Fond funciar. Decizia nr. 915/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 915/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 915/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 915/2013
Ședința publică de la 09 octombrie 2013
Complet specializat în litigii de fond funciar:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător M. I. S.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursurilor civile declarate de recurentele pârâte C. L. Curtișoara și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, împotriva sentinței civile nr.3385 din data de 27 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. S., domiciliat în Slatina, ., județul O. și C. I., domiciliat în comuna Curtișoara, ., având ca obiect- litigiu de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. V. pentru recurenta pârâtă C. L. Curtișoara, intimatul reclamant C. I., lipsă recurenta pârâtă C. Județeană O. de aplicarea legilor fondului funciar și intimatul reclamant M. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c., că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat P. V. depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare nr._/2013. Solicită proba cu înscrisurile reprezentate de copie tabel nominal cu membrii cooperatori care au adus teren în cooperativa agricolă, situația privind rezerva comunei Curtișoara, adeverința nr. 2938/07.06.2013 eliberată de Primăria Curtișoara.
Intimatul reclamant C. I. solicită proba cu înscrisurile reprezentate de contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1302/19.11.2012, extras de carte funciară, încheiere nr._/20.11.2012, autorizație de construire, titlurile de proprietate nr. 3523/07.12.2004,_/121/19.01.2010, act de partaj voluntar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părți.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat P. V., având cuvântul pentru recurenta pârâtă C. L. Curtișoara de aplicarea legilor fondului funciar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.
În subsidiar, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
În motivare, arată că instanța de fond trebuia să pună în vedere reclamantului să precizeze amplasamentul din intravilan. Reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile intravilane s-a făcut pe vechiul amplasament, iar reclamanții aveau obligația să îl indice, în caz contrar instanța trebuia să pună în vedere această obligați, ținând seama că acest element era esențial și condiționa reconstituirea de existența liberă a amplasamentelor.
Sentința pronunțată este lipsită de temei legal și imposibil de pus în executare, întrucât nu rezultă amplasamentul din intravilan solicitat, dovedirea lui și nici existența disponibilității lui.
În plus, titlul de proprietate emis autorului reclamanților nu mai putea face obiectul judecății deoarece acesta nu se mai află în circuitul civil, existența și efectele lui fiind anulate de actul de partaj voluntar încheiat între reclamanți, ca moștenitori ai autorului.
În concluzie, având în vedere și motivele invocate în scris, se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul reclamant C. I., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, reclamanții M. S. și C. I. în contradictoriu cu pârâtele C. L. Curtișoara și C. Județeană O., pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3523/07.12.2004 cu privire la suprafața de 5302 mp teren arabil extravilan și eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru întreaga suprafața de 7200 mp teren intravilan.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că autorul Mustața Minica decedat la data de 20.01.1975 a fost proprietarul unei suprafețe totale de 7200 mp teren numai intravilan, potrivit registrului agricol din perioada 1959-1963.
Cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate si întocmirii titlului de proprietate suprafața totala de 0,72 ha a fost reconstituita parțial in intravilan numai pentru o suprafața de 1898 mp, iar diferența de 5302 mp a fost trecută in extravilan.
S-a invocat faptul că întreaga legislație funciara consacra principiul general ca in cazul terenurilor din intravilan reconstituirea dreptului de proprietate se face in mod obligatoriu pe vechile amplasamente și s-a arătat faptul că în decursul timpului reclamanții au formulat mai multe plângeri la comisia județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar semnalând eroarea, însă nu s-a ajuns la niciun rezultat pozitiv.
Soluția instantei de fond:
Prin sentința civilă 3385 din data de 27 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanții M. S. și C. I., în contradictoriu cu pârâtele C. L. Curtișoara și C. Județeană O., pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3523/07.12.2004 emis de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A fost obligată C. L. Curtișoara să îndeplinească formalitățile premergătoare pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate și, respectiv, C. Județeană O. să elibereze un nou titlu de proprietate pentru aceeași suprafață de teren de 0,72 ha, dar în care suprafața de 5302 mp teren arabil extravilan (T68, P39) să fie atribuită în intravilan.
Motivarea instanței de fond:
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate contestat (TP nr. 3523/07.12.2004), C. Județeana O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata a terenurilor a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului M. D. Minică (reclamanții M. S. și C. I.) pentru suprafața totală de 7.200 mp teren, din care 5.302 mp teren arabil extravilan situat în două T 68, P 39 și 1.898 mp teren intravilan situat în T 45, P 13-14-15.
Terenul a fost atribuit în baza Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 169/1997, conform Hotărârii Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 1/2000 din 04.02.2002, hotărâre prin care au fost validate anexele în care au fost trecuți beneficiarii acestor legi, printre care și reclamanții în cauză, care au fost trecuți în anexa 47, cu 0,72 ha teren, fără a se preciza amplasamentul acestuia.
Conform mențiunilor Comisiei Locale Curtișoara, la momentul punerii în posesie nu s-a eliberat proces verbal de punere în posesie (adresa nr. 668/15.02.2013), iar conform mențiunilor de pe fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate înaintate de OCPI, reclamanții au refuzat să semneze această fișă, nefiind de acord cu categoria de teren pentru care s-a propus emiterea titlului de proprietate.
De asemenea, verificând registrul agricol avut în vedere pentru emiterea titlului de proprietate, instanța a constatat că autorul pârâților, M. Minică, a fost înscris la rolul agricol cu suprafața totală de 0,72 mp teren intravilan, din care 0,62 teren arabil intravilan, iar 0,10 ha teren intravilan curți construcții.
Față de dispozițiile legale, instanța a constatat că se impune constatarea nulității titlului de proprietate, deoarece deși autorul reclamanților a deținut întreaga suprafață de 0,72 ha în intravilan, titlul a fost eliberat doar parțial în intravilan, mai exact pentru 1898 mp, rămânând astfel în extravilan 5302 mp.
Atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că pentru terenurile în care se afla amplasat terenul înscris în registrul agricol al autorului s-ar fi eliberat alte adeverințe de proprietate, procese verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate, moștenitorii acestuia erau îndreptățiți în virtutea art. 2 din Legea nr. 1/2000 să primească teren pe același amplasament, ceea ce presupune și aceeași categorie de teren, respectiv teren intravilan.
Așa fiind, interpretând în sens larg dispozițiile art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997, instanța a constatat incident un caz de nulitate absolută parțială a titlului, respectiv cel care vizează emiterea titlului de proprietate pe numele unei persoane care nu era îndreptățită la astfel de reconstituiri, motiv pentru care cererea a fost admisă, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate în ceea ce privește suprafața de 5302 mp teren arabil extravilan înscris pe titlul de proprietate în T 68, P 39 și obligării celor două comisii să elibereze un nou titlu de proprietate pentru aceeași suprafață totală de teren de 0,72 ha, dar în care suprafața de 5302 mp teren arabil extravilan din T 68, P 39 să fie atribuită în intravilan.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele C. L. Curtișoara și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar.
În recursul declarat de pârâta C. L. Curtișoara, este criticată sentința instanței pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, pârâta a arătat că instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, în condițiile în care nu a clarificat și nu a stabilit de nicio manieră situația de fapt și de drept a suprafeței solicitate.
Cauza a fost soluționată doar la nivel de principiu, fără a se corela și verifica dacă reconstituirea suprafeței de 5302 mp era posibil să fie făcută în intravilan.
Fiind vorba de o suprafață de 5302 mp teren intravilan, solicitată a fi reconstituită, pârâta arată că era absolut obligatoriu ca instanța să pună în vedere reclamantului să precizeze amplasamentul din intravilan solicitat și nu să se pronunțe într-o manieră generică, printr-o hotărâre care nu poate fi pusă în executare, fiind lipsită de obiect, care nu este determinat, sancțiunea aplicabilă constând în nulitatea absolută.
In această situație, reclamanții au renunțat la proba cu expertiză în specialitatea topografie-cadastru.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile din intravilan s-a făcut pe vechiul amplasament, amplasament pe care reclamanții aveau obligația să îl indice, iar în caz contrar, instanța avea obligația să pună în vedere reclamanților să îl indice, pentru a putea pronunța o hotărâre susceptibilă de executare.
Precizează pârâta că nici din considerentele sentinței și nici din analiza actelor depuse, nu rezultă amplasamentul din intravilan solicitat, dovedirea lui și nici existența disponibilității lui, astfel că s-a pronunțat o sentință lipsită de temei legal, imposibil de pus în executare.
Mai mult decât atât, instanța, cu toate că a reținut că titlul de proprietate al reclamanților a fost emis în temeiul Legii nr. 1/2000, nu a avut în vedere că anterior acestei legi a fost pusă în aplicare Legea nr. 18/1991, lege în temeiul căreia au fost reconstituite suprafețele din intravilan și suprafețele din extravilan până la o anumită limită, Legea nr. 1/2000, oferind posibilitatea completării suprafețelor de teren reconstituite până la limita maximă de 50 ha teren extravilan.
Se impunea în aceste condiții cu necesitate precizarea în concret a amplasamentului solicitat și verificat dacă pe el sunt emise titluri, în condițiile Legii nr. 18/1991 sau în temeiul altor acte normative, nefiind posibilă constatarea nulității absolute parțiale a unui titlu, avându-se în vedere, pe de o parte, o interpretare fragmentară, neunitară a dispozițiilor legale, iar pe de altă parte, o aplicabilitate străină de natura cauzei a dispozițiilor art. III, lit. „a" din Legea nr. 169/1997.
De asemenea, motivele de nulitate, pentru a fi incidente, presupun cauze concrete, limitativ prevăzute de lege și sunt aplicabile doar unor reconstituiri făcute unor persoane, care nu aveau îndreptățirea conferită de lege.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că titlul de proprietate nr. 3523/07.12.2004, emis autorului reclamanților M. D. Minică, nu mai poate face obiectul judecății, deoarece acesta nu se mai afla în circuitul civil, existența și efectele lui fiind anulate de actul de partaj voluntar încheiat între C. I. și M. S., moștenitorii autorului.
Astfel, prin actul de partaj voluntar nr. 1706/06.10.2009, suprafața de 5302 mp teren extravilan, este atribuită în lotul lui M. S., creându-se o situație juridică nouă.
Nu este admisibil și este contrar oricărui principiu de drept, ca un act recunoscut de părți, ca fiind legal și necontestat, să fie introdus în circuitul civil, producându-și efecte, iar ulterior acesta să fie anulat chiar de beneficiarii efectelor lui, evident fiind că reclamantul C. I. nu mai avea calitate procesuală activă, dar aspectul a fost deliberat, ignorat de către reclamanți, deoarece in caz contrar, acțiunea trebuia respinsă, ca inadmisibilă.
Concluzionează pârâta că este în imposibilitate de a atribui suprafața de 5302 mp teren în intravilan, deoarece în rezerva comisiei numai există suprafețe de teren cu această categorie de folosință, context în care, dacă această hotărâre a instanței de fond va rămâne în ființă, reclamanții vor primi echivalentul ei, în despăgubiri.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7,9 Cod procedură civilă, Legea nr. 18/1991, Legea nr.1/2000.
În recursul declarat de pârâta C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în conformitate cu art. 304, pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că pentru terenurile în care se află amplasa terenul înscris în registrul agricol al autorului s-ar fi eliberat alte adeverințe de proprietate procese-verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate, moștenitorii acestuia erau îndreptățiți să primească teren pe același amplasament, ceea ce presupune și aceeași categorie de teren, respectiv teren intravilan.
În speță nu s-a făcut o cercetare judecătorească temeinică pentru a stabili cu certitudine dacă pe terenul intravilan în suprafață de 5302 mp. au fost eliberate acte proprietate unor persoane îndreptățite conform legilor fondului funciar pentru ca raportat la existența sau inexistența acestora să se stabilească incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 c Legea nr. 1/2000.
P. aceasta trebuiau administrate probe suplimentare, inclusiv proba cu expertiza tehnică judiciară lucru pe care instanța nu l-a făcut și prin aceasta a pronunțat o hotărâre netemeinică, în sensul că nu a stabilit faptele pe baza unor dovezi concludente.
Arată pârâta că dacă instanța de fond ar fi manifestat un rol activ ar fi constatat că terenul intravilan în suprafață de 5302 mp a fost reconstituit unor persoane îndreptățite cu titluri de proprietate emise cu respectarea prevederilor fondului funciar.
Astfel, a fost emis titlul de proprietate nr._/72 din 29.11.1995 titularului C. D. D. pentru suprafața de 1633 mp situați în T45, PI și P2, titlul de proprietate_/122 din 19.01.2010 titularului C. G. pentru suprafața de 1560 mp în T29/3, P19 și P20 și titlul de proprietate nr._/121 din 19.01.2010 cu titular M. M. pentru suprafața de 1270 mp în T29/3, P2 și P2/1.
Având în vedere existența acestor titluri de proprietate prin hotărârea pronunțată s-a încălcat art. 2 din Legea nr. 1/2000, în sensul că se dispune reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în condițiile în care acest amplasament a fost atribuit legal altor persoane.
Un alt aspect pe care l-a învederat pârâta instanței de control judiciar, se referă la faptul că terenul reconstituit prin titlul de proprietate pentru care s-a constatat nulitatea absolută parțială a fost partajat de reclamanți prin actul de partaj voluntar autentificat nr. 1706 din 06.10.2009.
Prin acest act de partaj suprafața de 5.302 mp teren extravilan a revenit reclamantului M. S., iar diferența de 1.898 teren intravilan a intrat în patrimoniul lui C. I., data autentificării partajului voluntar fiind data declarării dreptului de proprietate al acestora asupra terenului reconstituit prin titlul de proprietate.
Așa fiind, pârâta consideră că dreptul de proprietate este deja stabilit printr-un act juridic de drept civil care trebuie menținut în virtutea principiului securității și stabilității raporturilor juridice.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304, pct. 9 din Codul de Procedură Civilă.
In recurs părtile au solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile legale incidente in cauză, Tribunalul constata ca acestea sunt fondate si urmează a fi admise, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a cercetat in mod corespunzător fondul pricinii deduse judecătii, ceea ce face incidente dispozitiile art.312 al.5 C.pr.civ.
Astfel, instanța de fond era ținută a verifica in primul rând măsura in care există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si conținutul acesteia, respectiv ce suprafete au solicitat intimatii reclamanti in vederea stabilirii dreptului de proprietate (atât sub aspectul întinderii, cât si al categoriei de folosință), dacă anexa in care acestia au fost înscriși – ca act premergator emiterii titlului de proprietate – a fost sau nu contestata, in conditiile in care in cuprinsul acesteia intimatii reclamanti figureaza cu 6200mp, din totalul de 7200mp, in extravilan.
Instanța de fond nu a solicitat intimatilor reclamanti sa indice amplasamentul terenului solicitat pentru a se verifica daca acesta reprezintă vechiul amplasament al autorului lor si daca la data formularii eventualei cereri de reconstituire, era liber.
Nu s-a verificat situația juridica a terenului solicitat in intravilan la aceasta data, respectiv daca pe terenul respectiv au fost emise alte titluri de proprietate.
Se constata astfel ca ambele recursuri sunt fondate, cele două comisii recurente invocând motive similare si in consecință, acestea vor fi admise, iar in temeiul dispoz art. 312 al.5 C.pr.civ., Tribunalul va casa sentința civilă nr.3385 din data de 27 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ și va trimite cauza la instanța de fond, pentru rejudecare.
In rejudecare instanta de fond va solicita relatii de la C. Locala Curtisoara in sensul de a inainta la dosar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de cei doi intimati reclamanti, in masura in care exista o asemenea cerere, pentru a se putea verifica întinderea suprafetei solicitate de acestia si categoria de folosință.
Vor fi avute in vedere si relatiile comunicate cu dresa nr.986/07.03.2013-f.41 dosar fond, prin raportare la conținutul anexei de la fila 18 dosar fond.
Se va solicita reclamantilor sa indice amplasamentul solicitat pentru suprafata de 5302mp si se va verifica- in situația in care acesta a fost solicitat prin cererea de reconstituire- daca acesta reprezintă vechiul amplasament al autorului lor si daca la data formularii eventualei cereri de reconstituire, era liber.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentele pârâte C. L. Curtișoara pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu sediul în . și C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în Slatina, . nr.12, județul O., împotriva sentinței civile nr.3385 din data de 27 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. S., domiciliat în Slatina, ., județul O. și C. I., domiciliat în comuna Curtișoara, ., casează sentința și trimite cauza la instanța de fond, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 octombrie 2013, Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, M. I. S. | Judecător, A. C. Tițoiu |
Grefier, M. R. |
Red./Tehnored.M.I.S.
JF;D. L.
Ex.2
| ← Pretenţii. Hotărâre din 03-10-2013, Tribunalul OLT | Obligaţie de a face. Decizia nr. 269/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
