Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1061/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1061/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 4836/311/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1061/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Judecător M. I. S.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursurilor civile declarate de recurenta reclamantă . sediul în Slatina, Prelungirea Tunari nr. 1, ., . și recurenta pârâtă M. M. V., domiciliată în Slatina, Aleea Viorelelor, ., ., împotriva încheierii de admitere în principiu din 14.12.2012 și a sentinței civile nr. 5389 din data de 10 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. I., domiciliat în Slatina, Aleea Viorelelor, ., ., județul O., având ca obiect- partaj forțat bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Ruxandescu C. pentru recurenta reclamantă . pârâtă M. M. V. personal și asistată de avocat S. M. C., lipsă intimatul pârât T. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat S. M. C., pentru recurenta pârâtă, solicită proba cu înscrisuri, altele decât cele de la dosar, cu care se dovedește situația financiară pe care firma intimatului pârât a avut-o la acel moment, înscrisuri în susținerea cote. Precizează că acestea au fost comunicate și observate de apărătorul recurentei reclamante.
Avocat Ruxandescu C. pentru recurenta reclamantă . că actele i-au fost înmânate și le-a observat. Nu solicită amânarea cauzei.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Așa fiind, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor promovate.
Avocat Ruxandescu C., având cuvântul pentru recurenta reclamantă . admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul atribuirii imobilul în lotul pârâtului T. I. a apartamentului pentru ca reclamanta să-și poată recupera creanța, prin valorificarea imobilului partajat. Apartamentul supus partajării a fost achiziționat de pârâți de la părinții recurentei pârâte, aceștia păstrându-și un drept de uzufruct viager.
Faptul că pârâta M. M. V. a fost obligată la sultă nu are relevanță întrucât între reclamantă și soția pârâtului nu a existat niciun fel de raport juridic.
În subsidiar, solicită ca sultă să fie direct plătită societății până la limita acoperii creanței.
Cu privire la recursul formulat de pârâtă solicită respingerea ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru.
Avocat S. M. C., având cuvântul pentru recurenta pârâtă M. M. V., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
În motivare, arată că se impune această măsură întrucât instanța de fond trebuia să aibă în vedere că soții au dobândit în timpul căsătoriei doar nuda proprietate asupra unui imobil apartament cu trei camere. Ca urmare ar fi trebuit ca din valoarea de circulație a imobilului să se scadă valoarea uzufructului viager, deoarece datorită acestui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate ce afectează imobilul, apartamentul are o valoare mult mai mică.
Întrucât părinții pârâtei au drept de uzufruct viager asupra imobilului, au prin urmare și atribute de posesie și de folosință pe dura vieții, aspect ce afectează valoarea imobilului.
Cu privire la contribuție, instanța de fond greșit a apreciat că soții au avut o cotă egală, fără să aibă în vedere susținerile conform cărora pârâta ajutată de părinții săi au achitat toate cheltuielile aferente întreținerii apartamentului. Așa fiind nu se poate reține o cotă egală de contribuție, ci o cotă majorată în favoarea pârâtei M. M. V..
Cu privire la recursul formulat de reclamantă solicită respingerea ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții T. I. și T. M. V., a solicitat partajul bunurilor comune dobândite de pârâți în imobilul apartament situat în Slatina, ., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 12.08.2009, . a emis Biletul la Ordin BRDE3AG_ pentru suma de 28.150 RON, scadent la data de 10.11.2009, respectivul Bilet la Ordin fiind avalizat de pârâtul T. I..
Întrucât Biletul la Ordin BRDE3AG_ a fost refuzat la plată pentru lipsă de disponibil, prin încheierea nr. 2492/03.12.2009 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._/311/2012, s-a dispus investirea cu formulă executorie a respectivului Bilet la Ordin, iar prin încheierea nr. 211/21.01.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._/311/2009 a fost încuviințată executarea silită a respectivului Bilet la Ordin împotriva debitoarei . în solidar cu avalistul T. I..
S-a format dosarul de executare silită nr. 392/_/311/2009 în care B. Ț. R. a emis împotriva avalistului T. I., somația din data de 18.03.2010 pentru suma totala de 32.107,75 RON, formată din suma de_ RON reprezentând debit și din suma de 3957,75 RON reprezentând cheltuieli de executare, stabilite conform procesului verbal de cheltuieli din data de 18.03.2010.
Stabilindu-se că singurul bun aparținând debitorului T. I. constă în imobilul apartament situat în Slatina, ., asupra respectivului imobil debitorul T. I. având calitatea de codevălmaș, imobilul fiind dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta T. M. V., reclamanta solicitând partajarea imobilului comun al soților T., atribuirea imobilului către debitorul T. I., urmând ca acesta să plătească soției sale o sultă.
Prin sentința civilă nr. 6969/17.06.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă, instanța motivând în sensul că reclamanta nu a depus la dosar certificat de atestare fiscală din care să rezulte că imobilul a cărui partajare se solicită ar aparține pârâților T. I. și T. M. V..
Prin decizia civilă nr.1176/28.09.2011 pronunțată de Tribunalul O., a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă, a fost casată sentința și s-a trimis cauza în vederea rejudecării la Judecătoria Slatina, dosarul fiind înregistrat sub nr._ .
La data de 12.12.2012 numiții M. T. și M. V., părinții pârâtei au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, solicitând să se constate că imobilul a cărui partajare se solicită nu este bun comun al soților T., ci bunul propriu al pârâtei, contractul de vânzare-cumpărare fiind unul simulat, intenția reală a vânzătorilor fiind aceea de a dona imobilul pârâtei.
Prin sentința civilă nr.5 389 din 10 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a admis în parte cererea având ca obiect „partaj forțat bunuri comune”, formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții T. I. și T. M. V..
A fost omologat raportul de expertiză specialitatea construcții civile, întocmit de expert tehnic judiciar M. M., varianta nr. 1.
Total valoare masă partajabilă: 113.641 RON.
LOTUL NR. 1 s-a atribuit pârâtei T. M. V. și se compune din:
- imobilul apartament situat in Slatina, .. 6, ., ..
Valoarea lotului, corespunzătoare cotei de 50%, este de 56.820,5 RON, iar valoarea bunurilor atribuite este de 113.641 RON.
Plătește lotului nr. 2 sultă în cuantum de 56.820,5 RON.
LOTUL NR. 2 s-a atribuit pârâtului T. I. și se compune din sultă în cuantum de 56.820,5, pe care o va primi de la lotul nr. 1.
Valoarea lotului, corespunzătoare cotei de 50%, este de 56.820,5 RON, iar sulta pe care o va primi de la lotul nr. 1 este de 56.820,5 RON.
S-a dispus obligarea pârâtului T. I. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 4810,5 RON., din care suma de 1739 RON reprezintă taxă judiciară de timbru aferentă judecării fondului, suma de 5 RON reprezintă timbrul judiciar aferent judecării fondului, suma de 864 RON reprezintă taxa judiciară de timbru aferentă judecării recursului, suma de 2,5 RON reprezintă timbrul judiciar aferent judecării recursului, suma de 1000 RON reprezintă onorariul avocațial, suma de 500 RON reprezintă onorariul aferent expertizei specialitatea construcții civile efectuate de expert S. C. în primul ciclu procesual, iar suma de 700 RON reprezintă onorariul aferent expertizei specialitatea construcții civile efectuate de expert M. M. în rejudecarea cauzei.
S-a luat act că pârâta T. M. V. nu solicită cheltuieli de judecată.
S-a dispus restituirea către reclamantă a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2164 RON, menționată în chitanța nr._/27.03.2013, emisă de Primăria Municipiului Slatina-Direcția Economică.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin încheierea de admitere în principiu din data de 14.12.2012 s-a admis în principiu cererea formulată de reclamantă, s-a constatat că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei, imobilul apartament situat în Slatina, .. 6, ., ., județul O., cu o cotă egală de contribuție, respectiv cota de 50% pentru fiecare pârât și s-a dispus partajarea imobilului..
La formarea și atribuirea în loturi a bunurilor, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 741 cod civil care prevăd că în fiecare lot vor fi repartizate pe cât posibil aceleași cantități de mobile, imobile, creanțe și datorii, precum și posesia actuală a bunurilor reținute la masa de partaj.
De asemenea, s-au reținut în cauză și dispozițiile art. 673 ind.9 cod procedură civilă, potrivit cărora, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu din data de 14.12.2012 au declarat recurs reclamanta . pârâta M. M. V..
În recursul declarat de reclamanta . criticată sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul atribuirii în natură a imobilului supus partajării către debitorul T. I. cu plata sultei către T. V., iar în subsidiar, solicită ca sulta să fie direct plătită societății până la limita acoperirii creanței.
În motivare, reclamanta arată că, datorită faptului că imobilul nu a fost atribuit în lotul debitorului T. I., se află în imposibilitatea de a recupera creanța față de acesta.
Mai mult, motivarea instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece imobilul suspus partajării a fost achiziționat de către pârâți de la M. T. și M. V., vânzătorii păstrându-și un drept de uzufruct viager, ceea ce presupune că posesia imobilului aparține în continuare vânzătorilor și nu pârâților.
Precizează recurenta că nu există niciun fel de raport juridic cu pârâta T. V. căreia i-a fost atribuit în natură imobilul, astfel că este imposibilă recuperarea creanței.
Se susține că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității prin atribuirea bunului în lotul pârâtei, întrucât aceasta nu a solicitat atribuirea apartamentului în lot decât prin concluziile puse la instanță.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele cod procedură civilă.
În recursul declarat de pârâta T. M. V. este criticată sentința și încheierea de admitere în principiu din 14.12.2012 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se, în principal, admiterea recursului așa cum a fost motivat, în sensul majorării cotei recurentei până la 90%, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
În motivare, se arată că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că soții au avut o cotă de contribuție egală de câte 50%, fără să se aibă în vedere probele administrate în cauză, conform cărora pârâta, ajutată de părinții săi, a achitat toate datoriile și cheltuielile aferente întreținerii apartamentului, situație în care trebuia să se rețină o cotă majorată în favoarea sa.
Un alt motiv de recurs vizează și faptul că instanța de fond trebuia să aibă în vedere că soții au dobândit în timpul căsătoriei doar nuda proprietate asupra imobilului, dreptul de uz și dreptul de folosință pe durata vieții avându-l părinții săi, aspect care, într-o eventuală vânzare, afectează valoarea imobilului, în sensul scăderii prețului .
Recursul nu a fost motivat în drept.
Analizând sentința recurată prin prisma tuturor criticilor formulate, tribunalul urmează să respingă recursurile ca nefondate, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul reclamantei . critică, în esență, sentința sub aspectul lotizării cu motivarea că prin atribuirea imobilului în lotul pârâtei T. M. V., a pus reclamanta creditoare în imposibilitatea de a-și recupera creanța de la debitorul T. I., instanța de control judiciar constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Debitorul pârât T. I. a deținut împreună cu pârâta T. V., doar nuda proprietate asupra imobilului, dreptul de uzufruct asupra bunului avându-l în continuare vânzătorii M. T. și M. V., potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4872/2004 ( fila 45 dosar_ ) din care rezultă că până la încetarea din viață a vânzătorilor, cumpărătoarea T. M. V. nu va deveni deplin proprietar.
Din aceste considerente, susținerea recurentei reclamante că exista posibilitatea recuperării creanței prin valorificarea imobilului partajat dacă acesta ar fi fost atribuit în lotul debitorului, nu poate fi primită, întrucât ar fi imposibil de înstrăinat un imobil cu privire la care cumpărătorul să dobândească doar nuda proprietate.
Dimpotrivă, doar prin atribuirea imobilului în lotul celei de a doua pârâte, creanța recurentei reclamante poate fi recuperată, aceasta având posibilitatea să se subroge în drepturile debitorului său și să solicite sulta de la fosta soție în lotul căreia a fost inclus apartamentul.
Cererea formulată de recurenta reclamantă în recurs prin care solicită în subsidiar ca în cazul menținerii lotizării instanței de fond, plata sultei să se facă de pârâta recurentă T. M. V. direct către ea și nu către fostul soț, nu va putea fi primită de instanța de control judiciar, având în vedere că aceasta are caracterul unei cereri noi, potrivit dispozițiilor art.294 teza I, raportat la art.316 cod procedură civilă.
Astfel, dispozițiile art. 294 prevăd expres că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
În consecință, recurenta creditoare are la îndemână calea unei acțiuni separate prin care subrogându-se în drepturile debitorului său să solicite de la recurenta pârâtă sulta pe care aceasta urmează a o plăti celuilalt soț, în limita creanței sale.
Susținerea reclamantei în sensul că prima instanță a încălcat principiul disponibilității, prin atribuirea bunului dobândit de părți în lotul pârâtei, care nu a formulat cerere reconvențională ci a solicitat atribuirea apartamentului doar prin concluziile puse la dezbaterea pe fond, este nefondată, având în vedere faptul că pentru atribuirea în natură a unui bun, nu era necesară formularea unei cereri reconvenționale, în cauză fiind nefiind aplicabile dispozițiile art.129 al.6 cod procedură civilă.
Conform principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție.
C. procesual, atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul, este cel fixat de părți, nefiind permis instanței ca, din oficiu, să se pronunțe în afara limitelor în care a fost învestită, prin introducerea în cauză a altor persoane decât cele între care se poartă procesul.
Or, este de observat că obiectul cererii dedusă judecății era partaj bunuri comune, repartizarea bunului făcând parte din acest obiect, neputând constitui o cerere distinctă, cea referitoare la atribuirea bunului într-un anumit lot.
În ceea ce privește recursul pârâtei T. M. V. care solicită prin recursul formulat împotriva încheierii de admitere în principiu, modificarea cotelor ce le revin foștilor soți sub aspectul contribuției la dobândirea bunului de 90% în favoarea recurentei și 10% în favoarea intimatului pârât, tribunalul constată că această critică este nefondată, având în vedere că, prin probele administrate, respectiv depozițiile martorilor D. F. D. și B. N. ( filele 53-54 dosar), nu a dovedit o contribuție majoritară a sa.
Astfel, din depoziția martorei D. F. D. existentă la fila 53 dosar, rezultă că până în anul 2009, ambii soți au suportat cheltuielile comune, recurenta fiind angajată cu contract de muncă, iar intimatul T. I. având venituri de la firmă.
Aceeași situație de fapt rezultă și din depoziția martorului B. N. care cunoaște în plus că la momentul dobândirii apartamentului, soții T. aveau o garsonieră care era proprietatea comună devălmașă a acestora, fiind achiziționată de cei doi soți cu banii din nuntă.
Cum sarcina probei privind cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune revenea recurentei pârâte, în mod legal instanța de fond a reținut o contribuție egală.
Nici cea de a doua critică privind valoarea bunului cu privire la care recurenta împreună cu intimatul T. I. au dobândit doar nuda proprietate nu este fondată, având în vedere pe de o parte faptul că în evaluarea apartamentului, expertul a avut în vedere împrejurarea că imobilul este grevat de sarcini, iar pe de altă parte că din preambulul încheierii pronunțată în ședința publică din 22.02.2013, în care au avut loc dezbaterile pe fond, rezultă cu certitudine că părțile reprezentate de apărători aleși, nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă temeiurile de fapt invocate și analizate prin prisma art.304-304 ind.1 cod procedură civilă și nu există vreun alt motiv de casare de ordine publică care să poată fi invocat din oficiu și pus în dezbaterea părților de instanța de recurs, potrivit dispozițiilor art. 306 al.2 cod procedură civilă, în temeiul art. 312 al.1 teza a II-a cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de recurenta reclamantă . sediul în Slatina, Prelungirea Tunari nr. 1, ., . și de recurenta pârâtă M. M. V., domiciliată în Slatina, Aleea Viorelelor, ., ., județul O., împotriva încheierii de admitere în principiu din 14.12.2012 și a sentinței civile nr. 5389 din data de 10 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. I., domiciliat în Slatina, Aleea Viorelelor, ., ., județul O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Noiembrie 2013, la Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. | Judecător, M. I. S. |
Grefier, M. R. |
Red.ID/SM
JF;V.S.
Ex.2/19.12.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 436/2013. Tribunalul OLT | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
