Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2 C.p.c./ art.679 NCPC. Decizia nr. 751/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 751/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-08-2012 în dosarul nr. 751/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 751/2012
Ședința publică de la 29 August 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător I. D.
Judecător S. O.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta creditoare C. F. S. P. Sp z.o.o, cu sediul în Warszawa ul. Prosta 51, 00-838 Polonia- Sucursala din România, cu sediul în Mogoșoaia, Șoseaua București-Târgoviște nr. 12A, Corp A, ., reprezentată reconvențional de M. și Asociații Sparl cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3048 din data de 05 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . – Punct de lucru Caracal – Deveselu, județul O., intimatul B. E. J. M. C. I., cu sediul în Slatina, ., județul O., având ca obiect – autorizare intrare în încăperi.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că în cauză operează excepția de netimbrare a cererii de recurs, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea 146/1997, situație în care reține cauza pentru soluționarea pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3048/2012 Judecătoria Caracal a respins cererea formulată de B. M. C. I..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 384¹ alin. 2 C.p.c., se coroborează cu prevederile art. 384¹ alin. 1 Cod.pr.civ, care condiționează admiterea cererii de autorizare de refuzul pârâtului de a permite accesul executorului judecătoresc în sediul său.
Autorizarea petentului, prin hotărâre executorie, a intrării cu forța publică în încăperile ce reprezintă spațiile . pe DN 54 Caracal – Deveselu (șantier de lucru), în vederea executării reprezintă o ingerință în dreptul acesteia din urmă la domiciliu, drept garantat de dispozițiile art. 8 CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu în cauza Keslassy C France că drepturile garantate de art. 8 CEDO pot fi interpretate că includ, pentru o societate, dreptul la respectul sediului său social, al agențiilor sale și al localurilor sale profesionale.
A apreciat instanța că, prevederile Convenției împreună cu jurisprudența Curții formează un . este direct aplicabil în sistemul de drept românesc, având forța constituțională și supralegislativă, conform art. 20 din Constituția revizuita, si prin urmare întreaga jurisprudența CEDO a devenit obligatorie pentru România și nu numai hotărârile pronunțate împotriva statului roman
A fost avute în vedere modul de redactare a dispozițiilor art. 8 CEDO și s-a apreciat că dreptul la domiciliu nu este un drept absolut, fiind permisă ingerința uni autorități publice în măsura în care este prevăzută de lege și într-o societate democratică este necesară.
Deși ingerința este prevăzută de lege, respectiv de dispozițiile art. 384 C.pr.civ., petentul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de aceste prevederi legale prin faptul că nu a făcut dovada refuzului debitoarei de a-i permite accesul executorului judecătoresc în sediul său, respectiv, somație întocmită în conformitate cu dispozițiile art. 387 C.pr.civ și a procesului verbal întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 388 C.pr.civ., din care să rezulte cu certitudine refuzul debitoarei, de a-i permite accesul în spațiile debitoarei . aflate pe DN 54 Caracal – Deveselu (șantier de lucru), în vederea executării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea considerând-o netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a dat o interpretare eronată probatoriilor administrate și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii cererii principale și autorizarea de a intra în spațiile debitoarei în vederea punerii în executare a Contractului de leasing nr. FL/RB-_/11.09.2008.
Având în vedere dispozițiile art. 137 c.p.c. potrivit cărora instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii urmează a se constata că recursul este netimbrat.
În raport de obiectul cererii deduse judecății, Tribunalul constată că potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 recurenta creditoare trebuia să achite o taxa judiciara de timbru de 4 lei.
De asemenea, timbrul judiciar care trebuia achitat era de 0,15 lei, conform O.G. nr. 32/1995, modificată și completată.
Potrivit art. 35 alin. 1 din O.M.J. nr. 760/1999, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin.2 în cazul în care taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Alineatul 5 al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii. De asemenea art.9 alin.2 din O.G. nr.32/1995 prevede că în cazul neachitării timbrului judiciar corespunzător cererii, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
Instanța constată că deși recurenta creditoare a fost citată pentru termenul de astăzi cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în suma de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării ca netimbrat a recursului, nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa.
Prin urmare, instanța va admite excepția invocată și în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrat recursul civil declarat de recurenta creditoare C. F. S. P. Sp z.o.o, cu sediul în Warszawa ul. Prosta 51, 00-838 Polonia- Sucursala din România, cu sediul în Mogoșoaia, Șoseaua București-Târgoviște nr. 12A, Corp A, ., reprezentată reconvențional de M. și Asociații Sparl cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3048 din data de 05 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . – Punct de lucru Caracal – Deveselu, județul O., intimatul B. E. J. M. C. I., cu sediul în Slatina, ., județul O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 august 2012, la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Judecător, I. D. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. R. |
Red.ID
Tehnored.MR
Jf. D.D.
2 ex./04.09.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 697/2012. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 661/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
