Grăniţuire. Hotărâre din 16-01-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 9691/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 33
Ședința publică din data de 16.01.2014
Președinte: G. D.
Judecător: N. M.
Grefier: M. M. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - pârât U. V., domiciliat în comuna Mănești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.10.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - reclamantă U. O., domiciliată în Ploiești, ., . și intimații - pârâți, C. C. domiciliat în comuna Mănești, ., jud.Prahova și C. P. C., domiciliată în ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2014, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.01.2014, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 25.05.2011 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta U. O. a chemat în judecată pe pârâții U. V. și C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună grănițuirea proprietăților părților potrivit actelor de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este proprietarul imobilului situat în comuna Mănești, ., T 10, P 437, compus din teren în suprafață de 940 m.p. și locuința amplasată pe acesta, având ca vecini la N V. A., S U. V., E DJ 101A și la V V. A.. A susținut reclamanta că a dobândit imobilul de la părinții săi în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3261/15.12.2009 la B.N.P. M. G. și M. C.. Părinții reclamantei dețineau imobilul în baza sentinței civile nr._/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/1999 prin care li s-a atribuit lotul nr. 2 - Varianta nr. 1 a raportului de expertiză topo întocmit de expert B. N., teren în suprafață de 964 m.p, însă la măsurători suprafața găsită a fost de doar 940 m.p.
A învederat reclamanta că la momentul dobândirii imobilului pe latura de sud nu existau limite de hotar și a dorit să edifice pe cheltuiala sa un gard despărțitor, însă pârâții s-au opus.
A arătat reclamanta că limita de hotar cu pârâtul C. C. nu este materializată pe latura de nord pe lungimea de 28,08 m între punctele 1-2, iar pe latura de vest pe lungimea de 10,50 m între punctele 1-12, iar pârâtul C. C. a mutat gardul pe o lungime de aproximativ 40 m.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 584 și 724 Codul civil, art. 112 C. p.c.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 55 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Pârâtul C. C. a formulat întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiate arătând că semnele de hotar nu au fost mutate niciodată având o vechime de peste 30 de ani, reclamanta fiind cea care a dorit să modifice hotarul existent între părți, pretinzând că are o suprafață de teren mai mică. În realitate, a susținut pârâtul că și el are o suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în actele de proprietate, învederând totodată că hotărârea judecătorească invocată de reclamantă nu îi este opozabilă întrucât nu a fost parte în acel litigiu.
Pe calea cererii reconvenționale a solicitat obligarea reclamantei la demolarea aplecătoarei construită în mod abuziv pe terenul proprietatea acestuia, arătând că este necesară introducerea în cauză a numitei C. P.-C. în calitate de coproprietar al imobilului alături de acesta conform contractului nr. 9753/21.05.1993.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-119 C. p.c
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei.
Pârâtul U. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată arătând că potrivit Titlului de Proprietate nr._/1995 eliberat de Comisia Județeană de Fond Funciar Prahova suprafața terenului aferent locuinței ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3261/2009 este de numai 810 m.p și nu de 940 m.p, cum greșit a fost trecut.
A învederat pârâtul că în urma partajului succesoral soluționat irevocabil prin sentința civilă nr._/1999 de Judecătoria Ploiești, autorului reclamantei i-a revenit suprafața de 964 m.p, iar diferența de la 810 m.p. la 964 m.p. i-a fost atribuit din alte suprafețe aflate în componența masei succesorale.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La data de 28.11.2011, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că suprafața acaparată de către pârâții-reclamanți este de aproximativ 34 m.p.
În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie întocmită de dl. expert Andreeescu F., proba cu interogatoriul reclamantei pârâte și a pârâților reclamanți și proba testimonială, fiind audiați martorii D. V., M. A. și P. G. ale căror declarații au fost consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr._/22.10.2012 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată având ca obiect grănițuire formulată de reclamanta U. O., în contradictoriu cu pârâții U. V., C. C. și C. P. C.; a obligat pârâții-reclamanți C. C. și C. P. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei-pârâte U. O. suprafața de 3 m.p de teren situat în . în perimetrul punctelor 17-18-19-20-21-17, conform planului anexă și a anexei 2 la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert A. F.-G., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 590/27.04.2012; a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantei U. O. și a pârâtului U. V. pe aliniamentul punctelor 7-8-9-10-11, conform planului anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară, în specialitatea topografie întocmit de expert A. F.-G., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 590/27.04.2012.
Tot prin sentința civilă nr._/22.10.2012 Judecătoria Ploiești a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantei-pârâte U. O. și a pârâților-reclamanți C. C. și C. P. pe aliniamentul punctelor 12-13-14-15-16-17-21-22-23-7, conform planului anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară, în specialitatea topografie întocmit de expert A. F.-G., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 590/27.04.2012; a stabilit linia de hotar între proprietatea pârâtului U. V. și a pârâților-reclamanți C. C. și C. P. pe aliniamentul punctelor 7-6, conform planului anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară, în specialitatea topografie întocmit de expert A. F.-G., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 590/27.04.2012; a respins cererea reconvențională a pârâților reclamanți C. C. și C. P. ca neîntemeiată și, în temeiul art. 274 Cod pr. civ, a obligat pe pârâtul U. V. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 506 lei și pe pârâții reclamanți C. la plata către reclamanta pârâtă U. O. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 506 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert și parte din onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3261/15.12.2009 la B.N.P. M. G. și M. C., reclamanta a dobândit de la părinții săi, U. G. și U. M., imobilul situat în intravilanul comunei Mănești, ., P 437, jud. Prahova compus din teren în suprafață de 940 m.p.- conform măsurătorii cadastrale, suprafața din acte fiind de 964 m.p, cuprins între vecinii DJ 101A, V. A. și U. V. și locuința C1 amplasată pe acest teren.
Vânzătorii au dobândit terenul astfel: U. G. a dobândit terenul în baza sentinței de partaj succesoral nr._/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/1999 definitivă și irevocabilă prin neapelare, iar locuința C1 a fost dobândită de cei doi soți prin edificare în timpul căsătoriei. Sentința de partaj nr. nr._/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/1999 a avut la bază titlul de proprietate nr._/20.01.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Pârâtul U. V. deține în baza aceleiași sentințe de partaj teren intravilan în suprafață de 2509 m.p. Instanța constată că în ceea ce-l privește pe acest pârât reclamanta nu pretinde că i s-ar fi acaparat vreo suprafață de teren, ci solicită grănițuirea proprietăților acestora. Din declarația martorului audiat, numita M. A. a arătat că între părți nu mai există gard acesta fiind dărmat de către tatăl reclamantei, U. G..
Pârâții reclamanți C. C. și C. P.-C. au dobândit de la numita V. A. imobilul situat în comuna Mănești, . terenul în suprafață de 1000 m.p între vecinii, B. S., U. G., restul proprietății și drumul județean, precum și casa situată pe teren prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9753/21.05.1993 autentificat la notariatul de Stat Județean Prahova.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 84/24.04.2001 emis de BNP M. T. de pe urma defunctei V. A., pârâtul reclamant a primit în calitate de legatar universal, terenul intravilan în suprafață de 3452 m.p situat în comuna Mănești, ., în T 8 și 10, P 320, 435 și 439, teren dobândit de defunctă prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 conform titlului de proprietate nr._/10.01.1995.
Reclamanta-pârâtă pretinde că pârâții reclamanți i-au acaparat o suprafață de teren de aproximativ 34 m.p
Instanța apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, în raport de dispozițiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 și de data introducerii cererii, respectiv 25.05.2011.
Conform art. 584 C. Civ „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile se vor face pe jumătate”
Dreptul la acțiunea în grănițuire conferă posibilitatea oricărui proprietar de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului ce separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
Din conținutul raportul de expertiză întocmit în cauză de dl. expert A. F.-G. și înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 590/27.04.2012 a reieșit că terenurile celor 3 părți litigante au suprafețe mai mici decât cele din actele de proprietate și că există o suprapunere parțială virtuală reciprocă a terenului proprietatea reclamantei și a pârâților reclamanți C. C. și C. P. C..
Astfel, la măsurători s-a constatat că reclamanta are o suprafață de 935 m.p mai mică cu 5 m.p decât cea găsită la măsurători la data la care s-a efectuat intabularea terenului, respectiv 12.11.2009, și cu 29 m.p mai puțin decât în actele de proprietate, pârâții reclamanți au o suprafață de 3495 m.p, cu 205 m.p mai mică decât cea din actele de proprietate, iar pârâtul U. V. are o suprafață de 2468 m.p., cu 41 m.p mai puțin decât suprafața menționată în actele de proprietate.
Pentru a propune varianta arătată în raportul de expertiză, dl. expert a arătat că din prelucrarea coordonatelor de contur al terenului reclamantei U. O. menționate în planul de amplasament cu nr. cadastral_, reiese că linia de hotar este peste construcția C6 a pârâților C., iar în ceea ce-i privește pe pârâții reclamanți din prelucrarea coordonatelor de contur al terenului menționate în planul de amplasament cu nr. cadastral_, rezultă că linia de hotar este peste construcția C 4 a reclamantei U. Olimipia. Expertul a arătat că realitatea din teren este diferită față de planurile cadastrale întrucât construcțiile C6 și C 4 sunt lipite, iar între punctele 18-19-20-21 este ridicat un gard de către pârâții reclamanți C..
Față de situația atipică există în teren (așa cum s-a arătat în raportul de expertiză, părțile au suprafețe mai mici decât în titlu și există o suprapunere reciprocă virtuală a terenului proprietatea reclamantei și a pârâților reclamanți C. C. și C. P. C.), instanța de fond a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantei-pârâte U. O. și a pârâților-reclamanți C. C. și C. P. pe aliniamentul punctelor 12-13-14-15-16-17-21-22-23-7, conform planului anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară, în specialitatea topografie întocmit de expert A. F.-G..
Conform concluziilor raportului de expertiză, față de linia de hotar astfel cum a fost stabilită de dl. expert rezultă o acaparare a pârâților reclamanți C. din terenul reclamantei U. O. în suprafață de 3 m.p, respectiv cea din perimetrul punctelor 17-18-19-20-21-17 conform planului anexă la raportul de expertiză.
Dl. expert folosește noțiunea de “presupusă” acaparare din cauza situației atipice din teren determinată de suprapunerea virtuală a terenurilor.
În baza art. 480 Cod civil, dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu care conferă titularului, exercițiul liber și nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosința și dispoziția - afară de cazul în care dreptul este dezmembrat prin voința acestuia din urmă. In plus, instanța de fond a reținut că față de dispozițiile legii fundamentale, care consacra caracterul inviolabil al proprietății private, la indemna proprietarului neposesor a fost pus un mijloc energic de apărare a dreptului sau de proprietate, constând in posibilitatea juridica de a cere restituirea bunului de la cel care-l stăpânește fără temei.
În aceste condiții, văzând concluziile raportului de expertiză, instanța de fond a admis cererea precizată a reclamantei și a obligat pârâții-reclamanți C. C. și C. P. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei-pârâte U. O. suprafața de 3 m.p de teren situat în comuna Mănești, . în perimetrul punctelor 17-18-19-20-21-17, conform planului anexă și a anexei 2 la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert A. F.-G., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 590/27.04.2012.
Instanța de fond nu a reținut susținerile pârâților reclamanți în sensul că hotărârea judecătorească de partaj nu îi este opozabilă pentru că nu au fost parte în procesul respective, întrucât această hotărâre care are caracter declarativ trebuie coroborată cu actul de proprietate care a stat la baza hotărârii de partaj, respectiv titlul de proprietate nr._/20.01.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
În ceea ce privește linia de hotar între proprietatea reclamantei U. O. și a pârâtului U. V. instanța de fond a dispus stabilirea acesteia pe aliniamentul punctelor 7-8-9-10-11, conform planului anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară, în specialitatea topografie întocmit de expert A. F.-G., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 590/27.04.2012.
Instanța de fond nu a reținut susținerile pârâtului U. V. în sensul excluderii punctului 8 din schița de plan anexă la raportul de expertiză întrucât așa cum a arătat dl. expert toate terenurile au o suprafață mai mică decât cea din actele de proprietate, situație cauzată de configurația terenurilor.
Referitor la linia de hotar între proprietatea pârâtului U. V. și a pârâților-reclamanți C. C. și C. P. instanța de fond a dispus stabilirea acesteia pe aliniamentul punctelor 7-6, conform planului anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară, în specialitatea topografie întocmit de expert A. F.-G., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 590/27.04.2012.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din conținutul raportului de expertiză care se coroborează și cu declarația martorului audiat în favoarea pârâților reclamanți, numitul D. V., a reieșit că nu există nici o aplecătoare aparținând reclamantei pe terenul proprietatea pârâților reclamanți, iar martorul a arătat că între părți au existat neînțelegeri cu privire la o țeavă care era ceva mai aplecată. Martorul audiat în favoarea reclamantei, numitul P. G., a făcut referire la existența unei polate construite acum 10-15 ani de numitul U. G. pe terenul reclamantei, însă, instanța va înlătura această declarație întrucât nu se coroborează cui ansamblul probelor ce au fost administrate în cauză întrucât nu reiese cu certitudine unde este această polată și dacă se află pe terenul proprietatea pârâților reclamanți. În aceste condiții, instanța apreciază că pârâții reclamanți nu au făcut dovada susținerilor acestora, deși în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. Civ le incumba sarcina probei pe acest aspect.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată conform art. 584 C. Civ. rap. la art. 277 C. p.c, văzând și obiectul cererii de chemare în judecată „grănițuire”, instanța de fond a apreciat că acestea trebuie suportate în mod egal de către toate părțile, inclusiv de către reclamantă. Astfel, a obligat pe pârâtul U. V. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 506 lei și pe pârâții reclamanți C. la plata către reclamanta pârâtă U. O. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 506 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru-19 lei, onorariu expert-900 lei și parte din onorariu de avocat-600 lei.
În ceea ce privește onorariul de avocat instanța de fond a apreciat că doar suma de 600 lei trebuie suportată de către pârâți, întrucât și reclamanta are o culpă procesuală în cadrul acțiunii în revendicare aceasta solicitând 37 m.p, în realitate suprafața acaparată fiind de doar 3 m.p, reclamanta precizându-și cererea de chemare în judecată la ultimul termen de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/22.10.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat apel pârâtul U. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a Sentinței civile nr._/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul refacerii parțiale a expertizei topo ing. A. F. după cum urmează: linia 7-9 să fie dreaptă, iar între spatele anexei C2 și limita de hotar să existe o distanță de aprox. 80 cm, conform vechilor semne de hotar, încă vizibile, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, apelantul – pârât a arătat că nelegalitatea și netemeinicia se referă la greșita stabilire a liniei de hotar între proprietatea pârâtului și cea a reclamantei U. O. pe aliniamentul 7-8-9-10-11, conform planului anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară, în specialitatea topografie, întocmit de expert A. F..
A arătat apelantul-pârât că primul motiv de apel se referă la faptul că soluția instanței se întemeiază pe greșita poziționare pe schița de plan a hotarului în punctele 7- 9 (împrejmuirea între proprietatea sa și cea a reclamantei U. O.), conform expertizei topografice ing. A. F., în sensul că linia ce unește punctele 7-9 trebuie să fie dreaptă și, între spatele anexei C2 și linia de hotar trebuie să existe o distanță de aproximativ 80 cm. De altfel, acesta a fost si amplasamentul gardului care despărțea cele două proprietăți vecine.
A susținut apelantul – pârât că acest gard a fost desființat de reclamantă, care nu a reușit însă să scoată și stâlpii de țeava ai gardului, și în prezent se pot vedea țevile de fier, care au fost retezate la aprox. 10 cm deasupra solului. Acest aspect a fost adus la cunoștința expertului, care a refuzat însă să ia în considerare vechiul amplasament al gardului (ale cărui urme se pot vedea și în planșele foto pe care le anexează).
A precizat apelantul – pârât că în situația menținerii amplasamentului liniei pe punctele 7-8, până în spatele grădinii (linia 6-7) proprietatea sa este diminuată cu 80 de cm pe toată lungimea aliniamentului 8-7.
A mai arătat apelantul – pârât că cel de al doilea motiv de apel se referă la faptul că judecătorul fondului a stabilit în mod greșit linia de hotar între proprietatea sa și cea a reclamantei U. O. pe un alt aliniament decât cel al gardului care despărțea cele două proprietăți și care a fost desființat de reclamantă, întrucât prima instanță a stabilit linia de hotar pe un alt aliniament decât gardul care despărțea cele două proprietăți, în condițiile în care între terenul său si terenul proprietatea reclamantei U. O. nu există nici o suprapunere reciprocă, așa cum a reținut expertul în cazul în cazul terenurilor proprietatea C. Consantin și U. O..
A susținut apelantul – pârât că împrejurarea potrivit căreia terenurile proprietatea sa, respectiv al reclamantei U. O. au suprafețe mai mici decât în actele de proprietate nu reprezintă un motiv justificat pentru stabilirea unei alte linii de hotar, întrucât din expertiza topo efectuată în cauză nu reiese o suprapunere între cele două terenuri și nici o acaparare de teren din partea sa, a pârâtului U. V. în detrimentul terenului reclamantei U. O..
A mai învederat apelantul – pârât că linia de hotar ce exista între proprietățile acestora (materializată prin gardul despărțitor, desființat de reclamantă) este menționată inclusiv în planurile de situație anexă la Autorizația de construire nr. 72/07.08.2001 eliberată la solicitarea sa pentru construire extindere la locuința existentă. Din aceste planuri reiese că între peretele extinderii și vechiul gard despărțitor exista o distanță de 1 metru (pe toată lungimea acestui perete, paralel cu gardul despărțitor).
A arătat apelantul – pârât că prin noua limită de proprietate se ajunge în situația încălcării prevederilor art. 612 Cod civil. A susținut apelantul – pârât că, în mod evident, nici expertul și nici instanța de judecată nu s-au preocupat de acest aspect, de natură a crea noi situații litigioase între părți.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, apelantul – pârât a arătat că se referă la faptul că, prin soluția pronunțată, este lipsită, în parte, de efecte juridice Sentința civilă nr._/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești. Potrivit acestei hotărâri judecătorești a devenit proprietarul unui teren în suprafață de 2509 m.p., pentru care am fost pus în posesie prin Procesul Verbal încheiat la 10.04.2012 al Biroului Executorului Judecătoresc R. R., conform expertizei topo B. N. (parte integrantă din Sentința civilă nr._/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești).
A precizat apelantul-pârât că prin stabilirea unui alt aliniament al liniei de hotar (alta decât ce stabilită prin Sentința_/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești și prin expertiza ing. B. N.) se tinde să se lipsească de efectele lucrului judecat hotărârea anterioara, prin care s-a delimitat terenul proprietatea sa de 2509 m.p, stabilindu-se implicit și limita de proprietate dintre proprietatea sa și cea a reclamantei U. V..
A arătat apelantul – pârât că soluția instanței de judecată din anul 1999 beneficiază de o prezumție irefragabilă și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, întrucât dezlegarea irevocabilă cu privire la întinderea și delimitarea terenului proprietatea mea are caracter obligatoriu in prezentul litigiu.
Așadar, a arătat apelantul – pârât că puterea lucrului judecat se impune în acest al doilea proces, în legătură cu delimitarea terenului proprietatea mea (inclusiv a liniilor de hotar), fără posibilitatea de a se statua diferit.
În drept, apelantul – pârât a invocat disp. art. 282-298 Cod proc. civ.
La data de 06.02.2013 intimata - reclamantă U. O., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile nr._/2012 ca temeinică și legală și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că instanța de fond în mod corect a reținut că din preluarea coordonatelor de contur al terenului reclamantei U. O., astfel cum rezultă din raportul de expertiză topo A., menționate și in planul de amplasament cu număr cadastral_, reiese că linia de hotar este peste construcția C6 a pârâților C., iar în ceea ce privește pe acești pârâți, din preluarea acelorași coordonate de contur, al terenului menționată în planul de amplasament cu număr cadastral_, rezultă că linia de hotar este peste construcție C4 a reclamantei.
A arătat intimata – reclamantă că expertul A. a menționat că realitatea din teren este diferită de planurile cadastrale întrucât construcțiile C6 și C4, sunt lipite iar între punctele 18-21 este ridicat un gard de către pârâții - reclamanți C. și, în urma măsurătorilor s-a constatat că toate părțile din prezenta cauza stăpânesc în fapt suprafețe de teren mai mici decât cele din actele de proprietate.
A susținut intimata – reclamantă că, având în vedere această situație, reținută de expertul A., în sensul ca părțile au suprafețe mai mici decât în titlu și există o suprapunere reciprocă virtuală a terenului proprietatea reclamantei și a pârâților-reclamanți C. C. și C. P. C., instanța a stabilit linia de hotar pe aliniamentul arătat de expertul A. in planul anexă la raportul de expertiza tehnică judiciară in mod corect.
A precizat intimata – reclamantă că pârâtul - apelant a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză la fila 156, obiecțiuni ce au fost respinse prin încheierea din 10 septembrie 20l2, în mod corect, obiecțiuni care se regăsesc de altfel in motivele de apel ale acesteia și la care instanța a răspuns, în sensul că, le-a respins, precizând că din verificarea raportului de expertiză, linia de hotar propusă a desparte proprietățile, nu traversează casa pârâților C. C. și P. C., iar distanța de 10,4 m este distanța rezultată din măsurători.
A arătat intimata – reclamantă că nemulțumirea apelantului se referea la faptul că expertul nu ar fi încadrat in mod corect distanța intre punctele 7 - 23 în opinia acestuia de 11 nu și ar fi trecut distanța de 10,40 m. - nemulțumire pe care o reiterează în motivele de apel, dar care de asemeni este nefondată, față de împrejurarea că această suprafață de 10,40 m reprezintă suprafața găsită la măsurătoare de expert și nu cea de 11 m solicitată de către apelanți, sens în care a solicitat respingerea acestui motiv de apel, ca nefondat.
Referitor la motivul de apel prin care se susține că prin hotărârea pronunțată de către instanța de fond s-ar determina lipsirea de efecte juridice a sentinței civile nr._/1999, intimata – reclamantă a susținut, de asemenea, că acest motiv este nefondat, întrucât, sentința civilă nr._/20l2 stabilește linia de hotar dintre apelant și reclamantă fără a afecta drepturile apelantului obținute prin sentința civilă nr._/1999 a Judecătoriei Ploiești.
A precizat intimata – reclamantă că, de altfel, in motivarea sentinței civile_/ 20l2, Judecătoria Ploiești arată că această linie de hotar se coroborează și cu declarația martorului audiat în favoarea pârâților reclamanți, din a cărui declarație rezultă că, intre părți au existat o . discuții, și neînțelegeri de-a lungul timpului cu privire la o țeava care era ceva mai-aplecată.
De asemenea, intimata – reclamantă a solicitat a fi respins ca nefondat motivul de apel prin care se invocă faptul că, judecătorul fondului ar fi stabilit în mod greșit linia de hotar între proprietatea apelantului și a reclamantei pe un alt aliniament decât cel al gardului ce desparte cele două proprietăți, deoarece așa cum a arătat instanța de fond fața de actele cadastrale depuse de ambele părți, există o suprapunere reciprocă virtuală a terenurilor, motiv pentru care s-a și stabilit linia de hotar, raportată la precizarea sa in raportul de expertiză A. Fiorin și rezultată in urma măsurătorilor și vizualizării expertului a întregii situații de fapt la efectuarea raportului de expertiza.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 18.12.2012.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiză de specialitate topografie întocmită de expert Boeroiu T., cu privire la care s-a depus punctul de vedere al expertului consilier ing. N. N..
Examinând apelul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de apel, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 282 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca apelul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3261/15.12.2009 la B.N.P. M. G. și M. C., intimata reclamanta a dobândit de la părinții săi, U. G. și U. M., imobilul situat în intravilanul comunei Mănești, ., P 437, jud. Prahova compus din teren în suprafață de 940 m.p. conform măsurătorii cadastrale, 964 m.p. în acte, cuprins între vecinii DJ 101A, V. A. și U. V. și locuința C1 amplasată pe acest teren.
Autorii intimatei reclamante au dobândit terenul astfel: U. G. a dobândit terenul în baza sentinței de partaj succesoral nr._/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/1999 definitivă și irevocabilă prin neapelare, iar locuința C1 a fost dobândită de cei doi soți prin edificare în timpul căsătoriei. Sentința de partaj nr. nr._/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/1999 a avut la bază titlul de proprietate nr._/20.01.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Apelantul pârâtul U. V. deține în baza aceleiași sentințe nr._/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/1999 terenul intravilan în suprafață de 2509 m.p.
Din declarația martorului audiat, numita M. A. tribunalul reține că între părți nu mai există gard acesta fiind dărmat de către autorul reclamantei, U. G..
Prin Sentința_/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești și prin expertiza ing. B. N., care face parte din această hotărâre, atribuindu-se loturile apelantului pârât și intimatei reclamante implicit s-au delimitat terenurile proprietatea și s-a stabilit o limita de proprietate intre proprietățile reclamantei și pârâtului U. V..
Tribunalul reține că sentința nr._/1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/1999 beneficiază de o prezumție irefragabilă și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, întrucât dezlegarea irevocabilă cu privire la întinderea și delimitarea terenurilor celor două părți, reclamanta și pârâtul U. V. are caracter obligatoriu in prezentul litigiu.
Așa cum a susținut și apelantul – pârât, puterea lucrului judecat se impune în acest al doilea proces, în legătură cu delimitarea celor două terenuri, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Tribunalul are în vedere și concluziile expertului consilier ing. N. N. potrivit cărora în raport cu semnele vechi de hotar (în special cele 5 țevi materializate pe planul anexat prin punctele 1,2,3,4,5) hotarul real, cu respectarea semnelor de hotar vechi, este H-D-l-2-3-4 - 5 - G (postat cu culoare roșie).
Concluziile expertului consilier N. N. sunt în esență aceleași cu cele ale expertului desemnat de către instanța de apel, dl. expert Boeroiu, însă acesta din urmă nu a materializat pe schița de plan și linia de hotar între punctele C – D, astfel încât i9nstnața nu poate omologa acest raport de expertiză incomplet.
Pentru aceste considerente, se va proceda la omologarea raportului de expertul și a schiței de plan întocmite de exp. Consilier N. N. care a arătat în concret limitele de hotar pe întregul aliniament ce desparte cele două proprietăți, astfel încât lucrarea sa este completă și poate fi pusă în executare în mod efectiv spre deosebire de lucrarea expertului Boieroiu care este incompletă așa cum s-a arătat anterior.
Tribunalul mai reține și împrejurarea că atât expertiza întocmită de exp. desemnat cât și lucrarea exp. consilier N. N. au ca temei aceleași constatări de fapt respectiv semnele de hotar preexistente materializate în cele cinci țevi metalice tăiate și de asemenea aliniamentul identificat corespunde cu hotarul existent pe planul parcelar al Primăriei Corn. Mănești, astfel încât oferă totate garanțiile stabilirii în condiții echitabile a adevăratului hotar dintre cele două proprietăți.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată întemeiate motivele de apel invocate și susținute de către apelantul - pârât, motiv pentru care va admite apelul și va schimba în parte sentința civilă nr._/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că stabilește linia de hotar între proprietatea intimatei-reclamante U. O. și proprietatea apelantului-pârât U. V. pe aliniamentul H-D-1-2-3-4-5-G, conform planului anexa la punctul de vedere al expertului consilier N. N. cu privire la raportul de expertiza întocmit de expert Boeroiu T., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova, sub nr. 724/02.09.2013, menținând în rest dispozițiile sentinței nr._/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În temeiul art. 274 C.p.c., având în vedere soluția sus arătată, tribunalul va admite și cererea apelantului - pârât privind cheltuielile de judecată și va obliga intimata – reclamantă U. O. la plata către apelantul-pârât U. V. a sumei de 1510 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând onorariu de avocat, onorariu de expert și taxa de timbru) efectuate cu ocazia soluționării cauzei de către instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât U. V., domiciliat în comuna Mănești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.10.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - reclamantă U. O., domiciliată în Ploiești, ., ., . și intimații - pârâți C. C. domiciliat în comuna Mănești, ., jud. Prahova și C. P. C., domiciliată în comuna Mănești, . și, în consecință:
Schimbă în parte sentința civilă nr._/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că stabilește linia de hotar între proprietatea intimatei-reclamante U. O. și proprietatea apelantului-pârât U. V. pe aliniamentul H-D-1-2-3-4-5-G, conform planului anexa la punctul de vedere al expertului consilier N. N. cu privire la raportul de expertiza întocmit de expert Boeroiu T., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova, sub nr. 724/02.09.2013.
Obligă intimata –reclamantă U. O. la plata către apelantul-pârât U. V. a sumei de 1510 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând onorariu de avocat, onorariu de expert și taxa de timbru) efectuate cu ocazia soluționării cauzei de către instanța de apel.
Menține în rest dispozițiile sentinței nr._/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. D. N. M.
Fiind in concediu
Semnează Președintele Instanței
GREFIER,
M. M. M.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red../Tehnored.: N.M./ B.M.D.
6 ex./ 26.05.2014.
Df._ Jud. Ploiești
Jf. F. I. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1139/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1256/2014.... → |
|---|
