Pretenţii. Sentința nr. 22/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 24037/281/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 477
Ședința publică din data de 21 Martie 2013
PREȘEDINTE: I. C.
Judecător: M. B.
Judecător: M. C.
Grefier: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. M. - ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.11.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G. V. - sector 4, București, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat P. O. M. și intimatul reclamant prezent și asistat de avocat Ciovină V. conform delegațiilor aflate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului depune la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 165 lei si timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Intimatul prin apărător având cuvântul arată că se numește G. V. și nu G. V., și se legitimează cu C.I. ..T. nr._, cu domiciliul mai sus indicat.
Tribunalul comunică un exemplar al întâmpinării depusă la data de 07.03.2013 recurentului prin apărător și ia act că recurentul a timbrat.
Apărătorul recurentului având cuvântul solicită admiterea probei cu înscrisuri.
Apărătorul intimatului arată că nu se opune admiterii probei cu înscrisuri, solicitată de recurent.
Tribunalul, în baza art. 305 C.pr.civ. admite proba cu înscrisuri solicitată de recurentul pârât.
Părțile pe rând arată că nu au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului având cuvântul solicită admiterea recursului și a cererii reconvenționale.
Arată totodată că reclamantul a vrut să monteze pe teren o poartă, lucru ce a produs o stare conflictuală între părți, recurentul avea acord pentru montarea porții, lucru ce ar fi îngrădit dreptul accesului la proprietate.
La instanța de fond a formulat o cerere reconvențională.
Mai susține apărătorul recurentului că agresiunile reciproce au fost dovedite cu faptele pentru care s-a început urmărirea penală.
Instanța de fond în mod greșit a administrat tot probatoriul dedus judecății deoarece a admis doar cererea reclamantului și a respins cererea reconvențională.
La instanța de fond s-a invocat provocarea dar nu s-a dovedit că există această provocare.
Arată că . proprietatea reclamantului iar intimatul nu avea nici un drept să se pronunțe cu privire la montarea porții.
Apărătorul intimatului având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată.
Susține că față de încăierarea dintre părți, la data de 03.03.2012, recurentul l-a lovit pe intimat cu furca, iar conform ordonanței dată de parchet s-a considerat că nu există pericol social și s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ.
Mai arată că recurentul și-a recunoscut vina în cadrul urmăririi penale iar în cadrul procesului civil și-a schimbat atitudinea.
Cuantumul despăgubirilor este rezonabil .
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față,
La data de 24.10.2011 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâtul M. M., prin care s-a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care pârâtul l-a cauzat prin fapta sa culpabila reclamantului din care 500 lei daune materiale si 2500 lei daune morale, cu cheltuieli de judecata.
Reclamantul arată că la data de 3.04.2011, reclamantul s-a prezentat impreuna cu un vecin, la terenul varului sau pentru a monta o poarta de acces auto pe terenul varului sau, a fost agresat de pârât, care a venit cu o furca cu care l-a lovit, lovind de asemenea si poarta pe care o monta. In acest timp persoana care il insotea pe reclamant a fugit.
Reclamantul mai arata ca a chemat politia ce a intocmit dosarul penal si s-a prezentat si la medical legist eliberandu-se certificatul medico-legal, stabilind ca acesta are nevoie de 6-7 zile de ingrijiri medicale.
Prin ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a paratului sub aspectul savarsirii infractiunii de lovire si violente, aplicandu-i-se amenda administrative de 300 lei.
Reclamantul întemeiază acțiunea pe disp art. 998; 999 cod.civ.
La dosarul cauzei s-a depus de către reclamant înscrisuri: fiele 6-10.
Legal citat pârâtul la termenul din 24.05.2012, a formulat intamnpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, invocand propria culpa a reclamantului, precizand ca paratul se afla in legitima aparare, aratand ca reclamantul se afla peterenul sau cand s-a produs ., precum si cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune pentru loviturile care i-au fost cauzate in data de 03.03.2011, avand in vedere ca reclamantul i-a produs o taietura la picior.
La termenul din 24.05.2012, instanța în baza disp.art.167 al.1 C.p.civ. a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriiile reciproce si testimoniala cu cate un martor, atât pentru reclamant cât și pentru pârât.
Prin Sentința civilă nr._ din 22.11.2012, Judecătoria Ploiesti a admis acțiunea formulată de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâtul M. M..
A obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând daune materiale si a sumei de 2.500 lei reprezentand daune morale.
A respins cererea reconventionala, ca neintemeiata.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 03.04.2011, reclamantul s-a prezentat impreuna cu un vecin, la terenul varului sau pentru a monta o poarta de acces auto pe terenul varului sau, a fost agresat de pârât, care a venit cu o furca cu care l-a lovit, lovind de asemenea si poarta pe care o monta. In acest timp persoana care il insotea pe reclamant a fugit.
Din cuprinsul Certificatului, medico-legal nr. A2/1032/04.03.2011, rezulta ca reclamantul prezenta zona echimozata –excoriata la antebratul stang 1/3 fata posterioara de 12/4-5 cm pe tond tumefiat, echimoza umar drept posterior de 8/6 cm zona echimotica excoriate dispusa vertical de 4/0,8-1cm cea din partea superioara si 15/1-1,5 cm cea din 1/3 medie, acuzand dureri post traumatice la nivelul capului, umarului drept, antebratului stang si gambei stangi. In urma controlului neurochirurgical fiind identificate excoriatii parietal drept, ij urma unei agresiuni vechi de 24 de ore, iar in urma consultului ortopedic au fost identificate contuzie forte umar drept, contuzie forte antebrat stang cu excuriatie, si excoriatii superficiale de 8 cm pe fata anterioara tibie stanga, cu recomandarile de tratament analgesic si antifiinflamator, lioton gel si repaosrelativ., cu concluzia ca puteau fi dobandite la data de 03.03.2011 prin lovire cu corp dur, in imprejurarile unei agresiuni, necesitand 6-7 zile de ingrijiri medicale.
Din cuprinsul dosarului penal nr. 3645/P/2011 instanta retine ca la data de 03.03.2011 reclamantul intentiona sa monteze o poarta de acces pe terenul lui G. P., cu acordul acestuia, scop in care dorea sa lege poarta de un stalp al numitului M. M., acesta intervenind si incepand scandalul, reclamantul aratand ca paratul l-a lovit cu furca in cap si peste mana, sens in care depunea certificatul medico-legal, iar paratul pretindea ca reclamantul a intrat peste el in curte, i-a smuls furca din mana si s-a lovit singur in acest moment, apoi l-a lovit pe parat peste picioare cu furca, martori nefiind identificati.
Prin Referatul initial s-a propus scoaterea de sub urmarire penala, ce nu a fost insusita de P. ce a dispus restituirea cauzei la postul de politie Salcia, in vederea continuarii cercetarilor, ulterior introcmindu-se alt referat cu propunere de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, avand in vedere ca fapta numitului M. M. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire, fapta prevazuta de art.180 alin.2 din codul penal, dar avand in vedere gradul redus de pericol social se impune aplicarea art. 10 ali.1 lit. b din codul de procedura penala, solutie ce a si fost confirmata prin Ordonanta nr. 3645/04.10.2012 si s-a dispus aplicarea amenzii in cuantum de 300 lei. Solutia in cauza nu a fost contestata de parat.
Instanta mai retine, din curprinsul raspunsului la interogatoriu al paratului, ca desi la intrebarile 4 si 5 arata ca nu a revenit cu o furca in mana si ca nu l-a lovit pe reclamant, ci reclamantul l-a lovit pe el, la intrebarea 6 arata ca “ne-am lovit reciproc si atunci s-a rupt furca”, iar la intrebarea 7 arata ca a avut o atitudine sincera in cursul urmaririi penale recunoscand fapta.
Instanta mai retine, ca desi paratul a invocat faptul ca a fost provocat si ca a fost lovit de catre reclamant, retine, ca in sprijinul declaratiei sale se afla marturia martorului audiat, Otelea C., care arata ca se afla la vreo 30 de metri de locul incidentului si ca a vazut dintr-un unghi obturat in parte de doua garduri de 1,5-2m si respectiv 1,70 m, ca reclamantul l-a lovit cu o bara de fier peste picior.
Instanta cu privire la acesta declaratie, mai retine ca desi martorul arata ca dupa incident a spus paratului ca a vazut incidental, desi s-au facut cercetari la politie in perioada 23.03._11, nu a fost indicat ca si martor de catre parat si nu a fost chemat la politie sau parchet sa dea vreo declaratie.
In aceste conditii, instanta retine ca declaratia martorului Otelea C. este nesincera si nu reflecta realitatea, atat in conditiile de desfasurare a altercatiei, cat si prin prisma faptului ca desi pretinde ca a vazut si a aratat paratului ca vrea sa se prezinte ca martor, nu a fost indicat de acesta la organelle de urmarire penala, iar insusi paratul nu a pretins initial ca a fost lovit de catre reclamant, iar pentru pretinsa lovitura cu o bara de fier nu a prezentat nicio dovada medicala, si vreun martor care sa fi vazut rana produsa.
Conform disp. art. 998-999 C. civ, care reglementeaza raspunderea civila delictuala :” Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.”.
Astfel, pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala a paratului, trebuie analizata indeplinirea cumulativa a celor patru conditii cerute de legiuitor, respectiv: prejudiciu, fapta ilicita, vinovatie si legatura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita.
Desi, in cauza, s-a facut dovada unui prejudiciu fizic precum si moral sub forma suferintelor fizice si psihice rezultate in urma agresiunii paratului, suferit de reclamant, s-a probat existenta faptei pretense, precum si legatura de cauzalitate intre fapta prejudiciabila si prejudiciu..
Potrivit doctrinei si jurisprudentei in materia raspunderii delictuale, culpa poate imbraca urmatoarele forme: dolul direct sau intentia directa, cand faptuitorul isi da seama de caracterul antisocial al faptei sale, prevede consecintele acesteia si urmareste ca ele sa se produca; dolul indirect sau intentia indirecta, cand faptuitorul isi da seama de caracterul antisocial al faptei sale, prevede consecintele acesteia si, cu toate ca nu urmareste, accepta posibilitatea producerii lor; imprudenta, cand faptuitorul isi da seama de caracterul antisocial al faptei sale, prevede consecintele acesteia, pe care nu le accepta, sperand, in mod usuratic, ca ele nu se vor produce si neglijenta, cand faptuitorul nu isi da seama de caracterul antisocial al faptei sale si nu prevede consecintele acesteia, desi trebuia si putea, in circumstantele date, sa le prevada.
In aceste conditii instanta va admite actiunea principala si va oblige pe pârât la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând daune materiale si a sumei de 2.500 lei reprezentand daune morale.
Cu privire la cererea reconventionala, instanta retine ca nu s-a facut dovada nici cu privire la existenta faptei pretense, sau daca paratul se face vinovat de producerea acestei fapte, sau a vreunui prejudiciu produs in urma pretinsei fapte.
Nefiind intrunite conditiile cerute imperativ de catre legiuitor prin disp. Art. 998-999 C. Civ, respectiv fapta ilicita, vinovatie si legatura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, nu poate fi antrenata nici raspunderea delictuala a reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, paratul-reclamant M. M. a formulat recurs prin care au solicitat modificarea in tot a sentintei recurate si pe fond respingerea actiunii precum si admiterea cererii reconventionale.
Instanta de fond inmod gresit a respins cererea de completare probatorii si a inlaturat ca nesincera depozitia martorului Otelea C., mai ales ca se corobora cu declaratia data in cursul urmaririi penale.
In acest sens, este si declaratia martorului D. S.. Situatia de fapt retinuta de instanta de fond nu contine si elementul provocator al actiunii intimatului-reclamant-parat.
Recurentul-parat nu este vinovat deoarece nu a facut decat sa se apere de loviturile primite de la reclamant. Considera ca culpa exclusiva a apartinut intimatului-reclamant
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozitiile art. 304 1 C.p.c..
Intimatul-reclamant-parat G. V. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Considera ca in mod intemeiat instanta de fond a respins ca neconcludenta cererea de completare a probatoriilor, si a inlaturat probatoriile care nu se coroborau.
Chiar atitudinea recurentului este contradictorie in raport cu pozitia avuta in cursul urmaririi penale.
Examinând actele și lucrările dosarului, în vederea soluționării recursului declarat în cauză, tribunalul reține următoarele:
In mod corect, instanta de fond a analizat daca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art.998-999 C.Civ.
In acelasi sens, s-au admis si administrat probatoriile utile stabilirii adevarului in cauza.
Ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei amenzi administrative, nu este autoritate de lucru judecat in sensul dispozitiilor art. 22 alin.1 C.pr.pen.
Ea constituie însă un mijloc de probă care fără a avea caracter absolut (în sensul că nu mai poate fi răsturnată prin administrarea probelor contrare), răstoarnă sarcina probei din sarcina reclamantului în cea a pârâtului, întrucât dă naștere unei prezumții simple de adevăr. La aprecierea puterii probatorii urmează a se ține seama și de faptul că pârâtul-reclamant nu a formulat plângere împotriva acestei ordonanțe prin care s-a stabilit în sarcina sa săvârșirea faptei de lovire și vinovăția, împrejurare care are valoarea unei achiesări la statuările cuprinse în acest act.
In acest sens probatoriile administrate-inscrisuri, interogatorii si martori-releva clar pozitia contradictorie a recurentului-parat-reclamant si caracterul nesincer al declaratiei martorului Otelea C..
Nu exista nici o dovada medicala care sa ateste vreo lovitura a intimatului-reclamant-parat cu furca sau bara de fier. Recurentul-parat nu a facut proba imprejurarilor invocate.
Latura subiectiva si obiectiva a faptei fiind cele stabilite in urmarirea penala, cererea reconventionala este neintemeiata.
Sustinerile recurentului sunt vadit nefondate.
Va respinge recursul ca nefondat si va obliga recurentul-parat la 500 lei cheltuieli de judecata catre intimatul-reclamant, reprezentand onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât M. M. - ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.11.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G. V. - sector 4, București, ., ., ., ca nefondat.
Obliga recurentul-parat la 500 lei cheltuieli de judecata catre intimatul-reclamant, reprezentand onorariu avocat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 21.03.2013.
Președinte, Judecator Judecator I. C. B. M. M. Circioiu
Grefier
M. M. C.
Red. BM
2ex./18.06.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1656/2013. Tribunalul PRAHOVA | Grăniţuire. Decizia nr. 412/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
