Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1718/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1718/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 1531/105/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1718
Ședința publică din data de 10.07.2014
PREȘEDINTE – E. C. D.
ASISTENTI JUDICIARI – G. C.
- F. M.
GREFIER – A. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect contestație decizie concediere, formulată de contestatorul R. I. A. cu domiciliul în . în contradictoriu cu intimații S.C. H. P. . în Filipestii de Tîrg, .. 453, județul P. prin administrator judiciar R. INSOLV SPRL cu sediul în Ploiești, .. 7, ., județul P. si în Câmpina, ., județul P. si INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ P. cu sediul în Ploiești, ., județul P..
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul reprezentat prin B. S., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, învederează că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză grafoscopică, întocmit în cauză.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ P. și pune în discuție excepția invocată.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată, menționând că în prezent nu se mai utilizează carnetele de muncă, însă carnetul de muncă al contestatorului s-a aflat la intimat, care a efectuat mențiuni în cuprinsul carnetului de muncă.
Instanța admite excepția lipsei calității procesual active a intimatului INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ P., având în vedere că acesta nu mai are obligația efectuării de mențiuni în carnetele de muncă.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului, depune la dosar concluzii scrise și, având cuvântul, solicită admiterea contestației, anularea deciziei de concediere contestate, obligarea intimatei la plata către contestator a salariilor cuvenite calculate de la data concedierii; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expertiză grafoscopică.
Pe aspectul legalității deciziei de concediere, învederează că intimata nu a respectat procedura cercetării disciplinare, contestatorul nefiind convocat pentru cercetare, iar semnătura de pe confirmarea de primire nu aparține contestatorului.
Învederează că intimata a invocat un proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc, însă în cuprinsul acestuia fapta trebuia descrisă pe larg, decizia fiind nelegală.
Arată că angajatorul avea obligația de a proba temeinicia deciziei, dar nu a administrat probe în acest sens.
De asemenea, învederează că la dosar există o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale privindu-l pe numitul P. Minel, amintit în procesul-verbal nr. 170/29.09.2010, care era asociat al societății intimate și director general și pe care administratorul societății, numitul M. I. C. a încercat să îl concedieze, precum și pe persoanele angajate de acesta în cadrul societății, astfel încât acesta să dețină controlul asupra societății care înregistra o cifră de afaceri semnificativă.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._, contestatorul R. I. A. a chemat în judecată pe intimații S.C. H. P. . judiciar R. INSOLV SPRL cu sediul în Ploiești, .. 7, .. D, ., județul P. si în Câmpina, ., județul P. și Inspectoratul Teritorial de Muncă P., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 178/17.02.2010 și, pe cale de consecință, obligarea intimatei S.C. H. P. . la plata salariilor indexate de la data emiterii deciziei si până la data soluționării prezentei contestații; obligarea I. P., la rectificarea in cuprinsul cărții de muncă, a mențiunilor înscrise în baza deciziei contestate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 274 C.proc.civ.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în perioada 30.06._10 a fost angajat al intimatei, raporturile de muncă încetând în baza Decizie de concediere nr. 178/17.02.2010 pe care înțelege să o conteste pentru motive de nelegalitate.
A precizat contestatorul că, prealabil semnării contractului individual de munca, Institutul Național de Expertiza Medicală si Recuperare a Capacității de Muncă, prin adresa nr._/04.11.2008, înaintată Agenției Județene Pentru Ocuparea Forței de Munca, a făcut cunoscut acesteia din urma faptul ca, in urma expertizei medicale a capacității de muncă efectuate la INEMRCM, comisia de specialitate a stabilit că petentul are capacitatea de muncă păstrată, însă se contraindica eforturile fizice mari și activitățile în condiții necorespunzătoare de microclimate.
Astfel, a susținut contestatorul că, în raport de starea medicală pe care o avea la acea dată, Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă era rugată să îi asigure sprijinul în vederea ocupării unui loc de muncă corespunzător și, la sfârșitul lunii iunie anul următor - 2009, a încheiat contractul individual de muncă cu S.C. H. P. ., fiind încadrat ca și muncitor, îndeplinindu-și obligațiile asumate prin contract, iar de-a lungul perioadei cât a fost angajat nu a dat dovada de un comportament necorespunzător și nici nu a fost sancționat disciplinar.
A învederat contestatorul că în lunile noiembrie, decembrie 2009 - ianuarie, februarie, martie 2010, este unanim recunoscut că in zona județului P., au fost înregistrate temperaturi extrem de scăzute, ce nu permiteau desfășurarea niciunei activități într-un mediu deschis, acesta fiind și motivul pentru care în perioada 26.01._10, s-a aflat în concediu medical, întrucât, astfel cum reiese și din înscrisurile depuse, a avut probleme de sănătate și a fost pus în imposibilitatea de a se prezenta la locul de muncă.
A arătat contestatorul că a adus la cunoștința angajatorului aceste probleme de sănătate, însă a fost preferată emiterea deciziei de concediere, în loc sa fie înțeleasă și acceptata starea de sănătate pe care o avea la acea dată, în această perioadă (26.01._10), angajatorul, prin reprezentantul legal, efectuând cercetarea prealabilă - disciplinară, la care nu a fost convocat, fiind astfel pus în imposibilitatea de a formula un punct de vedere.
A considerat contestatorul că prin neconvocarea sa, în cursul cercetării disciplinare prealabile, au fost încălcate revederile art. 267 alin. (2) si (3) C. Muncii, întrucât angajatorul pe lângă faptul că nu l-a convocat scris și nu i-a precizat obiectul, ora și locul cercetării prealabile, nici nu a luat în seama chestiunile legate de problemele de sănătate care îl puneau pe contestator într-o evidentă imposibilitate de a se prezenta la locul de muncă.
A menționat contestatorul că, atât procesul-verbal din 29.01.2010, invocat în conținutul deciziei, cât mai ales decizia contestată sunt lipsite de nulitate absolută, în condițiile în care textul de lege invocat mai sus, are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga, oricare ar fi acel angajator.
În susținerea nulității deciziei de concediere, contestatorul a înțeles să invoce și dispozițiile art. 268 alin. (2) C. Mun., care nu au fost respectate de către intimată, întrucât aceasta în cuprinsul deciziei contestate a înțeles să nu ia în seamă alin. (2) lit. a), care impune in mod expres că decizia de concediere emisa in temeiul art. 61 lit. a) C.Mun., trebuie să conțină descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.
A solicitat contestatorul, față de aceste împrejurări, anularea deciziei nr. 178/17.02.2010 și, pe cale de consecința, obligarea intimatei la plata salariilor ce i se cuvin, de la data concedierii si până la data soluționării prezentei contestații.
A mai arătat contestatorul, totodată, că înțelege să facă vorbire si de faptul că ulterior emiterii deciziei de concediere, angajatorul . SRL, a înțeles să noteze in cuprinsul cărții sale de muncă faptul că încetarea contractului de muncă s-a datorat absentelor de la locul de muncă în perioada 01.11._10 (148 de zile), însă calcul matematic relevă reaua-credință a angajatorului.
În al doilea rând, a susținut contestatorul că, intimata practic își invocă propria-i inocență si bunăvoință, susținând ca de fapt intre 01.11.2010 si 31.01.2010, contestatorul, în calitate de angajat nu s-a prezentat la locul de muncă, însă a beneficiat de drepturile salariale ce i se cuveneau, în baza contractului de muncă.
A solicitat contestatorul admiterea capătului de cerere privind obligarea I. P. la rectificarea în cartea de muncă a mențiunilor înscrise in baza deciziei contestate a cărei anulare o solicită.
În drept, contestatorul a invocat disp. art. 268 alin. (5) C.Mun. și art. 112 C.proc.civ.
În dovedirea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea și administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul intimatei, precum și orice alta proba pe care instanța de judecată ar considera-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
La cerere, contestatorul a anexat, în copie, înscrisuri.
Legal citate, intimatele nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri, interogatoriu, testimonială și cu expertiză grafoscopică.
La data de 29.05.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză expertiză grafoscopică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.
Examinând cererea de față, actele și lucrările dosarului, prin prisma textelor de lege incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr. 178/17.02.2010 înregistrată la I.T.M. sub numărul 1427/19.02.2010 emisă de intimată în calitate de angajator, s-a dispus concedierea contestatorului conform art. 61 lit. a din Codul Muncii, reținându-se că acesta a săvârșit o abatere gravă.
În conținutul deciziei mai sus menționate se face vorbire și despre procesul-verbal nr. 170/29.01.2010.
Potrivit procesului-verbal mai sus menționat, s-a reținut că, contestatorul începând cu data de 18.01.2010 a lipsit nemotivat, iar în data de 27.01.2010 între orele 11.00 - 13.00 împreună cu P. Minel care deține prin intermediul unui contract de închiriere o altă hală din incinta punctului de lucru al intimatei, a pătruns în interiorul halei unde nu avea acces fără acordul strict al administratorului societății și l-a ajutat pe numitul P. MInel să mute în hala înhiriată de acesta corpuri de mobilier și alte bunuri care au fost sustrase din incinta societății în data de 28.01.2010. S-a mai reținut că atât aspectele din 27.01.2010 cât și cele din 28.01.2010 au fost surprinse de camerele d eluat vederi care supraveghează video punctual de lucru, motiv pentru care sociatatea a formulat plângerea penală.
În vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, s-a emis înscrisul intitulat comunicare, în conținutul căruia se preciza că salariatul este invitat în data de 17.02.2010, orele 15.00, la punctul de lucru al societății.
Acest înscris a fost comunicat formal către contestator, la data de 11.02.2010, confirmarea de primire purtând o semnătură indescifrabilă, lucrătorul poștal menționând pe formular că primitorul este destinatarul înscrisului. (fila 64 verso-dosar fond, în original fila 84 dosar fond)
Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză la data de 29.05.2014, semnătura de pe confirmarea de primire din data de 11.02.2010 nu a fost executată de către contestator.
Potrivit art. 61 lit. a din Legea nr. 53/2003 angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă, în aceată situație concedierea putând fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării prealabile și în termenele stabilite de prezentul cond, așa cum rezultă din dispozițiile art. 63 din același act normativ.
Instanța reține că dispozițiile art. 63 mai sus menționate sunt reglementate de norme imperative.
Aceleasi prevederi sunt reluate de art. 267 alin. 1 din Codul muncii (astfel cum erau reglementate la data emiterii deciziei de concediere) care sanctioneaza cu nulitatea absolută măsurile dispuse de angajator în lipsa efectuării cercetării prealabile.
Punctul de pornire în efectuarea cercetarii disciplinare îl constituie convocarea, în scris, a salariatului de persoana împuternicita de angajator să realizeze aceasta operatiune, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii (art.267 alin. 2 din Codul muncii).
Numai neprezentarea salariatului la convocarea astfel făcută fără nici un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispuna sancționarea fără efectuarea cercetarii prealabile (art.267 alin. 3 din Codul muncii).
Or, instanța constată că în cauza, deși angajatorul a efectuat convocarea, aceasta a fost viciată prin faptul că, scrisoarea recomandată cu confirmare de primire nu a ajuns la destinatar, astfel că acesta nu a avut cunoștința de data și locul unde trebuia să se afectueze cercetarea prealabilă.
Potrivit prevederilor art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național aplicabil pe anii 2007-2010, cât și a principiilor fundamentale specifice dreptului muncii, în special a principiului consensualismului și bunei-credinte ce guvernează relațiile de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii, este evident faptul ca reglementarile relative la procedura cercetarii disciplinare prealabile sunt norme de favoare pentru salariat, constituind o garantie a respectarii dreptului la aparare al salariatului anterior sancționării sale și a legalitatii aplicării sancțiunii disciplinare numai după ascultarea salariatului și după administrarea tuturor probelor relevante.
Coroborând aceste principii mai sus menționate cu dispozițiile art. 267 alin.3 din Legea nr. 53/2003 interpretate per a contrario, instanța reține că în cauză, cercetarea prelabilă s-a făcut în lipsa convocării, în absența salariatului, ceea ce echivaleaza cu lipsa cercetarii disciplinare prealabile și imprimă caracter nelegal sancționării disciplinare astfel dispuse potrivit art. 267 alin. 1 din Codul muncii.
Instanța mai constată si nulitatea absoluta a deciziei de concediere pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevazute expres și sub aceasta sanctiune de dispozitiile art. 268 din Codul muncii, respectiv decizia nu este motivata în fapt, nearatându-se faptele ce au fost considerate abateri disciplinare, angajatorul limitându-se a arata doar ca s-a avut în vedere procesul-verbal nr. 170/29.01.2010.
Tot în legatura cu faptele imputate salariatului, acestea nu sunt descrise, decât în conțintul procesului-verbal nr. 170/29.01.2010, despre care contestatorul nu a luat cunoștință.
Astfel, în lipsa descrierii faptei, instanța nu poate verifica daca aceasta, în conținutul ei concret și prin modul de savârsire reprezintă sau nu abatere disciplinară gravă, întrucât nu se arata în cuprinsul deciziei contestate care sunt acele atribuții concrete ale salariatului și care ar fi fost faptele concrete prin care acestea au fost încalcate de salariat.
Având în vedere faptul că decizia de sanctionare disciplinara nu poate fi completată in ceea ce priveste descrierea faptei cu elemente extrinseci, față de conditia impusă de lege ca această descriere să se regasească în cuprinsul deciziei de sancționare, instanța nu va lua în considerare răspunsurile la interogatoriu propus a fi luat contestatorului, prin care se încearca o descriere a faptelor direct în fata instantei.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept menționate mai sus, instanța va admite în parte contestația formulată de către contestator, va constata nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 178/17.02.2010, va obligă intimata prin administrator judiciar să plătească contestatorului o despăgubire egală cu plata salariilor cuvenite acestuia de la data concedierii și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești, urmând a respinge capătul de cerere privind rectificarea carnetului de muncă al contestatorului ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, pentru considerentele expuse în practica.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. va obliga intimata prin administrator judiciar s plătească contestatorului suma de 1734 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul R. I. A. cu domiciliul în . în contradictoriu cu intimații S.C. H. P. . în Filipestii de Tîrg, .. 453, județul P. prin administrator judiciar R. INSOLV SPRL cu sediul în Ploiești, .. 7, .. D, ., județul P. si în Câmpina, ., județul P. si INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ P. cu sediul în Ploiești, ., județul P..
Constată nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr. 178/17.02.2010 emisă de intimată.
Ia act că nu se solicită reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii.
Obligă intimata prin administrator judiciar să plătească contestatorului o despăgubire egală cu plata salariilor cuvenite acestuia de la data concedierii și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.
Respinge capătul de cerere privind rectificarea carnetului de muncă al contestatorului ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Obligă intimata prin administrator judiciar să plătească contestatorului 1734 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și expert.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2014.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
E. C. D. G. C. F. M.
GREFIER
A. C.
fiind în CO semnează
P. Grefierul instanței
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.E.C.D./Tehnored.B.M.D.
5 ex./29.07.2014.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1138/2014.... | Succesiune. Sentința nr. 1279/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
