Pensie întreţinere. Decizia nr. 1361/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1361/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 4656/281/2012
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.1361 | |
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013 | |
Președinte: | G. M. |
Judecători: | M. C. |
M. N. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât M. R. C., cu domiciliul în Ploiești, .. 3, jud. Prahova și cu reședința în Italia, ..3, . civile nr. 417/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - reclamantă O. C. cu domiciliul în Ploiești, ., . și C. L. PLOIEȘTI - AUTORITATEA TUTELARĂ, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul pune în discuție excepția nemotivării recursului în termenul procedural, și rămâne în pronunțare atât asupra excepției, cât și a fondului recursului.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta O. C. a chemat în judecată pe pârâtul M. R. C. și Autoritatea Tutelară C. L. Ploiești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 3502/09.04.2008 în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești, în favoarea minorilor M. I. și M. Ș., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin sentința civilă nr. 3502/09.04.2008, instanța i-a încredințat spre creștere și educare minorii M. I., născută la data de 31.07.1999 și M. Ș., născut la data de 14.03.2001 și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere raportat la venitul minim pe economie, în cuantum de 80 de lei lunar pentru fiecare dintre minori.
Reclamanta precizează că pârâtul lucrează de mai mulți ani cu contract de muncă în Italia, obținând venituri net superioare celor la care a fost stabilită pensia de întreținere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 402, art. 529, art. 531 și art. 533 din Codul Civil.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 3502/09.04.2008 a Judecătoriei Ploiești.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță la niciun termen de judecată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.417/14.01.2013, instanța a admis acțiunea, a dispus majorarea pensiei de întreținere lunară la plata căreia a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr.3502/09.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ în favoarea minorilor M. I. și M. Ș. de la 80 lei lunar pentru fiecare minor la 33% din veniturile nete lunare ale pârâtului, câte 16,5% în favoarea fiecărui minor, de la data introducerii cererii, 07.02.2012 și până la majoratul minorilor, a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul la plata sumei de 170 lei, reprezentând cheltuieli traducător.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Sentința Civilă nr. 3502/9.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 160 lei lunar, câte 80 lei lunar pentru fiecare minor, în favoarea minorilor M. I., născută la data de 31.07.1999 și M. Ș., născut la data de 14.03.2001, începând cu data de 08.01.2007 și până la majoratul minorilor.
Conform art. 516 alin.1 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, instanța de fond a reținut în cuprinsul hotărârii că obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 529 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
De asemenea, prima instanță a reținut că în momentul în care întreținerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul nu mai are alți copii minori în întreținere, că nu a formulat vreo apărare în acest sens, că este angajat al Avizoo Savignano Sul Rubicone SNC, societate comercială din Italia, de la care obține în medie venituri nete de 990 Euro lunar, conform adeverinței de venituri depusă la dosarul cauzei de către angajator și tradusă de către reclamantă.
S-a reținut că potrivit art.530 alin. 3 Cod Civil, pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere și drept urmare, odată cu creșterea în vârstă a celor doi minori, se impun cheltuieli din ce în ce mai mari pentru educația acestora, pentru activitățile extrașcolare pe care aceștia le desfășoară, motiv pentru care a dispus majorarea pensiei de întreținere lunare la plata căreia a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 3502/09.04.2008 în favoarea minorilor M. I., născută la data de 31.07.1999 și M. Ș., născut la data de 14.03.2001, de la 80 lei lunar pentru fiecare minor, la 33% din veniturile nete lunare ale pârâtului, câte 16,5% în favoarea fiecărui minor, de la data introducerii cererii, 07.02.2012, și până la majoratul minorilor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a admis-o în parte, a obligat pârâtul, în temeiul art.274 C.p.c. la plata sumei de 170 lei, reprezentând cheltuieli traducător, a respins cererea de obligare a acestuia la plata onorariului apărător,ca neîntemeiată, întrucât nu există identitate între avocatul reclamantei din prezentul dosar și avocatul care a emis chitanța depusă în dosar.
În ceea ce privește solicitarea avocatului reclamantei de a dispune înființarea popririi pe veniturile pârâtului din Italia, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 39 alin. 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, competența teritorială în ceea ce privește executarea hotărârilor dintr-un stat membru al Uniunii Europene este determinată de domiciliul părții împotriva căreia se solicită executarea sau de locul de executare. Prin urmare, procedura de executare a prezentei hotărâri s-a stabilit în conformitate cu dreptul intern al statului în care se va face executarea, în speță Italia.
Împotriva sentinței civile nr. 417/14.01.2013, a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța a analizat eronat materialul probator administrat în cauză, dispunând obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere majorată în cuantum de 33% din veniturile sale nete lunare.
Totodată, recurentul a precizat că va depune motivele de recurs printr-un memoriu separat, până la primul termen de judecată stabilit de instanța de control judiciar.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat conform dispozițiilor art.306 alin.1 C.pr.civ. nulitatea absolută a cererii de recurs întrucât nu a fost motivat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală, a hotărârii recurate.
În fapt, intimata precizează că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 08.02.2013, iar recurentul a declarat recurs în data de 08.03.2013, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește modul în care instanța de fond a analizat în mod eronat materialul probator administrat în cauză, dispunând astfel obligarea sa la plata unei pensii de întreținere majorată în cuantum de 33% din veniturile nete realizate de acesta.
Intimata menționează că în conformitate cu adeverința depusă la dosar de către angajator și tradusă, reiese faptul că recurentul este angajat la societatea S.C. Avizoo Savignano Sul Rubicone SNC de la care obține în prezent venituri nete de 990 euro/lună, în medie, venituri nete superioare celor la care a fost stabilită pensia de întreținere prin sentința civilă nr. 3502/09.04.2008 (minimum pe economie), aceasta reieșind și din documentul emis de Ministerul de Justiție Italian nr._/2012 din 14.12.2013.
Având în vedere că recurentul a motivat că nu are continuitate la locul de muncă, intimata consideră că instanța de fond a luat o decizie corectă în ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere sub forma unui procent și nu a unei sume fixe, precizând astfel că acesta are posibilitatea să plătească pensia în funcție de veniturile realizate în lunile respective.
Totodată, în vederea obținerii pensiei de întreținere, intimata susține că a solicitat judecătoriei să dispună emiterea unei ordonanțe de înființare a popririi asupra veniturilor realizate de către recurentul – pârât și că, în urma acestei ordonanțe, eliberate în data de 27.02.2013, tradusă și trimisă de intimată societății angajatoare din Italia, aceasta din urmă a luat măsuri pentru efectuarea plății pensiei de întreținere a minorilor M. I. și M. Ș. începând cu luna februarie 2013.
Intimata arată că din argumentele recurentului referitoare la chitanțele Western Union (unele plăți) nu reiese în mod clar că acestea au fost destinate în mod exclusiv ca pensie de întreținere, aceasta considerându-le la momentul respectiv, că fiind sume restante la pensia de întreținere, sume trimise minorilor cu anumite ocazii (zile de naștere, perioadele în care minorii trebuiau să-și petreacă vacanțele alături de recurentul – pârât, perioade ce au fost solicitate și anulate din diverse motive de acesta), iar pe altele ca fiind sume în avans la plata pensiei de întreținere, neștiind data următoarei depuneri.
Susține intimata că din ultimul mandat poștal trimis de recurentul – pârât în data de 21.08.2012, reiese în mod clar că sumele depuse prin Western Union nu au fost trimise exclusiv pentru pensia de întreținere a minorilor.
Față de cele expuse, intimata solicită instanței anularea recursului, în cazul în care nu se dă curs excepției invocate, iar pe fond, respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.115 – 118 C.pr.civ.
În dovedirea celor susținute intimata a depus în copii la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adresa nr.9/P/BIRP/17.01.2013 emisă de Judecătoria Ploiești, Ordonanța pronunțată de aceeași instanță în Camera de Consiliu în ședința din data de 14.01.2013, două extrase de cont (Detalii operațiuni) emanând de la B.R.D. Groupe Societe Generale, Cupon mandat poștal, traducerea din limba italiană referitoare la locul de muncă și veniturile realizate de recurentul – pârât emisă în data de 29.08.2012 de E. s.s. Longiano, adresa nr._/2012 din 14.01.2013 eliberată de Direcția de D. Internațional și Cooperare Judiciară.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Cât privește excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimată, instanța o va respinge ca neîntemeiată constatând că prin cererea de recurs depusă la 08.03.2013 recurentul a precizat că înțelege să critice sentința civilă nr.417/14.01.2013 din prisma analizei eronate a probatoriului administrat care a condus la obligarea sa la plata unei pensii de întreținere majorate la cuantumul de 33% din venitul său net lunar. Astfel recurentul a indicat ca motiv de recurs analiza eronată a probelor, iar faptul că a precizat că va depune motive de recurs printr-un memoriu separat( pe care nu l-a mai depus ulterior) nu este de natură a conduce la concluzia că recursul este nemotivat.
Cât privește fondul recursului, așa cum am arătat, recurentul a înțeles să critice sentința fondului în sensul că s-ar fi analizat eronat probatoriul administrat.
Critica este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Astfel, instanța fondului a apreciat corect întreg materialul probator al cauzei, pe care l-a coroborat cu dispozițiile legale aplicabile, reținând corect că prin sentința civilă nr.3502/9.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 160 lei lunar, câte 80 lei lunar pentru fiecare minor, în favoarea minorilor M. I., născută la data de 31.07.1999 și M. Ș., născut la data de 14.03.2001, începând cu data de 08.01.2007 și până la majoratul minorilor, pensie stabilită la venitul minim pe economie, în raport de veniturile pârâtului de la acea dată.
De asemenea, corect s-a reținut, că pârâtul nu mai are alți copii minori în întreținere, că nu a formulat vreo apărare în acest sens, că este angajat al Avizoo Savignano Sul Rubicone SNC, societate comercială din Italia, de la care obține în medie venituri nete de 990 Euro lunar, conform adeverinței de venituri depusă la dosarul cauzei de către angajator și tradusă de către reclamantă, respectiv că a intervenit o schimbare atât în veniturile pârâtului cât și în ceea ce privesc nevoile minorilor.
Corect s-a reținut aplicabilitatea prevederilor art.530 alin. 3 Cod Civil, potrivit cărora pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere și s-a dispus majorarea pensiei de întreținere lunare de la 80 lei lunar pentru fiecare minor, la 33% din veniturile nete lunare ale pârâtului, câte 16,5% în favoarea fiecărui minor, de la data introducerii cererii, 07.02.2012, și până la majoratul minorilor.
Ca atare, tribunalul constatând că probele au fost corect analizate și coroborate cu dispozițiile legale în materia obligației de întreținere, în temeiul art.312 C.pr.civ. va respinge recursul, declarat de recurentul - pârât M. R. C. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Respinge recursul, declarat de recurentul - pârât M. R. C., cu domiciliul în Ploiești, .. 3, jud. Prahova și cu reședința în Italia, ..3, . civile nr. 417/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - reclamantă O. C. cu domiciliul în Ploiești, ., ., jud. Prahova și C. L. PLOIEȘTI - AUTORITATEA TUTELARĂ, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | |
G. M. | M. C. | M. N. | |
Grefier, | |||
E. M. | |||
Operator date cu caracter personal 5595 | |||
Red./tehnored./MG. | |||
2 ex./03.12.2013 | |||
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești | |||
j.f. D. D. C. | |||
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1532/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
