Partaj judiciar. Decizia nr. 212/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 415/310/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.212
Ședința publică din data de 09.04.2013
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelanții reclamanți S. A., S. GH S. ambii domiciliați în S., Calea Prahovei, nr.28, jud. Prahova, G. V. și G. C. F. ambii domiciliați în S., ., jud. Prahova, pârâta S. A. M. C. domiciliată în S., Calea Prahovei, nr.28, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 1148/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimatul reclamant G. I. domiciliat în S., Calea Prahovei, nr.28, jud. Prahova și intimatul pârât S. E. domiciliat în S., Calea Prahovei, nr.50, jud. Prahova.
Cererea de apel timbrată cu suma de 39 lei taxă de timbru și 2,50 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții reclamanți reprezentați de avocat R. D., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelanților reclamanți, arată că apelanta S. nu a depus nici motivele de apel și nici nu a timbrat cu taxă de timbru și timbru judiciar aferente motivelor de apel, motiv pentru care înțelege să invoce excepția anulării apelului declarat de aceasta.
Instanța urmează a se pronunța asupra excepției invocate odată cu soluționarea apelului.
Reprezentantul apelanților reclamanți, arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului apelanților reclamanți în dezbateri.
Reprezentantul apelanților reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii de ieșire din indiviziune asupra spațiului cu destinație de pod, conform raportului de expertiză T. C., precum și a terenului. În subsidiar solicită completarea probatoriilor. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la nr._, reclamanții S. N. A., S. GH. S., G. V., G. C. F. și G. I., au chemat în judecată pe pârâții S. A. M. C. și S. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului curți construcții situat in S., Calea Prahovei nr. 28, in suprafața de 850 mp si asupra spatiilor din clădire ramase in indiviziune forțata, încăperi uscătorie pod, folosite convențional în mod exclusiv de către parați, urmând ca la lotizare să se tină cont de lucrările efectuate de coindivizari si sa se atribuie trenul cu partea din construcție în lotul celor care le folosesc exclusiv în interes propriu.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că întregul teren si construcțiile de la aceasta adresa au făcut parte dintr-un trup imobiliar ce a fost in coproprietatea lui Strassman A., S. Rose-M. si Ș. F. in baza actului de partaj voluntar întocmit la notariatul de Stat Câmpina la 19.10.1971, cei trei coindivizari s-au hotărât a sista starea de indiviziune in parte asupra unui teren loc de casa in suprafața de 278,23 mp indiviz din terenul in suprafața totala de 850 mp si asupra clădirii casa de locuit aferenta terenului de 278,23 împărțind construcția conform spațiului, memoriului justificativ si a schiței de plan anexate.
Au mai arătat reclamanții că, părțile din actul voluntar au înstrăinat dreptul lor de proprietate prin acte translative de proprietate si prin certificate de moștenitor, iar reclamanții au înțeles sa solicite ieșirea de indiviziune si asupra suprafețelor aflate in coproprietate forțata: holuri, poduri, uscătorii, beciuri.
La termenul de judecată din 08.04.2009, pârâta S. A. M. C. a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii de ieșire din indiviziune asupra acestui imobil așa cum a fost formulată de către reclamanți, iar pe calea cererii reconvenționale a solicitat sa se tina cont de actele de proprietate ale acesteia, documentațiile cadastrale precum si de actul de partaj voluntar autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 4412/19.10.1971 emisă de Notariatul de Stat Local Campina.
A mai arătat parata ca podul imobilului apare doar în actul acesteia de proprietate și în actul de proprietate al fostului proprietar Strassman V. I. de la care l-a cumpărat, iar referitor la modificările apartamentului acesteia care a închis doua terase, a arătat ca a obținut acordul celorlalți proprietari de la momentul respectiv, proprietarul Strassman V. I. dându-i acceptul la momentul când reclamanții S. A. si S. S. nu cumpăraseră apartamentul lor de la fostul proprietar Strassman.
A mai susținut că garajul pe care îl edifică are autorizație de construcție, certificatul de urbanism este eliberat la data de 30.05.2008, a obținut aprobarea celorlalți cinci proprietari și a solicitat ca, la formarea loturilor pentru ieșirea din indiviziune, să se țină cont de actele de proprietate ale părților, posesia actuală și legală a imobilului teren si construcții ramase in indiviziune cat si de faptul ca fiul său are un handicap de gradul I, nu are echilibru în deplasare și nu poate să urce pe scări.
La data de 6.05.2009 reclamanții au solicitat introducerea în cauză, pentru opozabilitate, in calitate de parat, a fostului proprietar al imobilului, Strassman V. I., care a vândut tuturor parților parți din imobil.
Paratul Strassman V. I. a formulat întâmpinare prin care a arătat ca este moștenitor al defunctei Strassman A., conform certificatului de moștenitor nr. 715/1983 si ca, la rândul său, și-a înstrăinat proprietatea sa parților din cauza cu care a încheiat acte de vânzare - cumpărare.
Prin sentința civilă nr.1148/07.11.2012, Judecătoria S. a respins atât acțiunea cât și cererea reconvențională ca neîntemeiate, reținând că în urma efectuării rapoartelor de expertiză topo și construcții a reieșit că singurul spațiu comun cu privire la care nu se poate ieși din indiviziune este casa scării, deoarece asigură accesul la etaj, iar terenul aferent construcției C 1 nu se poate lotiza fiind un caz evident de indiviziune forțată, expertul precizând totuși că ar exista posibilitatea lotizării terenului în 4 loturi aferente construcțiilor C 1, C2, C 3 și C 4, fiecare lot având acces separat la . aceste loturi alcătuite forțat nu ar respecta în totalitate legislația în materie și nici regulamentul de urbanism, sens în care a propus o variantă unică de lotizare pe care părțile au arătat că nu înțeleg să și-o însușească, nu sunt de acord cu plata vreunei sulte, nu doresc nici să dea și nici să primească bani.
A precizat instanța de fond că, față de aceste considerente și ținând seama de prevederile art.650 c.civ. și art.673 c.pr.civ. se impune respingerea atât a acțiunii, cât și a cererii reconvenționale singura care dorește să iasă din indiviziune în această variantă unică de lotizare a doamnei expert S. A., fiind doar pârâta.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanții S. A., S. S., G. V. și G. C. F., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii de ieșire din indiviziune asupra spațiului cu destinație de pod, potrivit expertizei întocmite de către inginer T. C., precum și a terenului printr-o nouă propunere de împărțeală ca urmare a completării probatoriului cu o expertiză topometrică.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea pe motiv că în acest fel s-ar încălca disp.art.650 și art.658 c.civ, întrucât în speță sunt aplicabile art.728 din vechiul cod civil, acțiunea fiind introdusă sub imperiul Codului civil din 1864.
Au mai susținut apelanții că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind partajarea podului între reclamanți pe de o parte și pârâta S. A. M. C., pe de altă parte potrivit raportului de expertiză tehnică construcții completare ing.T. C., întrucât pârâta deține o cotă de 50% asupra acestui pod, potrivit contractului de vânzare cumpărare aut.nr.119/24.01.2000, iar apelanții S. dețin o cotă de 25% din același pod, expertul precizând că podul este comod partajabil în natură, arătând în mod expres că se pot constitui două unități distincte cu intrări separate, accesul fiecăruia făcându-se prin spațiul său, stabilind o sultă modică de 400 lei, neexistând astfel niciun impediment la partajarea podului.
Au solicitat de asemenea apelanții în temeiul art.295 c.pr.civilă completarea probatoriului cu o nouă expertiză tehnică topometrică, în scopul partajării terenului în loturi distincte, între apelanți și intimata S., întrucât expert S. A. numită la instanța de fond ia lăsat în indiviziune, deși chiar pârâta prin cererea reconvențională a fost de acord să se sisteze starea de indiviziune asupra imobilului, teren și construcție situate în Orașul S., ..28.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și pârâta S. A. M. C., fără a depune și motivele de apel și a achita taxa de timbru, motiv pentru care în ședința publică din data de 09.04.2013, instanța a invocat excepția netimbrării apelului declarat de apelanta pârâtă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 08.01.2013.
Tribunalul, examinând sentința apelată, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicate, constată că apelul declarat de apelanta pârâtă este anulabil pentru neplata taxei de timbru, iar apelul declarat de apelanții reclamanți este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.119/24.01.2000, numita P. A. a vândut pârâtei S. A. M. C., terenul curți construcții în suprafață de 163,74 m.p. indiviz din 278,23 m.p., indiviz din 834,70 m.p. situat în intravilanul Orașului S., Calea Prahovei, nr.28, împreună cu locuința de la etajul clădirii amplasată pe acest teren, compusă din două camere, bucătărie, cămară, baie, hol, două terase și balcon în suprafață construită de 104,76 m.p., și suprafața utilă de 71,22 m.p. împreună cu o cotă indiviză de 33,33% din părțile de folosință comună ale întregului imobil și din instalații, precum și o cotă de 50% din podul clădirii.
Conform sentinței civile nr.1239/18.10.2010 a Judecătoriei S., irevocabilă prin nerecurare, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții S. A. și S. S., în contradictoriu cu numitul Strassman V. I. și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra cotei de ½ din podul aferent apartamentului nr.3 din construcția C 1, situată la aceeași adresă, reclamanții deținând astfel 25% din podul sus menționat.
Conform, raportului de expertiză tehnică construcții completare, întocmit de expert T. C., reclamanții S. Ocupă 52% din podul clădirii, iar pârâta ocupă 48% din același spațiu, care are în totalitate suprafața de 176,36 m.p. pod care permite ieșirea din indiviziune întrucât se pot constitui două unități distincte cu intrări separate, accesul fiecăruia făcându-se prin spațiul său, sens în care expertul a propus o variantă de lotizare prin care reclamanților li se atribuie suprafața de 85,18 m.p. reprezentând cota de 50% din pod, iar pârâtei i se atribuie suprafața de 85,18 % reprezentând cota sa de 50% din pod, prevăzându-se pentru egalizarea loturilor, având în vedere că reclamanții dețin 88,79 m.p., iar pârâta 81,57 m.p., obligarea reclamanților să plătească pârâtei o sultă de 403 lei.
Totodată, conform raportului de expertiză topo, întocmit de expert S. A., suprafața terenului situat în S., Calea Prahovei nr.28, a fost identificată pe schița de plan în perimetrul 1,2,3,4, având suprafața de 850 m.p., teren pe care sunt amplasate 4 construcții, respectiv construcția C 1, proprietatea reclamanților S. și G. și a pârâtei S., construcția C 2 reprezentând garaj nefinalizat, proprietatea pârâtei S., construcția C 3, reprezentând locuința nefinalizată, proprietatea reclamantului G. I. și construcția C 4, reprezentând garajul proprietatea pârâtei S. E., expertul precizând în cuprinsul completării la raportul de expertiză că analizând modalitatea de amplasare a acestor construcții în raport de dispozițiile art.30 alin.2 literele a,b,c, din GH 525/1996, terenul nu se poate lotiza fiind practic indiviziune forțată.
De asemenea, expertul a precizat că terenul aferent construcției C 1, nu se poate lotiza fiind un evident caz de indiviziune forțată iar cu privire la întregul teren de 850 m.p. ar exista posibilitatea lotizării acestuia în 4 loturi aferente construcțiilor C 1, C 2, C 3 și C 4, fiecare lot având acces separat la Calea Prahovei, expertul propunând astfel o unică variantă de lotizare, variantă prin care părțile își asumă riscuri privind neîndeplinirea condițiilor de urbanism, pentru obținerea unor autorizații de construire, variantă pe care părțile nu au fost de acord, arătând că nu doresc nici să primească, nici să plătească sulte.
Potrivit art. 728 c.civ., nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, caz in care oricare dintre coindivizari poate solicita oricând sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor respective, un asemenea drept fiind imprescriptibil.
Doctrina și jurisprudența au statuat că anumite bunuri, prin natura și destinația lor, nu sunt susceptibile de a fi împărțite, de exemplu curtea comună, subsolul, podul casei, etc., în mod excepțional putându-se proceda la împărțeală cu acordul coproprietarilor dacă bunul, prin natura sa, permite împărțeala.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că părțile stăpânesc în indiviziune terenul în suprafață totală de 850 m.p. situat în S., Calea Prahovei, nr.28, teren pe care se află 4 construcții, respectiv construcția C 1, proprietatea reclamanților S. și G. și a pârâtei S., construcția C 2 reprezentând garaj nefinalizat, proprietatea pârâtei S., construcția C3, reprezentând locuința nefinalizată, proprietatea reclamantului G. I. și construcția C 4, reprezentând garajul proprietatea pârâtei S. E., teren cu privire la care expertul a precizat că nu se poate ieși din indiviziune asupra acestuia, părțile aflându-se într-o evidentă stare de indiviziune forțată, propunând totodată o variantă unică de lotizare cu mențiunea că aceasta nu respectă regulamentul general de urbanism și regulamentele emise de ANCPI în sensul respectării condiției ca suprafața parcelei să fie de minim 150 m.p. și frontul stradal de 8 m.p., variantă cu care părțile nu au fost de acord.
Reiese totodată că, în ceea ce privește construcția C 1 proprietatea reclamanților S., G. și pârâta S., potrivit raportului de expertiză tehnică construcții, podul acestei locuințe aparține în indiviziune reclamanților S. și pârâtei S., expertul T. C. arătând că este posibilă ieșirea din indiviziune cu privire la acest pod, întrucât se pot constitui două unități distincte cu intrări separate, accesul fiecăruia făcându-se prin spațiul său.
Ca atare, atât timp cât reclamanții S. și pârâta S., dețin în indiviziune podul construcției C 1, proprietatea acestora, pod în suprafață totală de 176,36 m.p. și care permite constituirea a două unități distincte cu intrări separate, înseamnă că pretenția reclamanților și a pârâtei S. de a se dispune ieșirea din indiviziune asupra acestui pod conform variantei propusă de către expertul T. C., este întemeiată, în această modalitate nefiind încălcate drepturile niciunuia dintre copartajanți care și-au și exprimat acordul cu privire la această modalitate de împărțeală.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune asupra terenului, se constată că o asemenea operațiune nu se poate realiza în condițiile în care prin modalitatea de partajare propusă de expert S. A., prin varianta unică de lotizare nu se respectă regulamentul general de urbanism și cele impuse de ANCPI Prahova, cu atât mai mult cu cât niciuna din părți nu a fost de acord cu o asemenea variantă de lotizare și, dată fiind modalitatea de amplasare a construcțiilor, nu există posibilitatea unei alte lotizări care să respecte atât dispozițiile legale, cât și dorințele părților de a nu plăti sulte, fără a le leza interesele privind întinderea suprafețelor de teren pe care le dețin.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea și cererea reconvențională în ceea ce privește ieșirea din indiviziune cu privire la terenul de 850 m.p. situat în S., Calea Prahovei, nr.28, părțile aflându-se în indiviziune forțată și perpetuă asupra acestui teren, neexistând, în fapt, posibilitatea împărțelii acestui teren fără a leza interesele coproprietarilor, însă în mod greșit a respins acțiunea în ceea ce privește ieșirea din indiviziune asupra podului locuinței C 1 în condițiile în care acest pod este comod partajabil în natură, nu se încalcă drepturile niciuneia dintre părți, iar atât reclamanții S., cât și pârâta S. au fost de acord cu privire la această modalitate de lotizare.
Criticile apelanților în sensul că, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea pe motiv că în acest fel s-ar încălca disp.art.650 și art.658 c.civ, întrucât în speță sunt aplicabile art.728 din vechiul cod civil, acțiunea fiind introdusă sub imperiul codului civil din 1864, sunt întemeiate, întrucât într-adevăr, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă sub imperiul vechiului cod civil, înseamnă că, aceasta rămâne supusă dispozițiilor acestui cod civil, inclusiv codului de procedură civilă nemodificat, nefiindu-i aplicabile dispozițiile noului cod civil și de procedură civilă.
Susținerile apelanților conform cărora, în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind partajarea podului între reclamanți pe de o parte și pârâta S. A. M. C. pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză tehnică construcții completare ing. T. C., că pârâta deține o cotă de 50% asupra acestui pod, potrivit contractului de vânzare cumpărare aut.nr.119/24.01.2000, iar apelanții S. dețin o cotă de 25% din același pod, expertul precizând că podul este comod partajabil în natură, neexistând impediment la partajarea podului, sunt justificate, deoarece raportul de expertiză tehnică construcții T. C., atestă posibilitatea ieșirii din indiviziune a reclamanților S. și a pârâtei S. asupra podului construcției C1, pod care, având o suprafață mare, de 176 mp., este comod partajabil în natură, fiind posibilă constituirea a două unități distincte cu intrări separate, fără a se încălca drepturile vreuneia dintre părți, mai ales că acestea au fost de acord cu modalitatea de lotizare propusă de expert.
Pretențiile apelanților, de a se dispune în temeiul art.295 c.pr.civilă completarea probatoriului cu o nouă expertiză tehnică topometrică, în scopul partajării terenului în loturi distincte între apelanți și intimata S., întrucât expert S. A. numită la instanța de fond i-a lăsat în indiviziune, deși chiar pârâta, prin cererea reconvențională, a fost de acord să se sisteze starea de indiviziune asupra imobilului, teren și construcție situate în Orașul S., ..28, nu pot fi avute în vedere, întrucât la instanța de fond s-a efectuat un raport de expertiză tehnică topo de către expert S. A., expertiză care, inclusiv prin răspunsul la obiecțiunile încuviințate părților, atestă existența indiviziunii forțate a părților cu privire la teren, fiind posibilă totuși ieșirea din indiviziune într-o singură variantă care însă nu respectă regulamentul general de urbanism, și instituie obligativitatea părților de a plăti sulte, variantă cu care niciuna din părți nu a fost de acord în ceea ce privește suprafețele propuse, și prin care suprafețele atribuite sunt mai mici decât cele deținute de părți în baza actelor de proprietate, nu au fost de acord să plătească sulte și nu există nicio dovadă că ar fi posibilă și o altă variantă care să facă posibilă în fapt o împărțeală a terenului care să respecte drepturile părților, regulamentul general de urbanism și să nu se instituie în sarcina părților plata unor sume de bani.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta S. se constată că, deși aceasta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 39 lei și timbru judiciar de 2,5 lei, apelanta nu și-a îndeplinit obligația legală instituită în sarcina sa, obligație aferentă căii de atac declarată, astfel încât intervine sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, în temeiul disp.art.20 și urm. din Legea 146/1997.
Prin urmare, tribunalul, in raport de aceste considerente, va respinge cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată, va admite excepția netimbrării apelului declarat de apelanta pârâtă și va anula acest apel ca netimbrat.
De asemenea, tribunalul, constatând că este posibilă, potrivit probelor administrate, ieșirea din indiviziune asupra podului locuinței C 1, în baza art. 296 c.pr.civilă va admite apelul declarat de apelanții reclamanți, va schimba în parte sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea și va dispune sistarea stării de indiviziune asupra podului construcției situată în S., Calea Prahovei, nr.28, jud. Prahova, amplasată pe un teren de 850 m.p. aflat în indiviziune conform variantei unice de la raportul de expertiză tehnică construcții ing. Teodorou C. – completare, și va respinge capătul acțiunii privind sistarea stării de indiviziune asupra terenului de 850 m.p., ca neîntemeiat.
Totodată va menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește capătul de cerere reconvențională și acordarea cheltuielilor de judecată pârâtei –apelante.
În baza art.274, 276 c.pr.civilă instanța va obliga pe apelanta pârâtă la 1630 lei cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți(fond și apel), reprezentând cota de ½ din aceste cheltuieli.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată.
Admite excepția netimbrării apelului declarat de apelanta pârâtă și anulează acest apel ca netimbrat.
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți S. A., S. GH S. ambii domiciliați în S., Calea Prahovei, nr.28, jud. Prahova, G. V. și G. C. F. ambii domiciliați în S., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1148/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu apelanta pârâta S. A. M. C. domiciliată în S., Calea Prahovei, nr.28, jud. Prahova, intimatul reclamant G. I. domiciliat în S., Calea Prahovei, nr.28, jud. Prahova și intimata pârâtă S. E. domiciliat în S., Calea Prahovei, nr.50, jud. Prahova, și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea.
Dispune sistarea stării de indiviziune asupra fondului construcției situată în S., Calea Prahovei, nr.28,, jud.Prahova, amplasată pe un teren de 850 m.p. aflat în indiviziune conform variantei unice de la raportul de expertiză tehnică construcții ing. Teodorou C.-completare.
Respinge capătul acțiunii privind sistarea stării de indiviziune asupra terenului de 850 m.p., ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește capătul de cerere reconvențională și acordarea cheltuielilor de judecată pârâtei –apelante.
Obligă pe apelanta pârâtă la 1630 lei cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți (fond și apel) reprezentând cotă de ½ din aceste cheltuieli.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. R. M. C.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței,
GREFIER
I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.R./Tehnored. CIN
9 ex./26.04.2013
d.f./_ - Jud. S.
j.f.- M. Ș. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 219/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 79/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
