Contestaţie la executare. Decizia nr. 219/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 3300/331/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 219
Ședința publică din data de 05.02.2013
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTORI – R. C.
ȘALAR F.-L.
GREFIER – CARDAȘOL I.-N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta intimată I. G. T. domiciliată în Slănic, ., jud. Prahova și Slănic, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.1803/20.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata contestatoare . NEBANCARĂ SRL cu sediul în Ploiești, ., ..
Cererea de recurs timbrată cu suma de 97 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică la orele 11,55 a răspuns recurenta-intimată reprezentată de avocat Ososchi A., lipsind intimata-contestatoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care învederează instanței că s-a depus la dosar cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare din partea intimatei.
La solicitarea instanței apărătorul recurentei intimate arată că nu se impune citarea ca parte a B. N. E. față de soluția pronunțată de instanța de fond și motivele de recurs.
Reprezentantul recurentei intimate, arată că nu mai are de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului recurentei în dezbateri.
Reprezentantul recurentei intimate, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației la executare. Cu cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei se prezintă în instanță reprezentantul intimatei care solicită respingerea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată :
Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2011 pe rolul instanței sub nr._ din, contestatoarea S.C. F. Institutie Financiară Nebancară S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimații I. G. T. și B. N. E. M., contestație la executare, prin care au solicitat să se constate și să se pronunțe perimarea dosarului de executare nr. 31/2009, precum si anularea adresei si a două procese-verbale încheiate la data de 20 octombrie 2011 de B. N. E. M. în dosarul de executare nr. 144/2011.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că executorul judecătoresc nu poate compensa sumele din datorii aparent reciproce, ci numai instanța de judecată, după administrarea probelor necesare soluționării unei contestații la executare. Pe cale de excepție, a invocat excepția perimării dosarului nr. 31/2009 al B. N. E. M., întrucât din vina creditorului s-a lăsat să treacă mai mult de șase luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare în acest dosar.
În drept, a invocat dispozițiile art. 112 și următoarele, art. 389, 399 și următoarele cod procedură civilă.
Contestatoarea a depus alăturat, în copie, înscrisuri.
La data de 14 noiembrie 2011, B. N. E. M. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitate de parte în proces.
În drept, contestatoarea a invocat Decizia nr. 162 din 22 aprilie 2003 a Curții Constituționale.
La aceeași dată, 14 noiembrie 2011 B. N. E. M. a depus la dosar, în copii certificate actele de executare în dosarele de executare nr. 31/2009 și 144/2011.
La data de 19 ianuarie 2012, intimata I. G. T. a formulat întâmpinare, prin care a invocat: excepția netimbrării contestației la executare, excepția lipsei calității de reprezentant, excepția tardivității introducerii contestației la executare și excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea contestației.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedură civilă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 12.07.2012, instanța a respins excepția netimbrării cererii, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția tardivității introducerii contestației la executare și excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 1803/20.09.2012 Judecătoria Vălenii de M. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. N. E. M. și, în consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis contestația la executare, a constatat perimată executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 31/2009 de la B. N. E. M., a anulat actele de executare constând în proces-verbal de compensare și proces-verbal de constatare a încetării urmăririi, întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc N. E. M. la data de 20.10.2011 în dosarul de executare nr. 144/2011, a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei, după rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe și a obligat intimata I. G. T. la plata către contestatoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul apărătorului ales.
În motivarea sentinței, instanța de fond, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a B. N. E. M., a reținut că în cadrul procedurii executării silite, organul de executare nu are interese proprii și deci nu poate avea calitate de parte în proces, problema unei asemenea calități punându-se doar în situația prev. de art. 399 alin.1 teza ultimă din C.proc.civ. În acest sens este decizia nr. 162/22.04.2003 a Curții Constituționale.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că pe rolul B. N. E. M. s-a format dosarul de executare nr. 31/2009, la cererea intimatei din prezenta cauză în vederea executării silite a obligației contestatoarei S.C. F. IFN SRL de a lăsa liber imobilul din Slănic, ., precum și pentru recuperarea de la aceasta a sumei de 6278,05 lei cu titlu de cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1522/21.09.2007 a Judecătoriei Vălenii de M.. La data de 16.04.2009 B. N. E. M. a întocmit procesul-verbal prin care a constatat încetată urmărirea în acest dosar de executare prin predarea imobilului, constatându-se că nu s-a recuperat suma de 6278,06 lei reprezentând cheltuieli de executare, întrucât debitoarea este insolvabilă pe raza de competență a biroului executorului judecătoresc.
De la această dată, respectiv 16.04.2009, nu s-a mai efectuat nici un act de executare în dosarul de executare nr. 31/2009 al B. N. E. M..
La data de 16.08.2011, prin cererea aflată la dosar, contestatoarea a solicitat aceluiași B. N. E. M. să procedeze la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1703/28.09.2010 prin care intimata a fost obligată la plata către contestatoare a sumei de 1626 lei, reprezentând impozit pe teren și clădiri și 126,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În baza cererii contestatoarei, s-a format dosarul de executare nr. 144/2011.
În cadrul acestui dosar de executare, la data de 20.10.2011, B. N. E. M. a întocmit un proces verbal prin care, în baza art. 1616, 1617 alin. 1 C.civ., a constatat intervenită compensația legală a celor două creanțe datorate reciproc până la concurența celei mai mici dintre ele, respectiv suma de 2215,65 lei, reprezentând pretenții, cheltuieli de judecată și de executare, constatând că prin această compensare s-a stins total creanța datorată de debitoarea I. G.. Totodată, la aceeași dată a fost întocmit un alt proces-verbal prin care s-a constatat încetată urmărirea silită în dosarul de executare nr. 144/2001, înființat la cererea contestatoarei S.C. F. IFN SRL.
Cu privire la această compensare, instanța de fond a reținut faptul că potrivit disp. art.389 alin.1 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. Având în vedere că ultimul act de urmărire în dosarul de executare nr. 31/2009 a fost efectuat la data de 16.04.2009, iar în următoarele 6 luni nu a mai fost efectuat nici un act de urmărire, instanța de fond a constatat că executarea silită în acest dosar de executare s-a perimat de drept. Prin urmare, la data de 20.10.2011 executorul judecătoresc nu putea constata compensarea datoriilor reciproce, întrucât executarea silită pornită de intimata I. G. T. se perimase de drept. Singura în drept să constate o astfel de compensare era instanța de judecată, în cadrul unei contestații la executare pe care intimata I. G. T. avea posibilitatea să o formuleze.
Împotriva sentinței civile nr. 1803/20.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. a declarat recurs intimata I. G. T., criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând modificarea sentinței în tot și, pe fondul cauzei să se dispună respingerea contestației la executare.
În motivarea recursului, recurenta-intimată a arătat că, în mod corect, executorul judecătoresc a procedat la întocmirea procesului-verbal de compensare respectiv a procesului-verbal de încetare a urmăririi silite din data de 20.10.2011, conform art. 1616 – 1617 Cod civil, având în vedere că în anul 2009, la cererea intimatei s-a deschis dosarul nr. 31 pe rolul B. N. E., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1522/21.09.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., prin care intimata a fost obligată să lase liber imobilul aparținând subsemnatei și să plătească suma de 6.278,05 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
În data de 16.04.2009, B. N. E. a întocmit un proces-verbal cu privire la predarea imobilului subsemnatei, constatându-se de asemenea cu privire la cheltuielile de executare că intimata este insolvabilă pe raza de competență a acestuia, urmând ca creditoarea sa recupereze sumele reprezentând aceste cheltuieli după sesizarea unui executor de la sediul debitoarei intimate S.C. F. IFN S.R.L.
În aceste condiții, la solicitarea sa, s-a deschis dosarul nr. 144/2011 pe rolul B. N. E., în baza aceluiași titlu executoriu. Instanța de fond a reținut, în mod eronat, că potrivit art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea este perimată de drept, astfel încât să nu poată opera compensarea. Instanța de fond face confuzie între actele de executare și procesul-verbal de cheltuieli de executare silită, care constituie titlu executoriu, astfel încât nu poate interveni perimarea acestuia, ci eventual împlinirea termenului de prescripție a dreptului subsemnatei de a cere executarea acestei obligații.
Cu privire la împlinirea termenului de prescripție al dreptului intimatei de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de cheltuieli de executare, acesta a fost întrerupt și în data de 16.04.2009 (odată cu întocmirea procesului-verbal de către B. N. E. prin care se declara necompetent teritorial pentru executarea silită a acestui debit) și în data de 25.11.2009, prin întocmirea procesului-verbal de constatare de către B. M. M. în dosarul nr. 120/2009.
În drept, recurenta – intimată a invocat disp. art. 304 pct. 8 și art. 304 indice 1 Cod procedura civila.
Legal citată, intimata – contestatoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta critică soluția dată de judecătorul fondului, fără însă a face un raționament logic, în sensul că s-au formulat două capete de cerere distincte.
Capătul de cerere privind constatarea perimării dosarului nr. 31/2009 al B.EJ. N. E.M. poate fi formulat de orice parte interesată, așa cum este precizat de art. 389 C.proc.civ. Anularea formelor de executare, după părerea recurentei, are legătură doar cu perimarea, însă nu vede că judecătorul fondului, motivează că singura în drept să constate o astfel de compensare era instanța de judecată în cadrul unei contestații la executare pe care I. G. T. avea posibilitatea să o formuleze. Executorul judecătoresc nu poate compensa sume aparent reciproce fără verificarea și a celorlalte condiții de admisibilitate și fără intervenția instanței de judecată într-o contestație la executare.
În drept, intimata a invocat disp. art. 274, 308 alin. 2 C.proc.civ.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 01.11.2012.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma textelor de lege incidente în cauză, tribunalul reține următoarele :
Prin sentința recurată, instanța de fond a constatat perimarea executării silite în dosarul numărul nr. 31/2009 de la B. N. E. M., cu motivarea că ultimul act de executare a fost efectuat la data de 16.04.2009, iar în următoarele 6 luni nu s-a mai efectuat nici un alt act de urmărire.
Prin procesul-verbal din 16.04.2009, despre care instanța de fond a apreciat că este un act de executare, s-a constatat încetată executarea silită în dosarul nr. 31/2009 înființat în baza titlului executoriu Sentința civilă nr. 1522/21.09.2007,.
Încetarea executării a avut în vedere două aspecte: pe de o parte, executarea obligației de predare a imobilului – care a fost executată integral, iar pe de altă parte, insolvabilitatea debitoarei în ce privește recuperarea cheltuielilor de executare. În acest sens, tribunalul are în vedere că, în conformitate cu art. 3717 alin. 4 C.proc.civ., procesul-verbal prin care executorul judecătoresc a constatat sumele ce trebuie achitate cu titlu de cheltuieli de executare constituie titlu executoriu astfel că executarea silită a privit ambele titluri executorii.
Așadar, procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc constată încetarea executării silite în acest dosar de executare la data de 16.04.2009 și are ca temei juridic dispozițiile art. 3715 alin. 1 și 2 C.proc.civ.
Perimarea actelor de executare presupune, prin ipoteză, o executare silită în curs de desfășurare, iar nu o executare silită încetată conform legii, cum este situația în speță.
Posibilitatea ca ulterior încheierii executării silite din cauza insolvabilității debitorului să fie reluată executarea silită este prevăzută de art. 3716 C.proc.civ. Acest aspect a fost invocat de recurentă și, totodată, tribunalul are în vedere că o astfel de cerere a și fost formulată în fața organului de executare de către creditoarea recurentă. În condițiile în care o astfel de cerere putea fi formulată oricând în termenul de prescripție, organul de executare a procedat în mod legal la reluarea executării silite.
În ce privește aprecierea instanței de fond în sensul că singura competentă să constatate intervenirea compensației este instanța de judecată, aceasta este lipsită de temei legal.
Compensația este o modalitate de stingere a obligațiilor și este reglementată de art. 1616 și următoarele din Codul civil. În cauza de față nu numai că este incidentă situația prevăzută de art. 1616 alin. 1 C.civ., dar părțile au creanțe reciproce constatate prin titluri executorii, astfel că în cază acest mod de stingere al celor două obligații privește faza de executare silită. Or, constatarea cauzelor de încetare a executării silite revine executorului judecătoresc conform art. 3715 C.proc.civ.
În competența instanței de executare este dat controlul legalității actelor întocmite de executorii judecătorești, în temeiul art. 399 și următoarele C.proc.civ., iar nu constatarea directă a unor cauze de stingere a creanței a cărei realizare se dorește pe calea executării silite.
Prin urmare, tribunalul apreciază că sentința recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 2 C.proc.civ., va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția de respingere a contestației, nemaifiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 alin. 1 lit. e din Legea 146/1997, tribunalul va înlătura măsura restituirii taxei judiciare de timbru luată de instanța de fond.
În raport de aceeași soluție, tribunalul va respinge și cererea de obligare a intimatei I.-G. T. la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță.
Reținând mai sus modificările ce vor fi aduse sentinței recurate, tribunalul va menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B. N. E. M.. În această privință, tribunalul constată că această soluție nu a format obiectul criticilor în recurs.
În raport de dispozițiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., apreciind că intimata este în culpă procesuală față de soluția ce se va pronunța, tribunalul urmează să o oblige pe aceasta la plata sumei de 97,15 lei, cheltuieli de judecată, către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta-intimată I. G. T., domiciliată în Slănic, ., jud. Prahova și Slănic, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.1803/20.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata-contestatoare . NEBANCARĂ SRL, cu sediul în Ploiești, ..3, .. A, ..
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că respinge contestația la executare în totalitate, ca neîntemeiată.
Înlătură măsura privind restituirea taxei judiciare de timbru de 194 lei în favoarea contestatoarei.
Respinge cererea privind obligarea intimatei I.-G. T. la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B. N. E. M..
Obligă pe intimată la 97,15 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. R. C. Șalar F.-L.
GREFIER
Cardașol I.-N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. Ș.F.L. / Tehnored. B.M.D.
2 ex/ 04.04.2013
Df._ Jud. Vălenii de M..
Jf. B. L. M.
| Partaj judiciar. Decizia nr. 212/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
