiind evidențiat în cadrul Primăriei Corabia cu acest teren pentru care a plătit și plătește impozit.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Analizând încheierea pronunțată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.304 pct.9, art. 304 ind.1 cod procedură civilă, tribunalul urmează să constate că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Recurentul reclamant a solicitat în temeiul art. 281 ind.1 cod procedură civilă, lămuriri cu privire la înțelesul întinderea și aplicarea sentinței civile 596 pronunțată de Judecătoria Caracal la data de 9 martie 1989.
Din analiza acestei sentințe existente la fila 26-27 dosar fond, rezultă cu certitudine că printre bunurile cu privire la care s-a cerut partajul nu este individualizat terenul aferent casei care a fost solicitată la masa partajabilă.
De altfel, așa cum în mod corect a consemnat și instanța de fond în considerente, terenul aferent casei nici nu putea face obiectul partajului între soți întrucât, potrivit contractului de vânzare cumpărare existent la fila 15 din același dosar, părțile nu au dobândit asupra terenului decât un drept de folosință, potrivit art. 30 din Legea 58/1974, terenul trecând în proprietatea statului la data la care recurentul reclamant și fosta soție au cumpărat casa de locuit, dependințele și împrejmuirile existente .
Susținerea recurentului în sensul că, anterior anului 1989, imobilele erau identificate doar generic cu referire la localitate, stradă și număr, iar între bunurile care au compus masa comună a soților se regăsea și terenul aferent casei de locuit, nu poate fi primită de instanța de recurs, având în vedere faptul că începând cu anul 1974, terenurile au fost scoase din circuitul civil, potrivit dispozițiilor legilor 58 și 59 din același an .
Împrejurarea că recurentul folosește terenul pentru care plătește impozite și taxe este lipsită de relevanță raportat la obiectul cauzei, respectiv lămurire cu privire la înțelesul și aplicarea dispozitivului unei sentințe pronunțate într-o perioadă în care terenul nu era proprietatea soților pentru a putea face obiectul cererii de partaj, acesta având la dispoziție prevederile exprese ale art. 36 al.3 și 6 din Legea 18/1991.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă temeiurile de fapt invocate și analizate prin prisma art.304 pct.9 cod procedură civilă și nu există vreun alt motiv de casare de ordine publică care să poată fi invocat din oficiu și pus în dezbaterea părților de instanța de recurs, potrivit dispozițiilor art. 306 al.2 cod procedură civilă, în temeiul art. 312 al.1 teza a II-a cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant B. P., domiciliat în localitatea Corabia, ., județul O., împotriva încheierii din 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă G. E. (fostă B.), domiciliată în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. | Judecător, M. I. S. |
Grefier, C. C. I. |
Red.ID/SM
JF;G.P.
Ex.2
11 iulie 2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 13/2013.... → |
|---|
