Pretenţii. Decizia nr. 430/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 4896/207/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 430/2015
Ședința publică de la 03 iunie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător C. T.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea apelului civil, privind pe apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 503 din data de 20 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. C. A. domiciliat în comuna Seaca, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul pârât B. C. A., lipsă apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează și că prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 95 c.p.c. și 466 alin. 1 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Intimatul pârât B. C. A., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 503/2015 Judecătoria Caracal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu și a respins cererea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgentă C., în contradictoriu cu pârâtul B. C. A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale, este o excepție de fond absolută și peremptorie.
Legea nr.95/2006 cu modificările și completările ulterioare la art.3l3 alin.1, stabilește că, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale,reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, sumele reprezentând cheltuielile efective fiind recuperată de către furnizorii de servicii medicale, la aliniatul 2, același articol stabilind că furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prev.la alin.1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar Casei de Asigurări de Sănătate cu care se află in relații contractuale această evidență in vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale,au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efective ocazionate de asistența medicală acordată, fiind vorba despre acele persoane care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa in anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea nr.95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., considerând-o netemeinică și nelegală.
In motivarea apelului s-a arătat că reclamantul este obligat sa recupereze prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală, întrucât intimatul pârât a fost victima unei agresiuni iar sumele respective nu sunt suportate din Fondul național de asigurări.
În cauza de față, printr-o interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 313 alin.1 din Legea 96/2006, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Întrucât intimatul pârât avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția autorului și nu a prezentat documente în acest sens, acestuia îi incumbă obligația de a plăti contravaloarea serviciilor medicale prestate.
De asemenea, apelantul a menționat faptul că, sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților, victime ale accidentelor/ agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speța de față S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul urmează să constate că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, stabilesc cu claritate persoana împotriva căreia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite, ca urmare a prestării asistenței medicale în favoarea unei persoane victimă a unei agresiuni, sarcina reparării prejudiciului revenind persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
Legea stabilește cadrul procesual în care se va desfășura un eventual litigiu având ca obiect recuperarea contravalorii prestațiilor, excluzând posibilitatea obligării persoanei victimă a agresiunii pe de o parte, iar pe de altă parte, legea nu impune în sarcina victimei obligația de a identifica persoana vinovată, iar o astfel de omisiune nu poate fi interpretată ca faptă ilicită a victimei care să atragă răspunderea acesteia în temeiul art. 998 – 999 Cod civil.
Concluzionând, se constată că, așa cum și instanța de fond a reținut, intimatul pârât nu poate fi obligat la plata respectivei sume de bani, neavând calitate procesuala pasivă, ci numai persoana vinovată de producerea prejudiciului asupra sănătății intimatului pârât.
Față de această situație, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea va fi păstrată și respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 503 din data de 20 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. C. A. domiciliat în comuna Seaca, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 iunie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, C. T. | |
Grefier, M. R. |
Red.CT
JF;M.M.
Ex.4/15.06.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 30-06-2015, Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
