Fond funciar. Decizia nr. 644/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 644/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 870/331/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.644
Ședința publică din data de 29.04.2014
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - C. M.
- E. C. D.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimată C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .-4, Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1964/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI BATRANI – cu sediul în ., intimații pârâți M. I. – domiciliat în ., M. G. – domiciliat în com. Bătrîni, . și intimatul petent M. D. – dom. în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimatul petent M. D. personal și asistat de avocat M. M., intimații pârâți M. I., M. G., reprezentați de avocat T. L. și conform delegațiilor aflate la dosar, lipsind recurenta intimată C. Județeană Prahova și intimata C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a Comunei Bătrâni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului petent, depune la dosar întâmpinare la recursul formulat de intimații M. I. și M. G., copie fiind înmânată apărătorului intimaților pârâți.
Apărătorul intimaților M. D. și M. I. având cuvântul, arată că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de întâmpinarea intimatului petent, depune la dosar un număr de trei adeverințe medicale pentru a face dovada stării de sănătate a intimaților, în susținerea cererii de repunere în termen.
Avocat M. M. având cuvântul pentru intimatul petent, arată că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință actele depuse de intimați .
Instanța pune în discuție cererea formulată de intimații M. I. și M. G. privind repunerea în termenul de recurs.
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere în termen, să se aibă în vedere vârsta înaintată a celor doi intimați, starea de sănătate a acestora, locuința acestora într-o zonă izolată, un impediment pentru cei doi recurenți de a formula cererea de recurs în termen.
Reprezentantul intimatului petent, solicită respingerea cererii de repunere în termen, invocă tardivitatea declarării recursului, sentința le-a fost comunicată la data de 14.01.2014 și 15.01.2014, au avut termen de 15 zile să formuleze recurs, nu se poate invoca vârsta înaintată a acestora.
Instanța urmează a se pronunța cu privire la cererea de repunere în termen odată cu soluționarea recursului.
Reprezentantul intimatului petent, invocă excepția tardivității declarării recursului de către M. I. și M. G. și respingerea acțiunii ca tardiv formulată.
Reprezentantul intimaților pârâți, solicită respingerea excepției tardivității.
Instanța urmează a se pronunța asupra excepției tardivității odată cu soluționarea recursului.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul intimatului petent, având cuvântul, cu privire la recursul declarat de C. Județeană Prahova, solicită respingerea acestuia, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul, cu privire la recursul declarat de C. Județeană, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Cu privire la recursul intimaților M. I. și M. G., solicită admiterea acestuia casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei la instanțe de fond pentru o legală judecare a cauzei, sentința pronunțată fiind nelegală, instanța a soluționat cauza fără a se da posibilitatea de a parcurge judecata în fond.
Reprezentantul intimatului petent, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de intimații M. I. și M. G., aceștia au avut cunoștință de proces, au fost legal citați cu cererea de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată onorariu de avocat în recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. cu nr._ din 14 martie 2012, petentul M. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Bătrâni și C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, obligarea acestora la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2,25 ha. teren situat pe raza comunei Bătrâni, în punctele individualizate în cererea nr. 2003 din 18 martie 1991.
În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că ceilalți descendenți ai defunctului său tată, M. S., au renunțat expres la moștenirea acestuia, singurii moștenitori fiind reclamantul și M. Sevastița, soția supraviețuitoare a defunctului, la decesul căreia, prin certificat de moștenitor, s-a constatat că unicul moștenitor este reclamantul, restul copiilor renunțând la succesiune.
S-a mai susținut că prin cererea adresată în 1991 Comisiei locale, toți copiii defuncților, inclusiv renunțătorii, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,45 ha. ce a aparținut lui M. S., cerere validată prin hotărârea nr. 41/1991 a Comisiei Județene, însă ulterior a fost eliberat titlu de proprietate doar pentru 0,20 ha. arabil.
A precizat petentul că plângerea a fost formulată doar de el fiind singurul care are calitatea de moștenitor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 alin. 1, art. 13 din Legea 18/1991, dar și decizia XI din 5 februarie 2007 a Î.C.C.J., art. 1 din Legea 29/1990 și Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991.
La plângere au fost anexate, în copie, certificate de moștenitor și alte înscrisuri.
Intimatele, legal citate, nu au formulat întâmpinare.
C. locală Bătrâni a comunicat documentația care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate.
La 29 mai 2012 petentul a precizat plângerea, arătând că solicită obligarea Comisiei locale să elibereze procesul-verbal de punere în posesie și să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru diferența dintre_ mp. și 1007 mp., doar pe numele petentului M. D. și obligarea Comisiei Județene la eliberarea titlului doar pentru petent.
Petentul a arătat că din totalul solicitat la sesizarea instanței, s-a eliberat proces-verbal de punere în posesie pentru 1007 mp.
La data de 19.11.2013 petentul a completat plângerea, prin chemarea în judecată a fraților săi M. I. și M. G., pentru același obiect și aceeași cauză.
Legal citați, aceștia nu au formulat întâmpinare.
După administrarea probelor cu acte și expertiză tehnică de specialitate, prin sentința civilă nr. 1964/20.12.2013, Judecătoria Vălenii de M. a admis plângerea, astfel cum a fost completată și precizată de petentul M. D., a obligat C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar Bătrâni să procedeze la punerea efectivă în posesie a reclamantului asupra terenurilor aflate în detenția acestuia și al căror amplasament este liber, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză judiciară Simaciu V. (cap. III pct. 1 și planurile de situație anexe), asupra unor terenuri echivalente celor din punctele Slobozie, L., Peste linie, al căror amplasament nu este liber, precum și asupra diferenței de teren, în punctul Acasă, dintre terenul pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate și cel pentru care a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 95 din 24.08.2010.
De asemenea, instanța a obligat C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să emită titlul de proprietate, numai în favoarea petentului, pentru toate terenurile arătate mai sus, după înaintarea documentației corespunzătoare, de către C. locală și, totodată, a obligat cele două comisii de fond funciar să plătească, în mod solidar, suma de 3300 lei, petentului, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 8 din Legea 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face, în condițiile acestei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, de prevederile legii beneficiind membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora (…), calitatea de moștenitor stabilindu-se pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii (art. 13 alin. 1).
A mai arătat instanța de fond că moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei, această ultimă dispoziție, cuprinsă în art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991 fiind aplicabilă numai în cazul foștilor proprietari decedați până la 20 februarie 1991 (data intrării în vigoare a legii).
S-a susținut de către instanța de fond că, în interpretarea acestor norme, prin decizia în interesul legii nr. 11/2007 a Secțiilor Unite ale Î.C.C.J. s-a stabilit că moștenitorii care au renunțat expres la moștenire nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prev. de art. 700 cod civil (1864), iar nu și cei care au renunțat expres la succesiune, în condițiile art. 696 cod civil (1864).
A precizat prima instanță că, potrivit art. 14 din Legea 18/1991, atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar după . Legii 1/2000, în temeiul art. 2 alin. 1 si 2 din acest act normativ, comisiile de fond funciar erau obligate să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămânând valabile fără altă confirmare.
S-a motivat de către instanța de fond că, în ceea ce privește atribuțiile celor două comisii, potrivit art. 5 lit. i din HG 890/2005, comisiile comunale au obligația de a pune în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute și le înmânează titlurile de proprietate, iar comisiile județene, în temeiul art. 6 lit. f emit titlurile de proprietate pentru cererile validate, neîndeplinirea acestor obligații fiind sancționată prin art. 64 din Legea 18/1991, care dă posibilitatea formulării unei plângeri, la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul, de către persoana căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate dar căreia nu i s-a eliberat proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate.
Prima instanță a arătat, în raport de dispozițiile legale sus-menționate că prin cererea înregistrată la C. locală Starchiojd și preluată de C. Bătrâni, după înființarea acesteia, sub nr. 2003 din 18 martie 1991, C. E., D. M., M. D., M. G. și M. I. au solicitat, ca fii ai defunctului M. S., în temeiul Legii 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 2,45 ha., situate în mai multe puncte, nominalizate în cerere, propunerea favorabilă a Comisiei locale fiind validată pentru întreaga suprafață solicitată, prin hotărârea nr. 41 din 18 iulie 1991 a Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, moment de la care cele două comisii aveau obligația punerii efective în posesie și eliberarea titlului de proprietate, obligații care au fost îndeplinite în parte.
S-a precizat că, astfel, pentru terenul din punctul acasă a fost emis proces-verbal de punere în posesie nr. 95 din 28 aprilie 2010, pentru o suprafață de 1007 mp., iar prin titlul de proprietate nr. 45 din 26 septembrie 2002 emis de C. Județeană s-a consfințit, pe numele tuturor solicitanților, dreptul de proprietate asupra unui teren de 2000 mp. situat în localitatea B., jud. B.. Se asemenea, C. Județeană a emis titlul 254 din 31 martie 2003 pentru 7900 mp. teren forestier, identificarea diferenței dintre terenurile pentru care a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate și cele pentru care au fost emise deja acte de proprietate efectuându-se prin raportul de expertiză tehnică topografică Simaciu V., expert care a identificat terenurile aflate în posesia reclamantului, ale căror amplasamente sunt libere și care îndeplinesc condițiile prevăzute de normele citate mai sus, pentru punerea efectivă în posesie și eliberarea titlului de proprietate, în timp ce terenurile situate în punctele Slobozie, L. și Peste Linie au fost reconstituite altor persoane fizice și juridice, amplasamentul nefiind liber, terenuri în schimbul cărăra emiterea procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate se va face asupra unor terenuri echivalente, aflate la dispoziția Comisiei locale.
A concluzionat prima instanță că, în raport de situația de fapt și de drept expusă, se impune admiterea plângerii, astfel cum a fost completată și precizată, urmând ca actele să fie emise numai reclamantului, întrucât ceilalți solicitanți, pârâții M. I. și M. G. (C. E. și D. M. fiind decedate, fără succesori), au renunțat expres la succesiunea părinților, după cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 100/1972 și 1336/1986, ambele emise de notariatul de Stat Local Vălenii de M..
S-a mai motivat de către instanța de fond că neîndeplinirea obligațiilor legale, de către ambele comisii locale este culpa exclusivă și solidară a acestora, nefiind învederată nici o împrejurare de natură să le exonereze, solidaritatea rezultând din obligația instituită de art. 6 lit. b din HG 890/2005, comisiei județene, de a asigura îndrumarea și controlul comisiilor comunale și din celelalte obligații legale, sens în care sunt îndeplinite disp. art. 274-276 cod procedură civilă vechi, pentru obligarea în solidar a celor două comisii la plata către petent a cheltuielilor de judecată avansate, reprezentate de onorariile expertului și avocatului ales.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. Județeană Prahova de Fond Funciar criticând soluția pentru nelegalitate si netemeinicie in ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea recursului recurenta a arătat că in mod greșit instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată in condițiile in care potrivit dispozițiilor legale aplicabile are obligația de a emite titlurile de proprietate pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale care după delimitare in teren pun in posesie persoanele îndreptățite să primească terenul întocmind procesul verbal de punere in posesie iar pe baza documentației întocmite de comisiile locale vor fi eliberate titlurile de proprietate de către comisiile județene, or, in speță recurenta s-a aflat in imposibilitate de a-și îndeplini obligația privind emiterea titlului de proprietate cât timp comisia locală nu și-a îndeplinit propriile obligații si nu a transmis nicio documentație necesară eliberării titlului de proprietate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 13.02.2014.
La data de 21.03.2014 intervenienții M. G. si M. I. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând in esență că in speță sunt îndeplinite cerințele art. 274 referitoare la culpa procesual ă a intimatelor care au refuzat timp de mai mulți ani să soluționeze cererea lor eliberând titluri de proprietate numai pentru o parte din teren.
La data de 25.03.2014 a depus întâmpinare și reclamantul M. D. prin care a solicitat de asemenea respingerea recursului ca nefondat susținând că in condițiile in care comisia județeană a validat propunerea de reconstituire a suprafeței de 2,45 ha prin hotărârea nr. 41/1991 înseamnă că aceeași culpă îi aparține si acestei pârâte ca si comisiei locale.
La aceeași dată intimații intervenienți M. G. si M. I. au formulat o cerere de repunere în termenul de recurs motivând că la data de 26.11.2013 au primit citația din care au înțeles că au fost chemați în instanță pentru a fi obligate cele două comisii pentru reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra unei părți din terenul ce a făcut obiectul cererii lor de reconstituire nr. 2003/18.03.1991 si din care a fost emis titlul de proprietate nr. 45/26.09.2002 pentru suprafața de 0,20 ha teren arabil pe numele tuturor moștenitorilor de la acea vreme a autorilor lor, iar la termenul din data de 17.12.2013 au fost prezenți în instanță si au arătat că și ei au calitatea de moștenitori având credința că în realitate fratele lor M. D. a formulat plângere pentru toți.
Au precizat intimații intervenienți că având vârstele de 82 si respectiv 87 de ani nu au înțeles obiectul acțiunii iar instanța de fond nu le—a dat posibilitatea să propună probe, să facă apărările necesare printr-un avocat, iar din cauza vârstei înaintate, a faptului că nu locuiesc cu persoane tinere, precum și a faptului că nu puteau in plină iarnă să plece din . un avocat au crezut că li s-a reconstituit si lor dreptul de proprietate, fiind peste puterea lor de înțelegere că nu pot fi coproprietari ai terenurilor pe care le au in posesie de peste 40 de ani si abia in urmă cu 7 zile luând legătura cu un avocat au înțeles că soluția este in defavoarea lor motiv pentru care înțeleg să formuleze cerere de repunere in termenul de recurs.
In motivarea recursului intervenienții au arătat că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea disp. art. 304 pct. 5 c. pr. civ. întrucât instanța a soluționat fondul cauzei fără a le da posibilitatea parcurgerii întregii proceduri legale ce privește judecata in fond, precum și cu încălcarea disp. art. 57 pct. 3 și 4 c. pr. civ. motivat de faptul că instanța deși a considerat necesară introducerea lor in cauză nu le-a comunicat si o copie de pe acțiunea introductivă de instanță iar reclamantul nu a motivat în fapt și în drept cererea de chemare in judecată și a altor persoane, cerere care de asemenea nu le-a fost comunicată, caz în care nu au putut formula excepții, cereri și apărări efective, nu au participat la efectuarea expertizei topo întocmită in cauză, impunându-se casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
La data de 29.04.2014 intimatul reclamant M. D. a invocat excepția de tardivitate a declarării recursului intimaților M. G. si M. I. iar in subsidiar in eventualitatea respingerii excepției a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la cererea de repunere in termen intimatul a arătat că recursul este tardiv formulat având în vedere că sentința civilă a Judecătoriei Vălenii de M. a fost comunicată intervenientului M. G. la data de 14.01.2014, iar intervenientului M. I. la data de 15.01.2014, neexistând nicio dovadă că cei doi s-au aflat in imposibilitate de a declara recursul in termenul legal dintr-o împrejurare mai presus de voința lor pe care nu o puteau prevedea si nici nu putea fi depășită de ei, împrejurarea descrisă de către intervenienți că nu au înțeles obiectul acțiunii nu poate constitui o împrejurare mai presus de voința lor si care să justifice o repunere in termen in temeiul art 103 alin 2 c pr civ.
In ceea ce privește primul motiv de recurs al intervenienților intimatul a solicitat respingerea acestuia arătând că cererea de chemare in judecată a celor doi intervenienți a fost întemeiată pe disp. art. 57 c pr civ, text de lege in baza căruia intervenienții iau procesul in stadiul in care s-a aflat la data introducerii cererii, iar in încheierea de ședință din data de 17.12.2013 se menționează că intervenienții nu au cereri de formulat, că sunt si ei moștenitori ai lui M. S., că toți sunt frați si e corect să se împartă la toți frații fiind astfel neîntemeiată susținerea acestora că nu au putut formula excepții, cereri si apărări efective.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, intimatul a arătat că și acesta este nefondat motivat de faptul că cererea inițială formulată nu a fost acceptată de către instanță iar prin încheierea de ședință din data de 18.06.2013 s-a dispus suspendarea cauzei motiv pentru care a formulat o nouă cerere de chemare in judecată a altor persoane anexată în dublu exemplar si pentru comunicare, cerere în care a menționat ca persoanele chemate în judecată să fie citate cu cererile și înscrisurile aflate la dosar, astfel că nu se poate susține că cererea nu a fost motivată în fapt și în drept și nu a fost comunicată, actele existente la dosar dovedind contrariul.
Tribunalul examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum si din oficiu pentru toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si art. 3041 c. pr. civ. constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă C. Județeană Prahova de Fond Funciar este nefondat, iar recursul declarat de intimații M. I. și M. G. este tardiv formulat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la C. locală Starchiojd la nr. 2003/18.03.1991, numiții C. E., D. M., M. G., M. D. si M. I., in calitate de descendenți ai defunctului M. S. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,45 ha arabil, livadă, fâneață, curte, situate in mai multe puncte expres menționate in cerere, validându-se propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate prin hotărârea nr. 41/18.07.1991 a Comisiei Județene Prahova de Fond Funciar, fiind emisă adeverința nr. 1677/02.09.1991 de către C. locală Starchiojd, pentru această suprafață.
Conform adeverinței nr. 609/28.02.2012 emisă de Primăria comunei Bătrâni, s-a eliberat moștenitorilor defunctului M. S. titlul de proprietate nr. 45/26.09.2002 doar pentru suprafața de 0,20 ha din întreaga suprafață de 2,45 ha reconstituită, prin procesul-verbal de punere în posesie procesul verbal de punere in posesie nr. 95/24.08.2010 au fost puși în posesie pentru suprafața de 1007 mp., iar pentru o altă suprafață de 7900 mp. s-a emis titlul de proprietate nr. 254/31.03.2003 pe numele reclamantului.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 100/04.02.1972, de pe urma defunctului M. S. decedat la data de 11.11.1971 au rămas ca moștenitori legali acceptanți M. S. în calitate de soție supraviețuitoare și M. D. în calitate de fiu, ceilalți moștenitori C. E., D. M., M. I. si M. G. dând declarații de renunțare expresă la succesiune, înregistrate la nr. 109 - 112/1972, iar conform certificatului de moștenitor nr. 1077/20.11.1986, de pe urma defunctei M. S., decedată la data de 10.10.1986, a rămas ca unic moștenitor legal acceptant reclamantul M. D., ceilalți copii, D. M., C. E., M. G. si M. I., declarând de asemenea în mod expres că renunță la succesiune, conform declarațiilor autentificate la nr. 913-916/1986.
Prin cererea înregistrată la Primăria comunei Bătrâni înființată în anul 2005, în urma reorganizării comunei Starchiojd în baza Legii nr. 401/2005, reclamantul a solicitat eliberarea unui proces - verbal de punere în posesie privind imobilul de la punctul „Acasă” în vederea încheierii unui contract de vânzare – cumpărare, iar în luna septembrie 2010 OCPI Prahova a răspuns Primăriei Bătrâni că documentația privind eliberarea unui titlu de proprietate parțial pentru moștenitorii defunctului M. S. este corectă din punct de vedere tehnic.
Prin raportul de expertiză topo întocmit de expert Simaciu V. au fost identificate, măsurate si evidențiate pe schița de plan terenurile libere și aflate în posesia reclamantului, terenurile revendicate de reclamant dar reconstituite sau în curs de reconstituire altor persoane fizice si juridice, precum și terenul de 7900 mp pentru care reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 254/31.03.2003.
Art. 5 lit. i din HG nr.890/2005, comisiile locale au, printre alte atribuții, și pe aceea de a pune în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fisele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin.
Art. 6 lit. b din același act normativ stipulează, printre atribuțiile comisiilor județene, și pe aceea de a asigura îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană.
Potrivit art. 274, 277 c.pr.civ., partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar dacă sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Așadar, din analiza actelor si lucrărilor dosarului reiese că de pe urma defuncților M. S. decedat la 11.11.1971 și M. S. decedată la 10.10.1986 a rămas ca unic moștenitor legal acceptant reclamantul M. D., ceilalți copii ai defuncților, respectiv D. M., C. E., M. G. și M. I. renunțând în mod expres la cele două succesiuni prin declarații notariale autentificate, iar după . Legii 18/1991, reclamantul alături de frații săi au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorului lor decedat de 2,45 ha, fiindu-le stabilit dreptul de proprietate pentru această suprafață prin HCJ nr. 41/18.07.1991, sens în care s-a eliberat adeverința de reconstituire nr. 1677/02.09.1991, fiind eliberat titlul de proprietate pe numele moștenitorilor defunctului M. S. nr. 45/26.09.2002 pentru suprafața de 2000 mp, procesul verbal de punere în posesie nr. 95/24.08.2010 pentru suprafața de 1007 mp. și titlul de proprietate nr. 254/31.03.2003 pe numele reclamantului, pentru suprafața de 7900 mp, reclamantul solicitând ulterior, în calitate de unic moștenitor legal acceptant, eliberarea procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate pe numele său pentru diferența reconstituită de 2,25 ha.
Totodată, reiese că prin raportul de expertiză tehnică topo întocmit de expert Simaciu V. au fost identificate, măsurate și evidențiate pe schița de plan terenurile libere aflate în posesia reclamantului, precum și terenurile care au făcut obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate dar care în prezent nu mai sunt libere, fiind reconstituite sau în curs de reconstituire altor persoane fizice și juridice, terenuri pentru care, deși o parte se află în posesia reclamantului, iar la dispoziția comisiei de fond funciar există terenuri asupra cărora se poate realiza punerea în posesie în locul terenurilor al căror amplasament nu mai este liber, cele două comisii de fond funciar nu și-au îndeplinit obligațiile legale de a proceda la emiterea procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate, cu toate că pentru terenurile ce au aparținut defunctului M. S. reconstituirea s-a efectuat în urmă cu mai bine de 20 de ani, reclamantul fiind astfel nevoit să investească instanța de judecată pentru valorificarea drepturilor sale, ocazie cu care a suportat o . cheltuieli constând în onorarii experți, avocat.
Ca atare, atât timp cât reclamantul a exercitat dreptul său legal la apărare prin angajarea unui avocat care să-i reprezinte interesele, a achitat onorarii de expert ca urmare a administrării probei cu expertiză de specialitate topo, probă legală, concludentă și pertinentă cauzei, înseamnă că este îndreptățit la recuperarea acestor cheltuieli în condițiile în care pârâtele comisiile de fond funciar au căzut în pretenții, stabilindu-se în sarcina celor două pârâte anumite obligații, respectiv de a efectua punerea efectivă în posesie, înaintarea documentației și eliberarea titlului de proprietate.
Astfel, având în vedere că din anul 1991 și până în prezent comisiile de fond funciar nu și-au îndeplinit atribuțiile instituite de lege în sarcina lor vizând punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut defunctului M. S., fiind necesară intervenția instanței pentru ca cele două comisii să-și îndeplinească obligațiile legale, înseamnă că acestea se află în culpă procesuală, astfel încât în mod corect instanța de fond a dispus obligarea în solidar a celor două comisii la plata către reclamant a sumei de 3300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind îndeplinite cerințele art.274, 277 c.pr.civ.
Criticile recurentei pârâte C. Județeană Prahova de fond funciar, în sensul că în mod greșit ar fi fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care s-ar fi aflat în imposibilitate de a întocmi titlul de proprietate în lipsa documentației care nu i-a fost transmisă de către Comisa Locală de Fond Funciar, sunt neîntemeiate deoarece comisia județeană de fond funciar are obligația nu numai să îndrume, ci și să controleze comisiile locale de fond funciar cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor de către acestea or, cât timp în cauză din anul 1991 și până în prezent comisia locală nu și-a îndeplinit obligația de a-l pune efectiv în posesie pe reclamant asupra terenurilor reconstituite, iar comisia județeană în virtutea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina sa nu a exercitat un control cu privire la îndeplinirea sau nu de către comisia locală a atribuțiilor sale, respectiv dacă a întocmit planurile parcelare, dacă a întocmit documentația necesară eliberării titlurilor de proprietate pentru suprafețele reconstituite, înseamnă că și comisia județeană se află în culpă procesuală pentru neîndeplinirea obligațiilor, astfel că nu poate pretinde exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată invocând faptul că nu i-ar fi fost transmisă documentația aferentă eliberării titlului de proprietate.
Astfel, recurenta nu-și poate invoca propria culpă constând în pasivitatea de care a dat dovadă de-a lungul timpului prin neefectuarea unor controale și neluarea măsurilor ce se impuneau în vederea îndeplinirii de către comisia locală a atribuțiilor legale, pentru a obține protecția unui drept constând în înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de intimații M. I. și M. G., potrivit art. 301 C.pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, astfel încât recursul este tardiv dacă nu a fost declarat în termenul legal.
Or, în cauză, analizându-se actele și lucrările dosarului (dovezile de comunicare), rezultă că sentința civilă nr. 1965/20.12.2013 a fost comunicată acestora la data de 14.01.2014 și respectiv 15.01.2014, dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru declararea căii de atac a recursului, recursul fiind însă declarat la data de 25.03.2014, adică după expirarea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii și care s-a împlinit la data de 31.01.2014, dată până la care se putea exercita în termen legal calea de atac a recursului.
Ca atare, atât timp cât recursul nu a fost declarat înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de lege, înseamnă că este tardiv în baza art. 301 C. pr. Civ. astfel încât motivele de recurs depuse ulterior nu mai pot fi analizate.
Pretenția recurenților de a fi repuși în termenul de declarare a recursului, întrucât s-ar fi aflat în imposibilitate de a declara calea de atac în termen legal întrucât au vârsta de 82 și respectiv 87 de ani și nu locuiesc cu persoane mai tinere, nu au înțeles obiectul cererii de chemare în judecată, având astfel credința că în realitate fratele lor M. D. a formulat plângere pentru toți, fiind peste puterea lor de înțelegere că nu pot fi coproprietari ai terenurilor pe care le au în posesie de peste 40 de ani și abia în urmă cu 7 zile, luând legătura cu un avocat, ar fi înțeles că soluția este în defavoarea lor motiv, nu poate fi avută în vedere ținând seama de dispozițiile art.103 c.pr.civ care prevăd că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Or, în speță, recurenții nu au făcut dovada existenței vreunei împrejurări obiective, mai presus de voința lor care să fi fost de natură să-i împiedice să exercite calea de atac a recursului în termen legal, întrucât vârsta înaintată, pretinsa imposibilitate de a lua legătura cu un avocat fiind perioadă de iarnă, faptul că nu ar fi înțeles obiectul cererii de chemare în judecată, nu reprezintă împrejurări mai presus de voința recurenților, adică situații care nu ar fi putut fi prevăzute ori depășite de către recurenți, nefiind cazuri ce ar putea fi asimilate forței majore care să fi făcut imposibilă declararea căii de atac în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii și care să justifice, astfel, repunerea în termenul de declarare a recursului.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente nulitățile prev. de art.304 pct. 1-9 c.pr.civ., în baza art. 312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul declarat de pârâta C. Județeană Prahova de fond funciar ca nefondat, iar în baza art. 103, art. 301 c.pr.civ., va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului ca neîntemeiată, va admite excepția tardivității formulării recursului și va respinge recursul declarat de recurenții pârâți M. I. și M. G. ca fiind tardiv formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge cererea privind repunerea în termenul de declarare a recursului formulată de recurenții pârâți M. I. și M. G., ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității introducerii recursului declarat de recurenții pârâți M. I. și M. G. și, în consecință:
Respinge recursul declarat de recurenții M. I. și M. G. ca fiind tardiv introdus.
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PRAHOVA, cu sediul în mun. Ploiești, .-4, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1964/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu recurenții pârâți M. I. – domiciliat în ., M. G. – domiciliat în com. Bătrîni, ., cu intimatul reclamant M. D. – dom. în . și intimata C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI BATRANI – cu sediul în ., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. C. C. M. E. C. D.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operaror de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.C.R.
2 ex./21.05.2014
D.f._ – Judec. Vălenii de M.
J.f. – B. D. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 447/2014. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1344/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
