Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 218/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 13485/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.218
Ședința publică din data de 12.02.2014
PREȘEDINTE: A. G. H.
JUDECĂTORI: N. C.
C. A. M.
GREFIER: M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant S. V. domiciliat în Ploiești, Muzelor nr. 21A, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S. M. domiciliată în Ploiești, Muzelor nr. 21A, jud. Prahova și intimații - pârâții S.C. G. M. S.R.L.cu sediul în com. Blejoi, ., Cartier R. Vila 103, jud. Prahova, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, . - 16, jud. Prahova și N. I. A., domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata - pârâtă N. I. A., reprezentată de avocat S. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/4.12.2013 și timbrul judiciar în valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata - pârâtă S.C. G. M. S.R.L. a depus la doar, prin intermediul compartimentului registratură, o notă de ședință prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa, după care:
În timpul ședinței de judecată, recurentul a depus la dosar, prin intermediul compartimentului registratură, o notă de ședință.
Reprezentantul intimatei - pârâte N. I. A., având cuvântul, invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare, în baza disp. art.306 și art.302 C.pr.civ., având în vedere că, de la momentul la care a fost comunicată sentința recurată, respectiv 30.07.2013, recurentul - reclamant nu s-a conformat dispozițiilor legale de a motiva recursul.
Totodată, apreciază că, și în situația în care s-ar lua în considerare înscrisurile depuse la dosar, apreciază că, în baza art.304 și art.3041 C.pr.civ., recursul nu este motivat.
Astfel, în principal, solicită admiterea excepției nulității recursului, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului; cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2012, reclamanții S. V. și S. M. au chemat in judecată pe pârâții S.C. G. M. S.R.L., O. de C. și Publicitate Imobiliară Prahova și N. I. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a planurilor cadastrale ce însoțesc contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2322/12.09.2003 de N. Public F. M., iar în urma măsurătorilor, să se constate că suprafața cumpărată de reclamanți este de 176,80 mp., astfel cum rezultă din actul de partaj voluntar, urmând a se dispune efectuarea rectificărilor în Cartea Funciară.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, din anul 2003, sunt proprietarii unui teren în suprafață de 176,8 mp. (165 mp. din măsurători) situat în Ploiești, . A, cumpărând un întreg lot de teren (lotul 1) de la pârâta N. I. A., însă în actul de vânzare nu a fost specificată decât suprafața reieșită din măsurătorile efectuate pentru intabulare.
Precizează reclamanții că, în speță, contractul a fost însoțit de planurile cadastrale (care fac parte integrantă din contractul de vânzare - cumpărare) din care rezultă configurația, amplasamentul și dimensiunile terenului pe care au edificat o locuință încă nefinalizată, iar la acest moment, sunt în situația ca, nici suprafața de 165 mp. înscrisă în actul de proprietate, să nu se regăsească faptic în teren, întrucât, vecinii proprietari ai lotului 2 încearcă să realizeze o grănițuire cu reclamanții, alta decât cea din actul de partaj.
Vânzătoarea a dobândit terenul, prin moștenire, parte de la tatăl său - M. I., decedat la data de 09.12.1958, potrivit certificatului de moștenitor nr.139/ 1959 și, parte de la fratele său - M. Ș., decedat la data de 09.05.1985, potrivit certificatului de moștenitor nr.230/1992;
Potrivit actului de partaj voluntar aut. sub nr._/02.08.1993 și transcris la nr._ –_ -_ din 02.08.1993, vânzătoarea – pârâta N. I. A. a devenit proprietara exclusivă a lotului nr.1 în suprafața de 176,80 mp., lotul nr.2 compus din suprafața de teren de 97,70 mp. și încăperile notate în planul de situație cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 revenind reclamantei Ș. M., iar lotul nr.3 compus din teren din suprafața de 96,74 mp. curte, teren arabil în suprafață de 62,10 mp., precum și încăperile notate în planul de situație cu simbolurile 9, 10, 11, 12, 13 și 14 au revenit copartajantei M. M..
Suprafața totală de teren care a făcut obiectul actului de partaj a fost de 433,34 mp., precum și locuința ce se află pe acest teren notată pe planul de situație, cu simbolurile de la 1 la 14.
Reclamanții au mai învederat faptul că, se poate observa că terenul liber de construcții partajat, a fost în suprafață de 433,34 mp., terenul de sub construcții nefiind trecut în actul de partaj.
Ori, din certificatele de moștenitor a rezultat că bunul ce a fost ulterior partajat era în suprafață de 495 mp., precum și construcțiile situate pe acest teren, iar din planul de situație a rezultat că întreaga suprafața de teren construită este de 183,40 mp, iar suprafața de 433,34 mp este doar teren fără construcții.
Comparând certificatele de moștenitor, actul de partaj voluntar împreună cu planul de situație întocmit de C. V. în luna iulie 1991 (plan ce însoțește actul de partaj voluntar) a rezultat că întreaga suprafața ce a fost lotizată ulterior depășește cu mult actele de proprietate (certificate de moștenitor), existând un excedent de 121,74 mp. (totalul lotului inițial inclusiv construcții este de 616,74 mp.).
La data de 03.09.2003, s-a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare cu pârâta N. I. (pentru lotul nr.1) stabilind suprafața (176.80 mp.) și prețul vânzării (50.000.000 lei), potrivit actului olograf anexat, semnat și de doi martori, ulterior, la data de 12.09.2003, fiind perfectat actul de vânzare - cumpărare la notarul public.
Lotul fusese partajat, potrivit actului de partaj voluntar nr._/02.08. 1993 și transcris la nr._ –_ -_ din 02.08.1993, iar din planul de amplasament și delimitare, precum și din fișa corpului de proprietate întocmite de S.C. G. M. S.R.L. a rezultat că suprafața este de 165 mp. față de 176,80 mp. cât reieșea din actul de partaj, reclamanții arătând că aceste documente însoțesc contractul de vânzare - cumpărare al acestora.
Întrucât, se achitase un avans (potrivit antecontractului) care se pierdea dacă nu se semna actul de vânzare, în aceste condiții au finalizat vânzarea, prin semnarea actului în formă autentică, reclamanților nefiindu-le înaintate de către vânzătoare actele de proprietate (certificate de moștenitor, act de partaj, fișe cadastrale).
Precizează reclamanții că, din anul 2003 și până în anul 2006, au achitat impozitul pentru suprafața de 176 mp., iar din anul 2006, urmare a unor verificări ale documentației, s-a achitat doar pentru suprafața de 165 mp. rezultată din măsurători.
La momentul efectuării măsurătorilor, respectiv în anul 2003, reclamanții nu cunoșteau limitele de hotar, întrucât, nu au fost în posesia actelor de proprietate ale vânzătoarei, iar ulterior au constatat că există unele semne vechi de hotar nerespectate și, totodată, au intrat și în posesia actelor de proprietate, ceea ce le-a format convingerea că măsurătorile efectuate nu sunt reale.
Totodată, au învederat că poarta de fier existentă în teren este în proprietatea reclamanților încă de la cumpărarea imobilului, întrucât, cheile porții le-au fost înmânate de fosta proprietară care poate confirma acest lucru, iar la acest moment, vecina Ș. încearcă să revendice jumătate din terenul ocupat de poarta de fier, considerând că reclamanții încalcă limitele din actul de partaj.
În actul de partaj, lotul 1 avea o formă dreptunghiulară (aria = L x l = 10,40 x 17 = 176,8 mp.), iar la momentul cumpărării, din măsurătorile contestate de reclamanți, a rezultat că terenul are forma unui trapez, aria calculându-se astfel: (baza mare + baza mică) x înălțimea Y 2 = (16,97 +15 ) x 10.40 12 - 166,244 mp., putându-se observa că există doar din calcul o diferență de 1,244 mp., greșeală efectuată de firma care a efectuat schițele, respectiv S.C. G. M. S.R.L.
În ceea ce privește nulitatea absolută, reclamanții au arătat că aceasta este o sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, sancționând nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unor norme juridice imperative ce ocrotesc un interes general, obștesc.
Nulitatea absolută poate fi invocată, oricând, acțiunea în declararea nulității absolute fiind imprescriptibilă extinctiv și nu poate fi acoperită, în principiu, prin confirmare expresă sau tacită.
Referitor la nulitatea parțială, clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și care nu sunt considerate nescrise, atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esențiale sau dacă în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat.
Totodată, potrivit art.948 C.civ., condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta; consimțământul părților; un obiect determinat și licit; o cauză licită și morală.
Despre cauză, art.966 C.civ. (cod valabil la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare) prevede că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea niciun efect, iar potrivit art.1235 din Noul Cod Civil, cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.
În conformitate cu art.967 C.civ., convenția este valabilă, cu toate că, cauza nu este expresă și este prezumată până la dovada contrarie, art.968 C.civ. stipulând că, cauza este nelicită, când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Astfel, cauza (scopul) este obiectivul urmărit la încheierea actului juridic civil, este acel interes pe care autorul (părțile) actului juridic căuta să-l satisfacă și, pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) să existe, b) să fie reală, c) să fie licită și morală.
Cauza actului juridic civil constă în elementul obiectiv și elementul subiectiv.
Elementul obiectiv constă în scopul imediat, direct, numit și scopul obligației, iar elementul subiectiv constă în scopul mediat, numit și scopul actului juridic, fiind motivul determinant al încheierii actului juridic civil și se referă sau la însușirile unei prestații sau la calitățile unei persoane.
Deoarece cauza este o condiție esențială pentru validitatea unui act juridic fără de care acesta nu poate exista, inexistența cauzei trebuie sancționată cu nulitatea absolută.
Cauza falsă este strâns legată de eroare - viciu de consimțământ (cocontractantul crede în existența cauzei atunci când ea nu există), iar sancțiunea trebuie să fie, ca pentru orice viciu de consimțământ, nulitatea relativă a actului.
Actul juridic civil fondat pe o cauză ilicită nu poate avea niciun efect, sancțiunea fiind, deci, nulitatea absolută.
Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice și este imorală când este contrară bunelor moravuri și, pentru a stabili o cauză imorală este necesar de a depăși aparența obiectivă a scopului imediat și de a stabili motivul determinant (scopul mediat) al încheierii actului juridic.
Astfel, s-a convenit cu vânzătoarea, cumpărarea bunului imobil de 176,80 mp., adică întreg LOTUL 1, cum se și precizează în actul de vânzare, însă astăzi reclamanții sunt într-o situație delicată, în sensul că dreptul de proprietate al acestora este știrbit, copartajanta Ș. încercând, în mod abuziv, să efectueze o grănițuire între proprietățile acestora, prin diminuarea suprafeței de teren - proprietate a reclamanților.
În ceea ce privește obiectul, potrivit art.962 C.civ. „obiectul este acela la care părțile sau numai una din părți se obligă”, art.964 C.civ. statuând că „obligația trebuie să aibă ca obiect un lucru determinat, cel puțin în specia sa. Cantitatea obiectului poate fi necertă, de este posibilă determinarea sa”.
Referitor la acest aspect, se apreciază că obiectul vânzării a fost, încă de la început incert cu privire la întindere, însă a fost determinat, respectiv reclamanții au cumpărat întreg Lotul I din bunul partajat, considerând că acest bun trebuie să îl aibă în liniștită posesie, fără a le fi diminuat în continuare, fiind cumpărători de bună - credința.
În drept, reclamanții au invocat disp. art.109 – 112 C.pr.civ., art.962, art.966 – 968, art.907 – 915 C.civ.
Reclamanții au formulat cerere precizatoare prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a planurilor cadastrale care însoțesc contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.2322/12.09.2003.
În raport de susținerile reclamanților, pârâta N. I. A. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității sale procesuale pasive, a tardivității acțiunii, a lipsei de interes și a prescripției dreptului la acțiune., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr._/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta N. I. A. și respinsă cererea formulată de reclamanți ca fiind inadmisibilă, reținându-se, sub aspectul excepțiilor inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. de C., Geodezie și Cartografie Prahova, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei N. I. A., a tardivității cererii de chemare în judecată, a lipsei de interes și a prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare că, de vreme ce instanța a fost sesizată cu mai multe excepții de fond, ordinea de soluționare va fi determinată folosind criteriul efectelor pe care acestea tind să le realizeze.
Astfel, a apreciat prima instanță că prima excepție analizată trebuie să fie cea referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, pentru a se determina cadrul procesual în care vor fi cercetate celelalte excepții, în ipoteza respingerii sale.
Celelalte excepții urmează a fi apreciate în concret, prin raportare la acțiunea în constatare a cărei admisibilitate a fost stabilită în prealabil, în caz contrar fiind de prisos cercetarea lor.
Reclamanții S. V. și S. M., în contradictoriu cu pârâții S.C. G. M. S.R.L., O. de C. și Publicitate Imobiliară Prahova și N. I. A. au solicitat să se constate nulitatea absolută a planurilor cadastrale ce însoțesc contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2322/12. 09.2003 de N. Public F. M., să se constate, în urma măsurătorilor, că suprafața cumpărată este de 176,80 mp., astfel cum rezultă din actul de partaj voluntar și să se dispună efectuarea rectificărilor în Cartea Funciară.
Din anul 2003, reclamanții sunt proprietarii unui teren în suprafață de 165 mp. situat în Ploiești, . A, jud. Prahova, conform contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2322/12.09.2003 de N. Public F. M. și a schiței de plan întocmite de S.C. G. M. S.R.L. vizată de O.C.P.I. Prahova, semnată de părți și de notarul public, care face parte integrantă din contractul de vânzare - cumpărare.
Pe acest teren reclamanții au arătat că au edificat o locuință încă nefinalizată, iar la acest moment sunt în situația că suprafața de 165 mp. înscrisă în actul de proprietate nu se regăsește faptic în teren, întrucât, vecinii proprietari ai lotului 2 încearcă să realizeze o grănițuire cu reclamanții, alta decât cea din actul de partaj.
Vânzătoarea a dobândit terenul, prin moștenire parte de la tatăl său - M. I., decedat la data de 09.12.1958, potrivit certificatului de moștenitor nr.139/ 1959 și, parte de la fratele său - M. Ș., decedat la data de 09.05.1985, potrivit certificatului de moștenitor nr.230/1992.
Potrivit actului de partaj voluntar aut. sub nr._/02.08.1993 și transcris la nr._ –_ -_ din 02.08.1993, vânzătoarea – pârâtă N. I. A. a devenit proprietara exclusivă a lotului nr.1, în suprafață de 176,80 mp., lotul nr.2 compus din suprafața de teren de 97,70 mp. și încăperile notate în planul de situație cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 au revenit reclamantei - Ș. M., iar lotul nr.3 compus din teren în suprafață de 96,74 mp. curte, teren arabil în suprafață de 62,10 mp., precum și încăperile notate în planul de situație cu simbolurile 9, 10, 11, 12, 13 și 14 au revenit copartajantei M. M..
Instanța de fond a reținut că, în speță, reclamanții au susținut că suprafața totală de teren care a făcut obiectul actului de partaj a fost de 433,34 mp., precum și locuința ce se află pe acest teren notată pe planul de situație, cu simbolurile de la 1 la 14.
Deși, reclamanții au cumpărat terenul în suprafață de 165 mp., aceștia susțin că terenul liber de construcții, partajat anterior, a fost de 433,34 mp., terenul de sub construcții nefiind trecut în actul de partaj, recunoscând faptul că, din comparația certificatelor de moștenitor cu actul de partaj voluntar și cu planul de situație întocmit în luna iulie 1991 (plan ce însoțește actul de partaj voluntar), rezultă că întreaga suprafața ce a fost lotizată ulterior depășește cu mult actele de proprietate.
La data de 03.09.2003, s-a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare cu N. I. (pentru lotul nr.1) stabilind suprafața (176.80 mp.) și prețul vânzării (50.000.000 lei ), potrivit actului olograf semnat și de doi martori, ulterior, la data de 12.09.2003 fiind perfectat actul de vânzare cumpărare la notar, act din care face parte planul de amplasament și delimitare, precum și fișa corpului de proprietate întocmite de S.C. G. M. S.R.L. din care rezultă că suprafața este de 165 mp. și nu de 176,80 mp. cât reieșea din actul de partaj, documente ce fac parte integrantă din contractul de vânzare - cumpărare, semnat de toate părțile.
Toate susținerile reclamanților se referă la faptul că, dreptul de proprietate al acestora este știrbit, copartajanta Ș. încercând în mod abuziv să efectueze o grănițuire între proprietățile acestora, prin diminuarea suprafeței de teren proprietate a reclamanților.
Reclamanții apreciază că obiectul vânzării a fost, încă de la început incert cu privire la întindere, (deși, arată că a fost determinat, cumpărând întreg Lotul I din bunul partajat) și consideră că acest bun trebuie să îl aibă în liniștită posesie, fără a le fi diminuat în continuare din cauza erorilor existente în documentația cadastrală asociată contractului.
Așadar, instanța de fond a reținut că, în cauză, se prefigurează împrejurarea că reclamanții care depun înscrisuri care atestă că au dobândit în proprietate o anumită suprafață de teren, invocă nerespectarea dreptului lor de proprietate asupra imobilului cumpărat, însă solicită numai constatarea nulității absolute a documentației cadastrale care face parte integrantă din contractul de vânzare - cumpărare și constatarea, pe cale judecătorească, a întinderii suprafeței de teren pe care o stăpânesc în fapt.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit disp. art.111 C.pr.civ., acțiunile în constatare sunt acelea prin care reclamantul solicită instanței să constate existența unui drept al său împotriva pârâtului sau inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa, fără ca instanța să condamne la executarea unei prestații.
Rezultă, așadar, că acțiunea în constatare prezintă anumite particularități, și anume: pe calea acestei acțiuni se poate cere numai constatarea existenței sau neexistenței unui drept, nu și a unui fapt, hotărârea pronunțată neconstituind titlu executoriu și, potrivit art.111 Teza a – II - a C.pr.civ., acțiunea în constatare nu poate fi exercitată dacă se poate cere realizarea dreptului.
Prin urmare, acțiunea în constatare are un caracter subsidiar față de acțiunea în realizare prin intermediul căreia reclamantul, ce se pretinde titularul unui drept, solicită instanței să îl oblige pe pârât să-i respecte dreptul, în aprecierea caracterului subsidiar urmând a se avea în vedere că art.111 C.pr.civ. se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului.
În cauză, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a planurilor cadastrale ce însoțesc contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2322/12.09.2003 de N. Public F. M. și să se constate, în urma măsurătorilor, că suprafața cumpărată este de 176,80 mp., astfel cum rezultă din actul de partaj voluntar, iar nu de 165 mp. cât este înscris în contractul de vânzare - cumpărare menționat, precum și rectificarea în consecință a Cărții Funciare.
În această situație, a rezultat fără echivoc că reclamanții tind la realizarea unui drept al acestora, în sensul de a obliga pârâții să respecte dreptul de proprietate asupra imobilului proprietatea reclamanților în suprafața indicată în acțiune, astfel că, instanța a apreciat că, pentru valorificarea dreptului dedus judecații, aceștia au deschisă acțiunea în realizarea dreptului, respectiv acțiunea în revendicare.
Totodată, nulitatea (absolută sau relativă) sancționează actele juridice săvârșite cu încălcarea sau neobservarea normelor legale, iar actul juridic este o manifestare de voință a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice, săvârșită în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice civile, care pentru a fi valabil, trebuie să conțină elementele structurale prevăzute de art.948 C.civ.
În cauză, lucrările de cadastru nu îndeplinesc condițiile de existență ale unui act juridic civil pentru a putea fi sancționate cu nulitatea, în prezent prin Legea nr. 7/1996 fiind reglementată o amplă procedură de rectificare a documentațiilor tehnice cadastrale întocmite și, întrucât, scopul urmărit de reclamanți este acela al constatării nulității absolute a documentațiilor cadastrale întocmite si, pe cale de consecința, nulitatea înscrierilor efectuate în Cartea Funciară, astfel încât, se urmărește, în fapt, o repunere a părților în situația anterioară efectuării respectivelor intabulări, reclamanții au la îndemâna, mai întâi, o acțiune în realizarea dreptului, și anume o acțiune în revendicare.
Legiuitorul a înțeles să acorde preferință realizării dreptului (acțiunii în revendicare sau/și grănițuire) tocmai în scopul intabulării definitive a neînțelegerilor dintre părți cu privire la dreptul dedus judecății - dreptul de proprietate, întrucât, în cauză, instanța nu ar putea analiza valabilitatea documentației cadastrale fără a anihila efectele juridice ale contractului de vânzare - cumpărare autentic (necontestat de reclamanți), cu a cărui analiză nu a fost investită, potrivit declarației reclamantului de la ultimul termen de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S. V. susținând că are nevoie de ajutorul justiției pentru a clarifica situația grădinii pe care a construit locuința fiicei sale.
Astfel, reclamantul a învederat că a discutat cu familia N. pentru a cumpăra grădina pentru fiica sa – S. A. – M., fără a negocia prețul de vânzare al terenului arabil, oferind exact suma solicitată și, odată cu acest teren, a primit și sculele necesare pentru a lucra terenul, scule care se aflau în baraca lipită de casa familiei N..
Indiferent ce destinație va avea, în viitor, această baracă, după mutarea branșamentului, terenul aflat sub baraca de scule aparține familiei Sergh, la fel cum, în momentul vânzării grădinii, terenul de sub baracă a aparținut familiei N., primind de la aceasta o schiță cu viitoarea locuință pe care o dorea în interiorul grădinii.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 13.09.2013.
La data de 21.08.2013, recurentul – reclamant S. V. a depus o completare a motivelor de recurs, arătând că pârâta N. I. A. a înstrăinat terenul arabil în suprafață de 176,80 mp., însă nu vrea să recunoască hotarul acestuia, considerând că s-ar impune efectuarea unei expertize care să clarifice erorile de măsurătoare legate de terenul vândut cu o parte din trotuar (peste 10 mp.– lățimea de 10,40 m. teren arabil nu există în realitate) și să identifice exact ce a determinat-o pe vânzătoarea și pe sora acesteia să falsifice actul de partaj voluntar și schițele de plan.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 04.12.2013, recurentul – reclamant S. V. a depus o notă de ședință (f.20).
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit disp. art.137 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Astfel, în ceea ce privește excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimata – pârâtă N. I. A., tribunalul reține că, potrivit disp. art.303 C.pr.civ., recursul trebuie să fie motivat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii care se atacă, acest termen fiind prevăzut de lege în mod imperativ.
Disp. art.306 alin.1 C.pr.civ. statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prev. de alin.2.
În speță, potrivit dovezii de primire și procesului - verbal de predare (f.99 - dos. fond), recurentului – reclamant S. V. i-a fost comunicată sentința atacată la data de 30.07.2013, conform datei înscrisă pe ștampila poștei, moment de la care începe să curgă termenul de declarare și motivare a recursului care este, așa cum s-a mai arătat, de 15 zile de la comunicare și care se calculează, conform art.101 alin.1 C.pr.civ., pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Procedându-se la calcularea termenului de motivare a recursului în modalitatea arătată în precedent, se constată că recurentul - reclamant S. V. a expediat cererea de recurs motivată la data de 06.07.2013, conform datei poștei aplicată pe plicul aflat la fila 8, criticile invocate putând fi circumscrise motivelor de nulitate prev. de art.304 C.pr.civ.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează să respingă excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termenul legal imperativ, invocată de intimata – pârâtă N. I. A..
Pe fondul cauzei, prin petitul acțiunii cu care reclamanții S. V. și S. M. au investit instanța s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. G. M. S.R.L., O. de C. și Publicitate Imobiliară Prahova și N. I. A., constatarea nulității absolute a planurilor cadastrale ce însoțesc contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2322/12.09.2003 de N. Public F. M., iar în urma măsurătorilor, să se constate că suprafața cumpărată de reclamanți este de 176,80 mp., astfel cum rezultă din actul de partaj voluntar, urmând a se dispune efectuarea rectificărilor în Cartea Funciară.
Astfel, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, la data de 12.09.2003, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.2322 prin care reclamantul S. V. căsătorit cu S. M. au dobândit de la pârâta N. I. A. un teren, fără construcții, situat în Ploiești, ., jud. Prahova, în suprafață de 165,00 mp. identificat pe schița de plan cu simbolurile 1, 2, 3, 4 și 1, având nr. cadastral provizoriu 7891 (f.18 – dos. fond).
În cuprinsul contractului se precizează că amplasamentul, configurația și dimensiunile terenului sunt menționate în schițele de plan întocmite de pârâta S.C. G. M. S.R.L., vizate fiind de O.C.P.I. Prahova și semnate de părți și de notarul public, făcând parte integrantă din actul de vânzare – cumpărare, pârâta – vânzătoare dobândind terenul, prin moștenire, parte de la defunctul său tată – M. I., decedat la data de 09.12.1958, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.139/1959 și, parte de la defunctul său frate – M. Ș., decedat la data de 09.05.1985, potrivit certificatului de moștenitor nr.230/1992, revenindu-i în deplină și exclusivă proprietate în baza contractului de partaj voluntar aut. sub nr._/02.08.1993, transcris la nr._ –_ –_ din data de 02.08.1993.
Conform încheierii de autentificare, părțile contractante au consimțit la autentificarea contractului de vânzare – cumpărare, semnând toate exemplarele acestuia, precum și planurile de situație, după citirea actului în fața notarului public.
Potrivit contractului de partaj voluntar aut. sub nr._/02.08.1993 intervenit între M. M., pârâta N. I. A. și Ș. M. s-a convenit ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova compus din teren în suprafață de 433,34 mp. și locuința aflată pe acest teren, astfel: N. I. A.a primit în deplină și exclusivă proprietate și pașnică posesie Lotul nr.1 compus din teren arabil în suprafață de 176,80 mp.; Ș. M. a primit în deplină și exclusivă proprietate și pașnică posesie Lotul nr.2 compus din teren în suprafață de 97,70 mp., precum și încăperile notate pe planul de situație cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 8, iar M. M. a primit în deplină și exclusivă proprietate și pașnică posesie Lotul nr.3 compus din teren curți - construcții în suprafață de 96,74 mp., teren arabil în suprafață de 62,10 mp., precum și încăperile notate pe planul de situație cu simbolurile 9, 10, 11, 12, 13 și 14 (f.27 – dos. fond).
Prin adresa nr._/11.05.2011 înaintată reclamantului S. V. de către Municipiul Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești s-a comunicat că, prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.2322/12.09. 2003, reclamanții au dobândit imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, format din teren fără construcții în suprafață de 165,00 mp., iar în planul de situație care face parte integrantă din actul de vânzare – cumpărare este menționată suprafața de 176,80 mp., fapt pentru care, în evidența fiscală informatizată, s-a înregistrat suprafața de 176,80 mp. (f.24 – dos. fond).
În anul 2006, a fost verificat dosarul fiscal pentru imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, ocazie cu care s-a constatat că suprafața terenului rezultată în urma măsurătorilor este de 165 mp., fapt pentru care s-a procedat la recalcularea impozitului pe teren de la 176,80 mp. la 165 mp.
Art.111 C.pr.civ. – text de lege invocat de reclamanți prevede că „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Ca noțiune, cererea în constatare este aceea prin care reclamantul solicită constatarea existenței unui drept al său (cererea în constatare pozitivă) ori inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa (cerere în constatare negativă), indiferent dacă dreptul are caracter patrimonial ori nepatrimonial.
Cererile în constatare pot avea ca obiect numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept determinat, iar nu a unei situații de fapt.
În privința noțiunii cererii în realizare, aceasta reprezintă cererea prin care reclamantul, care se pretinde titularul unui drept subiectiv, solicită instanței să îl oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar, dacă acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
În speță, reclamanții S. V. și S. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. G. M. S.R.L., O. de C. și Publicitate Imobiliară Prahova și N. I. A., constatarea nulității absolute a planurilor cadastrale ce însoțesc contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2322/12.09.2003 de N. Public F. M., iar în urma măsurătorilor, să se constate că suprafața cumpărată de reclamanți este de 176,80 mp., astfel cum rezultă din actul de partaj voluntar, urmând a se dispune efectuarea rectificărilor în Cartea Funciară.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că pentru valorificarea dreptului dedus judecății, reclamanții S. V. și S. M. au deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului, iar nu în constatare întemeiată pe art.111 C.pr.civ.
Așa fiind, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, planurile cadastrale ce însoțesc contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2322/ 12.09.2003, ca și lucrări de cadastru, nu îndeplinesc condițiile de existență ale unui act juridic civil în privința căruia să se poată constata nulitatea absolută care reprezintă sancțiunea care intervine în cazul actelor juridice încheiate cu nerespectarea unor norme juridice imperative care ocrotesc un interes general, obștesc, lipsind actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Demersul judiciar inițiat de reclamanți vizează contestarea suprafeței de teren de 165 mp. menționată în planurile cadastrale care însoțesc contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2322/12.09.2003, spre deosebire de suprafața de teren înscrisă în contractul de partaj voluntar aut. sub nr._/02.08.1993 care a revenit pârâtei – vânzătoare N. I. A., respectiv Lotul nr.1 compus din teren arabil în suprafață de 176,80 mp.
Reținând că nu poate forma obiect al acțiunii în constatare o situație de fapt, ci numai un drept determinat, practica judiciară a stabilit că este inadmisibilă acțiunea prin care se cere constatarea unui fapt, în speță, a nulității absolute a planurilor cadastrale ce însoțesc contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 2322/12.09.2003 de N. Public F. M., context în care, în mod corect a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp.art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., va fi obligat recurentul – reclamant S. V. la plata către intimata – pârâtă N. I. A. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 044/18.11.2013 (f.177).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal, invocată de intimata - pârâtă N. I. A..
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant S. V. domiciliat în Ploiești, Muzelor nr. 21A, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S. M. domiciliată în Ploiești, Muzelor nr. 21A, jud. Prahova și intimații - pârâții S.C. G. M. S.R.L.cu sediul în com. Blejoi, ., Cartier R. Vila 103, jud. Prahova, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, . - 16, jud. Prahova și N. I. A., domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească 1.000 lei cheltuieli de judecată intimatei N. I. A..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi12 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. H. N. C. C. A. M.
GREFIER
M. Ș.
Fiind în C.M. semnează
P. grefierul instanței
Operator date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
2 ex. – 18.03.2014
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. I. M. D.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1688/2014.... | Fond funciar. Decizia nr. 123/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
