Acţiune în constatare. Decizia nr. 148/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 1714/331/2007*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 148
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „acțiune în constatare”, declarat de recurentul - reclamant M. E. M., domiciliat în com. Posești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 893/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât A. E. M. la fam. V. C., cu domiciliul în Vălenii de M., ., nr. 188, județ Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/30.01.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul – reclamant reprezentat de avocat V. M. M. și intimatul-pârât A. E. M. personal și asistat de avocat G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimatul – pârât a depus la dosar întâmpinare, după care,
Apărătorul recurentului – reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/30.01.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și chitanța nr. 3/14.01.2014 în valoare de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul comunică apărătorului recurentului – reclamant un exemplar al întâmpinării depusă la dosar de intimatul – pârât.
Apărătorul recurentului – reclamant, având cuvântul, arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
Părțile, având cuvântul,pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului și pe fondul recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului și pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului – reclamant, având cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de formulare a recursului arată că nu s-a făcut comunicarea hotărârii instanței de fond la adresa indicată și la care toate actele de procedură s-au comunicat. De asemenea, arată că potrivit Certificatului de încadrare în grad de handicap reclamantul are diagnosticată o boală mintală pe perioadă determinată. Solicită admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței existente la dosar.
Apărătorul intimatului – pârât, având cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de formulare a recursului, solicită respingerea acestei cereri, întrucât astfel de cereri se pot formula în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii și luarea la cunoștință a acesteia, iar hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului la sediul indicat din com. Posești, ., dovada de primire a hotărârii fiind semnată de către sora acestuia, conform dovezii aflate la fila 111 dosar fond. Precizează că există un Certificat de încadrare în grad de handicap, însă acesta nu poate conduce la admiterea cererii de repunere în termen a recursului.
Apărătorul recurentului – reclamant, având cuvântul, în replică, arată că nu era de datoria apărătorului ales al reclamantului să urmărească unde să se efectueze comunicarea hotărârii, precum și faptul că, hotărârea a fost comunicată la o altă adresă decât cea indicată în înscrisurile depuse la dosar. Cu privire la fondul recursului declarat de reclamant, solicită admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat, conform motivelor invocate în cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată în recurs și, în subsidiar, casarea hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Apărătorul intimatului – pârât, având cuvântul pe fondul recursului declarat de recurentul - reclamant, solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că reclamantul nu a înțeles să timbreze cererea de chemare în judecată, astfel că, instanța de fond a anulat cererea ca netimbrată, din moment ce reclamantul a declarat, în mod expres, că nu timbrează cererea. Precizează că recursul nu este declarat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Solicită respingerea recursului, ca nefondat și, ca urmare a respingerii acestuia, solicită și respingerea cererii de repunere în termen a recursului, ca tardiv formulată. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 1714/331 din 16 iulie 2007 reclamantul M. M., a chemat in judecată pe pârâtul A. M., solicitând să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra casei de locuit și terenului aferent, situate în comuna Posești, ., prin cumpărare și uzucapiune de lungă durată și să se constate legală convenția de vânzare-cumpărare, antecontract, materializată prin chitanța sub semnătură privată, datată 12 iunie 2001, prin care pârâtul a înstrăinat o suprafață de 5000 mp. teren arabil, urmând ca sentința ce se va pronunța să țină loc de act de proprietate.
În motivare reclamantul a arătat că a cumpărat în baza unei chitanțe de mână încheiată în anul 1964, de la pârât, casa construită din lemn, compusă din două camere și terenul pe care se afla această casă, în suprafață de 250 mp. situate in comuna Posești, . de 16.000 lei, primit integral la momentul încheierii convenției, moment de la care reclamantul a intrat in posesia imobilelor, pe care a exercitat-o pașnic, netulburat și sub nume de proprietar, mai mult de 30 de ani. Se mai susține că, în anul 1992 Primăria a modificat rolul agricol, prin atribuirea către reclamant a încă 750 mp. și înscrierea suprafeței totale de 1000 mp.teren. În anul 2001 în prezența a trei martori, pârâtul A. M. a mai vândut reclamantului o suprafață de 5000 mp. alături de cel stăpânit, astfel încât, reclamantul exercită în prezent folosința a 6000 mp. Deși, pârâtul a fost abordat în diferite rânduri, în vederea încheierii actului în forma autentică, solicitările au rămas fără rezultat impunându-se pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 948, 969, 1073, 1075, 1837, 1847 cod civil și art. 111 cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, se arată că nu a fost încheiată nicio convenție cu reclamantul, privind vânzarea casei și terenului aferent, în anul 1964, pârâtul având vârsta de 15 ani și neavând un drept de proprietate asupra imobilelor. Se mai arată că, la aceeași dată reclamantul avea vârsta de 4 ani, iar imobilele au aparținut numiților A. E. și A. F., fiind ocupate de părinții pârâtului, până la decesul tatălui acestuia, survenit la 14 septembrie 1973. După această dată, mama pârâtului A. F. a continuat să locuiască în gospodărie până în anul 1986, când a permis reclamantului și mamei sale să locuiască pentru o scurtă perioadă de timp, în acest imobil. Terenul de la pct. Acasă, a fost proprietatea tatălui pârâtului, A. E., reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se pentru soția acestuia, A. F., așa cum rezultă din adeverința nr. 4977/2007, eliberată de Comisia locală Posești. Pârâtul susține că, nu a fost depusă la dosar chitanța de cumpărare a imobilului, iar cele două moduri de dobândire a proprietății, cumpărare și uzucapiune de lungă durată, se exclud reciproc. Se mai arată că, chitanța de mână din 11 mai 2001, nu putea avea ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului de 5000 mp., deoarece legea prevede că înstrăinarea terenurilor se poate face numai prin acte juridice, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității.
Părțile au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, audierea unor martori și expertiză tehnică topografică, cereri încuviințate de instanță, care a apreciat probele legale, concludente și utile cauzei.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 562 din 10 martie 2008, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs și prin decizia civilă nr. 1092 din 30 octombrie 2008 Tribunalul Prahova a admis recursul declarat de reclamant, a modificat în tot sentința recurată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat dreptul de proprietate al reclamantului, prin uzucapiune de 30 de ani asupra casei și anexelor gospodărești a terenului de 1000 mp., bunuri situate în comuna Posești, . și a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare din 11 iunie 2001 cu privire la restul suprafeței de teren pană la 5030 mp., urmând ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Împotriva aceste decizii pârâtul A. M. a formulat cerere de revizuire și prin decizia civilă nr. 1606 din 20 noiembrie 2012, instanța rejudecând recursul declarat, a admis recursul și a casat în tot sentința civilă nr. 562 din 10 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Primindu-se dosarul la această instanță a fost înregistrat sub același număr și s-a acordat termen la data de 12 martie 2013.
La data de 11 martie 2013 reclamantul a formulat precizare la acțiune.
La data de 2 aprilie 2013 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care solicită verificarea timbrajului, având în vedere disp.art. 20 din Legea 146/1997.
Prin sentința civilă nr. 893/21.05.2013 Judecătoria Văleni a admis excepția insuficientei timbrări și a dispus anularea cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul M. E. M. domiciliat în comuna Posești, . împotriva pârâtului A. E. M. domiciliat în Vălenii de M., ., nr.188, Județul Prahova, ca insuficient timbrata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 35 din Ordinul nr. 760/1999 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată; neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În cauza de față reclamantul a investit instanța cu soluționarea a două capete de cerere respectiv constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilelor casa de locuit și teren în suprafață de 1000 mp și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare cu privire la suprafața de 5000 mp teren, ambele capete de cerere fiind suspuse timbrajului la valoare în condițiile prevăzute de Lg.146/1997.
Deși cu ocazia soluționării primului ciclu procesual s-a întocmit raportul de expertiza topo A. F. G. prin care terenurile au fost evaluate la suma de 7545 lei, instanța a omis să calculeze taxa de timbru datorată la valoarea stabilita astfel că în temeiul art.37 din O.nr.760/C/1999 la termenul din data de 02 aprilie 2013 s-a pus în vedere reclamantului să achite taxa de timbru la valoarea stabilita de către expert.
De asemenea constatându-se că în cauza de față nu s-a stabilit taxa de timbru pentru imobilul construcție s-a pus în vedere reclamantului la același termen de judecată să depună la dosarul cauzei certificat cu valoarea impozabilă a acestuia în vederea stabilirii timbrajului.
La termenul din data de 21.05.2013 s-a adus la cunoștința reclamantului că pentru primul capăt de cerere, în ceea ce privește terenul diferența de taxa de timbru ce era necesar a fi achitată era de 131 lei și timbru judiciar de 3 lei ( valoare calculata la prețul de 1,50 lei/mp așa cum rezultă din raportul de expertiza A. F. iar pentru cel de-al doilea capăt de cerere taxa de timbru datorata era de 563,7 lei și timbru judiciar de 3 lei. În ceea ce privește imobilul construcție reclamantul nu a precizat valoarea acestuia și nici nu a depus certificat fiscal cu valoarea impozabilă în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.
La termenul de judecată menționat reclamantul prin apărător a invederat instanței că nu a achitat și nici nu va achita diferența de taxă de timbru stabilită dat fiind faptul că solicită suspendarea cauzei până la emiterea titlului de proprietate în temeiul Lg.18/1991.
O astfel de cerere nu justifică însa refuzul de a achita taxele judiciare de timbru în cauza de față, o eventuală cerere de suspendare neputând a fi discutată decât după momentul îndeplinirii obligației de timbraj conform Lg.146/1997.
Având în vedere această împrejurare dar și faptul că reclamantul a refuzat să depună la dosarul cauzei certificat cu valoarea impozabilă a imobilului construcție ceea ce echivalează cu refuzul de a timbra corespunzător dispozițiilor legale, instanța a admis excepția insuficientei timbrări invocate în cauza de către pârât prin apărător și pe cale de consecința a anulat cererea de chemare în judecată ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată recurentul reclamant că, la termenul din 21.o5, 2ol3 i s-a adus la cunoștință timbrajul cererii.
În dosarul de revizuire nr .9757/lo5/2oll, anexat cauzei prezente, la fila 46 a fost depus un act medical și anume certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 13l6o/25.XI.2009, din care rezultă gradul de handicap accentuat, precum și diagnosticul cu care a fost diagnosticat, însă instanța nici măcar în dosarul de fond nu a numit un curator ce i-ar fi putut apăra interesele în cauză conform procedurii în vigoare.
În cazul în care apărătorul meu ar fi înțeles să-i apere interesele, în mod legal ar fi solicitat chiar această numire a unui curator în cauză, iar în ce privește timbrajul ar fi depus acte medicale, solicitând a se face aplicarea Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru pentru persoanele cu handicap .
Solicită recurentul reclamant să se aibă în vedere că deși a fost prezent în instanță, nu a avut capacitatea de a înțelege cele explicate de judecător, iar apărătorul său, se pare că nu a avut interesul să o facă trebuind că a ținut partea pârâtului.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității declarării cererii de repunere în termen.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit dispozițiilor art.103 C.proc.civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest din urmă caz, actul de procedură se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Referitor la cererea de repunere în termen, tribunalul o va respinge având în vedere că, potrivit art. 103 alin. 1 C. pr. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În cauză, recurentul reclamant nu a dovedit că a fost împiedicat de o cauză mai presus de voința sa să formuleze și să depună recursul în termenul legal prev. de disp. art. 301 C. pr. civ.
Tribunalul constată că sentința recurată a fost comunicată recurentului reclamant la data de 4 iulie 2013, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 111 dosar fond.
De la această dată, recurentul avea obligația potrivit legii să depună recursul la instanță în termen de 15 zile, termen care se împlinea pe data de 20 iulie 2013, care a fost într-o zi de sâmbătă, astfel că data de depunere a recursului s-a prelungit până luni, 22 iulie 2013.
Potrivit art. 101 alin. 1 C. pr. civ., termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Termenele statornicite pe ore încep să curgă la miezul nopții zilei următoare. Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Potrivit art. 101 alin. 5 C. pr. civ., termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
În conformitate cu disp. art. 102 alin. 1 C. pr. civ., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor e procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 301 C. pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin.2 și 4 C. pr. civ. se aplică în mod corespunzător.
Dispozițiile art. 303 alin. 2 C. pr. civ. statuează că, termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Recurentul reclamant a depus recursul împotriva sentinței civile nr. 893 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Vălenii de M. la data de 29 noiembrie 2011, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut în mod imperativ de disp. art. 301 C. pr. civ.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru repunerea în termenul prevăzut de art.301 și 303 (2) C. proc. civ., astfel că cererea a fost respinsă iar recursul declarat de reclamant va fi respins ca tardiv, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
În baza disp. art. 274 C. pr. civ. va obliga recurentul la plata către intimat a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant M. E. M., domiciliat în com. Posești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 893/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât A. E. M. la fam. V. C., cu domiciliul în Vălenii de M., ., nr. 188, județ Prahova, ca tardiv formulat.
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. C. A. M. G. M.
Fiind în Concediu semnează
Semnează Președintele Instanței
GREFIER
M. B.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. / tehnored. NC
2 ex/25.02.2014
D.f._ - Judec. Vălenii de M.
J.f. A. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 390/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1531/2014.... → |
|---|
