Pensie întreţinere. Decizia nr. 1532/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1532/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 38599/281/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1532
Ședința publică din data de 21 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - N. C.
- C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „pensie întreținere”, declarat de recurentul - pârât C. I., domiciliat în Ploiești, . M., ., ., împotriva sentinței civile nr._/ 14.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. I. E. - prin curator P. V., domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova și Autoritatea Tutelară C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, județ Prahova.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât C. I. personal și intimata – reclamantă reprezentată de avocat N. G., lipsind autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că prin serviciul registratură, recurentul – pârât a depus la dosar un set de înscrisuri, după care,
Apărătorul intimatei – reclamante, avocat N. G., depune la dosar împuternicire avocațială.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-pârât C. I., având cuvântul, arată că a depus la dosar avizele poștale din care rezultă faptul că a achitat pensiile de întreținere pentru copiii, inclusiv contribuția de 10% și, solicită restituirea tuturor sumelor de bani achitate în plus de la 10%, întreținerea fiind mai mare. Precizează că păstrează legături personale cu minora, astfel că, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în sensul de a nu mai plăti pensia de întreținere pentru minoră, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și, depune la dosar dovezi că se ocupă de creșterea și îngrijirea minorei.
Apărătorul intimatei – reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând faptul că acțiunea vizează alte obligații ale recurentului – pârât. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.11.2012 sub număr de dosar_, reclamanta C. I. E. prin curator P. V., în contradictoriu cu paratul C. I., a solicitat obligarea paratului sa achite numitei C. I. E. in vârsta de 22 ani, încadrata in grad de handicap grav, permanent, pensie de întreținere raportat la veniturile obținute de acesta.
În fapt, reclamanta și-a motivat cererea precizând ca prin sentința civila nr. 8788/01.09.1999 pronunțata de judecătoria Ploiești in dosarul nr._, rămasa definitiva si irevocabila la data de 26.04.2000 prin decizia nr. 1565 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, in dosarul nr. 2953/2000 i-au fost încredințate spre creștere si educare minorele I. E. si M. A., iar paratul C. I. a fost obligat sa plătească pentru fiecare minoră o pensie de întreținere de 1/6 din venitul net realizat, pana la majoratul acestora. A mai precizat ca la data de 11.05.2008 numita C. I. E. a devenit majora, insa datorita afecțiunilor grave pe care le are așa cum rezulta de certificatul de încadrare in grad de handicap nr. 4525/07.05.2008, aceasta nu se poate întreține din munca sa, astfel incit nu poate obține venituri pentru acoperirea necesitaților zilnice, iar venitul lunar asigurat de stat pentru persoanele cu handicap este insuficient.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 529 C. Civ.
Au fost anexate cererii, în copie: actul de identitate al numitei P. Viroica, al reclamantei C. I. E., certificatul de încadrare in grad de handicap nr. 4525/07.05.2008, sentinta civila nr. 8788/01.09.1999 pronunțata de judecătoria Ploiești in dosarul nr._, rămasa definitiva si irevocabila la data de 26.04.2000 prin decizia nr. 1565 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești in dosarul nr. 2953/2000, certificat de naștere al reclamantei C. I. E. si al numitei C. M. A..
Paratul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiată, arătând că reclamanta obține indemnizație de handicap în cuantum de 293 lei lunar, la care se adaugă și alte facilități acordate de lege. A mai arătat reclamantul că nu dorește să plătească pensie de întreținere pentru ca aceasta să fie folosită de fost sa soție și de fosta sa soacră, precum și faptul că, după încetarea obligației sale de a plăti pensie de întreținere în baza sentinței civile nr. 8788/01.09.1999, a continuat să plătească fiicei sale pensie încă 4 ani, plătind și după introducerea prezentei acțiuni.
În sprijinul întâmpinării, petentul a depus adeverință de la angajator, adeverință de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, precum și copii de pe mandate poștale.
În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1532/21.11.2013 Judecătoria Ploiesti a admis în parte acțiunea având ca obiect pensie de întreținere, a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei C. I.-E., născută la data de 11.05.1990, în cuantum de 10% din veniturile sale nete lunare, începând cu data de 01.02.2013, și până la încetarea stării de nevoie a reclamantei și a fost admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta C. I.-E., majoră, născută la data de 14.05.1990, este fiica pârâtului C. I., conform certificatului de naștere depus la fila 16 dolsar, și este încadrată în grad de handicap grav permanent, conform certificatului de încadrare în grad de handicap – fila 5.
S-a mai reținut că potrivit art. 524 C.Civ., are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale, iar conform art. 516 alin. 1 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.
Totodată, potrivit art. 529 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabilește până la o pătrime din câstigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
În raport de prevederile legale menționate, prima instanța a reținut că, în cauză, reclamanta nu se află în continuarea studiilor, starea de sănătate a acesteia nefiind de natură a-i permite să urmeze cursurile unei facultăți sau unei alte forme de învățământ – în aceste condiții, constatând că reclamanta nu se află în situația prevăzută de art. 499 alin. 3 Cod Civil, care să îi confere dreptul legal la o pensie de întreținere și după împlinirea majoratului, până la vârsta de 26 ani, dacă se află în continuarea studiilor.
Pe de altă parte, în situația în care descendentul major nu se află în continuarea studiilor, el poate solicita obligarea părintelui său la pensie de întreținere în condițiile dreptului comun, făcând proba stării de nevoie în care se află.
Astfel, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, a reieșit că reclamanta obține o indemnizație pentru handicap grav în cuantum de 202 lunar și un buget complementar de 91 lei lunar, deci un total de 293 lei lunar (adeverință – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – fila 31).
Pe de altă parte, instanța a reținut că pârâtul este în prezent angajat la S.C. Michelin Romania S.A., obținând în ultimele 6 venituri nete într-un cuantum mediu de 1450,66 lei (adeverință venituri – fila 23) – reținând totodată că potrivit art. 530 alin.3 Cod Civil, pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
Instanța de fond a reținut, de asemenea, că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri din care rezultă faptul că pârâtul a achitat pensie de întreținere în favoarea fiicei sale, în mod benevol, până în luna ianuarie 2013 inclusiv (adeverință angajator – fila 30, ordine de plată – filele 32-36). În aceste condiții, instanța de fond respingând susținerile reclamantei, prin apărător, în sensul că pârâtul nu a achitat pensie de întreținere acesteia, după introducerea acțiunii – apreciindu-se că faptul că sumele au fost achitate în contul celeilalte fiice ale sale majore, C. M. nu conduce la concluzia că întreaga sumă achitată lunar era destinată exclusiv acesteia, din întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultând faptul că pârâtul a achitat pensie de întreținere și pentru reclamanta din cauză.
Instanța de fond a reținut așadar că reclamanta a făcut dovada stării de nevoie în care se află, indemnizația de handicap în cuantum de 293 lei lunar neputând fi considerată suficientă pentru întreținerea unei persoane cu handicap grav, fiind astfel necesară stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina persoanelor obligate în acest sens, potrivit legii.
În aceste condiții, prin raportare la nevoile reclamantei, care este încadrată în grad de handicap grav și nu poate obține singură venituri și la mijloacele pârâtului, prima instanță a considerat că stabilirea unei pensii de întreținere în cuantum de 10% din veniturile nete lunare ale pârâtului este oportună pentru a asigura cheltuielile necesare pentru întreținerea reclamantei.
Prin urmare, în temeiul art. 516 și urm. Cod Civil, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul C. I. la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei C. I.-E., născută la data de 11.05.1990, în cuantum de 10% din veniturile sale nete lunare, începând cu data de 01.02.2013, și până la încetarea stării de nevoie a reclamantei.
Totodată, în temeiul art. 274 C.p.c., având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții prin admiterea, în parte, a pretențiilor reclamantei, instanța de fond a admis în parte capătul de cerere privind obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată și l-a obligat pe acesta, în mod proporțional, la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat (chitanță – fila 59).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul pârât C. I., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală .
În motivarea recursului, a arătat că este tatal lui C. I. E., care este încadrată într-un grad de handicap conform certificatului nr. 4525/2008, aceasta beneficiind de suma de 293 lei de la Direcția Generală der Asistență Socială și Protecția Copilului și 610 lei datp de C. L. al municipiului Ploiești – deci o sumă totală de 903 lei .
Recurentul a solicitat ca, odată cu judecarea recursului, să nu mai fie obligat să plătească 10% din venituri, deoarece el personal s-a îngrijit și se va îngriji de copilul său, dorind ca această sumă să o folosească el însuși pentru binele fiicei sale, nu să “sponsorizeze” bolile fostei soții și ale mamei acesteia, care nu-și îndeplinesc în totalitate obligațiile de asistent personal.
A mai arătat recurentul că dorește să-i fie acordată lui calitatea de curator pentru fiica sa și nu dorește să plătească cheltuieli de judecată, întrucât știe că are dreptate, iar fosta soție putea să-și formuleze cererile și fără avocat.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 04.09.2012.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală – cu cheltuieli de judecată.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Tribunalul examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Recurentul-pârât a formulat recurs, solicitând a nu mai fi obligat la plata pensiei de întreținere pentru fiica sa majora aflată în stare de nevoie, întrucât dorește să se ocupe personal de îngrijirea acesteia.
Având în vedere prevederile legale care reglementează obligația de întreținere, în mod corect reținute de instanța de fond, tribunalul constată că aceasta a stabilit în mod corect în sarcina recurentului-pârât plata unei pensii lunare de întreținere pentru fiica sa majoră aflată în stare de nevoie, conform înscrisurilor medicale depuse la dosar - având în vedere că aceasta a fost încredințată, în perioada minorității, spre creștere și educare mamei sale, intimata-reclamantă, iar după majorat, aceasta din urmă a fost numită curator pentru C. I. E. – recurentul, în calitate de tată având la rândul său responsabilitatea și obligația legală de a contribui în mod corespunzător la întreținerea fiicei sale.
În ce privește dorința recurentului de a fi numit curator pentru fiica sa, aceasta nu poate face obiectul prezentei cauzei, ci eventual al unei cereri de chemare în judecată formulată pe cale separată – iar în această situație, neputând să se ocupe personal, “în natură” de întreținerea fiicei sale, în mod corect în sarcina sa s-a stcbilit obligația de întreținere,, astfel cum a fost dispusă, în mod corect, de către instanța de fond.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a făcut dovada, cu actele noi depuse în recurs, că s-a ocupat benevol de întreținerea fiicei sale atât înainte, cât și ulterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât, având în vedere facturile de expediere prin mandat poștal a sumelor aferente întreținerii acesteia pe lunile octombrie - iunie inclusiv, tribunalul va aprecia că se impune obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere începând cu data pronunțării sentinței recurate, respectiv începând cu data de 14.06.2013 și nu începând cu data de 1.02.2013, astfel cum a dispus instanța de fond.
Având în vedere deci considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurentul - pârât C. I., împotriva sentinței civile nr._/14.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga recurentul-pârât la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei, începând cu data pronunțării sentinței (14.06.2013) în loc de 01.02.2013 – menținând în rest dispozițiile sentinței.
Totodată, având în vedere soluția de admitere a recursului și de modificare în parte a sentinței recurate, în temeiul art. 274 c.pr.civ., tribunalul va respinge cererea intimatei de acordare cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul având ca obiect „pensie întreținere”, declarat de recurentul - pârât C. I., domiciliat în Ploiești, . M., ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/ 14.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. I. E. - prin curator P. V., domiciliată în Ploiești, .. 4, ., . și Autoritatea Tutelară C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, județ Prahova.
Modifică
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. M. NiIneta C. C. A. M.
Fiind în C.O., semnează
Președintele Tribunalului
GREFIER
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.A.M/tehnored. C.A.M.
Ex.3/01.07.2014
d.f._ Judecatoria Ploiesti
j.f.D. D. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1361/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 503/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
