Acţiune în constatare. Decizia nr. 1467/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1467/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1295/310/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1467
Ședința publică din data de 13.11.2013
Președinte: M. C. A.
Judecători: P.-A. A.
Ș. O. C.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant M. C., domiciliat în S., Calea București, nr. 39, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 568/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. S. I., domiciliată în Cluj-N., ., jud. Cluj, M. A., domiciliat în Cluj-N., ., ., ORAȘUL S., PRIN PRIMAR, și C. L. S., ambii cu sediul în S., .. 47, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului-reclamant, avocat Totpal R. E., lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 1524 lei, conform chitanței nr._/11.11.2013, și timbru judiciar, în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă M. S. I. a depus la dosar întâmpinare, iar intimatul-pârât M. A. concluzii scrise, prin care arată că este de acord cu admiterea recursului, precum și că recurentul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, după care
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea suplimentării probelor, prin efectuarea unei expertize specialitatea topografie, având în vedere că prin acțiunea formulată s-a solicitat a se constata dreptul de proprietate a reclamantului asupra imobilului prin accesiune imobiliară, s-a dovedit faptul că reclamantul a edificat fără autorizație de construire o casă de locuit pe terenul în suprafață de 254 mp, dobândit de la părinții săi (conform sentinței de partaj nr. 673/22.06.2002, definitivă și irevocabilă), însă instanța de fond a respins acțiunea, întrucât reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 254 mp, chiar dacă face referire la cele două sentințe (nr. 673/22.06.2002 și 141/15.02.2007 ale Judecătoriei S.), apreciază că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 124 mp, ceea ce reprezintă o interpretare a probelor administrate în cauză, impunându-se astfel efectuarea unei expertize specialitatea topografie.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei S. la data de 26.06.2013 sub nr. de dosar_ reclamantul M. C., a formulat în contradictoriu cu pârâții M. S. - I. și M. A., acțiune civilă prin care a solicitat a se constata - in baza accesiunii imobiliare artificiale - dreptul său de proprietate exclusiva asupra imobilului - casa, situat in orașul S., Calea București, nr.39, județul Prahova.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului-teren in suprafața de 254 m.p., situat in orașul S., Calea București, nr.39, județul Prahova, teren dobândit prin moștenire de la părinții săi M. M. si M. I., ca urmare a dezbaterii succesiunii acestor defuncți, Astfel, prin sentința civila nr.141/15.02.2007, a dobândit in proprietate suprafața de teren de 130 m.p situat in orașul S., Calea București, nr.39 și ulterior, conform sentinței civile nr.673/22.06.2007, conform tranzacției încheiate a mai dobândit o suprafața de teren de 124 m.p., situata la aceeași adresa.
Pe aceasta ultima suprafața de teren reclamantul a edificat in anul 1976 o construcție casa de locuit, ce formează obiectul acestui litigiu, fără a deține autorizație de construcție, având o suprafața de aproximativ 40 mp si este compus din trei camere, baie, bucătărie, pentru care a fost impus fiscal, începând cu anul 1980, in prezent achitând un impozit de 110 lei.
D. fiind faptul ca nu deține asupra acestui imobil un titlu de proprietate și ca acesta a fost edificat cu materialele proprii, pe terenul proprietate personală, apreciază că se impune admiterea prezentei acțiuni, in sensul constatării dreptului său de proprietate exclusivă asupra imobilului construcție in baza accesiunii imobiliare artificiale, conform art.577 Noul Cod Civil, conform căruia "construcțiile, plantațiile si orice ale lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite in continuare lucrări, devin proprietarului acelui imobil daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel" operand astfel o prezumție in favoarea proprietarului imobilului, conform art.579 cod civil " orice lucrare este prezumata a fi făcuta de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa si ca este a sa pana la proba contrara ".
Acțiunea a fost întemeiată în drept: art.111 Cod proc. civila, rap . la art.577, 579 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri.
Legal citată, pârâta M. S.-I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea acțiunii, pârâta a arătat că prin semnarea tranzacției încheiate între părți – Sentința civila nr. 673/22.06.2007 - a renunțat in favoarea reclamantului la cota de 1/6 parte din imobilul teren liber de construcții situat in S., Calea București, nr. 39 jud. Prahova, urmând ca reclamantul sa-i achite in termen de o luna o sultă in sumă de 4.545 lei, obligație pe care nu și-a îndeplinit - o. La data încheierii tranzacției, imobilul teren pe care reclamantul susține ca are o construcție din anul 1976 era liber de construcții.
Pe calea cererii reconvenționale a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 4545 lei, cu titlu de sultă – conform tranzacției, suma care sa fie majorată, indexată cu rata inflației și dobânda legală, de la data încheierii tranzacției și până la data plății.
De asemenea, pârâta a arătat că reclamantul nu a făcut dovada proprietății terenului, astfel ca titlul cu care acesta considera ca este proprietarul terenului este viciat, cu atât mai mult cu cat acesta a cunoscut aceste vicii, in sensul neîndeplinirii unei obligații de plata dispusa de tranzacția încheiata si de instanța de judecata.
La data de 05.11.2012 pârâtul M. A. a comunicat prin fax o cerere prin care arată că este de acord cu admiterea acțiunii.
Tot la data de 5 noiembrie 2012 pârâta M. S. I. a depus la dosar supliment la întâmpinare și acțiune reconvențională, considerând că acțiunea înaintata de reclamantul M. C. este neîntemeiata .
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că obiectul tranzacției din cuprinsul sentinței civile nr. 673/22.06.2007 pronunțata de Judecătoria S. in dosarul nr._ îl constituie sistarea stării de indiviziune si partajarea următoarelor imobile: imobilul sistat in orașul B. . zona in jud. Prahova compus din teren intravilan liber de construcții, in suprafața de 968 mp din acte si 843 mp. din măsurători cadastrale, aparținând proprietarilor: M. C., M. A., M. S. lonana, M. A., M. N./M. G., și terenul intravilan liber de construcții în suprafața de 124 mp situat in orașul S., ..39, jud. Prahova, imobil deținut in cote parți de: M. Gh, C. (reclamantul) in calitate de proprietar cu cota de 2/3 (4/6) din imobil; M. A. in calitate de proprietar cu o cota de 1/6 din imobil si M. S. I. (parata), in calitate de proprietar cu o cota de 1/6 din imobil.
Conținutul tranzacției a fost sistarea stării de indiviziune in care se aflau părțile si partajarea imobilelor, astfel ca de la pârâtă, M. Gh. C. a primit in deplina proprietate si liniștita posesie cota de 1/6 parte din terenul intravilan liber de construcții in suprafața de 124 mp din imobilul situat in orașul S., Calea București, nr. 39, jud. Prahova, urmând ca in termen de o luna sa achite cu titlu de sulta suma de 4.545 lei (conform Tranzacției depusa in instanță la termenul din 22.06.2012 de către părțile semnatare).
Astfel, pârâta a renunțat in favoarea reclamantului prin semnarea tranzacției la cota de 1/6 parte din imobilul teren liber de construcții situat în S., Calea București, nr.39, jud. Prahova, urmând ca reclamantul sa-i achite in termen de o luna o sulta in suma de 4545 lei.
Pârâta mai arată că prin cererea introductiva reclamantul arată că pe aceasta suprafața de teren a edificat in anul 1976, o construcție de locuit ce formează obiectul litigiului, fără a deține autorizație de construcție si că acest imobil are o suprafața de aproximativ 40 mp. compus din 3 camere, baie, bucătărie, pentru care plătește impozit din anul 1980.
S-a arătat de către pârâtă că de la data încheierii tranzacției imobilul teren pe care reclamantul susține ca are o construcție din anul 1979 era liber de construcții, astfel ca nu înțelege susținerea acestuia privind existenta construcției si impozitul plătit pe construcție cu atât mai mult cu cât aceasta nu este înscrisă in cartea funciara, astfel ca nu înțelege ce apare in evidentele fiscale.
Astfel pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, deoarece acesta nu si-a îndeplinit fata de ea, obligația asumata prin semnarea tranzacției, referitoare la plata sultei de 4545 lei și nu sunt îndeplinite condițiile legale privind accesiunea imobiliara artificiala, deoarece reclamantul nu a făcut dovada proprietății terenului, astfel ca titlul cu care aceasta considera ca este proprietarul terenului este viciat, cu atât mai mult cu cat acesta a cunoscut aceste vicii.
De asemenea, pârâta a mai arătat că situația prezentata de reclamant in cererea de chemare in judecata în sensul că este singurul moștenitor al părinților lui M. M. și M. I., nu corespunde cu realitatea, reclamantul nu a arătat in cererea formulata ca pe terenul-imobil in suprafața de 254 mp sunt edificate 2 construcții și a încercat de mai multe ori sa o excludă de la moștenirea dobândita după tatăl său M. I..
La data de 8 noiembrie 2012 reclamantul a formulat precizare a acțiunii introductive prin care a solicitat - pentru reglementarea cadrului procesual pasiv - judecarea în contradictoriu în calitate de pârâți și cu Orașul S. prin Primar și C. local S., solicitând introducerea acestora în cauza dedusă judecății.
La termenul de judecată din 8 noiembrie 2013 instanța a luat act de precizarea reclamantului și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a Orașului S. prin Primar și a Consiliului local S..
Legal citați, pârâții Orașul S. prin Primar și C. local S., au formulat la data de 3 decembrie 2012 întâmpinare la acțiunea reclamantului, precizând că la dosarul fiscal al imobilului situat in S., Calea București nr. 39 se afla următoarele documente, care pledează in favoarea admisibilității acțiunii: cererea nr. 2144/16-04-1980, prin care reclamantul solicita impunerea casei de locuit construita pe terenul dobândit prin moștenire de la părinții săi, procesul verbal întocmit la data de 22-04-1980, de impunere fiscala pentru o construcție din cărămida edificata in anul 1977, procesul verbal întocmit la data de 03-06-1981, de impunere fiscala pentru construcție in suprafața de 35 m.p. edificata in anul 1977 si construcție in suprafața de 38 m.p. edificata in anul 1980, cu mențiunea "fara autorizație", certificat de atestare fiscala nr. F25578/04.10.1910, din care rezulta ca si la acea data, M. C. figura înscris in evidentele fiscale ale primăriei S. cu construcția in suprafața construita de 73 m.p.
În dovedirea întâmpinării pârâții au anexat înscrisurile menționate.
La termenul de judecată din 31 ianuarie 2013 instanța a încuviințat reclamantului probele cu înscrisuri, testimonială cu 2 martori și expertiză construcții, precum și pârâților Orașul S. prin primar și C. L. S. proba cu înscrisuri.
De asemenea, instanța a apreciat oportună administrarea probei cu interogatoriile pârâților persoane fizice și a desemnat expert constructor pe d-na expert Dubuleac L. pentru efectuarea expertizei de specialitate.
La data de 06.03.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcții.
La termenul de judecată din 14 martie 2013 au fost audiați martorii propuși de reclamant, G. A. și O. Jean, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar, iar reclamantul a depus la dosar interogatoriile pârâților persoane fizice.
La data de 18 aprilie 2013 reclamantul a formulat o noua precizare a acțiunii introductive prin care a solicitat a i se constata dobândirea unui drept de proprietate în baza accesiunii imobiliare artificiale.
În motivarea precizării reclamantul a arătat că o parte din imobil este construita pe suprafața de 130 m.p. indiviz din 200 m.p., atribuiți prin sentința civilă nr. 141/15.02.2007 pronunțată de Judecătoria S. in dosarul civil nr.702/2006, conform variantei a Il-a din raportul de expertiza topo, respectiv punctele 6,7,8,9,4,5,6, plan de situație nr.2, iar o parte din construcție este amplasata pe suprafața de 124 m.p. atribuiți tot lui, prin sentința civila nr.673 din 22.06.2007 (dosar civil 179/2007) conform tranzacției partilor.
Astfel, întreg imobilul este amplasat pe o suprafața de aproximativ 254 m.p.
Reclamantul mai arată că, deși in certificatul de moștenitor nr.745/1976, la masa succesorala este menționat terenul in suprafața de 200 m.p. situat in S., ..39, în realitate suprafața este de 324 m.p., asa cum reiese din documentația cadastrala si care de altfel figurează si in evidentele Biroului de Carte Funciara Prahova.
În dovedirea precizării reclamantul a depus un set de înscrisuri, respectiv: raport de expertiză N. N. efectuat în dosarul nr.702/2006, schițe de plan, tranzacția încheiată în dosarul nr._, plan de amplasament.
Prin sentința civilă nr. 568/13.06.2013 instanța a respins - ca neîntemeiată – acțiunea civila precizată formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâții M. S.-I., M. A., ORAȘUL S. PRIN PRIMAR și C. L. S. și a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâta M. S. I..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, prin Sentinta civila nr. 673/22.06.2007 a Judecătoriei S. – definitiva si irevocabila a fost soluționata acțiunea de partaj succesoral formulata de reclamantul M. Ghe. C. in contradictoriu cu pârâții M. S. I., M. A., M. Ghe. G., M. Ghe. N. si M. N. A. - luându-se act de tranzacția încheiata între părți si atribuindu-se reclamantului terenul in suprafața de 124 mp situat în or. S., Calea București, nr. 39, jud. Prahova, cu obligarea acestuia la plata – in termen de o luna - către parata M. S. I. a sultei in valoare de 4.545 lei.
Prin Sentința civila nr. 141/15.02.2007 a Judecătoriei S. – definitiva si irevocabila - a fost admisa in parte acțiunea civila de partaj succesoral formulata de reclamanta M. S. I. in contradictoriu cu pârâții M. A. si M. C. si cu intervenientul P. I. A. si s-a dispus partajarea imobilului bun succesoral teren in suprafața de 200 mp și casa edificata pe acesta – imobil situat in or. S., Calea București, nr. 39, jud. Prahova. Lui M. C. i-a revenit terenul in suprafața de 130 mp – liber de construcții, delimitat de simbolurile 6,7,8,9,4,5,6 in schița de plan întocmita de expert N. N., lui M. A. i-au revenit terenul in suprafața de 70 mp si construcția C1, iar lui M. S. I. sulta in valoare de 8.268 lei.
Prin cele doua hotărâri judecătorești sus - menționate, reclamantului M. C. i s-a atribuit in proprietate așadar, o suprafața totala de 254 mp teren ( 124 mp+130 mp) situat in or. S., Calea București, nr. 39, jud. Prahova – teren pe care reclamantul pretinde ca a edificat construcția care face obiectul prezentei acțiuni in constatare ( casa identificata prin raportul de expertiza ing. Dubuleac L. - dreptul de proprietate asupra acesteia fiind dobândit prin accesiune imobiliara.
Deși in certificatul de moștenitor nr.745/1976, la masa succesorala rămasă de pe urma defunctei M. M. ( mama sa) este menționat terenul in suprafața de 200 m.p. situat in S., ..39, în realitate suprafața este mai mare si anume de 324 m.p., așa cum reiese din documentația cadastrala si care de altfel figurează si in evidentele Biroului de Carte Funciara Prahova. În aceste condiții, rezulta ca reclamantul nu a făcut dovada dreptului sau de proprietate pentru suprafața de 124 mp, identificata la măsurătoarea cadastrala, ca fiind existenta in plus fata de cea din act.
Potrivit disp. art. 58 din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil: în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
Raportând aceste prevederi legale la speța de față s-a constatat că legea în vigoare la data începerii lucrării ( respectiv în anul 1976, astfel cum sustine reclamantul ) este vechiul Cod civil ; astfel, potrivit disp. art. 489 din vechiul Cod civil: proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui, iar potrivit art. 492 Cod civil: orice construcție, plantație, sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
Raportând aceste prevederi legale la speța de fata se constata ca reclamantul nu a făcut dovada ca este proprietarul întregului teren de 324 mp astfel cum a fost identificat la măsurătoarea cadastrala (anume nu a dovedit dreptul de proprietate pentru suprafața de 124 mp găsita în plus fata de cea din acte) si nici nu s-a făcut dovada ca respectiva construcție care face obiectul prezentei acțiuni si care a fost identificata de către expert Dubuleac L. s-ar situa in integralitate pe porțiunea de teren de 254 mp pentru care justifica dreptul de proprietate (potrivit Sentințelor civile nr.673/22.06.2007 si 141/15.02.2007 ale Judecătoriei S.).
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse s-a apreciat acțiunea civila de fata, astfel cum a fost precizata, ca fiind neîntemeiata, urmând a fi respinsa ca atare.
Cât privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă M. S. I. - prin care aceasta a solicitat obligarea reclamantului-pârât M. C. la plata sumei de 4.545 lei, cu titlu de sultă – conform tranzacției încheiate in dosarul nr._, sumă care sa fie majorată, indexată cu rata inflației și dobânda legală, de la data încheierii tranzacției și până la data plății - instanța a constatat că cererea este inadmisibilă - fiind respinsă ca atare - întrucât suma solicitată drept sultă, a fost deja acordată prin Sentința civilă nr. 673/22.06.2007, neputându-se constitui mai multe titluri executorii pentru aceeași sumă; pe de altă parte, parata-reclamantă avea posibilitatea punerii in executare silită a Sentinței sus-menționate si in cadrul acestei proceduri să ceară indexarea cu rata inflației precum si dobânda legală pentru suma de 4.545 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat recurentul că, deși în considerentele sentinței atacate instanța de fond face referire la cele două hotărâri judecătorești prin care a dobândit și justificat dreptul de proprietate în integralitate pentru terenul de 254 mp., pe care a ridicat imobilul, aceasta totuși a apreciat în mod absolut eronat că nu ar fi făcut dovada dreptului său de proprietate pentru cei 124 mp. pe care i-a dobândit conform sentinței civile nr.673/22.06.2007 a Judecătoriei S., definitivă și irevocabilă.
Astfel, a susținut recurentul că, așa cum s-a precizat în considerentele hotărârii atacate, în certificatul de moștenitor nr.745/1976, la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei M. M. (mama reclamantului) este menționat terenul de 200 mp. situat în orașul S., ..39, județul Prahova, la măsurătoarea cadastrală a reieșit o suprafață mai mare de 324 mp.; identificat prin măsurătoarea cadastrală și care figurează în evidențele Biroului de carte funciară Prahova, ca urmare a faptului că am nivelat suprafața curții.
În continuare, a arătat recurentul că, din motivarea cererii și din probatoriile administrate, a rezultat în mod cert că imobilul care face obiectul prezentului litigiu este situat în integralitate pe cei 254 mp. pentru care recurentul a justificat dreptul de proprietate conform celor două sentințe invocate.
Având în vedere temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, în cadrul probelor administrate la instanța de fond, nu se impunea efectuarea și a unei expertize de specialitate topografie, care să statueze că într-adevăr imobilul se situează în integralitate pe cei 254 mp. pentru care se justifică dreptul său de proprietate, față de motivarea și considerentele sentinței atacate, a apreciat recurentul că se impune cu prisosință suplimentarea probelor cu o expertiză de specialitate topometrică, care să stabilească în mod cert că într-adevăr imobilul este situat pe acest teren de 254 mp.
De asemenea, a menționat recurentul că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu a justificat dreptul său de proprietate pentru cei 124 mp. în condițiile în care această suprafață la care face referire instanța în considerentele sentinței atacate, ca fiind nedovedită (si pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată), nu este suprafața identificată la măsurătoare cadastrală, ca fiind în plus față de cea din certificatul de moștenitor, ci este suprafața de teren pe care recurentul a dobândit-o prin sentința civilă nr.673/22.06.2007, conform tranzacției părților, fiind evident așadar că avem de-a face cu interpretarea eronată a probatoriilor de către instanța de fond.
Recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate - cu trimiterea spre rejudecare instanței de fond pentru suplimentarea probatoriului.
În drept, a invocat disp. art.304 pct.7,8 și art.3041 Cod proc.civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin Serviciul Registratură, la data de 13.11.2013 intimata M. S. I. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat intimata că a renunțat în favoarea reclamantului M. C., prin semnarea tranzacției, la cota de 1/6 din imobilul – teren liber de construcții situat în S., Calea București, nr. 39, județul Prahova, urmând ca recurentul să–i achite în termen de o lună sulta în sumă de 4545 lei, sumă ce nu a fost achitată.
În continuare, a arătat că la data încheierii tranzacției imobilul teren pe care recurentul susține că are o construcție din anul 1979 era liber de construcții și nici nu era înscris în cartea funciară.
În continuare, a susținut intimata că recurentul nu a făcut dovada că este proprietarul întregului teren de 324 mp, astfel cum a fost identificat la măsurătoarea cadastrală, respectiv nu a dovedit dreptul de proprietate pentru suprafața de 124 mp găsită în plus față de cea din cate, și nici nu a făcut dovada că respectiva construcție care face obiectul acțiunii s-ar situa în integralitate pe porțiunea de teren de 254 mp pentru care justifică dreptul de proprietate.
Mai mult decât atât, a menționat intimata că, la data de 06.03.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat de expert Dubuleac L., iar recurentul avea posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la acesta conform art. 212 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, recurentul fiind asistat pe tot parcursul procesului de un avocat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurentul-reclamant a criticat sentința instanței de fond, apreciind că aceasta i-a respins, în mod greșit, acțiunea formulată, cu motivarea că nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra întregului teren deținut în suprafață de 324 mp și că nu s-a făcut dovada că imobilul edificat de recurentul-reclamant s-ar situa, în integralitate, pe porțiunea de teren de 254 mp, pentru care justifică dreptul de proprietate.
Astfel, din considerentele sentinței recurate, tribunalul constată că instanța de fond, deși a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile prevederile legale privind accesiunea imobiliară, invocată de recurentul-reclamant, a respins acțiunea formulată de acesta numai pe considerentul că acesta nu ar fi făcut dovada că imobilul construcție ce face obiectul cererii de accesiune imobiliară s-ar afla în integralitate pe porțiunea de teren de 254 mp, pentru care recurentul justifică dreptul de proprietate, potrivit sentințelor civile nr. 673/22.06.2007 și nr. 141/15.02.2007 ale Judecătoriei S..
S-a constatat, astfel, că, în afară de această suprafață justificată prin titlurile de proprietate menționate, recurentul-reclamant mai stăpânește o diferență de 124 mp în plus față de cea din acte, acesta stăpânind, în fapt, o suprafață de 324 mp, astfel cum reiese din documentația cadastrală și cum, de altfel, figurează și în evidențele Biroului de Carte Funciară Prahova.
Or, față de motivarea instanței de fond, în sensul nedovedirii faptului că, construcția edificată de reclamant s-ar situa în integralitate pe porțiunea de tern de 254 mp, pentru care justifică cu acte dreptul de proprietate, tribunalul apreciază că instanța de fond trebuia să pună în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriului pentru a lămuri acest aspect, lucru care se putea face prin întocmirea unei expertize în specialitatea topografie, care să identifice porțiunea de teren pentru care recurentul deține acte, precum și să stabilească amplasamentul construcției în raport de modalitatea de deținere a acestui teren.
De altfel, acesta reprezintă și principalul motiv de recurs formulat de recurentul-reclamant și principala cerere a acestuia față de unicul considerent, prin care instanța de fond a justificat, practic, respingerea acțiunii, în condițiile în care, în cauză, celelalte probatorii administrate, respectiv cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială și expertiză în specialitatea construcții, erau de natură a lămuri celelalte aspect privind condițiile dobândirii dreptului de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale, mai puțin situația de fapt a amplasării concrete a construcției pe porțiunea pentru care recurentul justifică dreptul de proprietate prin titluri de proprietate.
Având în vedere considerentele arătate, tribunalul constată necesitatea administrării în cauză a probei cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, care să identifice terenul deținut de recurentul-reclamant în raport de sentința civilă nr. 673/22.06.2002 (124 mp), de sentința civilă nr. 141/15.02.2007 (130 mp), ambele pronunțate de Judecătoria S., precum și să se identifice terenul deținut în plus de recurent și să se stabilească amplasamentul construcției edificate, pe schiță de plan, precizându-se pe care porțiune ori porțiuni de teren se află edificată aceasta.
Cum proba arătată nu poate fi administrată în faza procesuală a recursului, având în vedere prevederile art. 305 Cod procedură civilă, tribunalul, constatând fondate motivele de recurs formulate, urmează ca, în temeiul art. 312 raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, să admită recursul declarat de recurentul-reclamant M. C. împotriva sentinței civile nr. 568/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria S., să caseze sentința atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria S., conform considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant M. C., domiciliat în S., Calea București, nr. 39, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 568/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. S. I., domiciliată în Cluj-N., ., jud. Cluj, M. A., domiciliat în Cluj-N., ., ., ORAȘUL S., PRIN PRIMAR, și C. L. S., ambii cu sediul în S., .. 47, jud. Prahova.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria S., conform considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
Președinte, Judecători,
M. C. A. P.-A. A. Ș. O. C.
Fiind în concediu de odihnă,
Semnează președintele instanței
Grefier,
N. L. E.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red.M.C.A./Tehnored. B.A.
3 ex/01.07.2014
Dosar fond nr._ – Judecătoria S.
j.f. R. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1470/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1367/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
