Legea 10/2001. Sentința nr. 787/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 787/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-05-2012 în dosarul nr. 787/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 787/2012
Ședința publică de la 03 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Grefier I. C. G.
Pe rol judecarea cauzei civile promovate de reclamanții T. A. și T. C. M., în calitate de moștenitorii ai autorului T. G. R., ambii cu domiciliul în București, .. 121, ., ., în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană O. de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în Slatina, Județul O., C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu domiciliul în B., Județul O., C. de aplicarea L. nr. 10/2001 din cadrul Primăriei B., Județul O., P. Orașului B. cu sediul în B., Județul O., având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează faptul că dosarul a fost repus pe rol propunându-se perimarea.
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării în temeiul dispozițiilor art. 248 și art. 252 C.proc.civ. și reține cauza în pronunțare asupra excepției perimării.
TRIBUNALUL
Prin încheierea din 28.09.2010, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind contestația împotriva hotărârii nr._/14.02.2007, emisă de C. Județeană O. de A. a Lg. 18/1991 și declinarea de competență cu privire la acest capăt de cerere în favoarea Judecătoriei B.. În baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, judecarea capătului de cerere care are ca obiect acțiune în cadrul L. nr. 10/2001 s-a suspendat până la soluționarea cauzei aflată pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect Legea nr. 18/1991.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, pârâta P. ORAȘULUI B., considerând nelegală declinarea competenței de soluționare pentru capătul de cerere privind Lg.18/1991, în favoarea Judecătoriei B., tribunalul având obligația să judece ambele capete de cerere.
Prin decizia civilă nr. 111/26.01.2011 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a respins ca nefondat recursul declarat.
P. a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că tribunalul a fost învestit cu o acțiune de Legea nr. 10/2001, dar și cu o contestație împotriva hotărârii nr._/14.02.2007, emisă în cadrul procedurii speciale de Lg. 18/1991, de C. Județeană O..
Această investire a instanței rezultă fără echivoc din decizia civilă nr. 12/14.01.2008, pronunțată în apel de Curtea de Apel C., intrată în puterea lucrului judecat. Prin această decizie civilă s-a hotărât irevocabil că instanța a fost investită cu două capete de cerere – plângere împotriva unei hotărâri emise în baza Lg. 18/1991, de C. Județeană O., materie în care competența aparține în primă instanță judecătoriei, iar tribunalului recursul și cerere în cadrul Lg. 10/2001, de soluționare a refuzului de a răspunde la notificare și de restituire a imobilului. Mai mult, s-a precizat că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acesta trebuie cenzurat de tribunal în fond.
Chiar dacă cele două capete de cerere se regăsesc în aceeași acțiune, în cauza de față nu poate fi reținută prorogarea legală sau judiciară de competență, conform art. 17 Cod pr. civ., textul de lege referindu-se la competența instanței care judecă cererea principală și asupra cererilor accesorii și incidentale.
În speța de față, ambele capete de cereri sunt cereri principale, fiecare vizând acțiuni pentru care legea prevede proceduri de judecată, competențe de judecată și căi de atac diferite.
Faptul că petenta le-a formulat în cadrul aceleiași acțiuni, nu le transformă una față de cealaltă în cereri accesorii sau incidentale, pentru a se putea constata intervenită prorogarea de competență care presupune prelungirea sau extinderea competenței unui organ de jurisdicție, de a judeca și litigii pe care în mod obișnuit, în cadrul competenței sale normale nu le-ar putea rezolva.
P. a interveni prorogarea de competență, este impusă respectarea unor reguli și condiții, în sensul că poate avea loc numai în cadrul aceluiași sistem de organe, implică respectarea regulilor competenței imperative, în sensul că poate avea loc numai dacă nu se încalcă competența teritorială de excepție a organelor de același grad sau competența de atribuție (materială) a organelor mai mici sau mai mari în grad; pricina asupra căreia urmează să se extindă competența trebuie să se găsească în aceeași fază procesuală cu aceea căreia îi este alăturat.
În cauza de față, nu poate interveni prorogarea de competență deoarece pentru cele două pricinii potrivit obiectului și cauzei juridice, legea stabilește în mod imperativ competențe de atribuție speciale, respectiv, pentru Lg. 18/1991 – judecătoria, iar pentru Lg. 10/2001 – tribunalul, ca prime instanțe și de asemenea, instituie proceduri speciale diferite, în cazul Lg. 18/1991 – legea prevăzând o procedură de urgență. Potrivit procedurilor speciale de judecată, pentru fiecare din cauze, legea stabilește căi de atac speciale, în cazul Lg. 18/1991 – nefiind prevăzută calea de atac a apelului, ci numai recursul, iar pentru cauzele soluționate în cadrul Lg. 10/2001 – fiind prevăzute ambele căi de atac, atât apelul cât și recursul.
De asemenea, în cauză, nu se poate reține incidența conexității, conform art. 164 Cod pr. civ. Pe lângă celelalte condiții prevăzute de lege, pentru a fi considerate cauze conexe pricinile trebuie să se afle înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad. Aceasta constituie o condiție esențială și se referă la necesitatea ca cele două pricini să fie de competența aceleiași jurisdicțiuni. Raportat la această condiție, o cauză de competența tribunalului, susceptibilă de două grade de jurisdicție, nu se poate conexa cu una de competența judecătoriei, susceptibilă numai de o cale de atac – recursul. Prin urmare, măsura conexării nu poate fi dispusă cu încălcarea competenței materiale și teritoriale exclusive, instanțele sesizate trebuind să fie competente să se pronunțe asupra ambelor pricini în faza procesuală respectivă.
Ca urmare a respingerii recursului prin decizia menționată au fost menținute dispozițiile încheierii de ședință din data de 28.09.2010, prin care în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, a fost suspendată judecarea capătului de cerere având ca obiect acțiune în temeiul L. nr. 10/2001 până la soluționarea cauzei aflată pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect Legea nr. 18/1991.
Dosarul a fost repus pe rol la data de 19.04.2012 la Tribunalul O. în urma referatului întocmit de grefa instanței propunându-se în baza dispozițiilor art. 248 C.p.c. să se constate perimarea cererii.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă: ”Orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an de zile.”
Potrivit art. 250 alin. 1 Cod procedură civilă: „Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.”
În urma verificărilor în sistemul Ecris a fost atașată la dosar decizia civilă nr. 359/15.03.2011 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, decizie irevocabilă la 15.03.2011 ce a vizat plângerea formulată împotriva hotărârii nr._/14.02.2007, emisă în cadrul procedurii speciale prevăzută de Lg. 18/1991, de C. Județeană O..
Se constată că de la data soluționării irevocabile a plângerii formulate împotriva hotărârii nr._/14.02.2007 emisă de C. Județeană O. în cadrul procedurii speciale prevăzută de Lg. 18/1991, respectiv data de 15.03.2011, cauza a fost lăsată în nelucrare timp de un an fără a se justifica în vreun fel lipsa de stăruință a părților în ceea ce privește judecarea cauzei aflate pe rolul Tribunalului O. cu numărul_ .
Conform art. 252 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă: ”Perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție în ședință publică din oficiu sau la cererea părții interesate.”
Față de aspectele reținute, instanța din oficiu a invocat excepția perimării conform art. 248-252 alin. 2 Cod procedură civilă, excepție pe care o găsește întemeiată în lipsa oricăror justificări obiective ale părților, ce nu au stăruit în judecarea cauzei.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus urmează să se constate că cererea este perimată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția perimării cererii de cererii, invocată din oficiu.
În baza dispoz.art. 248 și art. 252 C.proc.civ. constată, din oficiu, perimarea cererii formulate de reclamanții T. A. și T. C. M., în calitate de moștenitorii ai autorului T. G. R., ambii cu domiciliul în București, .. 121, ., ., sector 2, în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană O. de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în Slatina, Județul O., C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu domiciliul în B., Județul O., C. de aplicarea L. nr. 10/2001 din cadrul Primăriei B., Județul O., P. Orașului B. cu sediul în B., Județul O., având ca obiect Legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Mai 2012.
Președinte, I. B. | ||
Grefier, I. C. G. |
Red. IB
Dact.I.G.
8x./ 09 Mai 2012
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 714/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
