Contestaţie la executare. Decizia nr. 990/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 990/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 990/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 990/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C.
Judecător O. M. P.
Grefier C. C. I.
Pe rol, pronunțarea recursurilor civile declarate de recurenta interveninetă Biroul executor Judecătoresc „S. M.”, cu sediul în localitatea B., ..7, județul O. și recurenta intimată . sediul în localitatea C., ..13, județul D., împotriva sentinței civile nr. 820/10.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare P. Orașului B. - prin P., cu sediul în localitatea B., ..14, județul O., având ca obiect - contestație la executare.
Constatându-se că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2013 și consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, instanța în temeiul art. 260 C.p.c. a amânat pronunțarea în cauză la data de 24.10.2013, dată la care s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
P. sentința civilă nr. 820/10.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul Orașul B., jud. O., prin P., cu sediul în orașul B., .. 14, jud. O., în contradictoriu cu intimata S.C. D. S.A. cu sediul în mun. C., Drumul Industriilor, nr. 13, jud. D. și intervenientul accesoriu B. S. M., cu sediul în orașul B., .. 7, jud. O..
S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul B. S. M..
S-a dispus anularea formelor de executare pornite împotriva contestatorului în dosarul de executare nr. 126/E/2010 al B. S. M. din B., constatând perimată executarea silită.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contestația la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 20.01.2011 sub nr._ contestatorul Orașul B. – prin P. a chemat-o în judecată pe intimata S.C. DOMARCONF S.A., solicitând anularea popririi dispuse în dosarul de executare nr. 126/E/2010 al B. S. M..
P. încheierea din data de 04.07.2011, în temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ. instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Curții de Apel C..
Cauza a fost repusă pe rol în data de 19.04.2013 la solicitarea intimatei, care a arătat că au încetat motivele care justificau suspendarea judecății, dosarul nr._ fiind soluționat irevocabil. A mai arătat intimata în cererea de repunere pe rol că Orașul B. a achitat în totalitate debitele restante către ea, rămânând de achitat cheltuielile de executare, astfel că solicită respingerea contestației ca rămase fără obiect.
În data de 15.04.2013 la dosar a fost înregistrată o cererea de intervenție din partea B. S. M., prin care s-a solicitat respingerea contestației la executare dat fiind faptul că nu au fost achitate cheltuielile de executare.
În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că executarea obligației stabilite prin titlul executoriu s-a realizat după declanșarea urmăririi silite și după efectuarea mai multor acte de executare din partea B. S. M., nefiind o executare de bună-voie din partea debitorului. S-a mai arătat că, față de neachitarea cheltuielilor de executare, contestația la executare nu poate fi admisă și nici nu se poate constata că a rămas fără obiect. A mai arătat intervenienta că debitorul, în calitate de instituție publică, are îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bună-voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. A invocat, de asemenea, că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nu a fost contestat.
P. încheierea din data de 19.04.2013, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată, calificând-o ca fiind o cerere de intervenție în interesul intimatei.
Analizând ansamblul actelor aflate la dosar, instanța a reținut următoarele:
După cum reiese din sentința civilă nr. 625/07.10.2009 a Tribunalului O. (filele 3-4 dosar executare), intimata deține împotriva contestatorului un titlu executoriu pentru sumele de 1.141.857,86 lei reprezentând debit restant, 83.371,79 lei reprezentând garanții de bună execuție și 42 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza acestui titlu executoriu, intimata s-a adresat B. S. M. pentru valorificarea creanței, fiind întocmit dosarul de executare nr. 126/E/2010. Analizând conținutul acestui dosar, instanța reține că după somația emisă către contestator în data de 06.07.2010 (fila 10 dosar executare), următorul act de executare a fost înființarea popririi din data de 10.01.2011 (fila 12 dosar executare). Se constată că între cele două acte de executare au trecut mai mult de 6 luni.
În contextul împrejurărilor reținute, instanța constată că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 389 alin. 1 C.proc.civ., în conformitate cu care dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără a fi urmat de alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. În speță, se observă că termenul de 6 luni reglementat de textul de lege citat a început să curgă la data de 06.07.2010 și, potrivit art. 101 alin. 3 C.proc.civ., s-a împlinit la data de 06.01.2011, cu câteva zile înainte de următorul act de urmărire efectuat în dosar.
Instanța a arătat, pe de altă parte, că în cauză nu se poate vorbi de o rămânere fără obiect a executării silite, în condițiile în care nu au fost achitate cheltuielile de executare, executarea silită încetând, potrivit dispozițiilor art. 3715 lit. a, numai după ce au fost achitate și aceste cheltuieli. Trebuie menționat și că perimarea nu afectează dreptul creditorului de a începe o nouă executare silită, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
Pe aceste considerente, constatând intervenită perimarea executării silite, instanța a admis contestația la executare, s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție și s-a dispus anularea formelor de executare pornite împotriva contestatorului în dosarul de executare nr. 126/E/2010 al B. S. M. din B., constatând perimată executarea silită.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurenta intervenientă Biroul Executor Judecătoresc „S. M.” și recurenta intimată .>
În recursul recurentei interveniente se critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală sub aspectul neluării în considerare a termenului de grație de 6 luni pe care OG 22/2006 îl instituie în favoarea autorității publice pentru achitarea debitelor restante ale acestora, act normativ de care instanța de judecată nu a ținut seama atunci când a constatat perimată executarea silită, preluând în mod greșit motivarea pe care contestatoarea a formulat-o în cererea de chemare în judecată cu care a sesizat instanța.
Dosarul de executare nr. 126/E/2010 a fost înregistrat la B. la data de 30.06.2010 ca urmare a cererii creditoarei . de recuperare de la debitoarea P. B. a sumei de 1.141.857,86 lei debit restant_,79 lei garanții de bună execuție și 42 lei cheltuieli de judecată.
Somația de plată către P. B. a fost trimisă debitoarei la data de 07.07.2010,iar după expirarea termenului de grație de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2001, respectiv la data de 10.01.2011(ziua de 07.01.2011 fiind ziua de vineri, urmată de două zile nelucrătoare) a fost întocmită adresă la Trezoreria B. pentru înființarea popririi pentru suma de 1.077.901,67 lei compusă din debit conform titlului executoriu și cheltuieli de executare.
Cum . a comunicat în cursul lunii ianuarie 2011 că debitoarea a achitat o parte din sume, B. S. M. a trimis debitoarei la data de 19.01.2011 să achite suma restantă, luând în calcul suma achitată din debitul inițial.
Ulterior a fost formulată contestație la executare, respectiv cea care formează prezentul dosar.
Se arată că în perioada celor 6 luni de grație B. S. M. nu putea efectua nici un act de executare, respectând întocmai dispozițiile art. 2 din actul normativ mai sus invocat și prin urmare, în nici un caz nu putea interveni perimarea, așa cum în mod nelegal a dispus instanța de judecată.
Executarea obligației stabilită prin titlul executoriu s-a realizat după declanșarea urmăririi silite și efectuarea mai multor acte de executare din partea B. S. M., nefiind o executare de bună voie din partea debitoarei obligației de plată.
Toate demersurile făcute de contestatoare au fost menite să stopeze executarea începută împotriva sa de ., iar faptul că până în prezent nu sunt achitate cheltuielile de judecată și de executare nu pot conduce decât la soluția de respingere a contestației la executare ca neîntemeiată și nu de constatare a perimării ei.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și procedând la judecarea cauzei să se respingă contestația la executare ca neîntemeiată, nefiind achitat în totalitate debitul constând în cheltuieli de judecată și de executare.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 3717 din vechiul Cod pr civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și recurenta D. Srl, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că, în situația în care OG 22/2006 instituie termenul de grație de 6 luni în favoarea autorității publice, acest termen împidică executarea silită, operând suspendarea executării.
O interpretare în care trecerea acestui termen de 6 luni ar conduce la perimarea executării ar conduce la concluzia că toate executările începute împotriva autorităților publice s-ar perima automat după trecerea termenului prevăzut de art. 2 OG 22/2002, astfel încât întreaga legislație în domeniul executării silite ar deveni inaplicabilă în cazul autorităților publice.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației la executare.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a constatat perimată executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 126/E/2010 al B. S. M., având în vedere faptul că după somația emisă către contestator în data de 06.07.2010, următorul act de executare a fost înființarea popririi din data de 10.01.2011, astfel că între cele două acte de executare au trecut mai mult de 6 luni, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 389 alin 1 Cod proc.civ.
Analizând dosarul de executare, tribunalul reține că împotriva contestatoarei s-a început executarea silită prin poprire.
Potrivit dispozițiilor art. 390 Cod proc.civ, prevederile codului de procedură civilă referitoare la perimare nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație.
Or, potrivit art. 454 alin 1 Cod proc.civ, „poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu...”.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ, urmează a se admite recursul și a se modifica hotărârea în sensul respingerii contestației la executare și admiterii cererii de intervenție în interesul intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenta interveninetă Biroul Executor Judecătoresc „S. M.”, cu sediul în localitatea B., ..7, județul O. și recurenta intimată . sediul în localitatea C., ..13, județul D., împotriva sentinței civile nr. 820/10.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare P. Orașului B. - prin P., cu sediul în localitatea B., ..14, județul O..
Modifică hotărârea în sensul că respinge contestația la executare și admite cererea de intervenție în interesul intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 Octombrie 2013.
Președinte, M. V. | Judecător, C. C. | Judecător, O. M. P. |
Grefier, C. C. I. |
Red.MV
Tehnored.MV/CM
Jf: C.I.
Ex.2/11.10.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 269/2013. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 271/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
