Anulare act. Hotărâre din 07-05-2015, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 197/213/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 354/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă D. I., domiciliată în Corabia, .. 5A, Județul O., împotriva sentinței civile nr. 1104 din 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. F., domiciliată în Corabia, .. 8, Județul O., C. I., domiciliat în Corabia, .. 53, Județul O. și C. R., domiciliată în Corabia, .. 53, Județul O. având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta reclamantă D. I., avocat M. O. pentru intimații pârâți C. F., C. I. și C. R..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat M. O., pentru intimații pârâți C. F., C. I. și C. R., depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2015 și chitanța privind onorariul de avocat.
Apelanta reclamantă D. I. se legitimează cu C.I., ., nr._ eliberată de Poliția Corabia la data de 18.03.2008, CNP_9.
Instanța, având în vedere că pentru acest termen de judecată apelanta reclamantă D. I. a fost citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru în sumă de 552,5 lei și nu s-a conformat, invocă din oficiu excepția netimbrării apelului și acordă cuvântul părților asupra acestei excepții.
Apelanta reclamantă D. I. având cuvântul precizează că nu a achitat taxa de timbru motivat de faptul că nu a dispus de mijloacele financiare necesare, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Avocat M. O. pentru intimații pârâți C. F., C. I. și C. R., având cuvântul pe excepție solicită anularea apelului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare pe excepție.
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 05.02.2014 pe rolul Judecătoriei Corabia sub nr._, reclamanta D. I. a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratii C. F., C. I. si C. R., pentru nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1388/07.10.2013 incheiat la BNP Stirbu Galina, solicitand totodata instantei radierea din cartea funciara nr._, cu numar cadastral_, dupa dezmembrare cu nr. nou_, a inscrierii dreptului de proprietate al paratului C. I., pentru suprafata de 480 mp.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 18.11.2011 a fost incheiata o chitanta sub semnatura privata ce a avut ca obiect suprafata de teren intravilan de 480 mp, reconstituita in baza titlului de proprietate pe numele paratei C. F..
Pretul vanzarii a fost stabilit la suma de 20.000 lei, pret ce a fost achitat integral la momentul incheierii conventiei iar de la acea data reclamanta a intrat in posesia bunului instrainat, posesie ce o exercita si in prezent intrucat a plantat pomi fructiferi si s-a comportat ca un adevarat proprietar.
A mai aratat reclamanta ca de acest fapt stia si C. I., fiul numitei C. F., astfel incat contractul a carui nulitate absoluta o solicita are la baza o cauza ilicita.
De asemenea reclamanta a mentionat ca in vederea perfectarii conventiei de vanzare cumparare incheiata la data de 18.11.2011 s-a intocmit documentatia cadastrala, avand numar cadastral_, care a fost dezmembrata in imobilele_- Corabia, .. 8, jud. O. avand suprafata de 934 mp si_ Corabia, ..8, Jud. O., avand suprafata masurata de 480 mp iar partile s-au deplasat la notar insa parata a refuzat sa achite taxele cu privire la dezmembrare astfel ca, actul de vanzare cumparare nu a mai putut fi incheiat.
Ca urmare a refuzului paratei de a achita taxele necesare pentru perfectarea contractului de vanzare cumparare, reclamanta a angajat un avocat si a formulat o actiune la Judecatoria Corabia, in acest sens fiind inregistrat dosarul nr._ iar in cadrul acestui dosar parata a depus intampinare prin care a aratat ca a instrainat suprafata de 480 mp teren fiului sau C. I..
Reclamanta considera ca actul incheiat intre cei doi parati si autentificat sub nr. 1388 a fost facut in baza unei cauze ilicite, intrucat a fost incheiat dupa promovarea de catre reclamanta a actiunii, motiv pentru care solicita instantei sa constate nulitatea absoluta a acestuia.
In dovedirea cererii de chemare in judecata reclamantul a solicitat proba cu interogatoriul paratilor, de proba cu acte si proba testimoniala cu doi martori.
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 907 c civ., art. 1250, art. 1254 C civ. si art. 451 C pr. civ..
Reclamanta a solicitat totodata acordarea de ajutor public judiciar sub forma platii esalonate a taxei judiciare de timbru, avand in vedere ca aceasta nu beneficiaza decat de o pensie in valoare de 410 lei.
In dovedirea acțiunii reclamanta a depus urmatorele inscrisuri: carte de identitate reclamanta, plangere penala formulata de D. I. impotriva paratei C. F., chitanta nr._, dispozitie de incasare din data de 25.07.2012, act de dezmembrare, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1388/07.10.2013, incheierea OCPI nr._, extras de carte funciara pentru informare,dispozitie de incasare din data de 25.07.2012, cupon de pensie al reclamantei.
La data de 20.02.2014, prin serviciul registratura la dosar au mai fost depuse in copie urmatoarele inscrisuri: adeverinta emisa de Primaria Corabia, adeverinta de venit privind pe reclamanta pe anul 2014, certificat de atestare fiscala, declaratie pe propria raspundere a reclamantei ca nu a mai beneficiat de ajutor public judiciar.
Prin incheierea data in camera de consiliu la data de 20.02.2014 instanta de fond a admis cererea reclamantei privind ajutorul public judiciar si a dispus esalonarea platii taxei judiciare de timbru in valoare de 1105 lei in 3 rate lunare, a cate 368, 33 lei, platite intre 25 si 30 ale fiecarei luni.
La data de 11.03.2014 paratii au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, avand in vedere ca reclamanta este tert fata de contractul a carui nulitate o solicita iar imprejurarea ca parata a vandut terenul, proprietatea sa, unei alte persoane nu poate atrege nulitatea acestui act, intrucat promisiunea de vanzare cumparare nu a mai fost respectata de parata pentru ca nici reclamanta nu a respectat clauzele promisiunii la care s-a angajat.
In dovedirea apararilor formulate prin intampinare paratii au solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu si proba testimoniala cu 2 martori.
Atasat intampinarii paratii au depus in copie cartile acestora de identitate.
La termenul din data de 15.04.2014, reclamanta, prin aparator ales a depus la dosar o precizare prin care a aratat ca actul a carui nulitate o solicita este intemeiat pe o cauza ilicita si imorala, intrucat scopul imediat al actului incheiat intre parata si fiul sau adica motivul determinant al incheierii lui a fost unul imoral de natura sa nesocoteasca normele de convietuire sociala care pretind ca obligatiile asumate sa fie respectate iar drepturile subiective sa fie exercitate cu buna credinta.
In cursul cercetarii judecatoresti a fost administrata proba cu interogatoriul paratului C. I., interogatoriul paratei C. F., interogatoriul reclamantei D. I. si proba testiomoniala cu martorii S. E., C. D., propusi de reclamanta si martorul L. I. propus de parati.
La data de 17.06.2014 instanta de fond a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru ca partile sa depuna la dosarul cauzei inscrisul sub semnatura privata din data de 18.11.2011 precum si copii lizibile cu mentiunea conform cu originalul a chitantelor de la fila 8 si 17 dosar eliberate de ..
Prin sentința civilă nr. 1104/28.10.2014 Judecătoria Corabia a respins ca neîntemeiata acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 18.11.2011 intre C. F. si D. I. s-a incheiat o conventie, materializata printr-un inscris sub semnatura privata, intitulat de parti ”chitanta”. Obiectul acestei conventii l-a reprezentat vanzarea respectiv cumpararea suprafetei de 480 mp, teren proprietatea vanzatoarei C. F., pretul acestui contract fiind stabilit de parti la suma de 20.000 lei.
Prin aceasi conventie partile au convenit ca D. I., in calitate de cumparator, sa suporte integral costurile incheierii contractului de vanzare cumparare, iar in ceea ce priveste documentatia cadastrala, intelegerea a fost ca atat vanzatorul cat si cumparatorul sa suporte costurile in mod egal, respectiv fiecare parte 50%.
Ulterior acestei conventii incheiate sub forma unui inscris sub semnatura privata, parata C. F. a vandut terenul in suprafata de 480 mp prin contract incheiat in forma autentica fiului sau C. I., in acest sens fiind incheiat contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1388/07.10.2013 la BNP Stirbu Galina.
Impotriva acestui contract de vanzare cumparare, reclamanta D. I. a formulat actiune in constatarea nulitatii absolute, pe considerentul ca acest contract are la baza o cauza ilicita si imorala intrucat a fost incheiat dupa ce aceasta a actionat pe parata C. F. in instanta pentru a obtine o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare pentru suprafata de 480 mp, iar fiul sau, care are calitatea de cumparator al acestui contract a carui nulitate se solicita, avea cunostinta de faptul ca mama sa, inainte de a-i vinde acestuia terenul, il vanduse in prealabil reclamantei.
In drept, avand in vedere data incheierii actului a carui nulitate se solicita, respectiv 07.10.2013 instanta de fond a retinut ca in cauza sunt incidente dispozitiile noului cod civil, in conditiile in care la art. 6 N.C.Civ. s-a prevazut in mod expres ca „dispozitiile legii noi se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz produse ori savarsite dupa ., precum si situatiilor juridice nascute dupa .”.
In aceasta situatie, instanta de fond a analizat actiunea formulata de reclamanta, dar si legalitatea si valabilitatea contractului de vanzare cumparare a carui nulitate se solicita, raportat la dispozitiile noului cod civil.
Astfel, potrivit art. 1178 C Civ. „ contractul se incheie prin simplul acord de vointa al partilor daca legea nu impune o anumita formalitate pentru incheierea sa valabila.
Potrivit art. 1179 alin 1 C Civ., conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit si o cauza licita si morala”.
Analizand contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1388/07.10.2011 incheiat intre parata C. F. in calitate de vanzator si C. I., in calitate de cumparator, in raport de dispozitiile mai sus mentionate, instanta de fond a apreciat ca acesta indeplineste conditiile de validitate prevazute de lege, inclusiv cele privind cauza actului juridic, respectiv aceea de a fi licita si morala.
In acest sens instanta de fond a avut in vedere faptul ca potrivit art. 1236 alin 2 si 3 C Civ., cauza este ilicita cand este contrara legii si ordinii publice si este imorala cand este contrara bunelor moravuri.
Or, din probele administrate in cauza, nu rezulta ca la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare a carui nulitate se solicita partile ar fi urmarit un scop ilicit, cu atat mai putin unul imoral, in conditiile in care, la acel moment, parata C. F. avea calitatea de proprietar pe suprafata de 480 mp.
Imprejurarea ca anterior incheierii contractului a carui nulitate se solicita parata a vandut printr-un inscris sub semnatura privata acelasi teren reclamantei D. I., nu atrage in mod direct nulitatea contractului incheiat in forma autentica, intrucat asa cum in mod constant s-a stabilit in practica instantelor de judecata atunci cand contractul de vanzare cumparare ce are ca obiect un imobil nu imbraca forma autentica, contractul este lovit de nulitate absoluta.
Fiind nul absolut, contractul nu produce efecte legale intre partile semnatare, respectiv prin acest contract nu opereaza transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator, insa prin raportare la principul conversiunii actului juridic civil, asa cum in mod constant s-a apreciat si in practica instantelor de judecata, actul poate avea intre parti, valoarea unei promisiuni de vanzare cumparare.
In sistemul de drept civil român, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este acel contract sinalagmatic prin care promitentul-vânzător se obligă să vândă, iar promitentul – cumpărător se obligă să cumpere un anumit bun, în baza unui contract de vânzare-cumpărare care se va încheia în viitor.
Pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în baza promisiunii sau antecontractului bilateral de vânzare-cumpărare, este necesară o nouă manifestare de voință din partea părților, în sensul încheierii contractului vizat de o atare promisiune.
Ca atare, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului, dând naștere doar unei obligații de a face, respectiv de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare – astfel încât, în caz de nerespectare a ei de către una dintre părți, cealaltă parte poate cere doar despăgubiri, conform art.1530 C. Civ.
În ipoteza în care promitentul-vânzător nu-și respectă obligația asumată prin promisiunea de vânzare-cumpărare și, din această cauză, încheierea contractului de vânzare - cumpărare nu mai este posibilă, - cazul în speță, răspunderea promitentului – vânzător față de promitentul cumpărător va consta în plata unor despăgubiri, conform art. 1530 C. civ. vechi.
Pe cale de consecință logică, dreptul promitentului-cumpărător corespunzător acestei obligații de dezdăunare a promitentului-vânzător este un drept de creanță, până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, promitentul-cumpărător neavând niciun drept asupra bunului ce face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare.
In consecinta, atata vreme cat prin inscrisul sub semnatura privata incheiat intre reclamanta si parata C. F., dreptul de proprietate nu s-a stramutat de la vanzator la cumparator, iar bunul constand in teren in suprafata de 480 mp a ramas in patrimoniul paratei C. F., s-a apreciat ca parata C. F., in calitate de proprietar, avea posibilitatea sa dispuna de acest bun in orice mod, astfel incat imprejurarea ca ar fi una ilicita cauza actului juridic nu a putut fi retinuta de instanta de fond, intrucat unul dintre drepturile recunoscute prin lege proprietarului de drept al unui bun este acela de a dispune in mod liber de acesta, astfel incat demersul realizat de parat in sensul de a vinde acest teren printr-un inscris autentic, unei alte persoane, nu apare ca fiind unul contrar legii.
Mai mult decat atat, instanta de fond a retinut ca potrivit art. 1238 cod civil cauzailicita sau imorala atrage nulitatea absoluta a contractului daca este ., in caz contrar, daca cealalta parte a cunoscut-o sau dupa imprejurari, trebuia sa o cunoasca.
Or, din probele administrate in cauza, in special interogatoriul luat paratului C. I., s-a constatat ca acesta nu a avut cunostinta la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare a carui nulitate se solicita de faptul ca aceasta suprafata de teren a mai fost vanduta inainte de mama sa, reclamantei printr-o chitanta de mana.
Asadar, chiar daca intentia paratei ar fi fost aceea afirmata de reclamanta prin cererea de chemare in judecata, respectiv de a o impiedica pe aceasta sa obtina o hotarare judecatoreasca care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare pentru aceasta suprafata de teren, desi din probele administrate in cauza nu rezulta o astfel de intentie, atata vreme cat nu s-a facut dovada cu probe pertinente si concludente ca paratul a cunoscut aceasta intentie a paratei si a actionat prin complicitate cu aceasta, in scopul realizarii acestui scop, actul incheiat cu paratul nu poate fi considerat ca fiind lovit de nulitate absoluta, intrucat nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 1238 alin.2 C Civ..
Imprejurarea ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1388/07.10.2013, parata C. Florentinta si-a incalcat obligatia asumata prin promisiunea de vanzare cumparare, incheiata cu reclamanta D. I. la data de 18.11.2011, nu atrage nulitatea absoluta a contractului si nici nu justifica existenta cauzei ilicite sau imorale invocata de reclamanta intrucat, pentru nerespectarea obligatiei asumate, reclamantei, prin lege, ii este recunoscut dreptul de a se indrepta impotriva paratei, conform art. 1530 Cod civil, cu actiune in daune, drept de creanță ce nu ii este afectat prin încheierea de către parata C. F. si paratul C. I., a contractului de vânzare-cumpărare, a carui nulitate se solicita.
In concluzie, avand in vedere aspectele mai sus aratate dar si intreg probatoriul administrat in cauza din care a rezultat ca de fapt motivul pentru care parata a refuzat sa mai incheie contractul de vanzare cumparare cu reclamanta in forma autentica l-a reprezentat neintelegerile aparute intre acestea cu privire la modalitatea de plata a documentatie cadastrale, instanta de fond a respins cererea reclamantei avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de a se dispune radierea din cartea funciara nr._, cu numar cadastral_, dupa dezmembrare cu nr. nou_, a inscrierii dreptului de proprietate al paratului C. I., pentru suprafata de 480 mp, instanta va respinge aceasta cerere ca neintemeiata intrucat apreciindu-se ca indeplinind conditiile de validitate pentru contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1388/07.10.2013, s-a considerat ca si mentiunea facută in cartea funciara a imobilului in baza acestui contract in sensul ca la rubrica proprietar pentru suprafata de 480 mp a fost trecut paratul C. I., in calitate de cumparator, este o mentiune corecta care nu se justifica a fi inlaturata.
Mai mult decat atat instanta de fond a apreciat ca in cauza ,cu privire la acest capat de cerere, nu sunt incidente nici dispozitiile art. 907 c civ., invocate de reclamanta prin cerere in conditiile in care inscrierea facuta in cartea funciara a imobilului, corespunde cu situatia juridica reala a terenului.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta reclamantă D. I., prin care solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, reținerea cauzei spre judecare și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată la instanța de fond.
Apelanta reclamantă își motivează apelul pe dispoz. art. 466 C.p.civ și art. 488 pct. 6 și 8 C.p.civ.
În primul rând, consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare atunci când i-a fost respinsă solicitarea privind însușirea martorului la audierea căruia a renunțat pârâtul, martorul C. F., aratând că depoziția acestui martor era deosebit de importantă deoarece acesta a fost martor chiar la încheierea convenției de vânzare-cumpărare dintre el și pârâta C. F..
De asemenea, în mod neîntemeiat instanța de fond i-a respins cererea de a fi audiat un alt martor, pe care l-a propus.
Arată că, deși aceste solicitări au fost puse în discuția părților, în conținutul hotărârii instanța de fond nu face vorbire despre ele și nu se motivează respingerea lor.
În al doilea rând, motivarea respingerii cererii este contradictorie și se referă mai mult la valabilitatea și consecințele antecontractului de vânzare-cumpărare decât la reaua credință și cauza imorală ce stă la baza actului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate a solicitat-o.
Mai arată că au fost ignorate sau chiar răstălmăcite aspecte importante ce rezultă din probele pe care le-a administrat. Relația de rudenie dintre pârâți (mamă-fiu), contradicția dintre răspunsurile date de aceștia la interogatoriu privind achitarea prețului, existența pe rolul Judecătoriei Corabia a dosarului nr._/213/2013 privind pronunțarea unei hotărâri care să țină locul actului de vânzare-cumpărare pentru acest teren, faptul că de peste 2 ani folosea acel teren separându-l chiar prin gard de restul proprietății pârâtei, au fost înlăturate fără nicio motivare, fiind înlăturate prin simpla afirmație „nu sunt pertinente și concludente”, dar nu s-a arătat însă de ce.
Consideră că, prin soluția dată au fost nesocotite în mod evident dispoz. art. 1238 C.civ. și toate principiile de drept care apără buna credință, normele de conviețuire socială și asigură exercitarea drepturilor subiective în limitele și în sprijinul asigurării stabilității sociale.
La data de 08.04.2015 apelanta reclamantă D. I. a depus la dosar o cerere prin care solicită a se lua act că renunță la calea de atac - apelul formulat la data de 05.01.2015.
La termenul de astăzi, tribunalul a pus în discuția părților excepția netimbrării, invocată din oficiu.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepția netimbrării recursului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 31 alin. (1) și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată. Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
În conformitate cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. În acest sens, art. 197 teza I NCPC prevede că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii.
Conform art. 197 teza a II-a NCPC, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii. Este vorba despre condițiile stabilite de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I NCPC, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.
În cauză, astfel cum rezultă din dovada de înmânare (f. 9 dosar apel), apelantei i s-a comunicat, prin adresă, și cuantumul taxei judiciare de timbru aferente cererii cu care a învestit tribunalul, punându-i-se în vedere să plătească suma de 552,5 lei, taxă judiciară de timbru, însă aceasta nu s-a conformat.
Împrejurarea că apelantei i s-a acordat ajutor public judiciar sub forma eșalonării plății taxei de timbru aferentă cererii în fond nu are nicio relevanță în speță, date fiind dispozițiile art. 12 alin. (1) din OUG nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, potrivit cu care „Ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecății, de la data formulării cererii de către persoana interesată, și se menține pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost solicitat.”, coroborate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) potrivit cu care „Ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri.”
Aceasta înseamnă că apelanta avea obligația formulării unei cereri de ajutor public judiciar în fața instanței de apel, în situația în care înțelegea să se folosească de facilitățile puse la dispoziție de OUG nr. 51/2008, posibilitate de care însă aceasta a ales să nu uzeze.
Pe cale de consecință, instanța urmează să dea efect dispozițiilor sancționatorii cuprinse în textele sus-menționate, considerente pentru care excepția netimbrării urmează să fie admisă, iar apelul va fi anulat ca netimbrat.
În temeiul art. 453 raportat la art. 451 alin. 1 și 2 C.proc.civ., tribunalul va obliga pe apelantă să plătească intimatei C. F. suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În acest sens, tribunalul reține că, potrivit art.451 C.proc.civ., „Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”
În interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale, instanța va reduce cheltuielile de judecată pretinse de intimată, respectiv a onorariului apărătorului ales în sumă de 700 lei, reținând că suma de 100 lei este rezonabilă, pentru a fi acordată cu titlu de cheltuieli de judecată.
Astfel, raportându-se la criteriile legale, tribunalul, în exercitarea prerogativei sale de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul acestora, apreciază, prin prisma proporționalității, în raport cu complexitatea activității depuse de avocat, care s-a limitat la concluzii asupra excepției de netimbrare invocată din oficiu, un cuantum rezonabil, ce urmează a fi suportat de partea care a căzut în pretenții.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor având ca obiect rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, și în limita unui cuantum rezonabil.
În acest context, trebuie precizat că tribunalul, prin cenzurarea cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului avocațial, nu a intervenit în raporturile juridice dintre apărătorul ales și clienta sa, ci a stabilit, în mod corespunzător, în cadrul raportului juridic procesual civil, cuantumul acestor cheltuieli, atribut ce îi revine în virtutea legii.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării, invocată din oficiu de instanță.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta reclamantă D. I., domiciliată în Corabia ,.. 5A, Județul O., împotriva sentinței civile nr. 1104 din 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. F., domiciliată în Corabia, .. 8, Județul O., C. I., domiciliat în Corabia, .. 53, Județul O. și C. R., domiciliată în Corabia, .. 53, Județul O..
Obligă apelanta la plata a 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata C. F..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.05.2015.
Președinte, V. V. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.6/25.06.2015
Judecător fond M.E. C.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Evacuare. Decizia nr. 358/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
