Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 436/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 63/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 436/2013
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C.
Judecător M. I. S.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenții reclamanți N. V., N. A. și N. A. D., cu domiciliul în comuna Vâlcele, ., împotriva sentinței civile nr.2827/18.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ /2012, în contradictoriu cu intimatul pârât N. N. la familia B. E., cu domiciliul în comuna Vâlcele, ., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții reclamanți N. V. și N. A., personal și asistat de avocat P. A. G., împuternicire avocațială la dosar,intimat pârât N. N., personal și asistat de avocat S. A., împuternicire avocațială la dosar, lipsă recurenta reclamantă N. A. D., reprezentată de avocat P. A. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, la data de 12.04.2013, prin serviciul registratură, recurenții reclamanți au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul N. V., N. A. și N. A. D..
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pe aspectul propunerii de probe.
Avocat P. A. G., pentru recurenții reclamanți N. V., N. A. și N. A. D., invederează instanței că nu mai are alte probe de solicitat, cereri de formulat sau excepții de invocat.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Avocat S. A., pentru intimatul N. N., invederează instanței că nu mai are alte probe de solicitat, cereri de formulat sau excepții de invocat.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei ca fiind utile și concludente cauzei, în temeiul art. 167 cod procedură civilă
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat P. A. G., pentru recurenții reclamanți N. V., N. A. și N. A. D., critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicită în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiteri cererii de ordonanță președințială iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul stabilirii domiciliului minorei la domiciliul bunicilor paterni, până la definitivarea divorțului, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de fond în mod greșit a reținut că pârâtul are posibilitatea de a veghea permanent la creșterea și educarea minorei, având în vedere că aceasta a fost luată din domiciliul unde a crescut de la naștere.
Avocat S. A., pentru intimatul N. N., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, instanța de fond în mod corect a respins cererea de ordonanță presedințială, având în vedere întreg probatoriul aflat la dosarul cauzei și a reținut ca autoritatea părintească față de minoră să fie exercitată de în comun de către pârâtul N. N. și reclamanta N. A. D., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr.2827/18.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ /2012 s-a respins cererea principala avand ca obiect ,,ordonanta presedintiala’’, formulată de reclamantii parati N. V. M., N. A. si N. A. D., toti cu domiciliul in com. Valcele, ., in contradictoriu cu paratul reclamant N. N., cu domiciliul in com. Valcele, . (la fam. OZAM M.), ca neintemeiata
S-a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratul reclamant N. N., in contradictoriu cu reclamantii parati N. V. M., N. A. si N. A. D..
S-a stabilit locuinta minorei N. E. M., nascuta la data de 09.07.2009, cu caracter provizoriu, pana la solutionarea prin hotarare irevocabila a dosarului nr._ avand ca obiect ,,divort’’, la domiciliul paratului reclamant, situat in com. Valcele, . (la fam. OZAM M.).
S-a dispus ca autoritatea parinteasca fata de minora N. E. M. sa fie exercitata in comun de paratul reclamant N. N. si de reclamanta parata N. A. D., cu caracter provizoriu, pana la solutionarea prin hotarare irevocabila a dosarului nr._ avand ca obiect ,,divort’’.
S-a dispus, cu caracter provizoriu, pana la solutionarea prin hotarare irevocabila a dosarului nr._ avand ca obiect ,,divort’’, obligarea reclamantei parate N. A. D. la plata in favoarea minorei N. E. M. a unei pensii de intretinere in cuantum de 187,5 RON lunar, începând cu data inregistrarii cererii reconventionale, respectiv 23.01.2013 si până la implinirea de catre minora a varstei majoratului iar daca minora isi va continua studiile, pana la terminarea acestora, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 ani, urmand ca pensia de intretinere sa fie indexata de drept, trimestrial, in functie de rata inflatiei.
S-a dispus obligarea reclamantilor parati, in solidar, la plata catre paratul reclamant, a cheltuielilor de judecata in cuantum total de 510,3 RON (din care suma de 10 RON reprezinta taxa judiciara de timbru, suma de 0,3 RON reprezinta timbrul judiciar iar suma de 500 RON reprezinta onorariul avocatial).
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 04.01.2013 pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, reclamantii parati N. V. M., N. A. și N. A.- D., în contradictoriu cu paratul reclamant N. N., au solicitat să se stabilească exercitarea autorității părintești fata de minora N. E. M., născuta la data de 9 iulie 2009, in favoarea reclamanților parati N. V. M. si N. A., pana la soluționarea definitiva si irevocabila a acțiunii de divorț intre reclamanta parata N. A. D. si paratul reclamant N. N.; sa se dispună obligarea paratului reclamant N. N. sa readucă minora N. E. M. in domiciliul legal al acesteia.
La data de 23.01.2013 pârâtul reclamat N. N. a depus la dosar cerere reconventională prin care a solicitat exercitarea provizorie a autorității părintești in exclusivitate de acesta; stabilirea locuinței minorei la pârâtul reclamant, respectiv in . la locuința familiei Ozam M., pana la soluționarea definitiva a dosarului de divorț; obligarea reclamantei-parate N. A. D. la plata pensiei de întreținere in favoarea minorei la venitul minim pe economie.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data data de 13.02.2013 sub nr._, reclamanta parata N. A. D., in contradictoriu cu paratul reclamant N. N., a formulat cerere avand ca obiect ,,ordonanta presedintiala’’, solicitand exercitarea exclusiva de catre dumneaei a autoritatii partintesti fata de minora N. E. M. si stabilirea locuintei minorei N. E. M. la domiciliul dumneaei, reluand argumentele din cererea principala si din intampinarea la cererea reconventionala formulate in dosarul nr._ .
In drept au fost invocate dispozitiile art. 613 indice 2 C., art. 398 alin. 1 si art. 496 alin. 3 NCC.
La termenul de judecata din data de 21.02.2013 paratul reclamant N. N. a depus intampinare si cerere reconventionala, solicitand exercitarea provizorie a autoritatii parintesti in mod exclusiv de catre dumnealui fata de minora, stabilirea locuintei minorei la domiciliul dumnealui si obligarea paratei reclamante la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei, in motivarea intampinarii si a cererii reconventionale paratul reclamant reluand argumentele mentionate in intampinarea si in cererea reconventionala depuse in dosarul nr._ .
La data de 04.03.2013 reclamanta parata N. A. D. a depus intampinare la cererea reconventionala formulata de paratul reclamant, solicitand respingerea acesteia ca vadit nefondata.
In dosarul nr._, la termenul de judecata din data de 08.03.2013, dupa punerea in discutia partilor, instanta a admis exceptia conexitatii, invocata din oficiu in dosarul nr._, dispunand conexarea acestui din urma dosar la dosarul nr._ .
La termenul de judecata din data de 18.01.2013 avocatul reclamantilor parati si-a precizat verbal cererea, solicitand ca locuinta minorei sa fie stabilita la domiciliul reclamantei parate N. A. D. din Romania iar nu la resedinta acesteia din Spania, domiciliul din Romania al acesteia aflandu-se la domiciliul bunicilor paterni N. V. M. si N. A., reclamanti parati in prezenta cauza, totodata reclamanta parata invederand ca solicita exercitarea autoritatii parintesti fata de minora sa fie facuta exclusiv de reclamantii parati N. V. M. si N. A., nesolicitand obligarea paratului reclamant la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei.
Dupa conexare, in dosarul nr._, la termenul de judecata din data de 08.03.2013, avocatul reclamantilor parati si-a precizat cererea, solicitand mentinerea in calitate de reclamanti parati atat a mamei N. A. D. cat si a bunicilor paterni N. V. M. si N. A., totodata solicitand stabilirea locuintei minorei la domiciliul reclamantei parate N. A. D. din Romania.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele:
Admisibilitatea cererii avand ca obiect ,,ordonanta presedintiala’’ in materia stabilirii locuintei minorilor este consacrata expres de legiuitor prin textul art. 613² teza I C., in conformitate cu care ,,instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori …’’.
Conform certificatului de casatorie inregistrat sub nr. 3/01.05.2009, reclamanta parata N. A. D. s-a casatorit cu paratul reclamant N. N. la data de 01.05.2009, din casatorie rezultand minora N. E. M., nascuta la data de 09.07.2009, conform certificatului de nastere atasat la dosar.
Conform certificatului de grefa atasat la dosar (fila 23), pe rolul Judecatoriei Slatina a fost inregistrata sub nr._ cererea formulata de reclamanta N. A. D., in contradictoriu cu paratul N. N., avand ca obiect ,,divort’’, primul termen de judecata fiind stabilit aleatoriu pentru data de 12.03.2013.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza si din raspunsurile la interogatoriu rezulta ca, dupa incheierea casatoriei, sotii N. A. D. si N. N. au locuit impreuna la domiciliul parintilor acestuia din urma, reclamantii parati N. V. M. si N. A., situat in ..
Instanta a mai retinut ca, in cursul anului 2010, reclamanta parata N. A. D. a plecat la munca in Spania, paratul reclamant continuand sa locuiasca impreuna cu minora la domiciliul parintilor sai N. V. M. si N. A..
La inceputul anului 2012, paratul reclamant a intrat . cu numita OZAM M., datorita acestei relatii extraconjugale intre paratul reclamant si parintii sai N. V. M. si N. A. aparand neintelegeri, in cursul lunii decembrie 2012 paratul reclamant mutandu-se impreuna cu minora la domiciliul numitei OZAM M..
Prin cererile introductive din prezentul dosar si din dosarul nr._, conexat la prezentul dosar, precum si prin precizarile verbale formulate pe parcursul procesului, reclamanta parata N. A. D. a solicitat stabilirea locuintei minorei la domiciliul sau din Romania, acest domiciliu reprezentand domiciliul socrilor sai N. V. M. si N. A..
Astfel cum rezulta din actele dosarului, reclamanta parata N. A. D. lucreaza in Spania, avand resedinta acolo, fiind inregistrata ca cetatean al Uniunii Europene (fila 13-14 a dosarului nr._ ), venind ocazional in Romania, ultima data intorcandu-se in tara in cursul lunii decembrie 2012, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati in cauza si din raspunsurile la interogatoriu.
Astfel cum rezulta din raportul de ancheta psihosociala efectuata la domiciliul din Romania al reclamantei parate A. D., conditiile de locuit sunt bune, existand doua locuinte aflate in proprietatea reclamantilor parati N. V. M. si N. A., construite din paianta, compuse din 3, respectiv din 4 camere, racordate la reteaua de energie electrica, in locuinte existand curatenie.
Conditiile bune de locuit de la domiciliul reclamantei parate sunt confirmate de martora TUNZA I., incuviintata reclamantilor parati.
Conform adeverintei nr. 41/03.01.2013 emisa de Spitalul Judetean de Urgenta Slatina, reclamantul parat N. V. M. este angajatul respectivei institutii, venitul lunar mediu net in perioada iunie-noiembrie 2012 fiind de 960 RON.
Conform raportului de ancheta psihosociala efectuata la domiciliul paratului reclamant, acesta locuieste impreuna cu minora si cu concubina dumnealui, numita OZAM M., . din 5 camere, dintre care doua dormitoare, bucatarie, baie si hol, racordata la reteaua de energie electrica, incalzirea locuintei realizandu-se cu ajutorul unor sobe din teracota, in respectivul imobil locuind si minorii OZAM F. C., in varsta de 12 ani si OZAM M. C., in varsta de 9 ani, rezultati dintr-o casatorie anterioara a numitei OZAM M..
In raport se mentioneaza ca, la data intocmirii raportului, cei 3 minori erau curati, imbracati corespunzator, totodata numitii B. I. si B. M., parintii numitei OZAM M. exprimandu-si consimtamantul de a o sprijini pe numita OZAM M. la cresterea si educarea celor 3 minori.
Conform adeverintei nr. 04/25.01.2013 emisa de . SRL (fila 54), paratul reclamant este angajatul respectivei societati, beneficiind de un salariu lunar net in cuantum de 757 RON.
Conditiile bune de locuit de la domiciliul numitei OZAM M. sunt confirmate de martorul B. I., incuviintat paratului reclamant.
Sustinerea reclamantei parate din intampinarea depusa in dosarul nr._ (fila 35) in sensul ca ,,minora este traumatizata, lasata in grija altor persoane care nu au nicun drept de exercitare a autoritatii parintesti si care recurg la violente fizice fata de ea’’, este contrazisa de raportul de ancheta psihosociala intocmit de DGASPC O. in care se mentioneaza ca minora este comunicativa, sociabila, relationeaza foarte bine cu cei doi minori ai numitei OZAM M. pe care-i considera fratiorii sai, este bine ingrijita, curat imbracata, manifestand afectiune fata de paratul reclamant si fata de concubina acestuia, concluziile raportului fiind in sensul ca climatul familial este propice unei dezvoltari armonioase, totodata mentionandu-se ca parintii numitei OZAM M. sunt atasati fata de minora si doresc sa se ocupe de cresterea, educarea si ingrijirea acesteia.
Potrivit art. 496 alin. 1 NCC ,,copilul minor locuieste la parintii sai’’ iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol ,,daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului’’.
Potrivit alin. 3 teza I al aceluiasi articol ,,in caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca a implinit varsta de 10 ani’’.
Potrivit art. 400 alin. 3 teza I NCC ,,in mod exceptional si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane …’’.
Prin cererile scrise si prin precizarile verbale formulate, reclamanta parata N. A. D. a solicitat stabilirea locuintei minorei la domiciliul sau situat in Romania, acest domiciliu fiind de fapt domiciliul bunicilor paterni ai minorei, respectiv al reclamantilor parati N. V. M. si N. A., din actele dosarului rezultand ca reclamanta parata N. A. D. are resedinta si locul de munca in Spania.
Scopul dispozitiilor legale mai sus mentionate este acela ca minorul sa locuiasca si sa creasca alaturi de ambii parinti sau de unul dintre ei, deoarece numai astfel minorul se afla permanent in preajma parintilor, acestia putandu-l supraveghea, creste, educa si ingriji in mod corespunzator pe minor.
Ori, reclamanta parata locuind efectiv la resedinta din Spania, venind ocazional in Romania, instanta considera ca cresterea, ingrijirea, educarea si supravegherea corespunzatoare a minorei nu ar putea fi exercitate permanent si continuu de reclamanta parata, in conditiile in care minora locuieste in Romania.
Desigur, s-ar putea sustine ca, pe perioada in care reclamanta parata locuieste in Spania, de cresterea, educarea, ingrijirea si supravegherea minorei s-ar putea ocupa bunicii paterni, reclamanti parati in prezenta cauza.
Insa, stabilirea locuintei minorei la domiciliul bunicilor paterni reprezinta o masura exceptionala, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 400 alin. 3 teza I NCC mai sus mentionat, o astfel de masura putand fi dispusa doar in situatia in care ambii parinti, din diverse motive (deces, decadere din drepturile parintesti) s-ar afla in imposibilitate de a asigura cresterea, ingrijirea, educarea si supravegherea minorei.
Ori, in speta, paratul reclamant locuind alaturi de minora, are posibilitatea de a veghea permanent si continuu la cresterea, educarea si ingrijirea minorei, mai ales ca, din cele doua rapoarte de ancheta psihosociala efectuate la domiciliul numitei OZAM M., rezulta ca conditiile de locuit sunt bune, minora fiind atasata de paratul reclamant, de concubina acestuia si de cei doi minori ai concubinei, alaturi de parat si de numita OZAM M., la cresterea, ingrijirea si supravegherea minorei aducandu-si aportul si parintii numitei OZAM M..
F. de cele de mai sus, instanta a stabilit locuinta minorei N. E. M., cu caracter provizoriu, pana la solutionarea prin hotarare irevocabila a dosarului nr._ avand ca obiect ,,divort’’, la domiciliul paratului reclamant, situat in com. Valcele, . (la fam. OZAM M.).
In ceea ce priveste capatul de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti, atat reclamantii parati cat si paratul reclamant au solicitat exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti.
Potrivit art. 503 alin. 1 NCC ,,parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca’’ iar potrivit art. 507 NCC ,,daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau daca, din orice motiv, se afla in neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte exercita singur autoritatea parinteasca’’.
Neconstatand existenta vreunuia din motivele prevazute de art. 507 NCC pentru care exercitarea autoritatii parintesti sa fie exercitata doar de unul dintre parinti sau doar de bunicii paterni, instanta va dispune ca autoritatea parinteasca fata de minora N. E. M. sa fie exercitata in comun de paratul reclamant N. N. si de reclamanta parata N. A. D., cu caracter provizoriu, pana la solutionarea prin hotarare irevocabila a dosarului nr._ avand ca obiect ,,divort’’.
Potrivit art. 499 alin. 1 NCC ,,tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala’’ iar potrivit art. 529 alin. 2 NCC ,,cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din venitul lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii’’.
Avand in vedere ca locuinta minorei a fost stabilita, cu caracter provizoriu, la domiciliul paratului reclamant, instanta a dispuns, cu caracter provizoriu, pana la solutionarea prin hotarare irevocabila a dosarului nr._ avand ca obiect ,,divort’’, obligarea reclamantei parate N. A. D. la plata in favoarea minorei N. E. M. a unei pensii de intretinere in cuantum de 187,5 RON lunar, începând cu data inregistrarii cererii reconventionale, respectiv 23.01.2013 si până la implinirea de catre minora a varstei majoratului iar daca minora isi va continua studiile, pana la terminarea acestora, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 ani.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți N. V., N. A. și N. A. D.,considerând-o nelegală și netemeinică.
Prima instanță, la pronunțarea cererilor de ordonanță președințială privind exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorei și contribuția de întreținere a încălcat normele de drept material ce reglementează aceste instituții fundamentale în materia relațiilor de familie, relațiilor părintești și în materia protecției și promovării drepturilor copiilor.
Se arată că, deși recurenții reclamanți N. V. și N. A. au invocat dispozițiile art. 400 alin 3 teza I NCC, instanța a constatat, în afara cadrului legal și a unui probatoriu pertinent, că aceste norme nu ar fi aplicabile în cauză.
În mod nelegal instanța de fond a reținut că pârâtul reclamant are posibilitatea de a veghea permanent la creșterea și educarea minorei, în condițiile în care acesta lipsește de lângă minoră zilnic, o perioadă mai mare de 10 ore fiind angajat în municipiul Slatina.
Instanța de fond a făcut o vădită confuzie a instituțiilor referitoare la protecția și promovarea drepturilor copiilor, dar și la relațiile de familie, relațiile dintre părinți și copii și rudele acestuia, reglementate atât de codul civil cât și de legea nr. 272/2004.
O altă critică vizează faptul că recurenții reclamanți N. V. și N. A. au investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect stabilirea autorității părintești pe tărâmul dispozițiilor art. 399 alin 1 Cod civil, apreciind și dovedind că, dată fiind situația excepțională determinată de comportamentul pârâtului șu separația în fapt a soților, bunicii paterni sunt primele persoane care pot să exercite drepturile părintești față de minoră.
În același timp, recurenta reclamantă a solicitat exercitarea autorității părintești exclusivă față de minoră, până la soluționarea acțiunii de divorț din aceleași motive temeinice, dar pe care instanța le-a interpretat restrictiv, în conformitate cu dispozițiile art. 503 alin1 și art. 507 NCC.
Promovarea interesului superior al copilului în luarea măsurii privind exercitarea autorității părintești sau stabilirii domiciliului are la bază nu numai principiile generale de exercitare a autorității părintești de către părinți, dar și dispozițiile legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor.
Modul în care instanța de fond a dispus cu privire la exercitarea autorității părintești și la domiciliul minorei este contrar legii și interesului acesteia. În cauza de față este dovedit că pârâtul a întrerupt relațiile minorei cu familie, bunicii paterni și mama reclamantă.
Stabilind o măsură de exercitare comună a autorității părintești într-o asemenea situație, este cert că nici nu poate fi pusă în practică, neputându-se înțelege cum ar putea mama reclamantă să exercite autoritatea părintească față de minoră, dacă acesteia îi este refuzată orice comunicare cu minora, orice vizită la domiciliul concubinei și orice altă cerere de a veghea la creșterea și educarea sa.
Dispoz art. 14 al. 3 din legea nr. 242/2004 reglementează de asemenea interdicția părinților sau a unui alt reprezentant legal de a împiedica relațiile personale ale copilului cu familia.
Sentința instanței de fond este netemeinică, deoarece instanța de fond a reținut o situație de fapt contrară realității în ceea ce privește situația actuală a minorei E. M., născută la data de 09.07.2009, cauza separării în fapt a celor doi soți, motivul schimbării domiciliului minorei intempestiv și contrar interesului superior al acesteia, dar și cu privire la motivația în ceea ce privește stabilirea exercitării autorității părintești, domiciliul minorei și contribuția de întreținere.
Instanța de fond a înlăturat în mod arbitrar probele administrate în cauză din care rezultă ,în mod cert, că schimbările produse în ceea ce privește situația actuală a minorei se datorează exclusiv pârâtului.
Instanța de fond nu a analizat condițiile prealabile ale schimbării domiciliului minorei limitându-se să aprecieze că numai în condiții excepționale s-ar putea stabili domiciliul la bunicii paterni conform dispoz. art. 400 al. 3 teza I Noul Cod Civil.
Pentru aceste considerente, solicită, în principal, admiterea cererii de ordonanță președințială și stabilirea domiciliului minorei la domiciliul reclamantei din ., . jud.O., iar în subsidiar, obligarea pârâtului să readucă minora în domiciliul legal, stabilirea obligației de întreținere față de minoră până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererilor de divorț, cu cheltuieli de judecată.
Analizând hotărârea instanței de fond prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs dar și prin prisma dispozițiilor legale, tribunalul reține următoarele:
I. Prima critică vizează nelegalitatea hotărârii instanței de fond dată de faptul că, deși reclamanții recurenți N. V. și N. A. au invocat dispozițiile art. 4090 alin 3 teza I, instanța a constatat, în afara cadrului legal, că aceste norme nu ar fi aplicabile.
În analiza acestei critici, tribunalul reține că recurenții reclamanți N. V. și N. A. au investit instanța de judecată cu o cerere prin care au solicitat exercitarea autorității părintești de către ei și obligarea pârâtului să readucă minora în domiciliul legal (dosarul nr._ ). În drept, cererea acestora a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin 1, 483, 495, 496 alin 3 Cod civil.
Așadar, aceștia nu au solicitat ca locuința minorei să fie stabilită în domiciliul lor și nici nu au invocat, în cererea formulată, dispozițiile art. 400 alin 3 Cod civil.
Este adevărat că acest text legal a fost invocat de către judecătorul fondului, dar cu ocazia analizei cererii recurentei reclamante N. A. D. care, a solicitat stabilirea domiciliului la mamă.
Prin urmare, tribunalul apreciază că acest motiv de recurs nu poate fi primit.
II. Recurenții mai arată faptul că modul în care instanța de fond a dispus cu privire la exercitarea autorității părintești este contrar legii și interesului minorei.
Relativ la acest motiv, tribunalul reține că recurenții N. V. și N. A. au solicitat exercitarea autorității părintești de către ei, iar recurenta N. A. a solicitat, la rândul său, exercitarea exclusivă provizorie a autorității părintești, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț (cerere formulată în cadrul dosarului nr._, conexat la prezenta cauză).
Potrivit art. 397 NCC, regula o reprezintă exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, „afară de cazul în care instanța decide altfel”.
La rândul ei, decizia instanței se circumscrie interesului superior al copilului, urmând a se raporta, în mod firesc, și la concluziile raportului de anchetă psiho - socială, la învoiala părinților, dacă există și/sau la opinia copilului în această privință. per a contrario, decizia instanței va putea fi alta, dacă din probele administrate în cauză, va rezulta că o altă soluție este în interesul superior al copilului. O altă soluție ar urma să fie reprezentată de situațiile de excepție de la regula sus-menționată, și anume exercitarea autorității părintești de către un singur părinte sau de către alte persoane.
Astfel, dispozițiile art. 398 NCC prevăd situația exercitării autorității părintești de către un singur părinte, „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului”.
Art. 507, la rândul său, enumeră situații general valabile care vor conduce la exercitarea autorității părintești de un singur părinte, fiind aplicabil deopotrivă pentru ipoteza părinților căsătoriți și a celor divorțați.
Numai în mod excepțional și, cu aceeași cerință, a respectării interesului superior al copilului, instanța poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană sau la o instituție de ocrotire.
Prin urmare, potrivit art. 398 NCC, derogarea de la regula exercitării în comun a autorității părintești are la bază doar motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorințele părinților.
Analizând probele administrate în cauză, se constată că recurenții reclamanți nu au făcut dovada existenței situațiilor prevăzute de art. 507 cod civil și nici a altor motive întemeiate care să conducă la necesitatea exercitării autorității părintești doar de către un singur părinte sau de către bunici.
Față de cele expuse, tribunalul constată că, în mod judicios instanța de fond a dispus ca autoritatea părintească față de minora N. E. M. să fie exercitată în comun de ambii părinți.
III. Prin ultimul motiv de recurs se arată că modul în care instanța de fond a dispus cu privire la domiciliul minorei este contrar legii și interesului minorei.
Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr._ și precizată ulterior, recurenta reclamantă N. A. a solicitat stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său din România care este, în fapt, domiciliul recurenților N. V. și N. A..
Potrivit art. 496 NCC, “copilul minor locuiește la părinții săi”, iar potrivit alin 3 din același text legal, “în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-I pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani”.
Din probele administrate în cauză, rezultă că recurenta N. A. locuiește efectiv de cca 3 ani la reședința sa din Spania, în domiciliul în care au locuit intimatul pârât și minora venind ocazional. Pe de altă parte, intimatul pârât este cel care a exercitat permanent creșterea și educarea minorei și prezintă garanții pentru a exercita în continuare aceste atribuții; totodată, din concluziile raportului de anchetă psihosocială rezultă că minora este puternic atașată de tată și, în același timp, s-a integrat foarte bine în noul mediu, fiind comunicativă, sociabilă, relaționând foarte bine cu ceilalți doi minori pe care îi consideră frățiorii ei și, totodată, climatul existent în noul domiciliu este propice unei dezvoltări armonioase.
În aceste condiții, intimatul pârât fiind cel care se află în permanență alături de minoră, având și condiții bune de locuit în noul domiciliu, nu există nici o rațiune pentru care locuința minorei să fie stabilită la domiciliul din România al recurentei N. A. care, așa cum s-a arătat, nu locuiește efectiv în acesta ci la reședința sa din Spania.
Distinct de cele arătate, tribunalul reține că recurenții N. V. și N. A. nu au solicitat, prin cererea introductivă de instanță, ca locuința minorei să fie stabilită la domiciliul lor astfel căci, criticile din recurs care vizează acest aspect nu vor fi analizate, fiind lipsite de interes.
Potrivit tuturor considerentelor expuse, tribunalul reține că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală astfel că, în baza art. 312 cod proc.civ, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții nițu V., N. A. și N. A..
Având în vedere această soluție precum și dispozițiile art. 274 Cod proc. civ, urmează ca recurenții să fie obligați la plata către intimate a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți N. V., N. A. și N. A. D., cu domiciliul în comuna Vâlcele, ., împotriva sentinței civile nr.2827/18.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ /2012, în contradictoriu cu intimatul pârât N. N. la familia B. E., cu domiciliul în comuna Vâlcele, ..
Obligă recurenții la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 Aprilie 2013.
Președinte, M. V. | Judecător, C. C. | Judecător, M. I. S. |
Grefier, D. S. |
Red/tehnored/ M.V
2 ex/13.05.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
