Pretenţii. Hotărâre din 03-10-2013, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 206/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 206/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte:S. O.
Judecător: M. I. S.
Grefier: A. G. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul reclamant S. O. C. cu sediul în C., ., Județul O. împotriva sentinței civile nr. 783 din 15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât L. M., domiciliat în C., ., Județul O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța în conformitate cu prevederile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului coroborate cu disp. art. 131 alin. 1 și art. 466 alin. 1 Cp. Civ. privitoare la calea de atac la care este supusă o hotărâre pronunțată în primă instanță, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Având în vedere faptul că nu au mai fost solicitate alte probe, în conformitate cu prevederile art. 482 raportate la art. 238 cod de procedură civilă, constată că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului.
Văzând că apelantul a solicitat judecarea apelului în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 783/15.05.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. Orășenesc C. în contradictoriu cu pârâtul L. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 11.03.2013 sub nr._, reclamantul S. Orașenesc C., a chemat în judecată pe paratul L. M., solicitând ca acesta să fie obligat să-i plătească suma de 166,36 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost internat în secția de chirurgie a spitalului în perioada 06.03._11, urmare a unei agresiuni, în foaia de observație întocmită la nivelul compartimentului aceasta fiind diagnosticata cu: TCF acut deschis, plaga contuza regiunea frontala, hemoragie externa, agresiune.
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 Casa de Asigurări de Sănătate O. este obligată să deconteze spitalului cheltuielile de spitalizare pentru persoanele care au suferit prejudicii sau daune cauzate sănătății acestora prin faptele altor persoane, iar aceste sume să se recupereze de S. Orășenesc C. de la persoanele vinovate.
Casa de Asigurări de Sănătate O. a decontat Spitalului Orășenesc C. contravaloarea cheltuielilor de spitalizare și pentru a furniza relații despre persoana vinovată de producerea agresiunii, pârâtul a fost notificat cu adresele nr. 1761/26.04.2011, 3351/16.08.2012. În lipsa unui răspuns din partea pârâtului, reclamantul se consideră îndreptățit să considere că aceasta s-a împăcat cu autorul agresiunii, astfel că acestuia îi revine obligația de a achita cheltuielile ocazionate de internarea sa în C. Chirurgie a Spitalului Orășenesc C..
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, art. 1357 NCC și art. 8 alin. (2) din HG nr. 1714/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. (2) din OG nr. 32/1995.
În dovedirea cererii reclamantul a solicitat și instanța de fond a încuviințat, proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
In perioada 06.03._11 pârâtul L. M. a fost internat de urgență în S. Orășenesc C. ca urmare a unei agresiuni, beneficiind de asistenta medicală de specialitate de urgență.
Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistentă medicală acordată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. 1357 NCC, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a NCC, faptele juridice extracontractuale sunt supuse legii în vigoare la data producerii sau săvârșirii lor.
În speță, acțiunea reclamantului se întemeiază pe un fapt constând în internarea pârâtului în spital în perioada 06.03._11, dată la care NCC intrase în vigoare, astfel că s-a constatat aplicabilitatea disp. art. 1357-art.1357 din NCC.
Potrivit acestor dispoziții legale, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existența unei fapte ilicite, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculoase.
Nu se poate reține existenta unei fapte ilicite în sarcina pârâtului, în sensul de acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însuși reclamantul precizează că pârâtul este victima încălcării a normelor legale de către un pretins autor.
Analizând normele legale invocate de reclamant în susținerea cererii sale, instanța de fond a constatat ca actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului - victimă a agresiunii, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ., prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului Național Unic. Prin urmare, nu se poate reține că omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.
S-au înlăturat ca neîntemeiate susținerile reclamantului potrivit cărora, cu toate că pârâtul a fost înștiințat în repetate rânduri, acesta nu a furnizat informații privitoare la cel care i-a prejudiciat sănătatea.
De asemenea, instanța de fond a mai retinut că, în conformitate cu disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat).
Sistemul național de servicii medicale de urgență și prim ajutor calificat reprezintă ansamblul de structuri, forțe, mecanisme și relații, organizate după aceleași principii și reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat și/sau calificat [art. 86 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006].
Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări [art. 93 alin. (1) din Legea nr. 95/2006].
Unul dintre obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate este protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident [art. 208 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006].
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizează pe baza unor principii, printre care: acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat.
Asigurații au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgență conform art. 218 lit. h) din Legea nr. 95/2006.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul național unic, format, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice și juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri in condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Conform art. 34 din Constituție, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
Față de cele expuse, instanța de fond a constatat că cererea introdusă de reclamant este neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite condițiile impuse de art. 313 Legea nr. 95/2006 și condițiile răspunderii civile delictuale instituite de art. 1357-art.1358 Ncc.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel apelantul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, s-a arătat că intimatul a fost internat în secția Chirurgie a Spitalului Orașenesc C., în perioada 06.03.2011 – 07.03.2011, beneficiind de servicii medicale, ca urmare a unei agresiuni individuale, figurând în evidența financiar-contabilă cu un debit de 166,36 lei iar în perioada externării a fost notificat să furnizeze relații despre persoana vinovată de producerea agresiunii individuale și neprezentând nici o dovadă în acest sens, subzistă obligația acestuia de achitare a acestei sume.
Se arată că, potrivit art. 313 alin. 1 din legea 95/2006 „persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și sunt obligați să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitate procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești indiferent de faza de judecată”.
Conform contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, furnizorul de servicii medicale, trebuie să întocmească evidente distincte ale cazurilor prezentate ca urmare a situațiilor în care le-au fost aduse prejudicii sau daune sănătății de către alte persoane și au obligația să comunice lunar CAS O., aceste evidente, în vederea decontării.
Mai arată că intimatul pârât în toată această perioadă avea timpul necesar să aducă la cunoștința unității persoana vinovată de producerea agresiunii individuale dar neavând nicio notificare în acest sens, au acționat în judecată persoana care în evidențele Casei de Asigurări de Sănătate O. figurează cu debit.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466-482 NCPC.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, în considerarea probelor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță, în perioada 06.03._11, intimatul pârât a fost internat în S. Orășenesc C., Secția Chirurgie, contravaloarea serviciilor medicale prestate de recurentul reclamant fiind de 166,36 lei.
Întemeindu-și demersul judiciar pe dispozițiile art. 1357 N.C.C., conform cu care „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”, recurentul reclamant a solicitat obligarea intimatului pârât la plata sumei de mai sus, întrucât nu a furnizat relații privind identificarea persoanei vinovate de producerea agresiunii a cărei victimă a fost.
Susținerile recurentului reclamant nu pot fi primite atâta timp cât legiuitorul a impus prin dispozițiile Legii 95/2006, dreptul oricărei persoane de a beneficia de servicii medicale de urgență, contravaloarea acestora făcându-se de la bugetul de stat.
Legal a stabilit instanța de fond că dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, nu instituie în sarcina intimatului obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ., prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul recurentului sau al Fondului Național Unic, astfel că omisiunea de a furniza asemenea relații nu poate constitui o faptă ilicită.
Ori, în lipsa unui element esențial circumscris art. 1357 C.civ., respectiv în lipsa faptei ilicite, rezultă cu puterea evidenței că nu poate atrasă răspunderea civilă delictuală a intimatului în repararea eventualului prejudiciu pe care l-ar fi suportat recurentul.
Pe cale de consecință, cum instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare dispozițiilor legale aplicabile în speță, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ. tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. O. C. cu sediul în C., ., Județul O. împotriva sentinței civile nr. 783 din 15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât L. M., domiciliat în C., ., Județul O., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.10.2013.
Președinte, Judecător,
S. O. M. I. S.
Grefier
A. G. D.
Red./tehnored.S.O.
Ex.4/30.10.2013
Judecător fond E. L.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 302/2014. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 915/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
