Contestaţie la executare. Decizia nr. 304/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 1576/331/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 304
Ședința publică din data de 27 Februarie 2014
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- G. D.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „contestație la executare”, declarat de recurenta – contestatoare C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA - SCREIR CF BUCURESTI, cu sediul în București, . Nord, nr. 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1487/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata – debitoare E. F. SA - AGENȚIA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE, cu sediul în Ploiești, .. 37-39, ., județ Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 42,00 lei, conform O.P. nr. 537/14.02.2014 și timbru judiciar în valoare de 1 leu, ordin de plată anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata – debitoare reprezentată de consilier juridic S. G., lipsind recurenta – contestatoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, recurenta – contestatoare a depus la dosar o notă de ședință și dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 42 lei, conform O.P. nr. 537/14.02.2014 și a timbrului judiciar în valoare de 1 leu, după care,
Reprezentantul intimatei-debitoare depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și concluzii scrise și, totodată, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei-debitoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că între părți există raporturi comerciale, iar recurenta-contestatoare nu și-a îndeplinit obligațiile comerciale. Arată că în cadrul executării silite s-a încheiat o convenție, ce nu a fost respectată de către recurenta – contestatoare, întrucât nu s-a achitat datoria reprezentând energia electrică, obligația acesteia fiind ca până la 21.03.2013 să achite toate datoriile către intimată. Arată că obiectul prezentei contestații îl reprezintă anularea procesului – verbal privind eliberarea sumei, pe motiv că executarea silită nu s-a stins. Arată că prin convenție s-a stabilit ca sumele datorate să fie actualizate până la data plății efective a creanței, precum și că actualizarea sumei este dată dependent, ca urmare a situației monetare. Precizează că executarea silită nu a încetat, iar creanța nu a fost achitată de către recurenta –contestatoare. Solicită respingerea recursului, ca nefondat, iar pe fond respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ din 17 iunie 2013, contestatoarea C.N.C.F. „CFR” SA – SCREIR București a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata E. F. SA – Agenția Centrală de F. a Energiei Electrice Ploiești, împotriva procesului verbal de eliberare sumă din data de 31 mai 2013 întocmit de B. N. E. M., în dosarul de executare nr. 20/2011, prin care s-a procedat la eliberarea sumei de 910,00 lei în contul intimatei, solicitând admiterea contestației, anularea procesului verbal de eliberare suma încheiat la 31 mai 2013 și restituirea sumei eliberate din executare.
În motivarea cererii, a arătat că în temeiul titlului executoriu, respectiv sentința nr. 317 din 30 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost obligată la plata sumei de 205.839,01 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, penalități de întârziere, actualizate pană la data de 26 martie 2012, cheltuieli de judecată. A mai susținut că, intre părți s-a încheiat o convenție la data de 22 noiembrie 2012, privind stingerea unor datorii, respectiv contravaloarea energiei electrice de 316.396 mii lei, datorată pana la data de 31 martie 2012 va fi achitată pana la data de 30 nov.2012 (sumă care s-a plătit), iar penalitățile in valoare de 222.903 mii lei, vor fi anulate. A mai precizat că, prin adresa nr. 6877 din 19 dec.2012 intimata a solicitat plata imediată a cheltuielilor de executare și judecată până la data de 31 dec.2012 in valoare de 2.234.097,65 lei, sub sancțiunea reactivării tuturor diminuărilor de creanță acordate prin convenția însușită de ambele părți, astfel că prin ordinul de plată nr. 1407 din 27 dec.2012 a plătit si aceste cheltuieli, astfel că fată de toate motivele invocate in cerere, solicită admiterea contestației.
În drept, a invocat dispozițiile art. 570 alin. 2 cod procedură civilă.
A depus alăturat, în copie, înscrisuri.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 1487/01.10.2013, Judecătoria Vălenii de M. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea C.N.C.F. „ CFR” S.A.- SCREIR București, ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art.399 C.p.c orice executare silita se poate contesta de cei interesați sau vătămați prin executare, instanța de executare limitându-se la a cerceta daca actele de executare s-au realizat cu respectarea prevederilor legale privind executarea silita sau când este cazul stabilește întinderea si înțelesul dispozitivului ce se executa.
În cauza de fața contestatoarea a formulat contestație la executare împotriva procesului verbal de eliberare suma din data de 31.05.2013 întocmit de către B. N. E. M. în dosar de executare nr.20/2011.
S-a reținut de instanța de fond că în motivarea contestației s-a arătat că potrivit sentinței civile nr. 317/2010 pronunțata de Tribunalul Prahova, in dosarul nr._, debitoarea a fost obligata la plata sumei de 205.839,01 lei reprezentând contravaloare energie electrica, penalități de întârziere, actualizate pana la data de 26.03.2012 precum și cheltuieli de judecata - contestatoarea arătând totodată că la data de 06.06.2012 a intervenit OUG nr. 25/2012 privind acordarea unui împrumut CNCF CFR SA in scopul achitării obligațiilor de plata datorate furnizorilor de energie electrica, iar la data de 22.11.2012 între societatea debitoare și contestatoare a fost încheiată convenția privind stingerea unor datorii ale CNCF CFR SA către . care include și creanțe ce fac obiectul dosarului de executare silita nr. 20/2011 aflat pe rolul B. N. E. M. .
În procedura executării silite însă s-a procedat și la reținerea unor sume de bani ce reprezintă actualizare debit, sume legal datorate așa cum rezulta din decizia nr. 1543/5 iulie 2013 a Tribunalului Prahova care arată că în speță, convenția încheiată între părți la data de 22.11.2012 a avut drept efect doar eliminarea în totalitate a penalităților, cu menținerea însă a actualizării sumei până la data plații efective, situație conforma mențiunilor dispuse prin sentința comerciala nr.317/30.06.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ care reprezintă titlu executoriu.
Având în vedere aceasta soluție în cadrul dosarului execuțional s-a procedat in continuare la reținerea unor sume de bani ce reprezintă parte din actualizarea sumei datorate sens în care s-a emis și actul contestat un prezenta cauza respectiv procesul verbal de eliberare suma din data de 31.05.2013 întocmit de către B. N. E. M. in dosar de executare nr.20/2011.
Prima instanță a mai reținut că din conținutul procesului verbal menționat rezultă că s-au constatat îndeplinite dispozițiile art.458 (1) C.p.c și s-a procedat la eliberarea sumei de 910 lei suma consemnată pe recipisa CEC nr._/1 din data de 16.05.2013, în contul creditoarei – observându-se astfel că față de data consemnării sumei și data încheierii procesului verbal s-au respectat dispozițiile art.458 alin.1 C.p.c, procesul verbal fiind comunicat contestatoarei la data de 08.06.2013 așa cum rezultă din dovada de comunicare depusă la fila 10 dosar.
Împrejurarea invocată de către contestatoare în sensul că nu s-a procedat la citarea parților în conformitate cu prevederile art.569 alin.1 C.p.c nu poate atrage în cauză decât o nulitate relativa - sancțiune față de care este necesara dovedirea unei, însă o asemenea probă nu a fost realizată în cauză, cu atât mai mult cu cât suma respectivă este consemnata de către debitoare, ulterior fiind virată creditoarei.
În consecință, având în vedere că actul contestat este emis cu respectarea prevederilor legale, instanța de fond, în baza considerentelor mai sus expuse, a respins contestația la executare ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței civile nr.1487/1.10.2013 a declarat recurs contestatoarea C. Națională de Căi Ferate CFR SA - SCREIR CF București, în temeiul art. 299 C.pr.Civ, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând să se admită recursul, să se modifice în tot hotărârea atacată, iar pe fondul cauzei să se admită contestația așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele ce urmează a le învedera.
În motivarea cererii, recurenta-contestatoare a susținut că așa cum a arătat in apărările formulate, finalitatea urmărită prin dispozițiile conținute în actul normativ O.U.G. nr. 25/2012 a fost aceea de diminuare a arieratelor din economie și de evitare a ieșirii bunurilor din patrimoniul CNCF CFR SA ca urmare a iminentei executărilor silite asupra Companiei, urmărindu-se astfel un interes public major, iar cauzele care au generat edictarea acestor norme legale s-au constituit în „situații urgente si extraordinare a căror reglementare nu mai putea fi amânata".
În continuare, recurenta-contestatoare a susținut că scopul încheierii acestei convenții a fost punerea în aplicare a dispozițiilor stabilite prin actul normativ mai sus menționat, susținând, de asemenea că, potrivit art. 1270 cod civil din 2009, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar în conformitate cu art. 1266 Cod civil din 2009, contractele se interpretează după voința concordanta a pârtilor, iar nu după sensul literal al termenilor, ținându-se seama de scopul contractului, de negocierile purtate de parți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.
Astfel, recurenta-contestatoare a susținut că, convenția din 2012 reprezintă voința concordanta a părților în sensul stingerii creanței reprezentând contravaloare energie electrica și penalități de întârziere, prin plata sumei de_ lei, reprezentând debit principal de către CFR în contul intimatei, cel mai târziu până Ia data de 30.11.2012 – iar în acest sens, recurenta-contestatoare a susținut că intimata a fost de acord ca la data la care încasează c/val energiei electrice, suma de_ Iei reprezentând c/val.penalităților de întârziere se va stinge, nemaiputând avea nici o pretenție cu privire la aceste sume sub rezerva art. 3 din convenție.
Or, societatea lor și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în convenția încheiata, achitând la data de 23.11.2012 suma de_ lei corespunzătoare debitului principal, iar la data de 27.12.2012 suma de 2.534.097,65 lei aferenta cheltuielilor de judecata, investire și executare al acestui debit, în consecința creanța s-a stins.
Recurenta-contestatoare a susținut în continuare că în raport de prevederile tranzacției încheiate între părți, creditoarea nu mai poate avea nicio pretenție cu privire la sumele prevăzute în convenție și prin urmare nu avea dreptul de a proceda la actualizarea debitului cu rata inflației, voința concordanta la încheierea convenției, în conformitate și cu scopul OUG 25/2012, fiind aceea de stingere a tuturor creanțelor deținute de creditoare în legătura cu plata debitului principal – susținând totodată că, convenția din data de 22.11.2012 reprezintă o tranzacție încheiată în faza executării silite în vederea stingerii obligațiilor unitatea lor le avea față de creditor, în legătură cu achitarea contravalorii energiei electrice furnizate până la data de 31.03.2012.
Mai mult, recurenta-contestatoare a susținut că încheierea acestei tranzacții era necesară pentru obținerea de către ei a împrumutului reglementat de OUG nr. 25/2012, voința legiuitorului la acordarea împrumutului fiind aceea de stingere integrala a datoriilor CFR, prin plata creanțelor principale, cu ajutorul sumei împrumutate, și prin renunțarea de către furnizorii de energie electrica la toate penalitățile de întârziere, înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum și a celor calculate de către aceștia, până Ia data plații obligațiilor restante înregistrate la aceeași data.
Astfel, recurenta-contestatoare a susținut că voința creditoarei manifestată Ia încheierea tranzacției a fost aceea de stingere integrală a obligațiilor ce fac obiectul convenției, aceasta declarând expres că nu mai are nicio pretenție în legătura cu sumele menționate în clauza cuprinsă la art. 1 din Convenție - or, având în vedere principiul disponibilității care guvernează întregul proces civil, în urna încheierii tranzacției, executarea creanței se face conform voinței pârtilor exprimata după pronunțarea titlului executoriu, fără a aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii puse în executare silită.
De asemenea, recurenta-contestatoare a susținut că actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă o solicitare în legătură cu creanța stinsă conform tranzacției, contravenind flagrant convenției încheiate în vederea soluționării amiabile a acestei probleme litigioase, iar susținerile potrivit cărora, părțile au convenit doar eliminarea in totalitate a penalităților, menținând actualizarea creanței cu indicele de inflație sunt vădit neîntemeiate, mențiunile din convenție se refera Ia actualizarea cu încasările si facturile emise după data de 31.08.2012 si pana la data plații acestora.
Așadar, recurenta-contestatoare a susținut că părțile au stabilit că suma menționata la art. l alin 1 pct. i și ii, se actualizează cu contravaloarea energiei electrice ce a fost consumata de CFR în afara perioadei de referința cu privire la care s-a tranzacțional, sume care nu puteau fi cunoscute la momentul stabilirii creanțelor menționate în Convenție și a da o altă interpretare înseamnă a nesocoti voința legii si prin aceasta a încălcă dispozițiile imperative prohibitive conținute in art. 11 din Noul Cod civil: „Nu se poate deroga prin convenții sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publica sau de Ia bunele moravuri."
În continuare, recurenta-contestatoare a susținut că sensul și spiritul OUG nr.25/2012 a fost acela de a crea cadrul legislativ care să permită achitarea obligațiilor restante ale CNCF CFR SA înregistrate până la 31.03.2012 cu condiția renunțării la penalități de către furnizorul E. SA și prin urmare obligația de plată a companiei era condiționată de renunțarea la penalități de către furnizor.
Mai mult, recurenta-contestatoare a considerat că în cauză intervine și lipsa de eficiență a prev. art. 371 indice 2 alin 3, teza 1 C. pr. Civ, motivat de faptul că în condițiile în care creditoarea a primit datoria reprezentând debit energie electrica și a renunțat la penalități și avându-se în vedere art. 1 pct. 1 din Convenție, potrivit căreia creanța față de CFR reprezentând c/val energie electrică, alte creanțe și penalități, se va stinge prin plata sumei de 316.396 mii lei, cel mai târziu la data de 30.11.2012, nemaiavând nicio pretenție cu privire la aceste sume, în condițiile art. 3, obligația prev. în titlu executoriu, nu mai poate face obiectul unei actualizări cu indicele de inflație.
Or, renunțarea creditoarei la penalități este practic o renunțare la drept, cu toate efectele juridice prevăzute în aceasta situație juridică de drept comun și chiar conceptul de reparare a prejudiciului statuat de Înalta Curte de Casație prin actualizarea cu indicele de inflație nu poate să subziste decât în condițiile existentei obligației de plată a acestor sume.
Astfel, recurenta-contestatoare a susținut că intenția legiuitorului de a interveni în raporturile juridice dintre părți a fost prevăzută în preambulul Ordonanței de Urgență, iar acesta nu a avut în vedere aceste actualizări de creanța, nici cu privire la actualizarea debitului și nici cu privire la actualizarea penalităților – susținând de asemenea, că suma acordată împrumut are destinație specială în condițiile art. 452 alin 2 lit. a C.pr.Cv și se utilizează numai potrivit ordonanței și în limita acestor sume prev. în anexa.
In concluzie, recurenta-contestatoare a susținut că solicitarea unor despăgubiri suplimentare în legătură cu creanțele stinse prin tranzacție încalcă prevederile art. 1270 raportat la 2267 Cod civil din 2009, generând litigii suplimentare în legătura cu un raport juridic pe care ambele parți au urmărit sa îi stingă integral, susținând și că, continuarea executării silite după plata datoriei prin poprire, contravine flagrant atât contractului încheiat intre pârti, cât și prevederilor art. 371 indice 5 lit. a, nemaiputând fi efectuate acte de executare silita după încetarea executării prin realizarea integrala a obligației creditorului, iar cu privire la procedura propriu-zisa a eliberării sumei, art. 569 stipulează că eliberarea si distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de Ia data depunerii sumei, când executorul va proceda la eliberare sau distribuirea sumei, cu citarea pârtilor și a creditorilor care și-au depus titlurile.
Mai mult, recurenta-contestatoare a susținut că legiuitorul a avut în vedere protejarea intereselor ambelor părți, debitor și creditor, iar suma virată de executor în contul creditorului a fost consemnată de terțul poprit și nu de unitatea lor, creditorul și executorul judecătoresc nefăcând niciun demers pentru încetarea executării silite, virările și executările de sume continuând după încheierea convenției din data de 22.11.2012 și plata integrală a creanțelor menționate în convenție.
În concluzie, recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept, recurenta-contestatoare a invocat disp. art. 304 pct. 9, teza a II-a și 304 C.Pr.Civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova - Secției I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 19.12.2013.
Intimata-debitoare nu a formulat întâmpinare, dar la termenul de judecată din data de 27.02.2014, a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului,ca nefondat, precizându-și poziția față de motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta reclamantă, a criticat sentința instanței de fond, motivat de faptul că aceasta ar fi interpretat în mod greșit convenția părților din data de 22.11.2012, care reprezintă o tranzacție încheiată în faza executării silite în vederea stingerii obligațiilor față de creditor și în care aceasta din urmă a declarat expres că nu mai are nicio pretenție în legătură cu sumele menționate în clauza cuprinsă la art.1 din Convenție.
În acest sens instanța de fond a reținut că la data de 22.11.2012, între recurenta contestatoare și intimata debitoare s-a încheiat Convenția pentru stingerea unor datorii ale celei dintâi către ., care include și creanțe ce fac obiectul dosarului de executare silită nr.20/2011 a B. N. I. M. .
În ce privește interpretarea convenției părților, instanța de fond s-a raportat la considerentele deciziei nr.1543/05.07.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova Secția a II-a Civilă, reținând în mod corect că potrivit deciziei irevocabile menționate s-a reținut că, convenția încheiată între părți la data de 22.11.2012, a avut drept efect doar eliminarea în totalitate a penalităților, cu menținerea însă a actualizării sumei până la data plății efective, situație conformă de altfel și mențiunilor dispuse prin sentința comercială nr.317/30.06.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, care reprezintă titlu executoriu.
De altfel, chiar în cuprinsul convenției menționate la art.1 alin.1 (ii) paragraful 2, s-a stipulat expres faptul că părțile înțeleg că sumele prevăzute la alin.(i )și ( ii) vor fi actualizate până la data plății obligației restante înregistrate până la 31.03.2012, în conformitate cu art-1 alin.3 din OUG 25/2012, astfel cum a fost modificat prin OUG 68/2012, în funcție de încasările și facturile emise după data de 31.08.2012 până la data plății acestora.
Astfel, dreptul intimatei creditoare de a continua executarea a fost deci recunoscut de către debitoare și reținut prin convenția menționată vizând actualizarea sumelor menționate până la data plății obligațiilor restante.
În condițiile arătate, criticile recurentei contestatoare față de modalitatea de interpretare a convenției încheiate cu intimata la 22.11.2012 apare nu numai neconformă cu interpretarea dată în mod irevocabil printr-o decizie judecătorească, dar și neconformă cu clauzele incluse în cuprinsul convenției.
Având, deci în vedere soluția menționată, instanța de fond a reținut în mod corect că în cadrul dosarului execuțional s-a procedat în continuare la reținerea unor sume de bani ce reprezintă parte din actualizarea sumei datorate, sens în care s-a emis și actul contestat în prezenta cauză, respectiv procesul verbal de eliberare sumă din data de 31.05.2013, întocmit în dosarul de executare nr.20/2011 al B. N. E. M..
Totodată, s-a reținut în mod corect că din conținutul procesul verbal contestat rezultă că s-au constatat îndeplinite dispozițiile art.458 alin.1 c.pr.civ. și s-a procedat în mod corespunzător la eliberarea sumei de 910 lei consemnată pe recipisa CEC nr._/1/16.05.2013, în contul creditoarei.
Față de data consemnării sumei și cea a încheierii procesului verbal ce a fost comunicat contestatoarei la data de 08.06.2013 conform dovezii de comunicare de la fila 10 dosar fond, instanța a constatat la rândul său că au fost respectate disp.art.458 alin.1 c.pr.civ..
De altfel, se poate aprecia că suma reprezentând actualizarea creanței este datorată independent de dispozițiile titlului executoriu și de cele ale convenției, neputând fi asimilate unor penalități de întârziere, în condițiile în care ele nu reprezintă daune interese datorate urmare a neexecutării obligației la termen, ci reflectă prejudiciul creat ca urmare a devalorizării monedei naționale dintre momentul scadenței și cel al plății efective – astfel cum de altfel s-a reținut și în cuprinsul deciziei ICCJ nr.722/2010.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurenta – contestatoare C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA - SCREIR CF BUCURESTI în cauză sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, coroborate cu art.399 și urm c.pr.civ., va respinge recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 1487/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – contestatoare C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA - SCREIR CF BUCURESTI, cu sediul în București, . Nord, nr. 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1487/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata – debitoare E. F. SA - AGENȚIA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE, cu sediul în Ploiești, .. 37-39, ., județ Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. N. C.-A. M. G. D.
GREFIER,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. C.A.M../tehnored.CIN.
2 ex./09.10.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1578/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
