Actiune in regres. Sentința nr. 1178/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1178/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 284/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 284/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător M. I. S.
Grefier A. G. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant Orașul B. prin P., împotriva sentinței civile nr.1178, pronunțată de Judecătoria B. la data de 13.08.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. V., domiciliat în B.. ..4,., D. I., domiciliat în B., ..175, județul O., P. N., domiciliat în B., ., județul O., D. C., domiciliat în B., ..24, ., . și N. A., domiciliat în B., ..152A, ., ., având ca obiect acțiune in regres.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 Noiembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la nr._ /15.09.2011, reclamantul Orașul B. prin P., a chemat în judecată pe pârâții S. V., D. I., P. N., D. C. și N. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 100.950,97 lei și la cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a motivat că prin sentința civilă nr.809 a Judecătoriei Sectorului 5 București în dosarul nr._, Consiliul Local B. a fost obligat să plătească către Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor, echivalentul în lei a sumei de 20.286,17 euro, reprezentând PHARE și suma de 27.490,69 lei.
Mai arată reclamantul că natura juridică a contractului de execuție lucrări nr. 70/09.08.2004 încheiat între pârât – Consiliul Local B., în calitate de contractor și ., în calitate de executant este una a unui contract de achiziții publice, iar din statutul executantului rezultă că această societate a fost înființată în baza Legii nr. 215/2001, unicul ei acționar fiind pârâtul. Cum la procedura atribuirii acestui contract, pârâtul a participat atât în calitate de ofertant cât și de evaluator al ofertelor depuse, existența unui conflict de interese, se susține că este evidentă.
Se mai arată că, urmare a acestei stări de fapt, Consiliul Local B. a plătit către Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor suma de 100.950,97 lei, sumă la care se solicită să fie obligați pârâții.
P. sentința civilă nr. 1178, pronunțată de Judecătoria B. la data de 13.08.2013 în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ORAȘUL B. prin P., împotriva pârâților S. V., D. I., P. N., D. C. și N. A., ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1000 lei către pârâtul P. N., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1000 lei către pârâții S. V. și D. I., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.809/05.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia Tribunalului București nr.1715R/10.10.2008, pârâtul Consiliul Local B. a fost obligat să-i plătească reclamantului Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor echivalentul în lei a sumei de 20.286,17 euro, reprezentând PHARE și suma de 27.490,69 lei.
La baza pronunțării acestei sentințe s-a aflat contractul de execuție lucrări nr. 70/09.08.2004 încheiat între pârât – Consiliul Local B., în calitate de contractor și ., în calitate de executant.
În baza acestei sentințe, prin HCL B. nr.39/13.09.2008 s-a aprobat la art. 1 plata echivalentului sumei de 20.286,17 euro cu titlu de restituire fonduri Phare și a sumei de 27.490,69 lei cu titlu de restituire finanțare de la bugetul de stat către Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor.
Suma stabilită prin hotărârea judecătorească arătată, a fost plătită prin Ordinul de plată nr. 1462 din 16 septembrie 2008, așa cum rezultă din copia documentului depusă la dosar – fila 49 prima instanță.
P. cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile legale ce guvernează răspunderea civilă delictuală, s-a formulat o acțiune în regres pentru recuperarea sumei respective, de la persoanele socotite vinovate pentru producerea prejudiciului.
Acțiunea în regres este acțiunea civilă prin care cel obligat împreună cu alții sau pentru alții printr-o hotărâre judecătorească definitivă poate cere în justiție obligarea aceluia sau a acelora pentru care a plătit, la înapoierea plății făcute pe seama lor, fie subrogându-se în drepturile creditorului plătit (pentru a putea beneficia de garanțiile acestuia), fie întemeindu-se pe raporturi juridice directe (rezultate din mandat, îmbogățire fără justă cauză, gestiune de afaceri etc.), pentru a putea obține atât suma plătită creditorului, cât și dobânzi, cheltuieli sau alte daune-interese.
În drept, potrivit art.998 din Vechiul cod civil: „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat să-l repare”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu; vinovăția autorului.
În speță, instanța a constatat că numai unele din condițiile sus-menționate sunt îndeplinite, astfel: fapta ilicită este reprezentată de necheltuirea în întregime a sumelor prevăzute în buget și considerarea ca neeligibile a anumitor sume de bani, conform constatărilor Ministerului Integrării Europene din dosarul de primă instanță reînregistrat la 19.07.2012, prejudiciul este reprezentat de suma de bani pe care Consiliul Local B. a trebuit să o restituie ca urmare a acestor constatări, existând și o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În schimb, în ceea ce privește existența culpei persoanelor chemate în judecată în calitate de pârâți, această condiție nu este îndeplinită în cauză pentru următoarele motive:
În cauză, reclamantul nu a făcut dovada existenței niciunui raport al Curții de Conturi în care să se fi constatat vinovăția pârâților cu privire la existența unui conflict de interese sau nelegalitatea convențiilor civile de muncă ce au stat la baza derulării proiectului respectiv.
De asemenea, însuși reclamantul a arătat că respectivul conflict de interese nu a existat cu privire la niciun pârât, doar cu privire la . opinia Ministerului și a Judecătoriei Sectorului 5, această societate având ca unic acționar Consiliul Local B., iar la întrebarea nr. 9 s-a răspuns că “ nu a existat nicio reclamație cu privire la activitatea pârâților care să fi avut drept consecință rezilierea sau anularea proiectului “.
S-a susținut că pârâții V. S. – P. la data constatărilor Ministerului și D. I. – Viceprimar și Manager de proiect se fac vinovați pentru că au încheiat un contract de achiziții publice cu . și totodată fiindcă au încheiat în numele Consiliului Local B. convenții civile cu pârâții P. N., D. C. și N. A..
În privința ultimilor trei pârâți, din probele administrate, instanța nu a reținut nicio culpă a acestora în producerea prejudiciului în patrimoniul unității administrativ – teritoriale, Orașul B..
Referitor la rezultatul licitației organizate de Managerul de Proiect, acesta nu a fost contestat de către nicio persoană și totodată a fost verificat de către Autoritatea Contractantă care nu a constat existența niciunui conflict de interese, ca urmare a câștigării licitației de către .>
Față de aceste considerente, neputându-se constata îndeplinită culpa pârâților în producerea prejudiciului, nefiind astfel îndeplinită una din condițiile cumulative al răspunderii civile delictuale conform art.998-999 C. Civil în sarcina acestora, instanța a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Orașul B. prin P., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, și pe fond să se admită acțiunea formulată.
În fapt, apelantul arată că instanța de fond a reținut că există prejudiciu, faptă ilicită și raport de cauzalitate, dar nu există vinovăție.
Precizează reclamantul că în opinia sa există vinovăție care a fost pe deplin dovedită.
Astfel, în ceea ce privește contractul de execuție lucrări nr.70 din 09.08.2004 încheiat între pârât în calitate de contractor și . în calitate de executant, Judecătoria sector 5 București prin sentința civilă nr.809 pronunțată în dosarul nr._ a reținut că acesta are natura juridică a unui contract de achiziție publică.
Din statutul executantului rezultă că această societate a fost înființată în baza Legii 215/2001, unicul ei acționar fiind pârâtul.
Cum la procedura atribuirii acestui contract pârâtul a participat atât în calitate de ofertant cât și de evaluator al ofertelor depuse existența unui conflict de interes este evidentă.
Ori, prin art.4 din condițiile generale ale contractului, pârâtul s-a angajat să ia toate măsurile necesare pentru a evita orice conflicte de interese și să informeze Autoritatea Contractantă fără întârziere de orice situație care ar determina sau ar putea să determine apariția oricărui asemenea conflict de interese.
Astfel, intimatul D. I. – Viceprimar și Manager de proiect a încheiat un contract de achiziții publice cu ., acesta făcându-se vinovat.
P. aceeași sentința, Judecătoria Sector 5București, a reținut că,,potrivit art.14 alin.1 din condițiile generale ale contractului (încheiat între Minister și Consiliul Local B.), pentru a fi considerate eligibile pentru proiect, costurile trebuie să fie necesare pentru realizarea proiectului, să fie prevăzute în contract și să respecte principiile unei gestiuni financiare sănătoase.
La alin.2 al aceluiași articol printre costurile considerate eligibile sunt enumerate și cheltuielile cu personalul aferent proiectului, corespunzând salariilor nete la care se adaugă cheltuielile sociale și alte cheltuieli care intră în remunerație.
Potrivit art.10 din codul muncii ,,contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu’’.
Din textul de lege menționat rezultă în mod indubitabil că numai prin încheierea unui contract de muncă se poate dobândi calitatea de salariat, raporturile dintre părțile unui contract civil sunt raporturi civile, convenția civilă de prestări servicii neputând fi asimilată unui contract de muncă.
Consideră apelanta că pârâții V. S. – primar la acea dată și D. I. – viceprimr și manager de proiect sunt vinovați, întrucât au încheiat, în numele Consiliului local B., convenții civile cu pârâții P. N., D. C., N. A. și nu contracte individuale de muncă, pârâți cărora, în opinia reclamantei, le este aplicabilă instituția îmbogățirii fără justă cauză, aceștia primind sume de bani în mod nelegal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-299 cod procedură civilă.
In apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Tribunalul constata ca acesta este nefondat si va fi respins, pentru următoarele considerente:
În doctrină acțiunea în regres a fost definită ca fiind acțiunea civilă prin care cel obligat împreună cu alții sau pentru alții printr-o hotărâre judecătorească definitivă poate cere în justiție obligarea aceluia sau a acelora pentru care a plătit, la înapoierea plății făcute pe seama lor.
Se constată că în speță apelantul reclamant Orasul B. nu a fost obligat la plata sumelor solicitate intimatilor pârâti printr-o hotărâre judecatoreasca definitivă, pentru a se pune problema exercitarii actiunii în regres.
Astfel, sentinta civila nr.809/05.02.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti – Sectia a II-a Civilă – filele 40-42 ds fond, a fost modificată în tot prin decizia civilă nr.1715R/10.10.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosar nr._, in sensul că acțiunea a fost respinsa ca rămasa fără obiect (filele 51,52 ds fd).
Astfel, plata dovedită cu ordinul de plata de la filșa 49 dosar fond a fost o plata voluntară. Se constata astfel ca una dintre conditiile exercitării actiunii in regres nu este indeplinită.
Mai mult, prin cererea dedusa judecatii apelantul reclamant nu a indicat in concret faptele ilicite de care s-ar face vinovati intimatii pârâti (pentru fiecare in parte, obligatiile ce le reveneau si temeiul raspunderii lor), precum si sumele solicitate de la fiecare, daca este vorba de o raspundere solidară sau nu. Aceste precizari erau cu atât mai necesare cu cât s-au imputat intimatilor pârâti fapte diferite, dar s-a solicitat pentru repararea prejudiciului o suma globală: 100.950,97 lei.
Nu s-a indicat in concret in ce consta vinovăția primarului si a viceprimarului, care sunt chemati in judecata alături de persoanele angajate cu conventii civile, cărora nu li se pot imputa aceleasi fapte ca primilor doi.
Câtă vreme nu s-a dovedit - in conditiile art.1169 C.civ. din 1864 -, care este natura raporturilor juridice dintre pârâti, care sa justifice raspunderea acestora împreună, pentru suma de 100.950,97 lei, cererea apelantei reclamante nu poate fi admisa.
In concluzie, solutia instantei de fond de respingere a cererii apelantului reclamant Orasul B. este legala si temeinica iar apelul declarat va fi respins, ca nefondat.
In temeiul dispoz art.274 C.pr.civ., constatând culpa procesuala a apelantului reclamant, se va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 700 lei, către intimații S. V. si D. I., cu titlu de cheltuieli de judecată. Cererea acestora din urma privind plata cheltuielilor de judecata se va admite in parte, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274 alin. 3 C.proc.civ., instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul pentru apărătorul ales, plătit de partea care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei, întrucât prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a valorifica pretenții alegate.
Sub acest aspect și Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată astfel: în hotărârea din 17 decembrie 2004 în cauza C. și M. împotriva României Curtea reamintește că, în aplicarea art. 41 din Convenție, aceasta acordă doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește ca au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă.
În hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza S. si Pîrcalab împotriva României, în ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fata Curții, aceasta trebuie să stabilească dacă au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă (Nilsen și Jobnsen împotriva Norvegiei [GC] nr.23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII).
Pornind de la caracterul rezonabil pe care Curtea Europeană îl invocă drept temei al acordării cheltuielilor de judecata, instanța reține că în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, însă în speță se apreciază că prin reducerea onorariului plătit la fond de intimata pârâtă apărătorului său ales, nu se încalcă de către instanță prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și nici cele ale Statutului profesiei de avocat, contractul de asistență juridică producându-si efectele pe deplin între părțile contractante, obligațiile și întinderea acestora astfel cum au fost convenite între părți rămân neatinse, însă efectele acestui contract nu trebuie să se repercuteze față de recurentul reclamant (terță persoană față de convenție) în totalitate, ci intimata pârâtă va obține rambursarea sumei reprezentând onorariu apărător ales în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului acestuia.
Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul fundamental al răspunderii civile delictuale al reparării integrale. Partea care a pierdut procesul se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele ce au negociat onorariul de avocat, partea adversă și apărătorul său, deși ea evident nu a participat nici personal nici prin reprezentant la încheierea contractului de asistență juridică.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită este susceptibil, ca orice drept subiectiv civil, de exercitare abuzivă.
În funcție de situația concretă din speță, instanța are posibilitatea să-l oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul, apreciind ca aceasta din urma a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care angajează răspunderea civilă delictuală a părții care a câștigat procesul. Diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti partea care a pierdut procesul ar reprezenta tocmai modalitatea prin care partea care a câștigat procesul va răspunde delictual pentru abuzul de drept pe care l-a comis.
Rezultă așadar că pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel care a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de cel care a pierdut procesul în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv) dar, tot pe temeiul răspunderii civile delictuale cel care a câștigat procesul nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat. De data aceasta fapta ilicită a fost săvârșită de către cel care a câștigat procesul constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține restituirea cheltuielilor de judecată, respectiv de executare.
În concret, intimatii pârâti S. V. si D. I. au solicitat cu titlu de onorariu avocat suma de 1500 lei, dovedita cu chitanta nr.49/25.11.2013.
P. raportare la criteriile rezultate din dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., respectiv complexitatea pricinii si munca indeplinita de avocat in apel (prezenta la un singur termen de judecata, lipsa întâmpinării), onorariul perceput de avocat (1500 lei) se dovedește a fi disproporționat de mare.
P. urmare, onorariul perceput, în suma de 1500 lei, este apreciat de Tribunal ca excesiv, astfel că față de munca depusă și de complexitatea cauzei, suportarea de către apelantul reclamant a unui onorariu de 700 lei, este rezonabilă.
Văzând si dispozitiile art.296 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant Orașul B. prin P., împotriva sentinței civile nr.1178, pronunțată de Judecătoria B. la data de 13.08.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. V., domiciliat în B.. ..4,., ., D. I., domiciliat în B., ..175, județul O., P. N., domiciliat în B., ., județul O., D. C., domiciliat în B., ..24, ., . și N. A., domiciliat în B., ..152A, ., ..
Obligă apelantul la plata sumei de 700 lei, către intimații pârâti S. V. si D. I. – cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.11.2013 la Tribunalul O..
Pentru Președinte, Judecător,
I. B. M. I. S.
Semneaza
P. Tribunal,
I. D.
Grefier,
A. G. D.
Red./Tehnored.M.I.S.
JF.L.D.P.
Ex.8
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 136/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 1085/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
