Reziliere contract. Sentința nr. 666/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 666/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 6450/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 175/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător I. M.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât G. T., domiciliat în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 666/01.07.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E., domiciliată în Slatina, ., . și cu intimata pârâtă T. (G.) D., domiciliată în Slatina, ..114, Județul O., având ca obiect - reziliere contract .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul pârât G. T. personal și asistat de avocat C. R., intimata reclamantă M. E. personal și asistată de avocat G. C. și intimata pârâtă T. (G.) D. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat C. R., pentru apelantul pârât, depune la dosar un set de înscrisuri, constând în chitanțe reprezentând plata impozitului apartamentului, plata asigurării apartamentului și dovada veniturilor la nivelul anului 2007, în dovedirea motivelor de apel, solicitând proba cu înscrisuri.
Avocat G. C., pentru intimata reclamantă, arată că nu se opune probei solicitate și are cunoștință de înscrisurile depuse, întrucât au mai fost depuse și la instanța de fond.
Instanța încuviințează apelantului proba cu înscrisurile depuse și verificând, din oficiu la primul termen de judecată, în raport de dispozițiile art. 131 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 2 și art. 107 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat C. R., având cuvântul pentru apelantul pârât G. T., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că nu s-a dovedit faptul că apelantul are vreo culpă în executarea obligației de întreținere a intimatei reclamante, ci, dimpotrivă, s-a dovedit refuzul nejustificat al intimatei de a fi întreținută, după anul 2012.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării intimatei reclamante la restituirea către apelant a sumei de 16.500 lei, prețul vânzării, reactualizată conform indicelui de inflație, cât și a sumelor achitate cu ocazia întocmirii actului autentic de vânzare-cumpărare a apartamentului, precum și suma de 7000 lei contravaloarea întreținerii acordate efectiv în cei 7 ani, în care apelantul și-a îndeplinit obligația asumată.
Solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat G. C. pentru intimata reclamantă M. E., având cuvântul pentru intimata reclamantă M. E., solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând, arată că din răspunsurile date la interogatoriul luat intimatei pârâte T. D., fosta soție a apelantului, rezultă cu certitudine că nu s-a efectuat nicio plată a prețului cu ocazia vânzării-cumpărării apartamentului și că apelantului pârât nu și-a îndeplinit niciodată obligația de întreținere în ceea ce o privește pe intimata reclamantă.
Intimata pârâtă T. (G.) D., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefundat.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 666/01.07.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea reclamantei-pârâte M. E. M. E., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G. T. și pârâta T. D., și în parte cererea reconvențională a pârâtului-reclamant G. T. în contradictoriu cu reclamanta-pârâta M. E..
S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2934/01.08.2006 de BNP R. R..
S-au repus părțile în situația anterioară și a fost obligată reclamanta M. E. la restituirea sumei de 16.500 lei către pârâții G. T. și T. D..
S-a respins cererea pârâtului-reclamant G. T. de obligare a reclamantei-pârâte M. E. la restituirea sumei de 7739,43 lei reprezentand cheltuieli de întreținere și impozit.
A fost obligat pârâtul-reclamant G. T. și pârâta T. D. la plata sumei de 4682 lei către reclamanta-pârâtă M. E. reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea pârâtului-reclamant G. T. la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2934/01.08.2006 reclamanta a înstrăinat pârâtului G. T. și pârâtei T. D. un imobil apartament compus din 2 (două) camere, bucătărie, baie, cămară, două holuri și balcon în suprafață de 446,76 mp, situat în Slatina, . A, .. A, ., pentru suma totală de 26.500 lei, din care 16.500 lei s-au achitat la momentul încheierii actului, iar pentru restul de 10.000 lei, pârâții urmau să presteze întreținere și îngrijire sub toate aspectele și la nivelul de trai al reclamantei (efectuarea menajului, asigurarea încălzirii locuinței în perioada rece a anului, alimentație rațională, încălțăminte, îmbrăcăminte, asigurarea asistentei medicale, procurare de medicamente conform necesităților) până la încetarea din viață a acestora, când reclamanta urma să fie înmormântată potrivit obiceiurilor.
Prin același contract părțile au convenit ca reclamanta să locuiască în imobil pe tot timpul vieții.
Prin urmare părțile au încheiat din punct de vedere juridic un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și abitație, iar reclamanta solicită rezoluțiunea acestui contract pentru neîndeplinirea obligației de întreținere asumate în contract.
Reclamanta și-a întemeiat în mod corect cererea pe dispozițiile de drept material prevăzute de Vechiul cod civil, deoarece contractul a fost încheiat cu mult înaintea intrării în vigoare a acestuia, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Prin urmare, Judecătoria urmează să analizeze temeinicia cererii din perspectiva dispozițiilor art. 1021 C. civ. în vigoare la data încheierii contractului, dispoziții conform cărora:
Art. 1021 C. civ. – Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceară desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
În temeiul dispozițiilor normative citate anterior, partea care și-a executat sau care se declară gata să își execute obligațiile asumate poate să ceară desființarea contractului, dacă cealaltă parte nu și-a executat în mod culpabil obligațiile care îi revin.
Pentru a putea fi pronunțată rezoluțiunea unui contract este deci necesar să fie întrunite cumulativ mai multe condiții și anume: partea care solicită rezilierea să-și fi executat obligația care îi revine conform contractului, cealaltă parte să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin conform contractului, neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, iar debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.
Analizând cererea de chemare în judecată, instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză că relațiile dintre părți nu s-au desfășurat în limitele contractului, pârâții nerespectându-și obligația de întreținere asumată prin contract.
De asemenea, debitorii au fost puși în întârziere, momentul fiind marcat de când debitorul refuză să execute, iar creditorul este în drept să pretindă daune interese compensatorii pentru neexecutarea obligației. Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voință din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligației de către debitor și ea se poate face fie printr-o notificare adresată debitorului prin executorul judecătoresc, fie prin cererea de chemare în judecată a debitorului prin care se pretinde executarea obligației, cu excepția cazurilor în care debitorul este de drept în întârziere (de art. 1079 Cod civil).
Faptul că nu s-a acordat întreținere rezultă nu doar din declarațiile martorilor, ci chiar din răspunsurile date la interogatoriu de pârâți, pârâtul G. T. arătând că de 1 an de zile nu a mai trecut pe la mama sa, iar pârâta T. D. a recunoscut că nu a acordat întreținere. De asemenea, pârâtul se mulțumește să precizeze că a ajutat-o pe reclamantă(întrebarea 6, fila 76), dar nu a arătat cum a acordat întreținere mamei sale. La una dintre întrebări acesta precizează că a achitat impozitul. Judecătoria a apreciat că plata impozitului nu este un ajutor pentru reclamantă, obligația achitării acestuia fiind în sarcina proprietarilor, adică a pârâților.
De asemenea, unul din martorii audiați la solicitarea reclamantei, a arătat că relațiile dintre reclamanta si fiul său, pârâtul din prezenta cauză, nu au fost bune după încheierea contactului, aceasta auzind când pârâtul o înjura pe mama sa.
Același martor a arătat faptul că nu a văzut și nici nu a auzit de la reclamanta ca fiul său, pârâtul, să o fi ajutat pe aceasta cu medicamente și alimente arătând că reclamanta s-a împrumutat chiar la ea pentru a-și cumpăra cele necesare traiului.
Celălalt martor audiat la cererea reclamantei (fila 79) a precizat că vine în casa reclamantei aproape zilnic și că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, nu l-a văzut niciodată pe pârât în casa reclamantei, dar că a văzut-o pe pârâta T. D. ajutând-o pe M. E. la treburile gospodărești. Mai arată martora că toate cheltuielile privind întreținerea le suporta singură, mergând împreună atunci când le achita.
Martorul pârâtului G. T. (fila 80) a arătat că într-un an a dus una, două plase de zarzavaturi la apartamentul reclamantei, iar declarația celuilalt martor(fila 81) nu a redat niciun aspect pe care să-l fi perceput cu propriile simțuri, ceea ce cunoștea aceasta fiind aspecte pe care i le relevase soțul său, decedat, acum 3 ani.
De asemenea, faptul că reclamanta avea sau nu persoane în gazdă duce la concluzia că acest mod de trai este o consecință a situației materiale precare a reclamantei care trebuia să-și suplimenteze veniturile pentru a putea face față tuturor cheltuielilor.
Astfel, în ceea ce privește perioada scursă între momentul încheierii contractului și până la introducerea cererii de chemare în judecată, Judecătoria a constatat că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere. Judecătoria a reținut că nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită aceasta obligație cu una-două plase de zarzavaturi într-unul dintre ani când trebuia să acorde întreținere din partea pârâtului și cu ajutorul prin casa a pârâtei, în condițiile în care aceasta nu este angajată și nu putea să o susțină financiar pe reclamantă.
În aceste condiții, față de dispozițiile art. 1020 C. civ., constatând neîndeplinite condițiile cerute pentru rezoluțiunea contractului, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei-pârâte M. E. M. E. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G. T. și pârâta T. D., a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2934/01.08.2006 de BNP R. R..
Efectul esențial al hotărârii judecătorești prin care a fost pronunțată rezoluțiunea este desființarea retroactivă a contractului. El se concretizează în aspectul că părțile sunt repuse în situația anterioară încheierii contractului și obligate să-și restituie una alteia tot ceea ce și-au prestat în temeiul acestuia.
Deși din probatoriul administrat rezultă că nu s-a achitat prețul, instanța nu poate reține această situație deoarece reclamanta nu a avut și un capăt de cerere prin care să se constate simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2934/01.08.2006 de BNP R. R., astfel că acest contract va fi considerat perfect valabil. Pe cale de consecință, instanța a dispus și repunerea părților în situația anterioară și obligarea reclamantei M. E. la restituirea sumei de 16.500 lei către pârâții G. T. și T. D..
Cu privire la cererea reconvențională a pârâtului-reclamant, instanța a constatat că nu s-a acordat niciun fel de întreținere reclamantei, astfel că a respins cererea pârâtului-reclamant G. T. de obligare a reclamantei-pârâte M. E. la restituirea sumei de 7739,43 lei reprezentând cheltuieli de întreținere.
De asemenea, plata impozitului a fost obligația pârâților în calitate de proprietari ai apartamentului. Instanța de fond a reținut că toate chitanțele privind plata impozitelor au fost depuse de pârât în original, dar că prin răspunsul la interogatoriu(fila 77 – întrebarea 6) pârâta T. D. a arătat că pârâtul cerea banii pe impozit de la reclamantă și că aceasta îi dădea, fapt confirmat și de martora D. I.(fila 79).
Astfel, instanța a respins cererea pârâtului de restituire a impozitului, Judecătoria apreciind că tot reclamanta a fost cea care a plătit impozitul.
Având în vedere disp. art. 451 NCPC, Judecătoria a admis cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, cheltuieli care constau în 3.782 lei reprezentând taxa de timbru și 900 de lei onorariul de avocat și deoarece toate pretențiile reclamantului au fost respinse, instanța a respins cererea pârâtului-reclamant G. T. la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul pârât G. T., pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului și pe fond, în principal, respingerea acțiunii deoarece s-a probat o culpă a sa în acordarea întreținerii la care s-a obligat prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare ci din contră a existat un refuz din partea intimatei reclamante de a fi întreținută după anul 012, iar în sub subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul obligării intimatei reclamante la plata de 16.500 lei prețul vânzării reactualizat conform indicelui de inflație și la plata sumei de 7.000 lei ce reprezintă contravaloarea întreținerii acordate efectiv în cei 7 ani.
Intimata reclamantă M. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Slatina, ca fiind legală și temeinică.
In susținerea întâmpinării, aceasta solicită respingerea motivului principal al apelului ca nedovedit având în vedere răspunsul la interogatoriu al intimatei T. D. și declarațiile martorelor M. E. și D. D..
In ce privește motivul de apel subsidiar, acesta apreciază că apelantul nu a dat suma de 16.500 lei și în consecință nu o poate cere actualizată iar în ce privește suma de 7.000 lei reprezentând întreținere, nu a fost dovedită sub nicio formă și în mod corect instanța a dispus respingerea cererii reconvenționale.
Analizând apelul formulat, tribunalul constată că este nefondat.
Astfel, în ce privește faptul că nu s-a probat culpa apelantului în acordarea întreținerii la care s-a obligat prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare ci din contră a existat un refuz din partea intimatei reclamante de a fi întreținută după anul 2012, tribunalul constată că din probele administrate în cauză rezultă că apelantul nu a acordat niciodată întreținere mamei sale și nu a plătit nici impozitul deși a afirmat acest lucru.
Din răspunsul la interogatoriu al intimatei T. D. (fila 77 dosar fond) reiese că de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și până în prezent nu a acordat nici un fel de întreținere reclamantei și nu a fost ajutată niciodată, nici financiar, nici de altă natură.
Mi mult, la întrebarea nr. 5 T. D. arată că, atunci când a fost internată în spital reclamanta, fiul acesteia a certat-o pentru că a fost la ea.
Martora M. D. (fila 78 dosar fond) declară că aceasta ar fi asistat personal la o discuție telefonică între intimată și apelant, auzindu-l pe apelant că își înjură mama.
De asemenea, martora D. D. (fila 9 dosar fond) a declarat că din momentul întocmirii actului de vânzare-cumpărare către apelant, acesta nu a mai venit pe la mama sa și nu i-a acordat nici un fel de întreținere iar cu privire la plata impozitului, martora a declarat că apelantul plătea impozitul dar îi cerea banii înapoi.
Față de aceste declarații, rezultă că apelantul nu a acordat întreținere intimatei reclamante și, în consecință, nu se justifică obligarea intimatei reclamante la plata sumei de 7.000 lei ce reprezintă contravaloarea întreținerii acordate efectiv în cei 7 ani solicitată de apelantă.
In ce privește refuzul din partea intimatei reclamante de a fi întreținută după anul 2012, acesta nu este dovedit, singura dovadă fiind declarația martorei P. V., care a declarat că știe de la pârâtul G. T. că, de o lună, două, reclamanta refuză să primească întreținere.
Referitor la reactualizarea sumei de 16.500 lei cu indicele de inflație, plătită de către apelant la momentul întocmirii actului de vânzare-cumpărare, tribunalul observă că reactualizarea sumei nu a fost cerută prin cererea reconvențională și în mod corect instanța de fond a respins cererea reconvențională.
Cu privire la cheltuielile notariale, acestea nu au fost cerute la instanța de fond și nu s-a făcut dovada suportării de către apelant a acestor cheltuieli.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 C.pr.civ. tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
In baza art. 453 c.pr.civ. apelantul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul pârât G. T., domiciliat în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 666/01.07.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E., domiciliată în Slatina, ., ., ., Județul O. și cu intimata pârâtă T. (G.) D., domiciliată în Slatina, ..114, Județul O., ca nefondat.
Obligă apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, I. B. | Judecător, I. M. | |
Grefier, M. T. |
Red.IB
Tehnored.IM
Jf.A.M.L.
Ex.4/23.03.2015.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 179/2015. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
