Contestaţie la executare. Decizia nr. 1470/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1470/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 7235/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1470
Ședința publică din data de 13.11.2013
Președinte: M. C. A.
Judecători: P.-A. A.
Ș. O. C.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare M. E., domiciliată în Câmpina, Calea Doftanei, nr. 3, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3976/5.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA CAR C. 2005, cu sediul în Ploiești, .. 31, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă la prima strigare a cauzei recurenta-contestatoare personal și asistată de avocat Mărgărițoiu C. O., lipsind intimata, iar la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentei-contestatoare, avocat Mărgărițoiu C. O., și reprezentantul intimatei, avocat E. C. în substituire avocat Geapană V..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 97 lei, conform chitanței nr._(23)/3.06.2013, și timbru judiciar, în valoare de 2,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apărătorul intimatei a depus la dosar o cerere prin care solicită strigarea dosarului după ora 12,00, după care
La prima strigare a cauzei, tribunalul,a vând în vedere cererea formulată de apărătorul intimatei, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, apărătorul recurentei-contestatoare, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe car ele depune la dosar, comunicând un exemplar și apărătorului intimatei.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de recurenta-contestatoare, pri apărător, și mici nu solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a avea posibilitatea de a le studia, însă solicită amânarea pronunțării asupra recursului pentru a depune concluzii scrise.
Tribunalul, în baza art. 305 coroborat cu art. 167 alin 1 cod proc. civilă, încuviințează pentru recurenta-contestatoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o concludentă și pertinentă soluționării recursului promovat.
Apărătorul recurentei-contestatoare și apărătorul intimatei, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentei-contestatoare, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare, având în vedere că prin acțiunea inițială contestatoarea a învestit instanța cu o contestație la titlu care viza un contract de împrumut, însă aceasta nu a dispus citarea în cauză a împrumutatului, respectiv D. A., la dosar fiind depusă practică judiciară în acest sens. Mai mult, în ceea ce privește probele administrate, urmează a se avea în vedere că la data de 14.05.2012 a fost prorogată emiterea unei adrese către BCR, pentru a se verifica cine a formulat cererea de emitere a adeverințelor de angajament, fără a se mai pronunța asupra acestei cereri, și, cu toate acestea, s-a depus la dosarul cauzei din dosarul penal răspunsul BCR, în sensul că nu era necesară o cerere pentru emiterea adeverințelor de angajament, precum și că nu se exclude ca aceste angajamente să fi fost ridicate de unul dintre soții D.. În continuare, arată că deși s-a solicitat audierea soților D., aceasta a fost respinsă, la fel ca și obiecțiunile formulate la expertiza grafologică, în condițiile în care adeverința de angajament cuprinde trei feluri de scrisuri, nu este datată, nu este semnată de contestatoare, astfel că nu îi este opozabilă, motive pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea citării în cauză a lui D. A. și a refacerii expertizei grafologice, depunând la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că recurenta avea obligația la fond de a stabili cadrul procesual, dar mai ales că nu se impunea citarea în cauză a debitorului principal, respectiv D. A., dar și concluziile expertizei întocmite, potrivit cărora semnătura existentă pe adeverința de angajament aparține contestatoarei, dar și împrejurarea că data emiterii adeverinței coincide cu data de cererii de împrumut, respectiv 17.04.2009, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, contestatoarea M. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Asociația C.A.R. C. 2005 Ploiești anularea executării pornite în dosar de executare nr. 190/2010 din partea Biroului executor Judecătoresc P. A. asupra veniturilor sale pana la concurenta sumei totale de 11.612,45 lei precum si suma de 137,45 lei reprezentând cota 1/2 din diferența de cheltuieli de executare conform procesului verbal de executare.
În motivare a arătat că titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 514/11.05.2009 este nul prin faptul ca nu a fost un raport contractual încheiat intre ea și creditoare. A fost semnată în fals fără a cunoaște ca are calitatea de girant a lui D. A..
De asemenea, a precizat că la data de 07.02.2012 cu nr._ a înaintat plângere la Inspectoratul Județean de Politie Prahova - Serviciul de Investigare a Fraudelor, primind răspuns ca se fac cercetări sub aspectul infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătura privata, fapta prevăzută de art. 290 Cp. Conform încuviințării executării silite s-a trecut la poprirea sumelor pentru care nu se face vinovata.
A solicitat desființarea titlul executoriu sau însăși executarea silită, dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare în sensul de a restitui sumele reținute.
În drept, a invocat art. 399 art. 400, art. 404 (.1 ), 4041(1)(2). C. proc. civ.
La data de 19.04.2012 a depus precizare și completare la contestație, solicitând desființarea titlului executoriu deoarece nu a semnat și nu a avut cunoștință despre încheierea contractului de împrumut, anularea tuturor actelor de executare și a executării silite înseși, anularea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită și întoarcerea executării.
În baza art. 177-184 C.pr.civ s-a înscris în fals împotriva adeverinței-angajament.
Intimata a formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității contestației la executare, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată, având în vedere că contractul de împrumut este titlu executoriu conform art. 2 alin. 3 din Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc și că asemenea, nu trebuie învestit cu formulă executorie.
A precizat că creanța este certă deoarece rezultă din contractul de împrumut, este lichidă deoarece cuantumul ei este consemnat în contract și este exigibilă fiindcă are o scadență împlinită, ratele împrumutului nefiind achitate.
A susținut că adeverințele-angajament emise de către giranții debitorului, reprezintă anexe la contractul de împrumut, giranții obligându-se în solidar cu împrumutatul și renunțând Ia beneficiul de discuțiune și de diviziune.
Adeverințele angajament emise de giranți cuprind datele de identificare ale acestora, arată locul de muncă, funcția și salariul.
De asemenea, prin adeverințele angajament însușite prin semnătură, giranții se angajează față de subscrisa de a plăti, în mod solidar suma reprezentând împrumutul contractat la intimată de împrumutat. De asemenea, se mai precizează în adeverințele angajament că angajamentul constituie titlu executoriu potrivit prevederilor Legii nr. 135/2003 și art. 1662 C.Civil. Aceasta deoarece adeverințele angajament reprezintă anexe ale contractului de împrumut.
La termenul din data de 14.05.2012, instanța de fond a respins excepția tardivității.
În cauză a fost încuviințată părților proba cu înscrisuri și cu interogatoriu, iar contestatoarei și proba cu expertiză tehnică grafoscopică.
La solicitarea instanței, la dosar a fost trimis de către IJP – Direcția de Investigare a Fraudelor, originalul adeverinței-angajament nr. 6861/17.04.2009.
Prin sentința civilă nr. 3976/05.03.2013, Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare formulată de contestatoarea M. E., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 11.05.2009 se încheie între intimată, în calitate de împrumutător și D. A., în calitate de împrumutat contractul de împrumut nr. 514, prin care acesta din urmă împrumuta suma de 48.000 lei restituibilă în 17 rate lunare, până în luna noiembrie 2010 - contractul de împrumut fiind garantat prin intermediul unei adeverințe-angajament (nr. 6861/17.04.2009), prin care M. E. garanta restituirea împrumutului în solidar cu împrumutatul, renunțând la beneficiul de diviziune și la cel de discuțiune.
La data de 26.03.2010, intimata a formulat cerere de executare silită, înregistrată pe rolul B. P. A. sub nr. 190/2010, pentru suma de 45.950 lei reprezentând debit și dobânzi contractuale, iar la data de 03.05.2010, Judecătoria Ploiești a încuviințat cererea de executare silită în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de împrumut nr. 514 și adeverințele-angajament împotriva debitorului principal și a giranților D. N., B. V. și M. E..
În urma achitării de către debitor a sumei de 3000 lei și de către giranta D. N. a sumei de 15.000 lei, executarea a continuat pentru suma de 22.950 lei plus cheltuielile de executare.
Instanța de fond a mai reținut că la data de 13.01.2012 contestatoarea a depus o declarație olografă în fața executorului judecătoresc, arătând că nu a știut de existența contractului de împrumut, crezând că a girat-o pe D. N. și pentru un împrumut de la BCR CAR, iar la data de 13.02.2012 contestatoarei i se comunică primul act de executare, respectiv înființarea popririi și copie acte.
S-au mai reținut de prima instanță reglementările legale aplicabile în cauză, respectiv art. 399 alin. 1 C.pr.civ., potrivit căruia împotriva executării silite, se poate face contestație de cei vătămați prin executare, putând fi solicitată și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale (alin. 21), iar conform alin. 2, nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea actelor de executare se sancționează cu nulitatea respectivelor acte. A.. 3 prevede că în cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanță (cum este contractul de împrumut și adeverința-angajament), se pot invoca în contestația la executare și apărări de fond.
Art. 2 alin. 3 din Legea nr. 122/1996 privind casele de ajutor reciproc ale salariaților prevede că contractele de împrumut sunt titluri executorii.
În conformitate cu art. 372 C.pr.civ., executarea silită se va efectua în temeiul unui înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu. Executarea silită se pornește în temeiul unui încheieri pronunțată de instanța de executare în baza art. 3731 C.pr.civ. Instanța de fond a reținut că cele două condiții prevăzute de articolele anterior menționate au fost îndeplinite.
Contestatoarea a susținut că executarea silită este nelegală deoarece titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut și anexa nu au fost semnate de ea, nefiind semnate decât de împrumutat, adeverința-angajament fiind un accesoriu al primului, prin semnarea acesteia, girantul își însușește clauzele contractului principal.
Instanța de fond a reținut că concluziile expertizei grafoscopice concordă cu concluziile raportului de constatarea tehnico-științifică din data de 19.01.2012 întocmit în dosarul penal în sensul că semnătura de pe adeverința-angajament aparține contestatoarei și că semnătura de pe documentul contestat este aceeași cu cea executată de contestatoare în fața instanței și cu cea de pe scriptele de comparație, elemente ce au întărit convingerea primei instanțe că actul contestat a fost într-adevăr semnat de contestatoare.
S-a mai reținut, totodată, declarația testimonială administrată, din care rezultă că numai contestatoarea putea solicita adeverința-angajament, aceasta fiind procedura internă, iar în ceea ce privește neindicarea în cuprinsul adeverinței-angajament a numărului contractului de împrumut, instanța de fond a reținut că acesta nu reprezintă un motiv de nulitate a obligației de garanție asumată, față de împrejurarea că este indicată suma garantată, numele împrumutatului și denumirea împrumutătorului, astfel încât sunt suficiente elemente de identificare ale obligației principale.
S-a apreciat de prima instanță că împrejurarea că contestatoarea nu a semnat adeverința-angajament în fața intimatei nu înseamnă că obligația asumată nu este valabilă, deoarece contractul de garanție este unul unilateral, nu bilateral, giranta asumându-și obligația unilaterală de garantare a obligației de restituire asumată de debitorul principal.
În ceea ce privește aspectele învederate prin concluziile scrise, referitoare la nevalabilitatea obligației principale, instanța de fond a observat că nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere, atât cererea introductivă, cât și precizarea din data de 19.04.2012 întemeindu-se doar pe nesemnarea adeverinței-angajament de către contestatoare. Or potrivit art. 132 C.pr.civ., întregirea sau modificarea cererii se face până la prima zi de înfățișare, sancțiunea fiind decăderea, motivele invocate prin concluziile scrise fiind tardive, mai ales că nu au putut fi puse în dezbatere contradictorie, prin urmare instanța de fond nu a făcut referire la acestea.
Față de aspectele analizate, s-a reținut că actul în baza căruia s-a pornit executarea silită are caracter de titlu executoriu și că contestatoarea nu invocă motive de nelegalitate proprii ale încheierii de încuviințare a executării silite sau a actelor de executare, ci solicită anularea acestora față de nelegalitatea titlului executoriu; luând în considerare motivele invocate de contestatoare și că instanța a constatat că executarea silită însăși este legală, nu se mai impune analizarea actelor de executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea M. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii, recurenta-contestatoare a învederat faptul că la începutul anului 2012 a fost contactată de câțiva colegi cu care lucrase în cadrul BCR pentru a o informa că numita D. N. C. și soțul acesteia, D. A. (ambii foști angajați ai BCR) au contractat împrumuturi de la Asociația C.A.R. C. 2005 Ploiești, iar ca și giranți figurau mai mulți angajați ai BCR, cu toate că ei nu le dăduseră acordul în acest sens.
În continuare, recurenta-contestatoare a susținut că a formulat plângere penală împotriva soților D., cât și împotriva C.A.R. C. 2005 Ploiești, plângere care încă nu a fost încă soluționată în totalitate, aflându-se în faza de urmărire penală, pronunțându-se numai asupra neînceperii urmăririi penale împotriva intimatei.
Or, având în vedere că numitul D. A. a încetat să mai plătească ratele, iar bunurile sale sunt puse sub sechestru penal, neputând fi executate, s-a procedat la poprirea conturilor celor 3 giranți și anume al soției acestuia, al său și al numitei B. V..
Mai mult, recurenta-contestatoare a susținut că numita Dănila C. N., fiind cercetată pentru incendierea camerei tezaurului BCR, unde banca este constituită ca parte civilă, nu mai deține niciun cont sau bun de care poate dispune, fapt pentru care s-a continuat executarea împotriva sa și a colegei sale B. V., ambele formulând contestație la executare.
În acest sens, recurenta-contestatoare a susținut că, contestatoarei B. V. i s-a admis contestația la executare, constatându-se că semnătura de pe adeverința-angajament era falsă.
De asemenea, recurenta-contestatoare a susținut că de la aceeași asociație C.A.R. a fost contractat un împrumut de către D. C. N., având aceeași valoare și număr și cuantum al ratelor ca și cel contractat de către soțul acesteia și în cazul acestui împrumut fiind girată de soț, de numita G. C. și de D. M. și existând astfel identitate de situație, constatându-se că semnătura unuia dintre giranți era falsă, în schimb, contestatoarei G. C., respingându-i-se contestația la executare.
În ceea ce privește criticile aduse sentinței civile nr. 3976/05.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, recurenta-contestatoare a susținut faptul că prin sentința atacată i s-a respins contestația la executare, sentință pe care o consideră nelegală, având în vedere următoarele aspecte:
Recurenta-contestatoare a susținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea fără a se pronunța asupra administrării tuturor probelor solicitate, astfel că, în încheierea din data de 14.05.2012 s-a consemnat faptul că a solicitat emiterea unei adrese către BCR pentru a se comunica numele persoanei care a formulat cererea pentru emiterea adeverinței și de către cine a fost ridicată aceasta, iar instanța a prorogat discutarea acestei solicitări și, cu toate că a depus din nou în scris această cerere, instanța a omis să se pronunțe în acest sens.
În continuare, recurenta-contestatoare a susținut că în mod netemeinic, instanța, în anchetarea din data de 25.01/2013 a respins obiecțiunile la raportul de expertiză grafoscopică administrat în dosar.
Astfel, din examinarea comparativă depusă la dosar fila 66, specialistul criminalist admite faptul că" a constatat prezența unor deosebiri referitoare la forma, plasamentul și numărul unor trasee grafice".
De asemenea, recurenta-contestatoare a susținut că în cadrul expertizei C. L., se consemnează faptul că semnătura conține elementele ce vor descrie literele "nru", însă în semnătura sa nu există aceste litere din motiv că nu se regăsesc în numele său.
Mai mult, recurenta-contestatoare a susținut că expertul evidențiază doar trei elemente individuale de asemănare, insuficiente pentru formularea unei concluzii certe. In finalul demonstrațiilor se arată că semnătura este compusă din doua părți distincte, fapt ce se explică de către expert astfel "aspectul menționat se datorează disfuncționalității bilei instrumentului scriptural și neaderenței materialului de scriere la suportul de hârtie", aceasta explicație nefiind convingătoare, mai ales că nu se menționează nicio urmă de presiune a instrumentului scriptural în această zonă care trebuia să fie prezentă ca șanț de presiune pe suport, în cazul unei întreruperi de depunere a substanței scripturale. Or, între semnătura în litigiu și semnătura sa există deosebiri cu caracter individual și general.
Totodată, recurenta-contestatoare a susținut că este o greșeală a expertului să desprindă concluzii numai prin simpla revelare a unui număr oarecare de caracteristici și puncte coincidente, ci acesta trebuie să realizeze o estimare, o cântărire a valorii de identificare prezentată de caracteristicile examinate, astfel că examinarea realizată de expert nu putea conduce la o concluzie certă cu privire la autenticitatea semnăturii, ci cel mult la o concluzie cu caracter de probabilitate.
În acest sens, recurenta-contestatoare a susținut că din raportul de expertiză nu rezultă că s-a realizat în cadrul cercetării prealabile ipoteza existenței unui fals prin imitare sau deghizare, inclusiv prin alterarea mecanică sau chimică a textului.
Astfel, cu toate că expertiza grafoscopică nu a fost realizată în mod corect, Judecătoria Ploiești a respins obiecțiunile vădit întemeiate, pronunțând sentința atacată pe baza constatărilor din aceasta.
În ceea ce privește susținerile sale, conform cărora că pe adeverința angajament pe care se afla semnătura contestată de către ea, nu este specificat numărul de contract la care aceasta este anexă, deci nu se poate dovedi faptul că este anexă tocmai la contractul 514/2009, recurenta-contestatoare a învederat că instanța de fond susține "în ceea ce privește neidentificarea, în cuprinsul adeverinței angajament, a numărului contractului de împrumut, instanța reține că acesta nu privește un motiv de nulitate a obligației de garanție asumată, față de împrejurarea că este indicată suma garantată, numele împrumutatului și denumirea împrumutătorului, astfel încât sunt suficiente elemente de identificare a obligației principale".
De asemenea, recurenta-contestatoare a susținut că aprecierea instanței în acest sens fiind eronată, această interpretare în defavoarea celui ce se obligă este contrară principiilor de drept, mai ales că în speță adeverința angajament are un caracter îndoielnic fiind completată cu mai multe tipuri de scris, nu are număr de înregistrare Ia C.A.R. C., iar semnăturile nefiind ale directorului executiv și ale supervizorului, ci a altor persoane care au semnat pentru aceștia.
Or, cu toate că aceasta reprezintă o contestație la titlu, instanța analizează în mod aleatoriu criticile aduse contractului de împrumut, pronunțându-se asupra nevalabilității adeverinței angajament, însă nu și asupra altor aspecte de legalitate ale încheierii contractului ce au fost semnalate atât în timpul procesului, cât și în concluziile scrise.
Recurenta-contestatoare a considerat că, fiind o contestație la titlu, instanța avea datoria de a se pronunța și pe legalitatea încheierii contractului raportat Ia prevederile legale referitoare la acordarea împrumuturilor.
Având în vedere cele arătate, recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, reținându-se cauza spre rejudecare în vederea administrării probatoriului.
În drept, recurenta-contestatoare a invocat disp. art. 299 și urm. art. 3041, art. 311 alin. (4) C.P.C.
Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Intimata Asociația C.A.R. C. 2005 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună respingerea recursului declarat de către contestatoarea M. E. ca nefondat și, în consecință, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 3976/05.03.2013, pronunțată de către Judecătoria Ploiești.
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ., intimata a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cauze.
În motivare, intimata a susținut că prin contestația la executare formulată și modificată, contestatoarea M. E. a solicitat instanței să dispună anularea/desființarea titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 514/11.05.2009 - anexa adeverință-angajament, anularea tuturor actelor de executare și a executării însăși, anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și întoarcerea executării silite.
De asemenea, în susținerea cererii sale, contestatoarea a arătat faptul că semnătura ce se află în cuprinsul adeverinței-angajament nu îi aparține, neputându-se reține astfel valabilitatea acestei anexe la contractul de împrumut și neavând calitatea de garant personal al obligației de plată aferente împrumutului acordat debitorului principal Dănila A. și deși s-a administrat proba cu expertiză grafoscopică în mod nemijlocit, din concluziile acesteia, nu s-a putut desprinde ideea că semnătura din conținutul adeverinței-angajament reprezintă un fals prin contrafacere, astfel că, pronunțând sentința civilă nr. 3976/05.03.2013, Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Față de aceste împrejurări, intimata a susținut că prin contractul de împrumut nr. 514/11.05.2009, debitorul D. A. a împrumutat suma de 48.000 de lei, cu o dobândă de 22% calculată la soldurile lunare, în cuantum total de 8.266 de lei, reținută anticipat, cu obligația de rambursare în optsprezece rate consecutive, începând cu luna iunie 2009 până în noiembrie 2010. Prin adeverința-angajament la contractul de împrumut nr. 6861/17.04.2009, garantul personal M. E. s-a obligat să plătească în solidar, din veniturile sale și bunurile mobile și imobile prezente și viitoare, în cazul în care debitorul principal nu își execută obligația de plată, renunțând cu această ocazie la beneficiul de discuțiune și cel de diviziune.
Or, întrucât obligația de plată nu a fost onorată, a solicitat începerea executării silite, formându-se astfel dosarul de executare nr. 190/2010 în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc P. A. asupra creanței totale de 11.612,45 de lei, compusă din suma de 11.475 de lei, reprezentând 1A din diferența de creanță din contractul de împrumut nr. 514/11.05.2009 - titlu executoriu și suma de 137,45 de lei -Î4 din diferența de cheltuieli de executare, conform procesului-verbal de cheltuieli de executare emis la data de 04.05.2010 astfel că prin încheierea din data de 03.05.2013, în dosar nr._, Judecătoria Ploiești a dispus încuviințarea executării silite, inclusiv asupra garanților.
Mai mult, intimata a susținut că la data de 13.02.2012, contestatoarei i-au fost comunicate adresa de înștiințare a popririi și alte acte în copie și, față de această dată, contestatoarea se afla în termenul legal de contestare doar cu privire la această înștiințare, precum și referitor la însuși titlul executoriu, nu și în ceea ce privește executarea însăși, în acest din urmă caz, contestația trebuind a fi introdusă în termen de cincisprezece zile de la data când contestatoarea a luat la cunoștință de primul act de executare, conform art.401 alin.(l) lit.c) C.proc.civ.1.
Astfel, intimata a susținut că în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea tuturor actelor de executare și a executării însăși, contestația a fost tardiv formulată.
Referitor la încheierea de învestire cu formulă executorie, intimata a susținut că potrivit art.399 alin.(21) C.proc.civ., aceasta poate fi atacată dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale, solicitând a se observa că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.(3) teza a Il-a din Legea nr. 122/1996 cu modificările și completările ulterioare, contractele de împrumut încheiate de casele de ajutor reciproc sunt titluri executorii, astfel că nu este necesară învestirea cu formulă executorie.
În ceea ce privește criticile aduse de recurentă împotriva sentinței civile nr. 3976/05.03.2013, intimata a susținut că pretinsa nepronunțare pe toate cererile recurentei nu este un motiv care să impună o eventuală soluție de casare cu trimitere spre rejudecare deoarece, în baza art. 305 C.proc.civ., instanța de recurs poate administra proba cu înscrisuri noi, astfel încât, pentru a administra toate mijloacele de probă solicitate de contestatoare, Tribunalul Prahova poate solicita relațiile solicitate de la Banca Comercială Română.
În plus, intimata a considerat că aceste informații nu prezintă relevanță câtă vreme puțin contează cine a solicitat și cine a ridicat adeverința, important fiind,în opinia sa, că recurenta și-a însușit angajamentul de plată.
Totodată, intimata a susținut că fiind un act ce o privește, chiar recurenta poate solicita Băncii Comerciale Române aceste informații, neavând de a face în vreun fel cu date cu caracter personal sau confidențiale.
În ceea ce privește un al doilea aspect, intimata a susținut că vizează faptul că recurenta critică dispoziția instanței de respingere a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză grafoscopică, intimata a susținut că Judecătoria Ploiești a respins obiecțiunile formulate, considerându-le neîntemeiate, având de a face cu intima convingere a instanței și nefiind încălcate în vreun fel drepturile procesuale ale contestatoare.
Or, conform art. 401 alin. 1 lit. c Cproc.civ.: "Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când :(...) c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație".
În continuare, intimata a solicitat a se observa faptul că raportul de expertiză grafoscopică este suficient de concludent în ceea ce privește răspunsurile la obiective, iar obiecțiunile la raportul de expertiză au fost respinse deoarece expertul a conchis că eventualele deosebiri se datorează „disfuncționalității bilei instrumentului scriptural și neaderenței materialului de scriere la suportul de hârtie", această concluzie fiind suficient de convingătoare și neimpunând noi lămuriri - mai mult, faptul că raportul de expertiză nu este favorabil contestatoarei, fără a se putea imputa expertului vreo nerespectare a dispozițiilor legale, nu presupune faptul că obiecțiunile formulate trebuiau admise, iar expertul să refacă în mod inutil raportul de expertiză.
În acest sens, intimata a susținut că modalitatea în care expertul a ajuns la concluziile reflectate în raportul de expertiză - prin luarea în considerare a unui număr de caracteristici și puncte coincidente - nu este relevantă în a dezvolta ideea că, din examinarea expertului, nu se poate conchide că semnătura ar fi autentică.
De asemenea, intimata a susținut că expertul a răspuns la obiectivele stabilite de către prima instanță, stabilindu-se, în baza caracteristicilor și punctelor coincidente, că semnătura este autentică, astfel că este nerelevantă susținerea recurentei referitoare la ipoteza existenței unui fals prin imitare sau deghizare, inclusiv prin alterarea mecanică sau chimică a textului.
În ceea ce privește un al treilea aspect, intimata a susținut că contestatoarea mai arată faptul că, în mod greșit, Judecătoria Ploiești a considerat suficiente elemente de identificare a obligației principale de plată, or, așa cum a arătat prima instanță, neindicarea numărului contractului de împrumut nu reprezintă un motiv de nulitate al adeverinței-angajament, temei al obligației de garanție, câtă vreme există alte elemente de identificare a obligației principale, asumate de către debitorul D. A..
Intimata a mai susținut că deși adeverința-angajament conține mai multe tipuri de scris nu îi conferă acesteia un caracter îndoielnic. în plus, neindicarea numărului de înregistrare în evidența sa nu are nicio influență asupra valabilității actului juridic, precum și că semnăturile existente în cuprinsul adeverinței-angajament aparțin persoanelor cu atribuții în vederea încheierii de astfel de acte pentru angajatorul B.C.R. Centrală, acestea fiind date doar cu privire la calitatea de angajat pe care a avut-o contestatoarea M. E. și neinfluențând încheierea valabilă a angajamentului de garantare a obligației de plată principale.
Intimata a mai învederat că recurenta mai susține faptul că prima instanță nu s-a pronunțat și asupra altor aspecte de legalitate ale încheierii contractului de împrumut, semnalate în timpul procesului și prin intermediul concluziilor scrise, susținând în acest sens că, contractul de împrumut nr. 514/11.05.2009 și adeverința-angajament - titlurile executorii - sunt în mod valabil încheiate, neexistând niciun motiv care să atragă nulitatea sau anularea acestora, precum și că recurenta nu arată exact motivul pentru care titlurile executorii nu ar fi fost încheiate legal și câtă vreme, prin raportul de expertiză, nu s-a stabilit că sunt în prezența unei semnături contrafăcute, consimțământul garantei M. E. a fost exprimat în mod valabil.
De asemenea, intimata a susținut că creanța urmărită nu poartă asupra dobânzii, aceasta fiind reținută anticipat din împrumut, prin plată de bunăvoie și într-un cuantum rezonabil, iar prin adeverința-angajament însușită prin semnătură, recurenta M. E. s-a angajat față de ea de a plăti în mod solidar suma reprezentând împrumutul contractat de către debitorul principal - prin urmare, intimata a susținut că înștiințarea de poprire și titlul executoriu sunt în mod legal emise, iar sentința nr. 3976/05.03.2013 este pronunțată în mod legal și temeinic.
Având în vedere cele expuse, intimata a considerat că se impune respingerea recursului declarat de contestatoarea M. E. ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
În drept, intimata a invocat disp. art. 308 alin.(2) și art.274 C.proc.civ..
De asemenea, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri noi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta contestatoare a criticat sentința instanței de fond, arătând că aceasta nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă solicitate, și anume asupra solicitării de relații de la Banca Comercială Română pentru a vedea cine este persoana care a solicitat emiterea adeverinței și de către cine a fost ridicată, a respins în mod nefondat obiecțiunile formulate la raportul de expertiză grafoscopică, arătând că acestea erau întemeiate și a mai arătat faptul că, în mod greșit, Judecătoria Ploiești a considerat suficiente elemente de identificare a obligației principale de plată și nu s-a pronunțat și asupra altor aspecte de legalitate ale încheierii contractului de împrumut, semnalate în timpul procesului și prin intermediul concluziilor scrise.
Din motivele de recurs formulate, tribunalul apreciază că cel mai important este cel care vizează contestarea concluziilor expertizei grafoscopice, în condițiile în care la termenul din 22.01.2013 recurenta a contestat raportul de expertiză nr. 392/10.12.2012 întocmit în cauză, invocând și faptul că nu a știut că are dreptul legal la un consilier în vederea efectuării expertizei și solicitând efectuarea unei noi expertize în care să fie reprezentată de un expert parte, nominalizat în cauză, conform OG 75/2000 aprobată prin legea nr. 488/2002.
A mai menționat recurenta contestatoare, prin nota de ședință depusă în acest sens la fila 83 dosar fond, că apreciază că „semnătura fiind foarte scurtă, a fost mai ușor de imitat, iar expertul grafoscop nu a avut în vedere acest lucru, căutând numai asemănări, și acestea puține la număr și discutabile, neluând în calcul și deosebirile”.
În aceste condiții, instanța de fond a rămas în pronunțare la termenul din 22.01.2013 asupra solicitărilor recurentei, pe care le-a calificat drept obiecțiuni, iar la 25.01.2013 a apreciat că nu se impune efectuarea unei noi expertize, reținând că concluziile raportului de expertiză sunt clare, iar elementele analizate de specialist sunt suficiente.
Se mai reține totodată, că în susținerea notei de ședință formulată de recurenta contestatoare, în sensul arătat, aceasta atașat la dosar și o notă de observații întocmită de un expert criminalist autorizat în domeniul „expertiză grafică și tehnică a documentelor”, conform înscrisului doveditor depus la fila 87 dosar fond - notă în cuprinsul căreia expertul menționat analiza, la rândul său, raportul de expertiză nr. 392/10.12.2012, inclusiv xerocopiile scriptelor de comparație analizate, concluzionând în mod detaliat și argumentat faptul că unele explicații din cuprinsul raportul întocmit sunt neconvingătoare și nesusținute de argumente solide, că din examinarea comparativă între semnătura în litigiu și cele model de comparație, executate de recurentă se constată deosebiri cu caracter general și individual, expres prezentate - aspecte ce converg către concluzia că semnătura în litigiu depusă pe adeverința-angajament nr. 6861/17.04.2009 nu ar fi fost executată de recurenta contestatoare M. E., expertul menționat, B. A. N. considerând că pentru stabilirea adevărului în cauză este necesară dispunerea unei noi expertize criminalistice la care și-a declarat acordul de a participa ca expert parte.
Astfel, tribunalul apreciază că aspectele ce trebuiau analizate de instanța de fond ca obiecțiuni ale raportului de expertiză grafoscopică întocmit în cauză erau și cele indicate în nota de observații depusă la filele 84-86 dosar fond, notă care deși era întocmită de o persoană solicitată de recurentă spre consultare, cuprindea totuși o . argumente concrete aparținând unui specialist în domeniu, a căror pertinență era util a fi verificată în cadrul unui nou raport de expertiză grafoscopică, cu atât mai mult cu cât în litigiul notoriu în care a fost implicată intimata Asociația CAR C. 2005 Ploiești și numita D. N. C., au mai fost efectuate și alte rapoarte de expertiză grafoscopică privind alte persoane aflate în aceeași situație cu a recurentei și cu privire la care concluziile au fost în sensul constatării ca false a semnăturilor respective.
Evident, asemenea concluzii nu pot fi reținute în legătură cu recurenta M. E. în prezenta cauză, însă alături de celelalte considerente arătate, pot fi de natură să determine aprecierea necesității unor verificări suplimentare pentru a se construi o concluzie certă și indubitabilă cu privire la aspectele deduse judecății sub aspectul arătat.
În consecință, tribunalul apreciază motivele de recurs formulate în sensul arătat, ca fiind fondate, astfel că, în temeiul art. 312 rap. la art. 3041 C.pr.civ., va admite recursul declarat de recurenta-contestatoare M. E., împotriva sentinței civile nr. 3976/5.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, și, în consecință va dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești, pentru completarea probatoriului cu o contraexpertiză criminalistică grafoscopică privind autenticitatea semnăturii recurentei-contestatoare de pe adeverința angajament nr. 6861/17.04.2009, ocazie cu care instanța de fond va avea în vedere și celelalte aspecte probatorii invocate de recurenta-contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare M. E., domiciliată în Câmpina, Calea Doftanei, nr. 3, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3976/5.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA CAR C. 2005, cu sediul în Ploiești, .. 31, ., jud. Prahova și, în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza la Judecătoria Ploiești, pentru completarea probatoriului, cu o contraexpertiză criminalistică grafoscopică privind autenticitatea semnăturii recurentei-contestatoare de pe adeverința angajament nr. 6861/17.04.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
Președinte, Judecători,
M. C. A. P.-A. A. Ș. O. C.
Grefier,
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. C.A.M../tehnored. A.Ș.P.
3 ex./30.06.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 1178/2013. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1467/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
