Uzucapiune. Decizia nr. 16/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 16/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 16/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant N. N., domiciliat în . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat P. I., cu sediul în B., ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 1147/04.09.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. TERITORIALĂ prin PRIMARUL COMUNEI CĂLUI, cu sediul în ., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat P. I., reprezentând pe apelantul reclamant N. N. și consilier juridic C. D., pentru intimata pârâtă U. A. Teritorială prin Primarul Comunei Călui.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, verificând, din oficiu la primul termen de judecată, în raport de dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 2 și art. 466 alin.1 Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Avocat P. I., pentru apelantul reclamant, depune la dosar împuternicire avocațială, iar consilier juridic C. D., depune de asemenea, împuternicire.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra
Avocat P. I., având cuvântul pentru apelantul reclamant N. N., solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru analizarea posesiei din perioada comunistă.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și, pe cale de consecință, să se constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3637 mp, situat în extravilanul comunei Călui, prin prescripție achizitivă.
Motivând, arată că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în interesul legii prin Decizia nr. 4/16.01.2006, cu privire la posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor prin uzucapiune în cazul posesiilor începute înainte de . Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și a stabilit că prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, urmare a faptului că terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, spre a li se transforma natura sau destinația legală.
Arată că în ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Consilier juridic C. D., pentru intimata pârâtă U. A. Teritorială prin Primarul Comunei Călui, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, solicitând a se avea în vedere întâmpinarea depusă la dosar.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 1147/04.09.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul N. N. împotriva pârâtei . – prin primar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reclamantul este fiul defunctului N. L., după cum reiese din copia certificatului de naștere aflată la dosar (fila 6). Așa cum reiese din declarațiile convergente ale martorilor F. A. și N. I. (filele 43-44), tatăl reclamantului a deținut în posesie suprafața de teren de 4000 mp situată în extravilanul comunei Călui menționată de reclamant în acțiune, terenul fiind moștenit de la tatăl acestuia. Din aceleași declarații instanța de fond a reținut, însă, că odată cu venirea la putere a regimului comunist în România terenul a fost preluat de către Cooperativa Agricolă de Producție, revenind în posesia tatălui reclamantului abia după căderea regimului comunist, lucru care s-a întâmplat la finalul anului 1989. Așadar, posesia exercitată de autorul reclamantului asupra terenului în discuție nu a fost una neîntreruptă timp de 30 de ani, acesta pierzând posesia terenului la finalul anilor ’50 și reluând-o cel mai devreme la finalul anului 1989.
Instanța arată că art. potrivit 1890 din vechiul cod civil (aplicabile în conformitate cu dispozițiile art. 82 din Legea nr. 71/2011, dat fiind momentul la care a început să curgă termenul prescripției achizitive), posesia utilă exercitată asupra unui imobil aflat în circuitul civil, pe o durată de 30 de ani, duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune, acesta reprezentând un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. De asemenea, art. 1847 din același cod prevede că, pentru a se putea prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Se observă, astfel, că una dintre calitățile pe care trebuie să le îndeplinească posesia pentru a se putea produce efectul prescripției achizitive este aceea de a fi neîntreruptă, pe tot intervalul de timp cerut de lege. În speță, instanța a reținut că această condiție nu este îndeplinită, posesia fiind întreruptă pe perioada în care regimul comunist s-a aflat la putere în România, așa cum s-a arătat deja mai sus.
De asemenea, instanța a reținut că perioada de timp obținută prin joncțiunea posesiilor exercitate de tatăl reclamantului (din 1990 și până la decesul său din 30.04.1999) și reclamant (după decesul tatălui său) nu este suficientă pentru a se obține proprietatea în temeiul dispozițiilor referitoare la prescripția achizitivă, nefiind împlinit termenul de 30 de ani stabilit de textul de lege precitat.
În contextul împrejurărilor reținute, neputând concluziona în sensul îndeplinirii cumulative a condițiilor cerute de lege pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. N., prin care a arătat că ICCJ s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii prin decizia nr. 4/16.01.2006 și a stabilit că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor 58/1974 și 59/1974 prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestei legi, astfel că, după abrogarea lor prin decretul legii nr. 1/1989 și decretul lege nr. 9/1989 posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
Se menționează că instanța de fond a ignorat faptul că esența asocierii în CAP era păstrarea dreptului de proprietate al membrului asociat cu privire la mijloacele de producție aduse în cooperativă, astfel că tatăl său nu a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului iar prerogativa posesie a fost exercitată sub nume de proprietar.
Se solicită admiterea apelului, constatarea că în mod greșit prima instanță a respins cererea de chenare în judecată, anularea acestei hotărâri și constatarea faptului că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3637 mp. situat în extravilanul arabil al comunei Călui.
Primăria comunei Călui prin reprezentații săi legali a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1147/04.09.2015 pronunțată de Judecătoria B..
Se menționează că din actele depuse la dosar rezultă clar faptul că tatăl reclamantului N. L. nu a deținut niciodată teren în suprafață de 4000 mp., în registrul agricol fiind făcute mențiunile vie – 0,08 ari și 0,17 ari categoria de folosință arabil, total - 0,25 ari. Această suprafață a fost validată pe vechiul amplasament în T 45/1 P 4.
Apreciază că instanța de judecată a stabilit în mod corect faptul că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune, posesia fiind întreruptă pe vremea regimului comunist când aceste trenuri au fost ocupate de livezi, ulterior din această suprafață a fost atribuită altei persoane îndreptățite.
Analizând apelul formulat, tribunalul constată că este nefondat.
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă de lungă durată (30 ani) este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real (servitute) prin posesia neîntreruptă fără bună credință sau just titlu.
Prescripția achizitivă operează ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și se justifică prin pasivitatea sa, timp îndelungat lăsând bunul în posesia altuia.
Potrivit art. 1890 C.civ. pentru ca dreptul de proprietate sau un alt drept real să fie dobândit prin uzucapiunea de 30 ani este necesară îndeplinirea a două condiții: 1) să existe o posesie utilă a imobilului; 2) aceasta să fie exercitată timp de 30 ani.
Decizia nr. 4/16.01.2006, la care face referire apelantul, stabilește că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenului nu a fost întreruptă cu . acestor legi, astfel că după abrogarea lor prin decretul lege nr. 1/1989 și decretul lege nr. 9/1989, posesorii acestor bunuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
In cazul de față nu se poate dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune deoarece până în anul 1989 terenul a fost preluat de cooperativa agricolă de producție revenind în posesia tatălui reclamantului în anul 1989, după căderea regimului comunist.
Art. 1847 C.civ. prevede că pentru a se putea prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Instanța de fond în mod corect a reținut că această condiție nu este îndeplinită, posesia fiind întreruptă pe perioada regimului comunist.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant N. N., domiciliat în . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat P. I., cu sediul în B., ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 1147/04.09.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. TERITORIALĂ prin PRIMARUL COMUNEI CĂLUI, cu sediul în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2016.
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red.I.B.
Tehnored.IM
Jf: C.I.
Ex.4/25.01.2016.
| ← Cereri. Decizia nr. 5/2016. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 21/2016.... → |
|---|
