Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 178/2015. Tribunalul OLT

Decizia nr. 178/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 390/207/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 178/2015

Ședința publică de la 11 Martie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D. S.

Judecător O. M. P.

Grefier R. I. T.

Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă C. M. M. cu domiciliu procesual ales la Cabinet Avocat L. Dincovici în localitatea B., .. 5 BIS, jud. O. împotriva sentinței civile nr. 407/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. I. D. domiciliat în C., .. 4, ., ., jud. O. și autoritatea tutelară Primăria C. și Primăria B., având ca obiect ordonanță președințială.

Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.03.2015, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 1 C.p.c. rap. la art. 394 alin. 2 C.p.c., a amânat pronunțarea la o dată ulterioară, respectiv 11.03.2015.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 407/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a admis cererea în dosarul conexat nr._, formulată reclamantul C. I. D. în contradictoriu cu pârâtă C. M. M. și s-a stabilit provizoriu locuința minorului C. Kevin, născută la data de 13 martie 2013, la tată, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și a capetelor accesorii, din dosarele civile nr._ și_, aflate pe rolul Judecătoriei C..

S-a respins cererea în dosarul nr._, formulată de reclamanta C. M. M. în contradictoriu cu pârâtul C. I. D. și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 30.01.2015, reclamanta C. M. M., a chemat în judecată pe pârâtul C. I. Danie, solicitând instanței ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună stabilirea domiciliului minorului C. Kevin, născut la data de 21 martie 2013, la aceasta, iar în situația în care instanța va hotărî ca minorul să rămână în Romania, este de acord să se stabilească provizoriu locuința minorului în orașul B., ..199, ., ..

În motivare, arată reclamanta că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 27 august 2011, după o relație de concubinaj notoriu de 5 ani, relație din care a rezultat minorul C. Kevin.

Susține reclamanta că pe rolul acestei instanțe se află dosarul nr._, având ca obiect divorț.

Menționează reclamanta că în luna decembrie, părțile au petrecut revelionul separat, rămânând cu minorul în Italia, iar pârâtul s-a deplasat în Romania. Din acest aspect, rezultă că, sunt separați în fapt, iar de creșterea copilului s-a ocupat reclamanta, astfel cum susține aceasta, fiind cea care îl duce și îl aduce de la creșe, de când copilul avea vârsta de 6 luni, în zilele de luni până vineri, între orele 10,00-16,00.

Învederează totodată, că la începutul lunii ianuarie 2015 pârâtul a spus că și-a găsit o locuință, iar pe data de 14 ianuarie 2015 și-a luat bunurile o personale, un televizor, laptop, urmând să se mute în locuința pe care a găsit-o.

Pe data de 10 ian.2015 pârâtul a rezervat bilete dus-întors pentru el pentru reclamantă și pentru minor, stabilind ca pe data de 25 ian.2015 să revină în Romania pentru a divorța la un notar din C., iar pe data de 30 ianuarie să se reîntoarcă în mun. C. deoarece începeau serviciu.

Mai arată reclamanta, că a rezervat bilete dus-întors Milano pentru mama sa G. Aristița, care urma să se mute la aceasta și să o ajute la creșterea copilului, pârâtul urmând să se mute în localitatea Bollate.

Pe data de 25 ian.2015 arată reclamanta că a convenit cu pârâtul să meargă la părinții săi din orașul C., iar aceasta la părinții săi din orașul B., pârâtul rugând-o să-i lase minorul 3 zile la părinții săi din C. până pe data de 27 ianuarie, urmând să-l ia în zilele următoare la locuința părinților săi, din B..

Învederează reclamanta că pe data de 26 ianuarie pârâtul s-a deplasat în orașul B., unde i-a arătat un dosar din care rezultă că în perioada în care au fost despărțiți în fapt, acesta plătise din banii pe care îi aveau în comun în Italia, suma de 11.000 euro pentru o firmă de detectivi, pentru a urmări permanent cu scopul de a produce probe pentru divorț, în urma căruia urma să ia copilul, motivând că este imorală.

Reclamanta susține că, după despărțirea în fapt a început o relație cu un alt bărbat ce locuia în Italia, de naționalitate peruană, dar nu a ascuns acest aspect pârâtului, cu care conveniseră să divorțeze cu ocazia venirii în Romania.

Cu ocazia prezentării acestor înscrisuri, pârâtul a precizat că nu mai respectă înțelegerea și că nu mai este de acord cu stabilirea locuinței minorului la mamă.

Pe data de 27 ianuarie 2015 arată reclamanta că a mers să-și vadă copilul în C. și în timp ce era cu copilul în brațe a fost lovită de pârât, părinții acestuia și sora sa, trasă de păr, fiind nevoită să sune la serviciu 112. În aceleași împrejurări arată reclamanta că i-a fost luat telefonul mobile, fiind nevoită să formuleze plângere penală la Poliția mun. C..

Datorită neînțelegerilor dintre părți, Poliția mun. C. i-a relatat că, atât pârâtul cât și reclamanta au fost sancționați cu avertisment.

Mai arată reclamanta că programul pârâtului nu i-ar permite ca acesta să se ocupe de minor, neavând nici un venit în Romania și în situația în care va pleca din țară, minorul va rămâne la părinții acestuia din C., iar potrivit legii române, copilul trebuie să locuiască împreună cu părinții ci nu cu bunicii.

Învederează reclamanta, că are posibilitatea să se ocupe de minor, întrucât în mod obișnuit termină serviciu la orele 15,30, după care merge direct la greșe pentru a lua pe minor.

Mai arată că, locuiește în Italia de 9 ani și jumătate, iar pârâtul de 8 ani, deține un serviciu în Italia, condiții excelente pentru a-i oferi minorului tot strictul necesar, iar minorul are în Italia un alt viitor, aspecte ușor de dovedit, inclusiv cu documente de la creșa copilului și cu ancheta socială, ce solicită să se efectueze la domiciliul său de către autoritatea tutelară din Italia de pe lângă orașul Arese.

În drept, se invocă dispoz. art.119 C. civil

În dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și alte mijloace de probă.

În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus la dosar, pașaport minor, pașaport reclamantă, copia C.I. a reclamantei, copie bilet rezervare avion din data de 10.01.2015, procesul verbal din data de 27.01.2015.

Instanța din oficiu a dispus efectuarea anchetei sociale de către Primăria orașului B. și Primăria mun. C. – serviciul autoritate tutelară, care ulterior au fost depuse la dosarul cauzei.

La termenul din dara de 11.02.2015 s-a luat interogatoriu părților, ale căror răspunsuri au fost consemnate și anexate la dosarul cauzei.

Prin încheierea nr.179 din data de 10.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul cu nr._, cu termen de judecată la data de 11.02.2015.

Prin cererea conexată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 2.02.2015 sub nr._, reclamantul C. I. D. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe soția sa C. M. M., pentru a dispune pe cale de ordonanță președințială, în mod provizoriu până la definitivarea dosarului de divorț stabilirea locuinței minorului C. Kevin, la domiciliul său.

În motivare, arată că, s-a căsătorit cu pârâta C. M. M. la data de 27.08.2011 și au locuit împreună fie la domiciliul părinților săi, fie în Italia unde ambii locuiau pentru anumite perioade de timp.

La data de 21.03.2013 s-a născut minorul C. Kevin.

Susține reclamantul că între anii 2011-2014 între părți nu au existat nici un fel de discuții, decât cele firește în orice familie, fără a întâmpina probleme majore, iar bugetul familiei a fost asigurat preponderent de către reclamant, care a lucrat permanent spre deosebire de pârât ce a obținut venituri ocazional, într-un cuantum redus.

Minorul a locuit împreună cu părțile în intervalul imediat după naștere fiind ajutat de bunicile materne și paterne, câte o lună pe rând.

Începând cu luna noiembrie 2014 relațiile dintre părți s-au deteriorat vizibil, deși aparent nu intervenise schimbări substanțiale în căsătorie sau în condițiile de trai, datorită pârâtei care manifesta o permanență stare de nemulțumire față de orice acțiune sau inacțiune a reclamantului.

Învederează reclamantul că soția sa și-a parolat telefonul mobil, a început să lipsească în anumite perioade de la domiciliul, de ordinul orelor, fără nici o justificare.

Sărbătorile de crăciun le-au petrecut împreună, într-un sejur în Italia, iar după revelion comportamentul inexplicabil al pârâtei a continuat, ceea ce a întărit convingerea că aceasta s-a întrenat într-o relație extraconjugală.

Învederează reclamantul că a apelat la serviciile unei agenții de detectivi, ce a asigurat o perioadă de supraveghere, iar la finalul lunii ianuarie s-a oferit de către detectivi dovada că soția sa, are relații intime cu persoana legat de care avea suspiciuni în acest sens și în urma discuțiilor cu aceasta au decis să se despartă, revenind în acest sens în țară, pentru a prezenta la notariat semnarea unei înțelegeri de divorț prin care să stabilească inclusiv ca minorul să locuiască la acesta.

Părțile au sosit la data de 25.01.2015 și s-au deplasat în mun. C. cu minorul la părinții reclamantului, iar soția sa la părinții săi din orașul B., iar pe data de 26.01.2015 s-au deplasat în orașul B. pentru a reveni împreună în C., la Notariat, în vederea încheierii actelor de divorț, însă aceasta a refuzat.

Arată reclamantul că nu a ajuns la o înțelegere cu soția sa, întrucât avea un comportament extrem de instabil, agitat, chiar necontrolat, sugerând de câteva ori că intenționează să se sinucidă.

Pe data de 27.01.2015 arată reclamantul că s-a întors în B. de unde a venit cu soția sa în fostul domiciliu comun din C., pentru a vedea minorul. Pârâta a intrat în camera minorului, profitând de faptul că a rămas singură, a asigurat încuietoarea din interior, ulterior din încăpere fiind auzite o . țipete, întrucât nu știa ce se întâmplă, reclamantul arată că a forțat ușa și a găsit-o pe pârâtă într-o stare vădită de iresponsabilitate, urlând fără a avea nici un motiv, comportament care a continuat o perioadă de timp, minorul fiind extrem de afectat de acest episod, fiind necesar intervenția organelor de poliție.

Susține reclamantul că, soția sa a avut un comportament ce a continuat o perioadă de timp, culminând cu un acces de urlete realizate către exteriorul blocului pe o fereastră deschisă în acest scop, de către pârâtă.

Arată reclamantul că, în dosarul de divorț nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C., având ca obiect divorț, a solicitat să se stabilească locuința minorului la domiciliul său, apreciind că deține condiții pentru o creștere și o dezvoltare normală.

Totodată, susține că, soția sa nu s-a ocupat deosebit de creșterea copilului, dovadă fiind că acesta a fost dus la creșe de circa 6 luni, deși mama nu presta o activitate, iar sub aspectul supravegherii în cursul anului 2014 a existat un moment în care a găsit minorul aplicându-și un adeziv universal pe față, întrucât soția sa fiind preocupată să se macheze. Cu altă ocazie, deși i-a spus pârâta să vină în locuință în jurul orelor 9,00 pentru că dorea să se plimbe, aceasta nu se afla în locuință, o părăsise, lăsând copilul singur.

În dovedirea acțiunii, a solicitat proba testimonială cu martorii N. M. și M. Clementina, înscrisuri și interogatoriu.

În drept, au fost invocate dispoz. art.919, 996 și 998 C.p.c.

La termenul din data de 2.10.2013 instanța a dispus audierea martorilor G. Aristița, G. F. C., M. Clementina, N. M., a administrat proba cu interogatorii părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Ordonanța președințială procedură specială conform Codului de Pr. Civilă este o instituție juridică cu norme specifice.

Astfel, potrivit art.996 alin.1 NCPC legea aplicabilă la momentul promovării prezentei acțiuni, instanța stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Rezultă că, pentru admisibilitatea cererii este necesară întrunirea cumulativă a patru condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și nejudecarea fondului, neîndeplinirea oricăreia din aceste condiții ducând la respingerea acțiunii.

Totodată, art.996 alin.5 din N.C.P.C. stabilește că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Art. 919 C.p.civ stabilește că instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.

Din probe rezultă că, reclamanta pârâtă C. M. M. și pârâtul reclamant C. I. D. s-au căsătorit la data de 27 august 2011 iar din relația de căsătorie a rezultat minorul C. Kevin, născut la data de 21.03.2014.

Datorită neînțelegerilor dintre părți aceștia s-au despărțit în fapt, iar reclamanta pârâtă a promovat o acțiune de divorț aflată pe rolul Judecătoriei C. înregistrată sub nr._ . În aceleași împrejurări pârâtul reclamant a formulat o acțiune de divorț aflată pe rolul Judecătoriei C. înregistrată sub nr._

În prezent, potrivit susținerilor părților, coroborate cu rapoartele de anchetă socială depuse la dosarul cauzei de Primăria mun. C. și Primăria B. și declarațiile martorilor audiați, rezultă că minorul C. Kevin în vârstă de 1 an și 11 luni, se află în prezent la locuința tatălui din mun. C., Al. Răsăritului nr. 4, ., ., jud. O..

Potrivit raportului de anchetă socială efectuat la domiciliul tatălui din Mun. C., județul O. rezultă că, tatăl locuiește cu minorul într-un apartament compus din trei camere, ( în care locuiesc 4 persoane inclusiv minorul )dependințe, curat mobilate și întreținute, având apă curente, gaze naturale și dotat cu centrală proprie, apartament proprietatea părinților C. I. D., iar din raportul de anchetă de la domiciliul mamei din B., locuiește într-un apartament compus din două camere, ( în care locuiesc 3 persoane ) dependințe, curat mobilate și întreținute, având apă curente, încălzit cu gaze naturale, apartament proprietatea părinților C. M. M. .

Prin raportul anchetă socială efectuat la domiciliul tatălui din Mun. C., județul O. s-a constat că minorul C. Kevin este bine îngrijit, are asigurate condițiile necesare creșterii și educării și este foarte atașat de tată și bunicii paterni.

Din declarația martorei N. M. rezultă că are 2 copii care se joacă cu minorul C. Kevin, care este atașat de aceștia.

Instanța a reținut că de la venirea în România minorului C. Kevin a locuit la domiciliul tatălui din municipiul C., iar în perioada cât au locuit în Italia, minorul a stat în permanență cu ambii părți.

Cu privire la declarațiile martorilor în ceea ce privește comportamentul părinților față de minor, instanța nu le-a luat în vedere, întrucât a apreciat că acestea sunt subiective.

Din verificările efectuate în sistemul Ecris al Judecătoriei C. a rezultat că, la data de 28.01.2015 respectiv 30.01.2015 au fost înregistrată cererile părților nr._ și nr._, având ca obiect divorț cu minor, dosar ce se află în stadiul procedurii de complinire a cererii de chemare în judecată, urmând să primească termen de judecată la momentul în care această procedură va fi parcursă în mod legal.

În speță, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințială, respectiv aparența dreptului, (astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei și dispoz. art.496 din NCCiv), caracterul provizoriu al măsurii de stabilire a locuinței minorului (până la soluționarea definitivă a dosarelor nr._ și nr._ având ca obiect divorț) existența unor cazuri grabnice, (copilul având nevoie de îngrijire și de asigurare a condițiilor normale de educare, întreținere și creștere, aspecte ce privesc interesul superior al minorului, deoarece trebuie asigurate de zi cu zi), precum și neprejudecarea fondului.

Pentru aceste considerente și având în vedere interesul superior al minorului, instanța a admis cererea în dosarul conexat nr._ și va stabili provizoriu locuința minorului C. Kevin, născută la data de 13 martie 2013 la tată, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și a capetelor accesorii, din dosarele civile nr._ și_, aflate pe rolul Judecătoriei C..

Având în vedere că instanța a admis cererea de stabilirea a domiciliului minorului la tată în dosarul nr._ conexat a respins solicitarea reclamantei de a stabili provizoriu locuința minorului la aceasta în dosarul nr._ .

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta C. M. M. a formulat apel, în termen, solicitând în principal să se constate nulitatea hotărârii și să se trimită cauza pentru rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar dacă se va trece peste acest aspect, să se admită apelul, să se modifice sentința apelată și pe fond să se admită cererea formulată de reclamantă în dosarul nr._ și să se respingă cererea formulată de intimat în dosarul conexat cu nr._ .

În motivare, arată că, în ceea ce privește motivele de nulitate invocate în teza principală, soluția nu a fost dată în ziua de 11.02.2015 și mențiunea că a fost pronunțată în ședință publică este falsă așa încât atât în cuprinsul minutei cât și în dispozitivul hotărârii apare ca dată de pronunțare ședința publică din data de 02.10.2013. În plus, arată că a rămas în incinta instanței până la terminarea programului de lucru însă pronunțarea nu a avut loc în ședință publică.

De altfel, critică faptul că minuta nu a fost scrisă pe cererea de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 105 din ROI și menționează că există ștersături, modificări și erori în redactarea minutei, la fel ca și mențiunea pronunțării în ședință publică în ceea ce privește data pronunțării.

Cu privire la cererea subsidiară, solicită stabilirea domiciliului minorului la reclamantă având în vedere că minorul în vârstă de 1 an și 11 luni a fost crescut exclusiv sub supravegherea sa, existând în acest sens dovezi la dosar de la grădinița unde a mers în Italia. Critică faptul că instanța de fond nu a ținut cont de interesul superior al minorului și s-a limitat la a motiva hotărârea bazată pe cazuri grabnice la modul general, fără nicio legătură cu speța dedusă judecății sau fără vreo referire concretă la măsura și la dispozițiile legale relative la interesul superior al minorului.

De asemenea, arată că instanța nu a ținut cont de modalitatea în care minorul a fost luat de tată la domiciliul acestuia în sensul că după întoarcerea din Italia în România pentru a divorța, tatăl minorului a cerut să îi fie lăsat copilul 3 zile pentru a merge cu acesta la părinții pârâtului la C., urmând a fi luat de mamă în următoarele zile la părinții acesteia din localitatea B..

Mai arată faptul că tatăl nu a adus copilul la data menționată ci a venit singur, arătându-i reclamantei un dosar cu fotografii din care rezulta că acesta avea o relație cu o altă persoană, lucru pe care nu l-a ascuns față de pârât întrucât aceștia erau despărțiți în fapt din septembrie 2014. astfel, apreciază că se folosește de aceste înregistrări cu scopul de a crea o imagine imorală și de a o șantaja.

În motivare, se mai arată că instanța de fond, în aprecierea interesului superior al minorului, trebuia să se raporteze la prevederile legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

În plus, arată că a încercat să ia legătura cu minorul însă nu i s-a răspuns la telefon și nici la domiciliu nu a fost găsit nimeni. Apreciază că este o răzbunare, se folosește minorul ca o armă împotriva sa știind atașamentul dintre mama și minor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 999 C.p.c.

Prin serviciul registratură, la data de 11.03.2015 părțile au depus concluzii scrise pentru a fi luate în considerare la pronunțarea hotărârii.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelantă, în temeiul dispozițiilor art. 476 și urm. din C.p.c., tribunalul constată că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 407/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a admis cererea în dosarul conexat nr._, formulată reclamantul C. I. D. în contradictoriu cu pârâtă C. M. M. și s-a stabilit provizoriu locuința minorului C. Kevin, născută la data de 13 martie 2013, la tată, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și a capetelor accesorii, din dosarele civile nr._ și_, aflate pe rolul Judecătoriei C..

S-a respins cererea în dosarul nr._, formulată de reclamanta C. M. M. în contradictoriu cu pârâtul C. I. D. și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constata că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres de art. 996 NCPC care reglementează instituția de drept procesual civil care se numește „ordonanță președințială”: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii dispusă pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.

În concret, instanța a stabilit, în urma administrării probei cu martori și a probei cu înscrisuri, că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 27.08.2011 iar din această relație de căsătorie a rezultat minorul C. Kevin, născut la data de 21.03.2013.

În prezent părțile, datorită neînțelegerilor apărute în timpul căsătoriei, sunt despărțit în fapt și pârâtul reclamant a formulat acțiune de divorț ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C., iar minorul, în vârstă de 1 an și 10 luni locuiește cu tatăl său în apartamentul proprietatea părinților acestuia, situat în C., jud. O., unde este bine îngrijit și educat, având condițiile necesare unei dezvoltări armonioase.

Conform dispoz. art. 396 alin. 1 NCC, la stabilirea domiciliului copilului minor, instanța de judecată se va pronunța în raport de interesul superior al copilului, interes care urmează a fi analizat prin prisma tuturor criteriilor consacrate în acest scop în doctrină și jurisprudență.

De asemenea, tribunalul reține că orice cerere în justiție care vizează în mod expres aspecte particulare ale relațiilor dintre părinți și copiii minori, intră sub incidența dispozițiilor legii 272/2004 – privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ceea ce înseamnă respectarea principiului interesului superior al copilului.

În cauză, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a acestui criteriu raportat la vârsta minorului, care, așa cum s-a dovedit este atașat de bunicii paterni cu care locuiește, este bine îngrijit și educat în locuința acestora.

În cadrul ordonanței președințiale, măsura dispusă are caracter provizoriu, respectiv până la soluționarea capătului de cerere din acțiunea de divorț având ca obiect stabilirea domiciliului minorului, când instanța de judecată va analiza pe fond, toate împrejurările de fapt și de drept care corespund interesului superior al minorului C. Kevin.

Raportat la motivul de apel invocat de către apelanta reclamantă C. M. M. referitor la faptul că soluția nu a fost dată în ziua de 11.02.2013 și că mențiunea că a fost pronunțată în ședință publică sunt false, reprezintă în fapt o eroare materială, cauza bineînțeles că nu putea fi pronunțată la această dată deoarece dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoria C. la data de 03.02.2015, astfel că motivul de apel nu este întemeiat.

Referitor la celelalte aspecte prezentate de către apelantă ca și motive de apel, tribunalul constată că acestea vizează chestiuni de fond ce vor fi analizate în cadrul acțiunii de divorț.

În concluzie, în cauză, tribunalul apreciază că sentința civilă apelată este temeinică și legală, că minorul, până la luarea unei măsuri definitive, este bine îngrijit și educat și este în interesul acestuia de a nu fi tulburat emoțional prin schimbarea mediului de viață și a persoanelor cu care acesta s-a obișnuit având în vedere vârsta fragedă a acestuia.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept, în temeiul dispoz. art. 480 și urm. C.p.c., tribunalul va respinge apelul ca fiind nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă C. M. M. cu domiciliu procesual ales la Cabinet Avocat L. Dincovici în localitatea B., .. 5 BIS, jud. O. împotriva sentinței civile nr. 407/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. I. D. domiciliat în C., .. 4, ., ., jud. O. și autoritatea tutelară Primăria C. și Primăria B., având ca obiect ordonanță președințială.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015.

Președinte,

D. S.

Judecător,

O. M. P.

Grefier,

R. I. T.

R.ed. jud. D.S/11.03.2015

Tehnored. R.I.T./ 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 178/2015. Tribunalul OLT