Pensie întreţinere. Decizia nr. 1645/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1645/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1587/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1645
Ședința publică din data de 12 decembrie 2013
PREȘEDINTE- M. C.
JUDECĂTORI- M. N.
- G. M.
GREFIER- E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă N. M., asistată de N. A. M., în calitate de mamă, domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4472/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât N. T. N., domiciliat în PA GULF PO BOX23281, Doha, QATAR, FAWAD AL THANI BUILDING, First Floor, Cring Road și cu domiciliul procesual ales la sediul C.. de Av. T. E. L. în Ploiești, .. 3, ., ., jud. Prahova și autoritatea tutelară C. L. Ploiești – Serviciul Autoritate Tutelară cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.15 lit.c din Legea nr.146/1997.
La apelul nominal făcut în ședința publică la orele 13,00 a răspuns intimatul - pârât N. T. N. reprezentat de avocat T. E. L., lipsă fiind recurenta – reclamantă N. M. și C. L. Ploiești – Serviciul Autoritate Tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, note de susțineri formulate de recurenta - reclamantă, precum și o cerere formulată de apărătorul recurentei - reclamante, avocat R. I. prin care solicită lăsarea cauzei la ultima strigare, după care,
Tribunalul învederează părților că prezenta cauză a fost lăsată la ultima strigare pentru a da posibilitate apărătorului recurentei - reclamante să se prezinte în instanță și este în imposibil să fie lăsată până la sfârșitul ședinței în condițiile în care ședința de judecată are un caracter mixt, vizând apeluri și recursuri.
Apărătorul intimatului - pârât având cuvântul arată că nu mai are alte cererii de formulat.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului - pârât având cuvântul în dezbateri solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Recurenta - reclamantă a criticat sentința pentru faptul că instanța de fond nu a acordat pensia de întreținere în cuantum de 2.500 QAR lunar, însă intimatul pârât este obligat la un procent de 25% din veniturile sale lunare, respectiv din 5.000 QAR, așa cum rezultă din adeverința eliberată de societatea angajatoare, astfel că trebuia să-i plătească 1250 QAR lunar. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv că nu s-a făcut dovada achitării lunare a sumei aferente procentului de 25% din veniturile realizate, la dosarul cauzei există înscrisuri prin care se face dovada achitării. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /13.01.2012 la Judecătoria Ploiești, reclamanta N. M., asistată de către N. A. M., în calitate de mamă, a chemat în judecată pe pârâtul N. T. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile realizate de către pârât în favoarea reclamantei minore N. M. născută la 07.11.1997, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la 07.11.1997, în timpul căsătoriei mamei sale cu pârâtul, însă în luna decembrie 2011, în urma unor neînțelegeri dintre părinții sai, pârâtul a refuzat să contribuie la întreținerea minorei.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr.4472/ 12.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului și a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere lunare de 25% din venitul net lunar realizat de către acesta în favoarea minorei N. M., ns. la data de 07.11.1997 începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul minorei, fiind respinsă cererea pârâtului cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor de stare civilă existente la dosar, părțile s-au căsătorit la data de 26.11.1994, căsătorie în timpul căreia s-a născut la data de 07.11.1997 minora N. M. aflată în întreținerea mamei sale, însă, pârâtul obține venituri, fiind salariat la o societate în Qatar, încasând un salariu de bază lunar de 5000 QAR, astfel încât la stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorei se ține seama de disp. art.499 și urm cod civil modificat, de nevoile minorei, vârsta acesteia, de achitarea în mod voluntar, succesiv de către pârât a unor sume de bani în favoarea minorei, motiv pentru care a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei de 25% lunar din venitul net lunar al acestuia începând cu data de 12.03.2013, data pronunțării sentinței și până la majoratul minorei.
În baza disp. at.276 cod pr. civilă au fost compensate cheltuielile de judecată, impunându-se respingerea cererii pârâtului privind compensarea unor asemenea cheltuieli care nu au fost solicitate, în realitate, de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligării pârâtului la plata unei pensii de întreținere de la data formulării acțiunii - 13.01.2012 în cuantum de 35.ooo riali QAR și în continuare ¼ din venitul net lunar al pârâtului începând cu data de 13.03.2013, motivându-se că actele existente la dosar atestă efectuarea unor plăți pentru anumite perioade de timp, fără să ateste cuantumul real al sumei datorate de către pârât de 35.000 riali QAR, adică câte 2500 riali QAR lunar, fiind depus la dosar înscrisul de la fila 72 după rămânerea în pronunțare, imposibil să fie luat în considerare atât timp cât nu a fost pus în discuția părților cu respectarea principiului contradictorialității și că acest înscris nu atestă achitarea debitului de 35.000 riali QAR pentru perioada 13.01._13, sumă care rezultă din conținutul adeverinței de salariu al pârâtului în raport de venitul net lunar al acestuia de 10.000 riali, din care ¼ reprezintă cei 2500 riali QAR lunar.
În continuare, reclamanta a arătat că eronat nu s-a ținut seama de sentința civilă nr._/2012 privind desfacerea căsătoriei între părți în baza căreia nu s-a soluționat cererea privind pensia de întreținere, devenind incidente disp. art.402, 532 cod civil modificat, care instituie obligația privind plata pensiei de întreținere, inclusiv pentru o perioadă anterioară introducerii acțiunii în raport de culpa debitorului și că pârâtul are obligația nu numai de a contribui la cheltuielile de creștere educare a copilului, ci și de a plăti pensie de întreținere, sumele achitate fiind o parte din contribuția acestuia la întreținerea minorei, având un caracter modic.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 21.05.2013.
La data de 17.06.2013, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului în condițiile în care în mod corect s-a reținut situația de fapt și a fost admisă, în parte, acțiunea dispunându-se obligarea sa la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei începând cu data pronunțării sentinței, ținându-se seama că și-a îndeplinit obligația, achitând lunar 1250 riali QAR în raport de veniturile pe care le încasează.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform extraselor de cont existente la dosar, pârâtul a achitat în favoarea minorei N. M. în perioada 11.06._13 diferite sume de bani variind între 1110,06 QAR și 1475,08 QAR, respectiv 927,55 QAR, reprezentând echivalentul sumelor de 250 USD sau 400 USD.
În baza actelor de stare civilă existente la dosar, sentinței civile nr._/15.10.2012 a Judecătoriei Ploiești, certificatelor depuse la dosar, adeverinței nr.3/04.01.2012, contractului de muncă din data de 01.01.2012, deciziei de angajare din 04.07.2011, declarației nr.379/20.04.2012, părțile s-au căsătorit la data de 26.11.1994, căsătorie în timpul căreia s-a născut la data de 07.11.1997 minora N. M., căsătorie desfăcută la data de 15.10.2012, ocazie cu care s-a stabilit locuința minorei la mamă, urmând ca autoritatea părintească să revină în comun ambilor părinți, însă pârâtul, de profesie inginer mecanic, este salariat la o societate din Qatar, încasând inițial 15.000 QAR lunar la 04.07.2011, după care i s-a stabilit un salariu total lunar de 10.000 riali Qatar, acesta încasând efectiv pe ultimele 6 luni un salariu de bază lunar de 5000 QAR, aspect confirmat la data de 19.01.2013 de către societatea la care lucrează pârâtul, acesta achitând în perioada 20.04._12 diferite sume de bani în favoarea minorei variind între 1.110,06 QAR și 1.475,08 QAR.
Disp. art. 499, art.527- 530 alin. 3 C.civ. modificat, stipulează că părinții au obligația să îl întrețină pe copilul minor, pe cel devenit major, dacă acesta din urmă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, fără însă a se depăși vârsta de 26 de ani, întreținerea care se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net, pentru doi copii, o treime și pentru trei sau mai mulți copii, la jumătate din venituri, inclusiv în cotă procentuală, iar la stabilirea întreținerii se ține seama de nevoia celui care o cere, de mijloacele celui care urmează să o plătească, condiții care pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că părțile s-au căsătorit la data de 26.11.1994, căsătorie desfăcută în urma divorțului acestora în baza sentinței civile nr.-_/15.10.2012 a Judecătoriei Ploiești și în timpul căreia s-a născut la data de 07.11.1997 minora N. M. care în urma despărțirii în fapt a soților și divorțului acestora a rămas în întreținerea mamei sale, stabilindu-i-se locuința în domiciliul acesteia, urmând ca ambii părinți să exercite autoritatea părintească cu privire la copil, astfel încât pârâtul a achitat în perioada 20.04._13 diferite sume de bani în favoarea minorei, reprezentând contribuția acestuia la întreținerea copilului, sume variind între 300 USD și 400 USD lunar, inclusiv suma de 2000 lei la data de 20.04.2012, predată efectiv reclamantei, pârâtul încasând pe ultimele 6 luni în raport de data 19.01.2013, data emiterii adeverinței intitulată certificat de către societatea la care este salariat, suma de 5000 QAR lunar.
Ca atare, atât timp cât pârâtul este tatăl minorei N. M., minoră aflată în întreținerea mamei sale, începând cu data despărțirii în fapt a soților, iar pârâtul a achitat în favoarea minorei în perioada aprilie 2012 - septembrie 2013, în raport de venitul net lunar pe care l-a încasat de 5000 QAR lunar, diferite sume de bani variind între 1110 QAR și 1475 QAR lunar, înseamnă că în realitate pârâtul a contribuit la creșterea și educarea minorei, la întreținerea acesteia, constând în plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei numai în perioada sus menționată, în raport de veniturile nete încasate, de nevoile minorei, acesta datorând pensie de întreținere și în raport de data punerii sale în întârziere prin formularea acțiunii, adică de la 13.01.2012 și până la data de 31.03.2012, perioadă în care pârâtul nu a făcut dovada unei contribuții la creșterea minorei, achitării unor sume de bani cu titlu de pensie în favoarea acesteia.
Apărările pârâtului conform cărora a prestat întreținere minorei constând în plata unor sume de bani, datorând pensie de întreținere numai de la data pronunțării sentinței, respectiv 12.03.2013, nu pot fi avute în vedere întrucât în realitate toate probele administrate în cauză atestă îndeplinirea obligației de către pârât constând în prestarea unei întreținere în favoarea minorei, numai începând cu luna aprilie 2012 și nicidecum anterior acestei date, fiind pus în întârziere de la data formulării acțiunii - 13.01.2012, mai ales că pârâtul are obligația, în calitate de debitor, față de propriul copil să facă dovada executării unei asemenea obligații constând în plata lunară a unor sume de bani în raport de veniturile încasate, dovezi inexistente pentru perioada ianuarie - martie 2012, perioadă pentru care pârâtul datorează pensie de întreținere în favoarea minorei.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei de 25% din venitul net lunar al acestuia începând cu data pronunțării sentinței, respectiv 12.03.2013 fără să se țină seama că în realitate pârâtul datorează pensie de întreținere în baza disp. art.499 și urm. cod civil modificat și pentru perioada ianuarie-martie 2012 în raport de data formulării acțiunii, de modalitatea în care acesta a înțeles să-și îndeplinească o asemenea obligație începând cu luna aprilie 2012 și până în prezent.
Susținerile reclamantei în sensul că actele existente la dosar atestă efectuarea unor plăți pentru anumite perioade de timp, fără să ateste cuantumul sumei datorate de către pârât de 35.000 riali QAR, adică câte 2500 riali QAR lunar, fiind depus la dosar înscrisul de la fila 72 după rămânerea în pronunțare, nefiind pus în discuția părților, cu respectarea principiului contradictorialității, nu pot fi avute în vedere deoarece, în realitate, toate actele existente la dosar demonstrează prin însăși natura lor achitarea în favoarea minorei de către pârât a unor sume de bani cu titlu de pensie de întreținere variind între 400 sau 200 USD lunar, sume calculate în raport de veniturile încasate de către pârât în diferite perioade de timp, respectiv aprilie 2012- septembrie 2013, instanța de fond având obligația să țină seama de toate actele depuse de părți la dosar, indiferent de momentul depunerii acestora, fiind în interesul copilului să fie analizate, dezbătute aceste acte, iar certificatele existente la dosar atestă încasarea de către pârât a unor venituri de 5000 QAR lunar pe ultimele 6 luni anterior pronunțării sentinței, adică iulie 2012-decembrie 2012 și nicidecum suma de 10.000 riali QAR, sumă neîncasată efectiv de către pârât în condițiile în care suma prevăzută efectiv în contractul de muncă al pârâtului este de 5000 riali QAR lunar, aspect care se coroborează cu certificatele existente la dosar emise de către societatea la care este angajat pârâtul, la data de 19.01.2013.
Afirmațiile reclamantei conform cărora înscrisurile depuse la dosar nu atestă achitarea debitului de 35.000 riali QAR pentru perioada 13.01._13, sumă care rezultă din conținutul adeverinței de salariu al pârâtului în raport de venitul net lunar al acestuia de 10.000 riali, din care ¼ reprezintă cei 2500 riali QAR lunar și că eronat nu s-a ținut seama de sentința civilă nr._/2012 în baza căreia nu s-a soluționat cererea privind pensia de întreținere, nu au relevanță în cauză întrucât actele depuse la dosar atestă prin însăși natura lor modalitatea de îndeplinire a obligației de către pârât constând în asigurarea unei întrețineri minorei începând cu luna aprilie 2012, pârâtul încasând lunar o sumă de 5000 riali și nicidecum de 1000 riali, achitând sumele în favoarea minorei în raport de venitul net încasat de 5000 riali, iar în realitate la stabilirea perioadei în care pârâtul datorează pensie de întreținere, s-a ținut seama de existența sentinței sus menționată, stabilindu-se cu ocazia soluționării recursului, în raport de data formulării acțiunii că pârâtul are obligația să achite pensia de întreținere în favoarea minorei și pentru perioada 13.01._12.
Motivele invocate de către reclamantă potrivit cărora în baza disp. art.402, 532 cod civil modificat, pârâtul are obligația privind plata pensiei de întreținere inclusiv pentru o perioadă anterioară introducerii acțiunii în raport de culpa sa, obligație constând nu numai contribuția la cheltuielile de creștere, educare ale copilului, ci și la plata efectivă a pensiei de întreținere, sumele achitate având un caracter modic, sunt întemeiate deoarece, în realitate în baza dispozițiilor sus menționate pârâtul are obligația să achite pensia de întreținere pentru perioada ianuarie - martie 2012, ținându-se cont de data formulării acțiunii, dată care a marcat punerea în întârziere a pârâtului, în calitate de debitor în ceea ce privește plata pensiei de întreținere, pensie care însă se raportează nu numai la nevoile minorei, ci și la cuantumul veniturilor nete încasate lunar de către pârât.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art.304 pct. 8-9 cod pr. civilă și ținând seama de disp. art.3041 cod pr. civilă, în baza disp. art.312 alin.1, 2, 3 cod pr. civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâtul în baza disp. art.499 și urm. cod civil modificat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei N. M. născută la 07.11.1997 și pentru perioada 13.01._12, urmând să fie menținute în rest dispozițiile sentinței în ceea ce privește plata pensiei de întreținere începând și cu data de 12.03.2013 deoarece, în realitate, pârâtul datorează pensie de întreținere și pentru perioada 13.01._12, ținându-se cont de data introducerii acțiunii, cu excepția perioadei aprilie 2012 și până la data pronunțării sentinței 12.03.2013, perioadă în care pârâtul a prestat întreținere minorei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă N. M. asistată de către mama sa N. A. M., domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4472/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât N. T. N., domiciliat în PA GULF PO BOX23281, Doha, QATAR, FAWAD AL THANI BUILDING, First Floor, Cring Road și cu domiciliul procesual ales la sediul C.. de Av. T. E. L. în Ploiești, .. 3, ., ., jud. Prahova și autoritatea tutelară C. L. Ploiești – Serviciul Autoritate Tutelară cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei N. M. născută la 07.11.1997 și pentru perioada 13.01._12.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. M. N. G. M.
GREFIER,
E. M.
operator date cu caracter personal 5595
red. MC/ tehnored. MC
3 ex/30.03.2014
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. D. A. E.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 250/2013.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 738/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
