Pretenţii. Decizia nr. 448/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 3387/184/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 448/2015
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător S. O.
Grefier C. C. I.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant T. M., domiciliat în comuna I. J., ., împotriva sentinței civile nr. 246/05.02.105 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. M., domiciliat în . O. și C. I., domiciliat în ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât M. M., lipsind apelantul reclamant T. M. și intimatul pârât C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, este primul termen de judecată, apel declarat în termen, motivat, timbrat, a fost formulată întâmpinare de către intimatul pârât M. M., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 95 c.p.c. și 466 alin. 1 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
La interpelarea instanței, intimatul pârât M. M. învederează că nu are cereri de formulat și nici probe de administrat.
Instanța respinge cererea de probatorii formulată de către apelantul reclamant prin cererea de apel.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Intimatul pârât M. M. având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 246/05.02.105 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ s-a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul T. M., CNP_, cu domiciliul în comuna I. J., ., în contradictoriu cu pârâții M. M., domiciliat în .. O., și C. I., domiciliat în ., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul T. M. a chemat în judecată pe pârâții M. M. și C. I., solicitând ca prin sentința care se va pronunța să fie obligați aceștia la plata către el a sumei de 1.100 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna februarie 2014 a cumpărat de la pârâtul M. M. un cal, femelă, pentru care i-a plătit acestuia suma de 1.100 lei.
Ulterior, a dus acest cal la pășunat, împreună cu un altul, iar când a mers pentru a-i lua acasă a constatat că iapa dispăruse, aflând mai apoi că se află în gospodăria proprietarului inițial, pârâtul C. I., ceea ce s-a și confirmat.
Reclamantul a mai arătat că a formulat plângere penală împotriva pârâtului C. I., însă aceasta fost clasată, prin ordonanța nr. 383/P/2014 din data de 25.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
În drept, acțiunea civilă nu a fost motivată.
La dosarul cauzei, reclamanta a depus, în scop probator, ordonnața menționată și a solicitat administrarea probei cu martori, admisă de instanță în considerarea pertinenței și utilității sale.
Pârâtul M. M. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că a fost vânzător de bună credință.
Acesta a mai precizat că în luna noiembrie 2013 a cumpărat iapa în discuție de la numita C. E., plătindu-i suma de 500 lei, iar în luna martie 2014 a vândut-o reclamantului, cu suma de 1.100 lei.
Pârâtul C. I. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări față de susținerile reclamantului.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat în perioada februarie-martie 2014 de la pârâtul M. M. o iapă, pentru care i-a plătit acestuia suma de 1.100 lei, aspect ce rezultă cu evidență din conținutul întâmpinării și declarațiile martorilor T. C. și O. I..
Ulterior, acest cal a ajuns la pârâtul C. I., de la care fusese cumpărat de pârâtul M. M..
Raportat la starea de fapt reținută și capătul de cerere formulat de reclamant, instanța constată că acțiunea civilă promovată de acesta este neîntemeiată, așa cum se va arăta în continuare.
Ab initio, instanța arată că între cei doi pârâți nu există o stare de solidaritate, neexistând un raport juridic între ei, în calitate de debitor, și reclamant, în calitate de creditor, care să genereze o asemenea situație, așa încât solicitarea reclamantului de a fi obligați împreună la plata către el a sumei de 1.100 lei este evident neîntemeiată.
În ce-l privește pe pârâtul M. M., instanța arată că acesta nu poate fi obligat la plata sumei solicitate de reclamant deoarece el a transmis acestuia propriettaea asupra animalului în cauză, primind prețul vânzării, aspect cu care inclusiv reclamantul este de acord.
Pârâtul C. I. nu poate fi nici el obligat la plata sumei respective, având în vedere că nu a încasat un astfel de preț, iar aspecte ținând de validitatea vânzării între el și reclamant nu au fost puse în discuție în prezenta cauză, astfel că, potrivit principiului disponibilității, instanța nu le poate analiza din oficiu.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța a respins acțiunea civilă, așa cum a fost formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant T. M., considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii pe fond a acțiunii, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată atât la fond cât și în apel.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond când a pronunțat sentința atacată fără a analiza mărturiile martorilor audiați în cauză, respectiv T. C. și O. I. din declarațiile cărora rezultă clar că apelantul a dat suma de 1100 lei pârâtului M. M. pentru cal, acesta din urmă cumpărând calul în anul 2013 de la celălalt pârât, în cauza, respectiv C. I. pentru suma de 500 lei.
Din întreg probatoriul administrat rezultă clar că apelantul a plătit suma de bani menționată în acțiune pe cal, suma care a fost recunoscută și de pârâtul M. M. și calcul s-a întors la pârâtul C. I.. Dacă se consideră că mai trebuie suplimentat probatoriul în cauză mai propune proba cu martorul S. I., precum și proba cu interogatoriu pârâtului C. I. care poate să recunoască cele menționate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 – 482 cod pr civilă.
La data de 2 aprilie 2015, pârâtul M. M. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
Deși apelantul nu a precizat temeiul juridic al acțiunii, instanța de fond s-a raportat în mod corect la motivele invocate de acesta în cererea de chemare în judecată, astfel că, în mod corect a respins acțiunea reclamantului T. M. .
Astfel, instanța de fond a apreciat că pârâtul în calitate de vânzător al calului și_a îndeplinit obligația de a preda animalul către cumpărător în momentul în care a achitat prețul . Prin urmare acesta nu poate fi obligat la restituirea prețului câtă vreme animalul nu se mai află la acesta, operațiunea de vânzare-cumpărare fiind încheiată între ei la momentul predării animalului.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Analizând sentința apelată, în raport de motivele de apel invocate și a dispoz.art. 476 cod pr. civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 246/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ s-a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul T. M., în contradictoriu cu pârâții M. M. și C. I., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că cei doi pârâți nu pot fi obligați la plata sumei solicitate de reclamant, respectiv 1100 lei, reprezentând prețul plătit pentru o iapă pe care a cumpărat-o în luna februarie 2014 de la M. M., pe care ulterior a găsit-o la pârâtul C. I., pentru că primul pârât a transmis animalul reclamantului conform înțelegerii, iar cel de al doilea pârât nu poate fi obligat pentru că el nu a primit niciun preț pentru animal de la reclamant.
În esență, chestiunea pusă în discuție de către reclamant se referă la faptul că el a cumpărat un cal de la pârâtul M. M. pentru care a plătit prețul stabilit de ei, în comun. Acest animal a fost cumpărat de M. M. de la pârâtul C. I., unde s-a întors.
Prima instanță a stabilit corect că primul pârât și-a respectat obligația asumată, în sensul că i-a transmis reclamantului proprietatea animalului, iar între reclamant și pârâtul C. I. nu a existat nicio înțelegere, acest pârât nu și-a asumat nicio obligație pe care să nu o fi executat față de reclamant.
Într-adevăr, în apel, potrivit dispozițiilor art. 477 și urm. cod pr civilă, se rejudecă cauza față de efectul complet devolutiv al acestei căii de atac, dar tribunalul nu a reținut o altă stare de fapt decât cea judicios stabilită de prima instanță .
În consecință, având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul constatând că sentința civilă apelată este temeinică și legală, și, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 cod pr civilă, va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant T. M., domiciliat în comuna I. J., ., împotriva sentinței civile nr. 246/05.02.105 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. M., domiciliat în . O. și C. I., domiciliat în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2015
Președinte, D. S. | Judecător, S. O. | |
Grefier, C. C. I. |
Red. D.S.
Tehnored.C.M.
Jf: CN I.
Ex.4/02.07.2015
| ← Validare poprire. Hotărâre din 20-05-2015, Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 512/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
