Contestaţie la executare. Decizia nr. 527/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 527/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 23245/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 527
Ședința publică din data de 11.04.2014
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTORI - G. D.
- E. C. D.
GREFIER - A. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată . (ROMÂNIA) SA, cu sediul în București, .. 90-92, . 1, împotriva sentinței civile nr._/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare P. A. C., cu domiciliul procesual ales la cab. av. Danieleanu I., cu sediul în Ploiești, ., ., ., J. Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxa judiciară de timbru de 97 lei conform Ordin_/05.02.2014 și timbru judiciar de 0,5 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-contestatoare reprezentată de avocat Danieleanu I., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, cerere formulată de recurentă, la care sunt anexate taxa judiciară de timbru de 97 lei conform Ordin_/05.02.2014 și timbru judiciar de 0,5 lei, anulate și atașate la dosar.
Apărătorul intimatei-contestatoare, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Tribunalul ia act că nu mai sunt cereri de formulat și, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Apărătorul intimatei-contestatoare, având cuvântul, în dezbaterea recursului arată că se indică ca temei de drept al cererii de recurs disp. art. 308 pct. 9 C.pr.civ., dispoziții care nu se regăsesc în motivele de recurs, astfel că sancțiunea este nulitatea recursului pentru nemotivarea în conformitate cu temeiul de drept invocat. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea soluției recurate ca fiind legală și temeinică. Astfel, instanța de fond în mod corect a omologat raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, admițându-se în baza cestuia, în parte, contestația la executare. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ contestatoarea P. A. C. în contradictoriu cu intimata . (România) SA a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare 1131/2011 (dosar instanța_/ 281/2011) al Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești Trifina, T. si G. (somația din data de 15.05.2012, procesul-verbal cheltuieli din data de 15.05.2012 si orice alt act de executare ce a fost sau va fi întocmit in acest dosar); suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a litigiului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că între . și contestatoare a fost încheiat, la data de 21.12.2006, un contract de leasing financiar. Obiectul contractului îl constituia cedarea dreptului de folosința asupra imobilului situat in Ploiești, . (din măsurătorile cadastrale rezultând de fapt o suprafața de 385 mp.) si construcția edificata pe acesta, anume C 1 - locuința cu S+P+ 1+ M in suprafața construita la sol de 164,70 mp in suprafața totala de 401,48 mp, C 2 - anexa P+E, in suprafața construita la sol 27,02 mp in suprafața totala de 43,88 mp.
La data de 29.05.2009 a fost încheiata declarația de reziliere prin care intimata a comunicat că . figurează in evidentele contabile cu un debit in valoare de 134.445 .39 lei decurgând din contractul de leasing. Mai mult decât atât, prin aceeași notificare a fost învederat ca acest contract este desființat de drept, fără a mai fi necesara punerea in întârziere si fără orice formalitate prealabila. Prin aceeași declarație s-a solicitat restituirea bunului. Ca urmare, la data de 30 iulie 2009 contestatoarea a predat bunul către societatea de leasing.
Contestatoarea a precizat că la data de 13.11.2009 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate, iar S.C Edkad Dent S.R.L a intrat in faliment și că, la data de 30.03.2011, s-a radiat aceasta societate din ORC. Contestatoarea arată că după 3 ani de la data eliberării imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing, cu rea-credința intimata înțelege sa înceapă executarea împotriva sa, pe o suma de 2 014 261,69 lei, suma al cărui cuantum este exagerat, că in realitate nu exista si, mai mult decât atât, in toate sumele datorate din anul 2007 si 2008 sunt deja prescrise. Contestatoarea a arătat că nu este legal si nici moral ca ea sa fie executa in mod aleator, fără a se face o expertiza contabila din care sa rezulte, in mod concret suma, pe care aceasta, in calitatea sa de fidejusor o datorează societății de leasing. În plus a mai arătat că are un minor in întreținere, anume P. E. loan N., născut la data de 16.06.2002 al cărui unic întreținător este. Contul de la ING conține doar alocația de la stat a minorului.
În concluzie contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulata, anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare 1131/2011 (dosar instanța_/ 281/2011) al Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătoresc Trifina, T. si G. (somația din data de 15.05.2012, procesul-verbal cheltuieli din data de 15.05.2012 si orice alt act de executare ce a fost sau va fi întocmit in acest dosar) și suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a acestui litigiu.
În drept s-au invocat disp. art. 399 și urm. C.pr.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiata, menținerea actelor de executare întocmite in dosarul de executare nr.1131/2011; respingerea cererii privind suspendarea executării silite ca neîntemeiata; obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
Prin întâmpinare, pe cale de excepție, intimata a invocat EXCEPȚIA NETIMBRARII SAU A INSUFICIENTEI TIMBRĂRI A ACȚIUNII - sub rezerva verificării acestui aspect de către instanța de judecata, având in vedere faptul ca pana in prezent subscrisa nu a verificat documentele existente la dosarul cauzei si implicit existenta taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar aferent și EXCEPȚIA TARDIVITĂȚII CONTESTAȚIEI LA EXECUTARE, ÎNTEMEINDU-ȘI EXCEPȚIILE INVOCATE PE DISP. ART. 401 C.PR.CIV .
Pe fond, intimata a arătat că in calitate de finanțator si .., in calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing nr._RE/01 din 21.12.2006, prin care s-a cedat utilizatorului dreptul de folosința asupra bunului, respectiv asupra imobilul situat în Ploiești, ., J. Prahova, compus din teren în suprafață de 432 mp și construcția edificată pe acesta, după cum urmează: C1 - locuință cu S+P+1+M, în suprafață construită la sol de 164,70 mp, în suprafață utilă totală de 401,48 mp; C2 - anexă cu P+E, în suprafață construită la sol de 27,02 mp, în suprafață utilă totală de 43,88 mp" pe o perioada determinata, contra plații periodice a ratei de leasing, in conformitate cu prevederile prevăzute in contractul de leasing. Contractul de leasing financiar a fost semnat in calitate de fidejusor, de către numita P. A. C., care a garantat îndeplinirea obligațiilor asumate de către utilizator, privind achitarea valorii contractuale, conform dispozițiilor art. 4, garanții consimțind sa se oblige in solidar cu utilizatorul la executarea tuturor obligațiilor ce rezulta din contractul menționat anterior, renunțând la beneficiul diviziunii si discuțiunii. Intimata a precizat că la data semnării prezentului Contract, Utilizatorul a constituit în favoarea Finanțatorului garanții, în garantarea tuturor și oricăror plăți și obligații asumate de către Utilizator în baza Contractului: Doua bilete la ordin în alb semnate, stampilate si prezentate de către Utilizator, Finanțatorului, în garantarea tuturor și oricărei sume datorate, în orice moment, de către Utilizator, Finanțatorului, în baza prezentului Contract. Semnarea prezentului contract de către o terța persoana in calitate de Fideiusor codebitor, caz in care acesta renunța expres prin prezentul contract la beneficiul de discuțiune si la beneficiul de diviziune. În plus arată că potrivit clauzelor contractuale, în cazul in care fidejusorul nu-si executa obligațiile de plata, datorează Finanțatorului, penalități de întârziere conform punctului 1.5. din Condițiile Generale." întrucât Utilizatorul nu si-a respectat obligațiile contractuale așa cum au fost stipulate in contractul de leasing financiar.
Intimata a arătat că, în calitate sa de creditoare, a procedat la rezilierea contractului de leasing prin emiterea Declarației de reziliere nr._ din data de 29 mai 2009, prin care i s-au indicat Utilizatorului ratele scadente si neachitate, ce au condus la rezilierea contractului, fiind îndeplinite prevederile art. 7 punctul 1 din condițiile generale („neplata unei rate de leasing timp de doua luni consecutiv”).
In vederea recuperării creanței intimata s-a îndreptat, pe calea executării silite, împotriva garantului personal, P. A. C., formulând cererea de executare silita la B. Trifina, T. si G. pentru debitul de 1.982.791,77 lei, compus din obligațiile de plata restante pana la data rezilierii contractului de leasing (adică ratele de leasing facturate), in suma de 153.151,78 lei, si daune-interese conform art. 8 pct. 2 din contractului de leasing, in suma de 1.829.639,99 lei, adică toate celelalte rate de leasing ramase de achitat, dobânda aferenta ratelor de leasing viitoare conform scadențarelor, valoarea reziduala, împreuna cu penalitățile de întârziere calculate pana la data cererii de executare silita si cheltuielile suportate de societatea noastră, după reziliere.
In baza cererii de executare silita formulata de către M. L. IFN (România) SA in calitate de Creditor, executorul judecătoresc a obținut încuviințarea executării silite împotriva fidejusorului, având in vedere faptul ca acesta s-a obligat in mod solidar si in mod indivizibil cu Utilizatorul pentru toate obligațiile de plata ce rezulta din contractul de leasing si a procedat la inițierea procedurii de executare silita.
Față de cererea intimatei, contestatoarea a precizat că la momentul transmiterii declarației de reziliere precum si la momentul investirii executorului judecătoresc cu cererea de executare silita a debitelor rezultate din titlul executoriu, respectiv contractul nr._RE/01 din 21.12.2006, nu existau facturi restante din anul 2007, prin urmare nu se poate vorbi de o prescripția a unor debite ce nu au fost solicitate la plata. Ratele scadente si neachitate provin din anii 2008 si 2009, cea mai veche purtând data de 1 octombrie 2008, următoarea 3 noiembrie 2008 si așa mai departe, astfel cum aceste facturi sunt enumerate in detalierea debitului restant anexat declarației de reziliere, iar acestor facturi li se adaugă sumele din componenta indemnizației de reziliere devenita exigibila de la data rezilierii așa cum se precizează la art. 8 punctul 2, adică de la data de 29.05.2009 precum si penalitățile de întârziere si celelalte costuri suportate de Finanțator cu bunul care sunt in sarcina debitorului după cum se statuează in contractul de leasing si după cum urmează sa arătam mai jos.
M. L. IFN SA a arătat că a formulat cererea de executare silita la data de 01.11.2011, moment de la care cursul prescripției pentru sumele solicitate s-a întrerupt in conformitate cu prevederile art. 405 alin. 2 din C.pr. civ. și că, având in vedere prevederile legale amintite precum si faptul ca prin cererea de executare silita înregistrata sub nr._/01.11.2011, M. L. IFN SA s-a adresat Biroului Executorilor Judecătorești Trifina, T. si G. pentru recuperarea debitului in cuantum de 1.982.791,77 lei, a apreciat ca de la data de 01 noiembrie 2009 cursul prescripției a fost întrerupt, aceasta nefiind împlinita.
Intimata a precizat că a manifestat un rol activ pentru recuperarea creanței sale având in vedere ca din rea-credința aceasta nu a fost achitata de către Utilizatorul Edkat Dent S.R.L sau de către garantul personal P. A. C. și prin urmare nu a operat prescripția sumelor solicitate de către M. L., cu excepția ratei contractuale scadente la data de 01.10.2008 .
Intimata a menționat că susținerile contestatoarei, în sensul că s-a început executarea pentru o suma care in realitate nu exista si ca nu este moral si legal ca executarea sa se desfășoare fata de persoana fidejusorului P. A. C. fara a se face o expertiza contabila, sunt netemeinice si nelegale câta vreme prin actul constatator al creanței sunt stabilite toate sumele datorate de către debitor si condițiile in care aceste sunt datorate. A precizat că in caz de reziliere din culpa utilizatorului, pe lângă facturile scadente si neachitate, exista in sarcina debitorului si obligația de a achita indemnizația de reziliere astfel cum a fost stabilita aceasta la art. 8.2 din contract. Totodată utilizatorul datorează si costurile suportate de către finanțator cu bunul, respectiv taxe, impozite, cheltuieli legate de executarea creanțelor, astfel cum sunt acestea detaliate la art. 1.2 din condițiile generale. Astfel, intimata a susținut că obligația de plata a penalităților este de asemenea reglementata contractual, fiind asumata de către parți câtă vreme acestea nu au înțeles sa manifeste o conduita corespunzătoare in executarea contractului. S-a mai menționat că executarea silita nu a fost pornita pentru o suma prescrisa sau care nu exista in realitate, câtă vreme toate obligațiile de plata au fost in mod complet si clar stipulate in contract, fiind cunoscute atât de către Utilizator cat si de fidejusor care a fost intru totul cu acestea la momentul contractării si si-a asumat obligația de a suporta toate aceste costuri si de a-l despăgubi pe Finanțator in cazul in care nu vor fi respectate obligațiile de plata.
Intimata a susținut că semnarea contractului de leasing este rezultatul unui proces de voința liber si conștient al fidejusorului, acesta cunoscând obligațiile sale de plata in situația in care utilizatorul nu isi va respecta obligațiile de plata asumate. Aceste obligații de plata ale fidejusorului se intind asupra tuturor sumelor rezultate din contractul de leasing, care nu au fost achitate de către Utilizator, astfel cum au fost reglementate in contractul de leasing, respectiv ratele de leasing scadente si neachitate, inclusiv penalitățile aferente si o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii .
Pentru contractele de leasing, consimțământul rămâne criteriul contractului, procedura specifica de încheiere fiind acordul de voințe. Prin urmare daca fidejusorul P. A. C. nu ar fi dorit sa își asume aceste obligații de plata nu si-ar fi exprimat consimțământul la încheierea contractului de leasing si nu ar fi procedat la semnarea acestuia. Semnarea contractului s-a făcut in deplina cunoștința de cauza, fidejusorul având cunoștința despre toate sumele datorate, astfel ca acesta nu se poate prevala la acest moment de radierea Utilizatorului ca urmare a procedurii special a insolvenței, fapt ce produce efecte numai in raport cu părțile care au fost implicate in aceasta procedura si nu are forța obligatorie in raport cu celelalte subiecte care rămân in continuare obligate in conformitate cu dispozițiile contractuale.
Exonerarea de plata a fidejusorului cu privire la sumele datorate in temeiul contractului va reprezenta o încălcare a principiul forței obligatorii a unui act juridic valabil, respectiv contractul de leasing semnat si acceptat de către fidejusorul cu toate clauzele sale si ar duce la o destabilizare a raporturilor juridice de drept in situația in care orice parte ar putea sa încheie un contract insa ulterior 1 s-ar permite sa se sustragă obligațiilor sale asumate .
Daca ar fi reținute apărările contestatorului s-ar ajunge la o situație contradictorie, respectiv clauza penala deși valabila, nu ar putea fi pusa in aplicare. Prevederea contractuala instituita la art. 8.2 referitoare la obligațiile de plata aplicabila si fidejusorului nu a fost lipsita de eficacitate si este pe deplin valabila producând efecte in conformitate cu conținutul sau încetarea intempestiva a contractului din culpa exclusiva a utilizatorului a atras, prin urmare, obligația acestuia de a returna societății de leasing, pe lângă debitul facturat si neachitat, si indemnizația de reziliere precum si toate celelalte cheltuieli accesorii si penalitățile de întârziere calculate conform contractului. Predarea bunurilor este consecința neexecutării obligațiilor contractuale si nu echivalează cu executarea totala a obligațiilor asumate constând in plata sumelor indicate la art. 8.2, art. 1.4 si 1.2. Obligația de restituire a bunului este reglementata inclusiv prin prevederile OG nr. 51/1997 la art. 15, părțile convenind prin contract care sunt celelalte obligații datorate ca urmare a culpei utilizatorului.
Intimata a arătat că instanța de judecata trebuie sa retina faptul ca plata ratelor de leasing la scadenta asigura disponibilitățile financiare necesare societății acesteia pentru o buna funcționare a activității acesteia. M. L. este o instituție financiar-nebancara care are unic obiect de activitate acordarea de finanțare prin intermediul operațiunilor de leasing, ceea ce presupune achiziționarea in numele utilizatorilor a unor bunuri in schimbul achitării conform unui plan agreat a unei dobânzi care este prețul acordării acestei ereditari.
Daca debitorul nu restituie la scadenta convenita lichiditățile financiare pe care societatea le-a indisponibilizat la solicitarea acestuia, atunci societatea este prejudiciata si in aceste condiții a fost demarat demersul de a recupera suma de bani datorata, iar predarea bunului nu oferă lichiditățile necesare unui instituții de credit.
Intimata a susținut că M. L. a indisponibilizat o suma foarte mare de bani achiziționând bunul ales de către utilizator, recuperarea acesteia urmând sa se efectueze in decursul unei perioade foarte lungi de timp, este absolut întemeiata clauza contractuala care reglementează in sarcina utilizatorului/fidejusorului obligația de plata a indemnizației de reziliere si a penalităților de întârziere pentru cazurile de neexecutare. In lipsa unei astfel de prevederi, utilizatorul/fidejusorul ar putea plați oricând fără a fi obligat sa suporte consecințele comportamentului sau necorespunzător in executarea contractului, fapt ce ar duce la o grava perturbare a raporturilor juridice si la o nesiguranța a acestora, din moment ce una din părți își îndeplinește obligațiile contractuale fără ca cealaltă sa poată fi constrânsa in vreun fel sa procedeze la respectarea propriilor obligații asumate la momentul contractării. Contractul de leasing este un contract de natura comerciala, si in asigurarea echilibrului contractual se impune respectarea principiilor autonomiei de voința a pârtilor, a libertății contractuale si a forței obligatorii a contractului la care părțile au înțeles prin propria lor voința libera si neviciata sa fie părți si sa-si asume obligații in schimbul drepturilor dobândite, convențiile legal făcute având intre părți putere de lege.
In privința cererii de suspendare a executării silite, intimata a solicitat fie respinsă având in vedere ca prin aceasta contestatoarea nu urmărește decât tergiversarea procesului de recuperare a debitului datorat, fapt care nu va conduce decât la creșterea prejudiciului societății.
În concluzie s-a solicitat respingerea contestației la executare si a cererii de suspendare ca neîntemeiata si nefondata, menținerea tuturor actelor de executare silita, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
În drept s-au invocat disp. art.115, C.pr.civ. art. 969-970 C.Civ., art.1066, 1068-1069 C. Civ.
În susținerea întâmpinării s-au depus înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 01.11.2013 instanța a respins excepțiile netimbrării și tardivității ca neîntemeiate.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și raport de expertiză în specialitatea contabilitate.
Prin sentința civilă nr._/06.12.2013 Judecătoria Ploiești a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoare și a dispus anularea actelor de executare realizate în dosarul de executare nr.1131/2011 al S.C.P.E.J. Trifina, T. și G., până la concurența sumei de 146 761,23 lei, reprezentând 141 102,23 lei debit restant și 5 659 lei cheltuieli de executare.
De asemenea a fost admisă în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată în sensul că a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 699 lei, reprezentând 194 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar și 500 lei onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 08.11.2011 a fost înregistrată cererea de executată silită formulată de S.C. M. L. IFN (România) S.A, formându-se dosarul de executare 1131/2011, titlul executoriu formându-l contractul de leasing financiar nr._RE/01 din 21.12.2006 încheiat între finanțatorul S.C. Egnatia L. IFN România S.A. București, S.C. Edkat Dent S.R.L. Ploiești, reprezentată prin P. A. Coduța, în calitate de utilizator și fidejusorul P. A. Coduța a fost încheiat, având ca obiect cedarea folosinței asupra imobilului situat în Ploiești, .. compus din teren și construcțiile C1 (locuință cu S+P+1+M) și C 2 (anexă cu P+E), pe o perioadă de 180 luni, pentru folosința acestui imobil utilizatorul având obligația de plată a unei rate lunare de leasing în sumă de 3 042,80 EUR. În contract, art. 1.3, s-a prevăzut ca la sfârșitul perioadei de leasing, în schimbul plății valorii reziduale, dreptul de proprietate asupra bunului va fi transferat de la finanțator la utilizator.
La data de 29.05.2009 contractul leasing a fost reziliat unilateral de finanțatorul S.C. M. L. IFN (România) S.A, pentru neplata ratelor de leasing aferente lunilor 21 – 28, prin declarația de rezilie comunicată utilizatorului S.C. Edkat Dent S.R.L. Ploiești. La data de 30.07.2009 imobilul a fost predat, potrivit Protocolului de recepție nr._/30.07.2009 semnat de părți.
Executarea silită vizează recuperarea creanței în sumă de 1 982 791,77 lei, reprezentând 153 151,78 lei obligații de plată restantă, până la data rezilierii contractului și 1 829 639,99 lei reprezentând daune interese – compuse din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, dobânda aferentă ratelor de leasing viitoare împreună cu penalități nefacturate și cheltuieli efectuate după reziliere suportate de intimată, la care se adaugă cheltuieli de executare, de la fidejusorului P. A. – C..
În drept, potrivit art. 399 al. 3 din C.pr.civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească, se pot invoca în contestație apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Instanța, fiind investită cu soluționarea contestației la executare în care contestatoarea invocă apărări de fond împotriva titlului executoriu, respectiv a contractului de leasing, a constatat că susținerile contestatoarei în sensul că s-a început executarea pentru un debit nereal, sunt în parte întemeiate.
Astfel, instanța a reținut că după rezilierea contractului de leasing și după primirea bunului – imobilul din Ploiești, .. compus din teren și construcțiile C1 (locuință cu S+P+1+M) și C 2 (anexă cu P+E), intimata a solicitat, în afara sumelor reprezentând rate de leasing scadente și neachitate și sumele reprezentând toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, dobânda aferentă ratelor de leasing viitoare împreună cu penalități nefacturate. În acest mod se constată că pentru finanțator este mai avantajoasă situația rezilierii contractului decât cea a derulării în mod normal a acestuia. Astfel, finanțatorul, după rezilierea contractului și primirea bunului ar fi îndreptățit să încaseze și ratele de leasing viitoare, pentru o folosință a bunului pe care însă nu a cedat-o.
Într-o relație comercială se are în vedere respectarea unei proporționalități între bunul livrat/serviciul prestat și prețul plătit, întrucât în contractul de leasing utilizatorul primește folosința unui bun în schimbul căreia se obligă să plătească o sumă de bani. Ori, dacă pentru nerespectarea obligațiilor de plată a folosinței bunului contractul este reziliat și folosința bunului revine la finanțator, obligarea în continuare a utilizatorului la plata folosinței unui bun a cărei folosință nu o mai are, este disproporțională și injustă. În baza art.1170 din C.civ părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea contractului cât și pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita această obligație. Pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată utilizatorul a fost sancționat cu rezilierea contractului, cu pierderea folosinței bunului, urmând a fi obligat la plata sumelor reprezentând folosința bunului de care a beneficiat.
Instanța a reținut, potrivit Raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză, de experta A. G., că la data de 29.05.2009, data rezilierii contractului de leasing, contestatoarea datora intimatei suma de 134 445,39 lei reprezentând facturi emise și neachitate. După data de 29.05.2009 s-au emis facturi în cuantum de 18 706,39 lei, iar la data de pornirii executării silite, la data de 01.11.2011 contestatoarea datora suma de_,77 lei compusă din_,78 lei facturi emise și neachitate (134 445,39 lei +_,39 lei) și_,99 lei daune interese conform art. 8 pct. 2 din contractul de leasing – toate celelalte rate din contractul de leasing rămase de achitat + dobânda aferentă ratelor de leasing viitoare + valoarea reziduală. În privința ratei 21, în suma de 12 049,55 lei scadentă la 01.10.2008, rezultă că a operat prescripția în timp pentru celelalte sume nu a operat prescripția.
Față de cele de mai sus, a fost admisă în parte contestația la executare formulată și s-a dispus anularea actelor de executare realizate în dosarul de executare nr.1131/2011 al S.C.P.E.J. Trifina, T. și G., până la concurența sumei de_,23 lei, reprezentând_,23 lei debit restant conform raportului de expertiză contabilă (_,34 lei –_,55 lei rata 21 +_,39 lei facturi emise ulterior rezilierii) și 5659 lei cheltuieli de executare.
Potrivit art. 3717 alin. 2 C.pr.civ., cheltuielile efectuate în executarea silită sunt în sarcina debitorului urmărit, sumele ce urmează a fi plătite fiind stabilite de executorul judecătoresc prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de parte interesată, în condițiile legii (al. 3).
Prin procesul-verbal din data de 15.05.2012, executorul a stabilit în sarcina debitorului cheltuieli de executare:_,62 lei onorariu executor judecătoresc, 12,40 lei emitere somația, 124 lei proces – verbal distribuție suma, 74,40 emitere adresa poprire, 49 lei cheltuieli poștale, 37,20 lei redactare adresa, toate cu TVA inclus și 14 lei taxă timbru judiciar și 0,3 lei timbru judiciar .
Onorariile minimale și maximale pe care le pot percepe executorii sunt prevăzute în Ordinul nr. 2550/2006. Onorariul din cauză se situează la nivelul maximal de 10% din valoarea creanței.
Onorariul trebuie să reflecte totodată munca depusă de către executorul judecătoresc, iar în cauză instanța apreciază că actele întreprinse nu justifică suma de_ lei (TVA inclus), având în vedere că a întocmit doar o somație, un proces-verbal de cheltuieli de executare, dispoziții de poprire, un proces-verbal de eliberare a sumelor rezultate din executare și a solicitat încuviințarea executării silite. Pentru aceste acte, suma de 5347 lei (TVA inclus) este îndestulătoare.
Referitor la celelalte cheltuieli de executare, instanța apreciază că acestea sunt rezonabile în raport de actele întocmite de executor, astfel încât le va menține.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. și 276 C.pr.civ., față de împrejurarea că pretențiile au fost admise în parte, instanța a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată de 699 lei reprezentând 194 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar și 500 lei onorariu expert, calculate prin regula proporționalității (valoarea pretențiilor admise raportate la valoarea pretențiilor totale).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs intimata S.C. M. L. IFN (România) S.A., prin care a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a Sentinței recurate ca fiind netemeinica si nelegala cu consecința respingerii in tot a contestației Ia executare; obligarea intimatei-contestatoare la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu;
Arată recurenta că hotărârea pronunțata în prezentul dosar a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii, ca urmare a unei analize incorecte a întregului material probatoriu existent, care demonstrează raporturile contractuale existente intre părțile implicate in prezenta cauza precum si obligațiile si drepturile pe care acestea au agreat sa le stabilească, facondu-se o eronata aplicare a dispozițiilor legale incidente in cazul raporturilor de leasing.
Totodată instanța de fond a ignorant dispozițiile raportului de expertiza administrat in cauza, făcând o selecție intre sumele consemnate in acest raport, cu toate ca expertul a confirmat corectitudinea sumelor pentru care s-a început executarea silita . (art. 308 pct. 9 c.pr.civ.)
Arată recurenta că, între aceasta, in calitate de Finanțator, si S.C. EDKATT DENT S.R.L., in calitate de Utilizator si P. A. C. in calitate de fideiusor,s-a încheiat contractul de leasing nr._RE/01 din 21.12.2006, prin care s-a cedat Utilizatorului dreptul de folosința asupra unui bun imobil situat in Ploiești, ., județul Prahova, contract ce a fost reziliat in baza Declarației de reziliere nr._ din data de 29 mai 2009.
Contestatoarea P. A. C. a garantat îndeplinirea obligațiilor asumate de către Utilizator, privind achitarea integrala a valorii contractuale, conform dispozițiilor art. 4. garanții consimțind sa se oblige in solidar cu Utilizatorul la executarea tuturor obligațiilor ce rezulta din contractul menționat anterior, renunțând la beneficiul diviziunii si discuțiunii.
Întrucât obligațiile de plata nu au fost executate de către debitor așa cum au fost asumate, in vederea recuperării creanței s-au îndreptat, pe calea executării silite, împotriva garantului personal, P. A. C., formulând cererea de executare silita la B. Trifina, T. si G. pentru debitul de 1.982.791,77 lei, compus din obligațiile de plata restante pana la data rezilierii contractului de leasing (adică ratele de leasing facturate pentru perioada in care contractul a fost in vigoare iar utilizatorul a avut posesia si folosința bunului, fără a achita insa sumele datorate la scadenta), in suma de 153.151,78 lei si daune-interese conform art.8 pct. 2 din contractului de leasing, in suma de 1.829.639,99 lei, adică toate celelalte rate de leasing ramase de achitat, valoarea reziduala, împreuna cu penalitățile de întârziere calculate pana la data cererii de executare silita (pentru sumele facturate, neachitate) si cheltuielile suportate de societatea noastră, după reziliere cu bunul si contractual de leasing.
Prin contestația la executare cu care a fost sesizata instanța de judecata, P. A. C. a solicitat anularea tuturor actelor de executare, motivat de faptul ca procedura de executare s-a declanșat pentru o suma exagerata si apreciază ca nu este legal si moral ca aceasta sa fie executata in mod aleator fara a se face o expertiza contabila din care sa rezulte in mod concret suma pe care contestatoarea o datorează Finanțatorului având in vedere calitatea sa de fideiusor.
Urmare a solicitării contestatoarei P. A. C. a fost administrata proba cu expertiza contabila, in acest sens fiind întocmit raportul de expertiza de către expertul contabil A. G..
In concluziile raportului de expertiza, ca răspuns la obiectivul nr. 3 încuviințat de către instanța de fond, expertul contabil a confirmat existenta si temeinicia debitului solicitat la plata, in conformitate cu prevederile contractuale asumate de către parți.
Deși instanța de fond a apreciat utila pentru soluționarea cauzei proba cu expertiza contabila, având in vedere specialitatea expertului contabil, care este o persoana specializata, in măsura sa verifice si să certifice in ce măsura sumele solicitate la plata sunt sau nu întemeiate, cu toate acestea, ignora total orice constatări ale expertului si in baza unor aprecieri nesusținute legal, face o selecție intre sumele detaliate in cuprinsul raportului de expertiza ce compun cuantumul total al debitului, si diminuează considerabil creanța M. L., apreciind ca nu s-a realizat o proporționalitate intre obligațiile contractuale ale pârtilor si ca este mai avantajos pentru finanțator sa rezilieze contractual decât ca acesta sa fie executat.
Or aceasta proporționalitate a fost apreciata in mod greșit de către instanța de fond, având in vedere ca, ne aflam in anul 2014. iar debitoarea înregistrează sume restante încă din luna noiembrie a anului 2008. deci de acum 6 ani, in tot acest timp Finanțatorul fiind privat de sumele care i se cuveneau, deși si-a respectat obligațiile asumate, respectiv acelea de a cumpăra bunul imobil dorit de către utilizator si a achitat integral prețul bunului către vânzătorul acestuia, in considerarea faptului ca utilizatorul va efectua plata corecta si la termen a ratei de leasing, așa cum a fost stabilita prin scadențarul agreat, anexat contractului de leasing, urmând astfel sa își recupereze in timp, investiția făcuta .
Astfel finanțatorul, după rezilierea contractului si primirea bunului ar fi îndreptățit sa incasele si ratele de leasing viitoare, pentru o folosința a bunului pe care nu a cedat-o."
Din analiza considerentelor expuse mai sus, se poate observa ca, instanța de fond a asimilat contractul de leasing cu un contract de locațiune, iar din aceasta perspectiva, prin restituirea bunului, in opinia instanței de fond, dispare obiectul contractului, astfel ca din acest punct de vedere, obligația de a continua plata a ratelor de leasing viitoare si a valorii reziduale apare in opinia instanței ca o sarcina disproporționată.
Arătam instanței de control ca, este esențial insa, sa se înțeleagă care este scopul si obiectul contractului de leasing, acesta fiind reprezentat de finanțarea utilizatorului pentru achiziționarea unui bun, cu surse financiare puse la dispoziție de către finanțator, care in schimbul unor obligații clar stabilite, plătește integral prețul bunului solicitat de către utilizator direct către vânzătorul acestuia, având buna-credința, își va recupera investiția efectuata prin plata corecta de către utilizator a ratelor de leasing.
Prin soluția pronunțata, practic instanța de fond, a dat o greșita interpretare dispozițiilor legale care guvernează raporturile contractuale de leasing si a asimilat in mod eronat, contractul de leasing cu contractul de locațiune din punct de vedere al obligației de predare a bunului.
Din acest punct de vedere, este foarte important sa se observe ca nu ne aflam in prezenta unui contract de locațiune, si exista o diferența foarte mare intre contractul de leasing si contractul de locațiune. in practica, creându-se aceasta confuzie, care conduce in consecința la soluții neîntemeiate.
Aceasta echivalare completa a leasingului cu un contrat de locațiune este eronata si a condus la pronunțarea unei sentințe nelegale, cu greșita aplicare a dispozițiilor legale.
Astfel daca in cadrul contractului de locațiune, locatorul deține in proprietate bunul pe care îl transmite spre folosința locatarului, urmând sa culeagă fructele civile ale acestei folosințe, respectiv chiria lunara, deci nu face nicio investiție, nicio achiziție noua, urmând ca prin reintrarea bunului in patrimoniul sau, sa înceteze si obligația de plata a locatarului a chiriei aferenta folosinței bunului, in cazul contractului de leasing. Finanțatorul nu are in proprietate bunul pe care îl transmite spre folosința pe durata contractului de leasing, ci îl achiziționează atunci, la cererea utilizatorului (locatarului) si urmărește sa își recupereze in decursul unei perioade îndelungate de timp, nu chiria, ci investiția făcuta, suma achitata cu titlu de preț, către vânzătorul ales de utilizator. Aceasta recuperarea facondu-se treptat, in decursul mai multor ani, este normal ca sumele finanțate sa fie purtătoare de dobânzi.
Astfel din acest punct de vedere, operațiunea de leasing întrunește condițiile si criteriile unei operațiuni de creditare si Nu ale unei operațiuni de locațiune, iar acest lucru este stabilit in drept prin dispozițiile legale reglementate prin normele si regulamentele BNR. "Art. 3 lit. c) Regulamentul BNR nr. 17/2012
Credit — suma evidențiata in conturi bilanțiere sau in conturi din afara bilanțului, pusa la dispoziție ori pe care instituția creditoare s-a angajat sa o pună la dispoziție unei persoane fizice sau unei entități nefinanciare, in schimbul obligației debitorului in cauza de a rambursa suma respectiva, precum si de a plați dobândi ori alte cheltuieli legate de aceasta stima; finanțările de tip leasing financiar sunt asimilate creditului"
In aceste condiții, așa cum in cadrul unui contract de credit obligația de plata a ratelor de credit subzista pana in momentul achitării integrale a sumei pe care creditorul a pus-o la dispoziția împrumutatului, tot astfel si in cazul contractului de leasing, obligația de plata continua sa existe si sa producă toate efectele juridice aferente, pana in momentul la care se va realiza restituirea integrala a sumei finanțate, indiferent daca aceasta suma va fi achitata cu titlu de rata de leasing sau cu titlu de indemnizație de reziliere.
Interpretarea instanței de fond, potrivit căreia este mai avantajoasa pentru finanțator, rezilierea contractului si obținerea integrala a ratelor de leasing decât sa mențină in vigoare contractul, este greșita si neîntemeiata, întrucât pe când in cazul menținerii in derulare a contractului de leasing este datorata si dobânda de leasing, in caz de reziliere. Finanțatorul urmărește doar recuperarea capitalului investit, as a cum se poate observa din fisa de debit, in care sunt detaliate toate sumele solicitate la plata si in care nu apare menționata nicio suma perceputa cu titlu de dobânda, rubrica - Dobânda nefacturata aferenta ratelor viitoare.
La data semnării contractului de leasing, prețul bunului imobil solicitat de către utilizatorul Edkat Dent SRL a fost de 300.000 euro. o suma considerabila, pe care M. L., in calitate de Finanțator, a achitat-o integral.
Anunțul de vânzare al imobilului este făcut public pe site-ul oficial al finanțatorului, fără a se fi reușit insa pana la acest moment, valorificarea bunului. In condițiile in care acest imobil va fi vândut, prețul încasat va fi folosit pentru diminuarea cuantumului total al debitului, insa având in vedere valoarea ridicata a sumelor totale datorate, determinate de conduita necorespunzătoare a debitoarei, care a lăsat sa treacă ani de zile, fara sa isi îndeplinească obligațiile de plata, fapt ce a generat in consecința si creșterea penalităților de întârziere acest preț va fi insuficient pentru lichidarea debitului.
La acel moment, se va proceda la actualizarea debitului prin diminuarea lui cu sumele încasate prin vânzare, insa pana atunci, debitorul este responsabil sa asigure îndeplinirea obligațiilor de plata, fiind inechitabil sa fie exonerat de îndeplinirea obligațiilor de plata, cat timp exista sume restante nerecuperate.
Atât timp cat M. L. a finanțat utilizatorul cu prețul integral al bunului imobil, preț ce a reprezentat o suma importanta, indisponibilizata de finanțator, este justificata subzistenta obligației intimatei de a asigura restituirea integrala a capitalului finanțat din ratelor de leasing si a valorii reziduale ce urmau sa devină scadente ulterior, dar care prin reziliere au dobândit caracter cert lichid si exigibil in asentimentul noțiunii de credit, cum am arătat mai sus, pierzându-și individualitatea de rate de leasing viitoare si devenind in consecința indemnizație de reziliere.
După cum bine este cunoscut, operațiunea de leasing este reglementata printr-un act normativ special, in vigoare, respectiv Ordonanța de Guvern nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, republicata cu modificările ulterioare.
Obligația de continuare a plații integrale a sumelor stabilite prin contractele de leasing sunt confirmate prin chiar dispozițiile legale reglementate prin art. 10 din OUG. nr. 51/1997, care instituie in sarcina utilizatorului obligația de a continua rambursarea ratelor de leasing chiar si in situația in care, este privat de folosința bunului, pana când se va realiza achitarea integrala a valorii contractului de leasing.
Să își asume pentru întreaga perioadă a contractului. în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, și-continuitatea plăților cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing-" Interpretarea ca, reprezintă o obligație disproporționata, obligația de plata a tuturor sumelor stabilite prin contractul de leasing, in condițiile in care dispozițiile legale impun continuitatea plaților pana la asigurarea rambursării integrale a valorii contractului, indiferent daca bunul a fost pierdut, distrus sau avariat, echivalează practic cu faptul ca dispozițiile legale instituite prin OUG nr. 51/1997 ar fi de asemenea ilegale.
Prin reglementarea acestor dispoziții legale, legiuitorul a urmărit sa protejeze finanțatorul de acțiuni abuzive ale utilizatorilor, care ar putea, sa solicite achiziționarea unui bun pentru a-i fi transmis spre folosința in leasing, iar dupa plata câtorva rate, sa renunțe si sa refuze sa mai faca plați, cu toate ca, investiția făcuta de Finanțator nu a fost deloc neglijabila, sau printr-o folosința improprie ar putea distruge bunul in totul sau in parte, fără a fi obligat sa suporte vreo consecința negativa pentru comportamentul sau necorespunzător. Aceste aspecte nu ii pot fi insa imputate Finanțatorului, care nu face altceva decât sa acorde suportul financiar utilizatorului ce nu isi permite prin surse proprii sa dobândească bunul respectiv.
Art. 6 alin 1 din același act normative, reglementează elementele minimale (obligatorii) ale contractului de leasing: părțile contractului, clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operațional, denumirea si descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing, valoarea totala a contractului de leasing, valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora, perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului, clauza plivind obligația asigurării bunului, valoarea de intrare a bunului, valoarea reziduala a bunului, valoarea avansului, rata de leasing
De asemenea, Capitolul III -"Obligațiile pârtilor in cadrul unei operațiuni de leasing" reglementează obligațiile celor doua parți ale unui contract de leasing, la art. 9 si 10 (obligații pe care nu ie vom enumera aici, ele fiind inserate si detaliate in chiar cuprinsul contractului de leasing), iar art. 11 prevede imperativ ca: „in cadrul operațiunilor de leasing drepturile si obligațiile pârtilor vor fi stipulate in contract si nu vor fi limitate la prevederile art. 9 .
Prin urmare contractul de leasing poate conține orice prevedere pe care părțile au înțeles sa o reglementeze in cuprinsul acestuia, inclusiv o prevedere referitoare la clauza penala ce va devine incidența in caz de neexecutare culpabila a obligațiilor stipulate in sarcina lor .
Prezenta clauzelor necesare in cuprinsul contractului de leasing nu anulează principiul libertății contractuale, ci îl nuanțează si ii conferă valențe juridice suplimentare, prin raportare la însăși esența contractului de leasing, ca act juridic de sine stătător. Așadar, contractul trebuie sa respecte condițiile generale de validitate ale unui act juridic si sa cuprindă elementele minimale obligatorii ale contractului de leasing, conform prevederilor legale sus menționate. Totodată nu se poate retine ca se impune calificarea obligației de plata a indemnizației de reziliere fiind o obligație disproporționata, atâta timp cat părțile au convenit de la început, obligațiile pe care vor fi responsabile sa le îndeplinească atât in cazul unei executări corecte, cat si in cazul unei rezilieri determinate de culpa utilizatorului.
Astfel in caz de reziliere din culpa utilizatorului, pe lângă facturile scadente si neachitate, exista in sarcina debitorului si obligația de a restitui bunul si de a achita indemnizația de reziliere astfel cum a fost stabilita aceasta la art. 8.2 din contract.
Prin urmare, M. L. a acționat cu respectarea cadrului legal instituit prin Ordonanța nr. 51/1997, libertatea de a stabili noi circumstanțe care sa guverneze conduita pârtilor de-lungul existentei contractului fiind consacrata atât prin art. 11 care nu limitează obligațiile pârtilor doar la obligațiile detaliate la art. 9 si 10 cat chiar si prin art. 15. care consacra dreptul de a stipula in contract orice alta situație pe care părțile o doresc cu privire la neexecutarea contractului.
Arătam instanței ca, obligația de plata a indemnizației de reziliere are drept izvor juridic legal chiar prevederile legale ale art. 15 din O.G. nr. 51/1997. instanța de fond apreciind in mod greșit că obligația utilizatorului ar fi limitata la restituirea sumelor datorate doar pana la momentul rezilierii:
"Art. 15. din OG nr. 51/1997- Daca in contract nu se prevede altfel in caz/și in care locatarul/utilizatorul nu executa obligația de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzuta in contractul de leasing, locatorului finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing iar locatarul! utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing.
Se observa ca prevederile OG nr. 51/1997 acoperă dreptul Finanțatorului la restituirea bunului plasat in leasing si la obligarea Utilizatorului de a plați sumele datorate pana la data restituirii obiectului material al leasingului, si deși dispoziția art. 15 din OG nr. 51/1997 nu se refera expresis legis si la daunele - interese reprezentate de prejudiciul încercat de Finanțator după data restituirii obiectului material al leasingului (bunuri/echipamente), totuși, aceeași prevedere a art. 15, in chiar debutul reglementarii sale, statuează ca dispozițiile sale isi găsesc aplicarea „daca in contract nu se prevede altfel". Prin urmare, norma speciala conținuta de art. 15 din OG nr. 51/1997 permite alăturarea unor norme complementare la care părțile au posibilitatea sa recurgă pe cale convenționala. Va rugam sa constatați, pe cale de consecința, ca părțile au procedat in acest mod, in sensul ca, alăturat înscrierii in contractele lor de leasing a prevederilor art. 15 din O.G. 51/1997, au inclus o clauza convenționala având natura juridica a clauzei penale reglementata de dreptul comun, si anume de prevederile art. 1066 - 1070, art. 1087 Cod civil, in vigoare la data încheierii contractelor de leasing. Pe acest temei, contestatorul datorează, ca parte integranta a creanței, indemnizația de reziliere, reprezentând o suma egala cu valoarea ratelor de leasing viitoare ramase de recuperat pana la expirarea duratei contactului, precum si valoarea reziduala a fiecărui bun contractat. In consecința, după reziliere nu mai putem vorbi de plata ratelor de leasing viitoare, acestea pierzându-si individualitatea de rata de leasing si valoare reziduala, dobândind titlu de indemnizație de reziliere. Apreciem ca din modul in care părțile au înțeles sa își precizeze cuantumul indemnizației de reziliere, instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor contractuale precum si celor legale si a apreciat ca nu se mai justifica plata unei rate de leasing viitoare cat timp nu se mai asigura folosința bunului. Or. in aceasta situație vorbim de plata unei despăgubiri determinata in sarcina fostului utilizator pentru nerambursarea la termen a creditului acordat de finanțator.
Dispozițiile OG nr. 51/1997 au natura juridica a normelor speciale si prin urmare, pot fi completate, in mod subsidiar, cu normele dreptului comun, fie acestea de drept comercial sau civil. Prin urmare, nimic nu împiedica părțile contractului de leasing financiar sa recurgă la clauze contractuale care isi afla regimul juridic, in totul sau in parte, in reglementarea dreptului comun. Ca o consecința directa, validitatea acestor clauze trebuie verificata potrivit regimului juridic care le reglementează si in acord cu voința juridica reala manifestata de parți la încheierea contractului.
Clauza referitoare la indemnizația de reziliere nu poate fi in niciun caz disproporționata, atâta timp cat, finanțatorul nu vizează decât recuperarea integrala a sumei investite si având in vedere ca, aceasta recuperare se face in decursul perioade îndelungate de timp, prin plata ratelor de leasing conform scadențarului agreat de către parți, este pe deplin justificat ca nerespectarea acestei obligații sa fie sancționată prin plata unor despăgubiri. Utilizatorul cunoaște încă de la data semnării toate obligațiile de plata, iar acestea se întind asupra tuturor sumelor rezultate din contractul de leasing, care nu au fost achitate.
Încetarea intempestiva a contractului din culpa exclusiva a utilizatorului a atras, prin urmare, obligația acestuia de a returna societății de leasing, pe lângă debitul facturat si neachitat, si indemnizația de reziliere precum si toate celelalte cheltuieli accesorii si penalitățile de întârziere calculate conform contractului.
Instanța de control trebuie sa retina faptul ca plata ratelor de leasing la scadenta asigura disponibilitățile financiare necesare societății noastre pentru o buna funcționare a activității acesteia.
M. L. este o instituție financiar-nebancara care are unic obiect de activitate acordarea de finanțare prin intermediul operațiunilor de leasing, ceea ce presupune achiziționarea in numele utilizatorilor a unor bunuri si achitarea integrala a prețului acestor bunuri către furnizorul ales de utilizator, in schimbul achitării conform unui plan agreat a unei dobânzi care este prețul acordării acestei ereditari.
Daca debitorul nu restituie la scadenta convenita lichiditățile financiare pe care societatea le-a indisponibilizat la solicitarea acestuia, atunci societatea este prejudiciata si in aceste condiții a fost demarat demersul de a recupera suma de bani datorata.
De altfel ar fi injust ca societatea de leasing sa achiziționeze bunul dorit de către Utilizator, sa indisponibilizeze o suma foarte mare de bani dorita de către acesta pentru a face achiziția respectiva, iar Utilizatorul sa achite o parte din rate, si ulterior sa decidă încetarea achitării acestora si sa nu mai fie obligat sa suporte vreo alta consecința, sa fie totodată exonerat de obligația de plata a oricăror sume suportate de finanțator cu bunul precum taxe impozite si asigurări, etc.
In ceea ce privește dreptul pârtilor de a-si reglementa in contractele de leasing orice obligații pe care le agreează, Curtea Constituționala a statuat ca dispozițiile art. 11, 14 si 15 din OG 51/1997 reglementează răspunderea pârtilor in cazul neexecutării obligațiilor in cadrul contractului de leasing, care este un contract comercial, ce are caracteristicile unui contract civil. In consecința, regulile care guvernează contractele civile sunt aplicabile si contractelor comerciale, in măsura in care legile comerciale nu prevăd o alta reglementare. Astfel, in situația in care utilizatorul, parte contractanta in cadrul contractului de leasing, nu isi executa obligațiile, cum este cazul in speța, sunt aplicabile principiile generale ale contractelor sinalagmatice.(Decizia Curții Constituționale nr.162 din 4 iunie 2002 referitoare la excepția de ne constituționalitate a dispozițiilor art. 11,14 si 15).
In cauza sunt incidente dispozițiile art. 968 Cod civil, in ceea ce privește clauza penala, fiind vorba despre o evaluare anticipata de către parți a prejudiciului suportat de Finanțator in ipoteza neexecutării obligațiilor de către debitor. Or,Utilizatorul si-a manifestat acordul cu privire Ia aceasta evaluate anticipata a întinderii despăgubirilor, in caz de neexecutate a obligațiilor asumate.
Mai arătam Instanței de Control ca, prevederile referitoare la sumele datorate in caz de reziliere a contractului din culpa Utilizatorului instituite la art. 8 au fost reglementate in contract de la început si nu reprezintă prevederi noi, ceea ce demonstrează ca. fideiusorul P. A. C. a cunoscut si acceptat aceste prevederi si a fost in totalitate de acord cu acestea .
Semnarea contractelor de leasing este rezultatul unui proces de voința liber si conștient al pârtilor, acestea cunoscând sumele datorate in situația in care cu rea credința nu vor fi respectate obligațiile de plata asumate astfel ca acesta nu se poate prevala la acest moment de existenta unor obligații de plata prea mari, cu atât mai mult cat, cuantumul sumelor datorate au fost confirmate si susținute printr-un raport de expertiza contabila.
Contractul de leasing financiar menționat anterior este rezultatul voinței contractuale a tuturor pârtilor implicate, expresie a aplicării principiului "pacta sunt servanda", fiind îndeobște cunoscut principiul "contractul este legea pârtilor”, atâta timp cat consimțământul acestora a fost liber si neviciat exprimat, iar instanța nu a constata ca ne aflam in prezenta unui consimțământ viciat.
Lipsa caracterului nedisproporționat al prevederii instituite la articolul 8.2 a fost reținuta de către o . instanțe de judecata. In acest sens exemplificam Sentința civila nr.1348/24.04.2012 pronunțata de Judecătoria R. in dosar_, instanța reținând:
"Clauza nu poate fi considerata abuziva atâta timp cat finanțatorul nu viteaza decât sa~si asigure recuperarea integral a sumei investite. Contractul de leasing nu este un contract de împrumut de folosința si nici unul de vânzare cu plata in rate. Finanțatorul nu este producătorul bunurilor Înstrăinate si demararea contractului nu se face la inițiativa sa. Contractul nu presupune folosința bunului doar perioada cat utilizatorul dorește acest lucru, dupa care se procedează ta restituirea sa. Este de natura contractului de leasing ca finanțatorul sa își recuperează banii ceea ce presupune plata tuturor ratelor indiferent de restituirea bunului. Aceasta restituire constituie doar o garanție in favoarea finanțatorului-proprietar si in condițiile in care bunul va fi vândut, valoarea acestuia urmează a fi dedusa din suma restanta de plata"
Așadar dispozițiile prevederii instituite la articolul 8.2 din contractele de leasing nu au caracterul unei clauze disproporționate care sa contravină ordinii publice, fiind o clauza asumata de către părți după cum am arătat mai sus, intimata având posibilitatea anterior perfectării relației contractuale sa ia cunoștința despre clauzele contractuale cu care a fost pe deplin de acord asumându-și-le din moment ce a înțeles sa procedeze la semnarea contractelor.
Judecătoria Sibiu opinează in același sens stipulând in cuprinsul Sentinței civile nr. 8038/10.11.2011 pronunțata in dosarul_ debitoarea contestatoare a avut posibilitatea de a citi si studia înainte contractele de leasing si ca acestea au fost însușite prin semnătura ca urmare a acceptării lor, mai ales in condițiile in care, clauza amintita este una clara si fara echivoc", iar "in lipsa dovedirii unei eventuale vicieri a consimțământului debitoarei contestatoare la data încheierii convențiilor, ar contraveni principiului conținut de art. 969 cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante si trebuie executate cu buna-credința de către acestea conform art. 970 Cod Civil".
Și Curtea de Apel Cluj, prin Decizia Civila nr. 832/08.04.2010 considera ca "nu s-ar putea retine caracterul abuziv al clauzei penale câtă vreme nu este vorba de un contract încheiat cu un consumator (persoana fizica), iar împrejurarea restituiri bunului obiect al contractului nu impietează asupra clauzei penale, astfel cum in mod expres se menționează si in contractul de leasing".
M. leasing nu a urmărit decât executarea corespunzătoare a contractelor de leasing si nu a avut niciun interes sa procedeze la rezilierea acestora, astfel ca a așteptat o perioada foarte mare de timp (240 de zile scurse de la scadenta unei rate contractuale) in considerarea faptului ca Utilizatorul va relua plata si va proceda la achitarea debitelor înregistrate la acel moment.
După data rezilierii contractelor de leasing generata datorita culpei Utilizatorului, a fost generata in sarcina Utilizatorului obligația de a achita pe lângă ratele scadente si neachitate si indemnizația de reziliere compusa din (ratele viitoare si valoarea reziduala), penalitățile aferente, TVA-ul, taxele vamale, asigurările, impozitul si orice alte costuri suportate de către finanțator cu bunul.
In ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea nu au fost calculate decât asupra sumelor facturate si care nu au fost stinse prin plați ale utilizatorului sau prin încasarea despăgubirii de la asigurător, ele nu au fost aplicate asupra indemnizației de reziliere sau asupra costurilor determinate de folosința bunurilor si încheierea contractelor de leasing, conform articolului de mai jos:
Daca Utilizatorul nu își îndeplinește la scadenta obligațiile de plata izvorâte din Contract, Finanțatorul este îndreptățit sa pretindă penalități de întârziere in cuantum de 0,3 % (trei zecimi) pe zi calendaristica asupra sumelor neîncasate. Utilizatorul renunța la beneficiul punerii in întârziere si este de acord sa plătească penalități de la data la care sumele devin exigibile. Finanțatorul își rezerva dreptul de a solicita despăgubiri pentru orice daune suplimentare cauzate de întârzieri la plata."
In ceea ce privește cheltuielile suportate de către Finanțator cu bunurile finanțate sunt de asemenea reglementate in contractul de leasing, ele fiind de asemenea in sarcina Utilizatorului,:
"1.2. Orice alte costuri, prezente si viitoare, suportate de Finanțator in legătura cu Contractul sau Bunul (ex.: taxe, impozite amenzi, servicii de asistenta juridica si eventual judecata, cheltuielile suplimentare legate de executarea creanțelor sale din prezentul Contract) sunt datorate de către Utilizator si trebuie plătite in maxim 7 zile lucrătoare de la data primirii solicitării de plata din partea Finanțatorului, moment in care suma devine scadenta."
Obligația de a achita costurile suportate de către Finanțator cu bunul achiziționat este reglementata si prin Ordonanța nr. 51/1997 cu modificările ulterioare privind operațiunile de leasing si societățile de leasing care prevede la art. 10 in sarcina Utilizatorului.
Cuantumul integral al sumelor datorate de către intimata-contestatoare a fost confirmat si prin raportul de expertiza si răspunsul la obiecțiunile depuse la acest raport întocmit de către expertul contabil desemnat de către instanța de judecata si cu toate acestea, instanța a înțeles sa diminueze in mod considerabil cuantumul creanței noastre, accentuând astfel si mai mult cuantumul prejudiciului nostru si sprijinind intimata in acțiunea sa, având in vedere ca sumele investite inca din anul 2006. nu au au fost recuperate nici pana in prezent, in condițiile in care bunul ales de către utilizator (imobil compus din teren si casa) a presupus o investiție considerabila din partea societății noastre.
Pe cale de consecința, fata de cele arătate s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat si respingerea in tot a contestației la executare.
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că recursul este nefondat potrivit următoarelor considerente:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 18.11.2011 a fost încuviințată cererea de executare silită a contestatoarei în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing nr._RE/01 din 21.12.2006 la cererea intimatei, fără a se specifica un cuantum al debitului, deși în cererea de executare creditoarea a indicat un astfel de debit.
La data de 29.05.2009 a fost semnată declarația de reziliere a contractului de leasing sus indicat, bunul aflat în folosința utilizatorului fiind restituit finanțatorului, reținându-se un debit restant de_,39 lei.
În dosarul de executare intimata-recurentă a pretins un debit de_,77 lei și s-a îndreptat împotriva fidejusorului( contestatoarea din prezenta cauză) dat fiind faptul că utilizatorul se afla în insolvență.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert A. G., tribunalul reține că expertul a arătat că pentru suma de_,55 lei, reprezentând rată contractuală scadentă la data de 01.10.2008 a operat prescripția dreptului material la acțiune, că suma de_,69 lei nu a fost achitată de utilizator, că, contestatoarea datorează intimatei suma de_,89 lei, compusă din ratele de leasing scadente și neachitate, inclusiv penalitățile aferente și indemnizația de reziliere în cuantum de_,77 lei la care se adaugă cheltuieli de executare în sumă de_,12 lei, cu precizarea că din această sumă contestatoarea a achitat doar suma de 83 lei. La concluziile raportului de expertiză a formulat obiecțiuni contestatoarea, la care expertul a răspuns la data de 12.09.2013, prin raportul depus la dosar.
Din conținutul acestui raport rezultă că expertul a arătat că la data de 29.05.2009, data rezilierii contractului de leasing debitul restant era de_,39 lei( așa cum deja s-a reținut), că după această dată au mai fost emise un număr de 4 facturi, în valoare totală de_,39 lei, expertul menținându-si concluziile inițiale cu privire la partea din debit prescrisă, la suma datorată și la cuantumul achitat, opinând în final că până la data depunerii raportului de expertiză contestatoarea datora suma de_,34 lei, fără ca acest raport să mai fie pus în discuția părților.
Executarea silită vizează recuperarea creanței în sumă de_,77 lei, din care_,78 lei obligații de plată restante, până la data rezilierii contractului și 1 829 639,99 lei reprezentând daune interese – compuse din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, dobânda aferentă ratelor de leasing viitoare împreună cu penalități nefacturate și cheltuieli efectuate după reziliere suportate de intimată, la care se adaugă cheltuieli de executare, de la fidejusorului P. A. – C..
corect a reținut instanța fondului că după rezilierea contractului de leasing și după primirea bunului – imobilul din Ploiești, .. compus din teren și construcțiile C1 (locuință cu S+P+1+M) și C 2 (anexă cu P+E), intimata a solicitat, în afara sumelor reprezentând rate de leasing scadente și neachitate și sumele reprezentând toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, dobânda aferentă ratelor de leasing viitoare împreună cu penalități nefacturate, reținând că în acest mod, pentru finanțator, este mai avantajoasă situația rezilierii contractului decât cea a derulării în mod normal a acestuia, respectiv că finanțatorul, după rezilierea contractului și primirea bunului pretinde să încaseze și ratele de leasing viitoare, pentru o folosință a bunului pe care însă nu a cedat-o.
Instanța fondului a dat o interpretare corespunzătoare contractului de leasing atunci când a reținut că într-o relație comercială, se are în vedere respectarea unei proporționalități între bunul livrat/serviciul prestat și prețul plătit, întrucât în contractul de leasing utilizatorul primește folosința unui bun în schimbul căreia se obligă să plătească o sumă de bani și nu s-a achiziționeze un bun astfel cum a susținut recurenta-intimată. Ori, dacă pentru nerespectarea obligațiilor de plată a folosinței bunului contractul este reziliat și folosința bunului revine la finanțator, obligarea în continuare a utilizatorului la plata folosinței unui bun a cărei folosință nu o mai are, este disproporțională și injustă, iar înlăturarea obligației de plată a facturilor emise după rezilierea contractului vine să restabilească situația evitându-se practic o îmbogățire fără justă cauză a creditoarei. În baza art.1170 C.civ părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea contractului cât și pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita această obligație. Pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată utilizatorul a fost deja sancționat cu rezilierea contractului și cu pierderea folosinței bunului, fiind obligat și la plata sumelor reprezentând folosința bunului de care a beneficiat, însă această obligație subzistă doar pe perioada în care bunul s-a aflat în posesia sa.
Ca atare, dând eficiență considerentelor de mai sus, tribunalul apreciază că instanța fondului, temeinic și legal a procedat la înlăturarea, din cuantumul debitului executat, a sumelor nejustificat pretinse prin executarea silită, admițând în parte contestația la executare formulată și dispunând anularea actelor de executare realizate în dosarul de executare nr. 1131/2011 al S.C.P.E.J. Trifina,T. și G., până la concurența sumei de_,23 lei, din care_,23 lei debit restant, conform raportului de expertiză contabilă, compus din_,55 lei (rata 21-prescrisă) +_,39 lei facturi emise fără justificare, ulterior rezilierii și 5659 lei cheltuieli de executare.
Concluzionând, pentru toate aceste considerente, tribunalul reține că toate criticile recurentei privind legalitatea sentinței recurate sunt nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 c.pr.civ. va obliga recurenta să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată . (ROMÂNIA) SA, cu sediul în București, .. 90-92, . 1, împotriva sentinței civile nr._/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare P. A. C., cu domiciliul procesual ales la cab. av.Danieleanu I., cu sediul în Ploiești, ., ., ., J. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.04.2014.
Președinte, Judecători,
M. G. G. D. E. C. D.
fiind in co semnează
Președintele instanței
Grefier,
A. L. E.
operator de date cu caracter personal 5595
red. M.G./tehnored. TS
2 ex./ 30.06.2014
d.f._
j.f. I. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1671/2014.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
