Contestaţie la executare. Hotărâre din 16-04-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 659/310/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 555
Ședința publică din data de 16.04.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecători: M. C.-A.
P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare ., cu sediul în Predeal, ., împotriva sentinței civile nr.375/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL S., PRIN PRIMAR, cu sediul în S. .. 47, jud. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 100 lei, conform chitanței nr._/10.12.2013 (aflată la fila 20 din dosarul nr._ al Secției a II-a Civilă a Tribunalului P., de pe rolul căreia a fost transpus pe rolul Secției I Civile), și timbru judiciar, în valoare de 2,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-contestatoare a depus la dosar o notă de ședință, la care sunt atașate extrasul minutei sentinței civile nr. 899/CA din dosarul nr._ al Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, hotărâre neredactată, și extrasul de pe portalul Curții de Apel Ploiești, privind dosarul nr._, după care
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL S. PRIN PRIMAR a formulat contestație la executare, solicitând anularea actelor de executare nr._/16.10.2012, respectiv a titlului executoriu nr.62/21.02.2013 și a somației nr.74/21.02.2013; a mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei cereri.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr._/16.10.2012 a fost somată să plătească suma de 176.129 lei reprezentând taxa întreținere domeniu schiabil.
La rubrica documentul prin care s-a evidențiat suma de plată nu s-a indicat nimic, iar la rubricile "debit" și "accesorii" au fost indicate niște sume al căror cuantum nu este justificat în vreun fel și nici modul de calcul al acestora, nici perioada pentru care au fost calculate.
A mai arătat contestatoarea că titlul executoriu încalcă dispozițiile art.87 Cod de procedura fiscală, text de lege care arată că decizia de impunere trebuie să cuprindă categoriile de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată, bază de impunere, precum și cuantumul acestora pentru fiecare perioadă impozabilă.
S-au mai invocat disp. art.141 alin.l 1 cod procedură fiscală potrivit cărora „ în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. 1 se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadenta, reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidate, precum si accesoriile aferente acestora, stabilite in condițiile legii.
Cu excepția cazului in care prin lege se prevede ca un inscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanța in baza căruia se stabilesc in condițiile legii creanțe fiscale principale sau accesorii”.
Cu alte cuvinte, textele de lege invocate stabilesc, pe de o parte, necesitatea emiterii unei decizii care constituie titlu de creanța ( art.87 și art. 141 alin.l 1 teza a doua cod procedură fiscală ), și, pe de altă parte, stabilesc în mod clar conținutul de informație pe care trebuie sa-1 cuprindă atât decizia, titlul de creanța, cât și titlul executoriu, respectiv toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
În speță, titlul executoriu a fost emis fără să se fi emis anterior o decizie sau un titlu de creanță, sau daca s-a emis un astfel de act administrativ, nu i-a fost comunicat contestatoarei.
A susținut contestatoarea că titlul executoriu nu respectă condițiile de conținut impuse de art. 141 alin.l 1 Cod de procedură fiscală, adică nu se indică baza de impozitare, perioada pentru care s-a calculat debitul principal, eventual penalitățile și dobânzile.
Din modul de redactare a titlului executoriu nu se poate ști decât că se datorează de către contestatoare o sumă de bani către intimată, fără să se poată ști pentru ce perioadă și cum s-a calculat acest debit.
Ori, în aceste condiții, contestatoarea a înțeles să conteste suma stabilită prin titlul executoriu și s-a solicit obligarea intimatei să prezinte modalitatea de calcul sau de stabilire a sumei solicitate.
În acest context, față de lipsa oricărei informații cu privire la modalitatea de stabilire a obligațiilor fiscale, contestatoarea și-a rezervat dreptul de a completa motivarea prezentei contestații după ce intimata va depune dosarul de executare silită, precum și informații relevante cu privire la modalitatea de stabilire a sumei executate silit.
Cu privire la solicitarea de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu, contestatoarea a solicitat a se avea în vedere împrejurarea ca în discuție e o sumă foarte mare de bani, cu caracter în mod vădit nelămurit, iar executarea silită a acestei sume poate fi de natură să pună într-o dificultate financiară evidentă, contestatoarea.
Un alt motiv care ar justifica prezenta cerere ar fi și acela că Hotărârile Consiliului local S. nr.245/2010 si 177/2011, prin care au fost stabilite taxele și impozitele locale pentru anii 2011 și 2012, au fost atacate de către societatea contestatoare în fața instanței de contencios administrativ, Tribunalul B., făcând obiectul dosarelor_ (_ - număr primit în rejudecare fond, în urma admiterii recursului ), respectiv_ . A mai arătat contestatoarea că ambele dosare sunt încă pe rolul instanței de judecată.
În ambele dosare, s-a cerut în principal anularea parțială a hotărârilor menționate (concret, a prevederilor referitoare la Taxa specială de amenajare și întreținere a domeniului schiabil ) fiind considerate vădit nelegale și abuzive, iar în subsidiar obligarea intimatei la o legală majorare a cuantumului taxei, în conformitate cu art.282 din Legea 571/2003, prin care se prevede un cuantum de majorare a taxei cu pana la 20% din valoarea prevăzută în anul precedent (1%), intimata operand majorări de la an la an cu 100% (pentru anul 2011, 2% in loc de 1,2%), respectiv 67 % (pentru 2012, tot 2% in loc de 1,44%).
De altfel, instanța de fond în dosarul_ a admis în primă instanță, capătul de cerere privind corecta calculare a majorării taxei față de cuantumul prevăzut în anul precedent ( 2010 ), însă în urma recursului formulat de către contestatoare pentru admiterea capătului principal de cerere, Curtea de Apel B. a trimis cauza instanței de fond spre rejudecarea capătului principal. Cauza se află încă pe rolul instanței.
Creditoarea a considerat că suma pentru care intimata a demarat executarea silită nu îndeplinește condițiile de exigibilitate și certitudine pe care trebuie să le îndeplinească o creanță bugetară conform legii și ar fi trebuit să aștepte soluționarea definitivă și irevocabilă a celor două cauze mai sus amintite înainte să declanșeze executarea silită, cu atât mai mult cu cat contestatoarea este aceea care se expune sancțiunilor pentru întârzierea plații creanței în cazul respingerii acțiunilor formulate.
În dovedire, creditoarea a depus înscrisuri.
Intimatul legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare. De asemenea, nu a înaintat la dosar copii certificate de pe înscrisurile din dosarul de executare.
La termenul de judecată din 5 aprilie 2013, reprezentantul contestatoarei a precizat că nu mai solicită suspendarea executării și a susținut ca motiv de anulare a formelor de executare, nelegalitatea actelor administrative, respectiv a celor două hotărâri ale Consiliului Local S. prin care s-au stabilit taxele locale, în baza cărora s-a emis titlul executoriu și care stau la baza executării silite.
Prin sentința civilă nr. 375/11.04.2013, Judecătoria S. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea . și pe intimatul ORAȘUL S. PRIN PRIMAR, și a anulat formele de executare începute împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr._/16.01.2012, numai în ceea ce privește executarea sumelor stabilite cu titlu de taxă de amenajare și întreținere a domeniului schiabil prin HCL 177/2011.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în dosarul de executare nr._/16.10.2012 s-a emis titlul executoriu nr.62 din 21.02.2013 împotriva debitoarei contestatoare . (f.10-11), conținând obligația de plată a taxei de întreținere domeniu schiabil datorată până la data de 31.12.2012 împreună cu accesoriile sumelor datorate.
Din modul cum a fost întocmit acest titlu a rezultat că au fost îndeplinite condițiile de formă impuse de art. 43 din OG 92/2003- Codul de procedură fiscală, actul fiind întocmit în formă scrisă și cuprinzând denumirea organului fiscal emitent, cu numele, semnătura persoanelor împuternicite de acesta și ștampila organului fiscal, data, la care a fost emis și mențiunea privind data la care își produce efectele sub forma mențiunii punerii în executare. În acest sens s-a reținut că, creanța fiscală supusă executării se născuse anterior în baza unor acte administrative locale, potrivit disp. art. 23 alin.1 din Codului de procedură fiscală, în baza căruia, „dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează”.
S-a constatat, de asemenea, că au fost menționate în titlu datele de identificare ale contribuabilului și obiectul actului administrativ fiscal, respectiv tipul de taxă datorată, ( care suplinește și îndeplinirea condiției privind motivele de fapt ale creanței datorate), precum și posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere și instanța la care se poate face contestație împreună cu mențiunea referitoare la disp. art. 9 alin.2 lit.d din OG 92/2003, potrivit cărora, când urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului.
S-a reținut că s-a făcut și motivarea în drept prin referirea la disp. art. 145 din OUG 92/1003, iar mențiunea privind natura taxei, respectiv aceea de taxă de întreținere a domeniului schiabil, făcea referire implicită la a actele normative locale prin care s-au instituit aceste taxe, care deși nu sunt menționate expres în titlul executoriu, au fost cunoscute de către contestatoarea care le-a atacat separat pe calea contenciosului administrativ.
Actul fiscal mai sus menționat nu constituie o veritabilă decizie de impunere în sensul art. 86 alin.1 din OG 92/2003 întrucât în speță nu s-a modificat baza de impunere „ ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale”, astfel că actul contestat nu trebuia să cuprindă pe lângă mențiunile prev de art. 43, mai sus analizate și mențiunile prev. de art. 87 din Codul de procedură fiscală.
De asemenea titlul executoriu contestat conține și elementele prev. de art. 141 alin.4 din OG 92/2003.
Potrivit art.141 alin.1 1 din același act normativ, “cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii”.
Or, titlul comunicat contestatoarei a fost emis în baza Hotărârilor de Consiliu Local care au instituit taxele respective și care constituie temeiul impunerii contestatoarei, în baza dispozițiilor titlului IX referitor la impozite și taxe locale din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Prin concluziile orale, formulate de reprezentantul contestatoarei, nu s-au reiterat motive care să atragă nulitatea actelor de executare începute, ci s-au contestat nelegalitatea actelor administrative, respectiv a celor două Hotărâri ale Consiliului Local S., în baza cărora s-a emis titlul executoriu care stă la baza executării silite.
Or, cele două Hotărâri nr.177/2011 și nr. 218/ 29.12.2009 emise de către C.L. S. au fost supuse controlului jurisdicțional pe calea contenciosului administrativ, astfel cum a arătat contestatoarea, cererile de anulare formulate de aceasta, făcând obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului B. (fila 34) și respectiv nr._ aflat pe rolul aceluiași tribunal (fila 27).
Dintre acestea, s-a soluționat prin hotărâre definitivă și executorie numai dosarul nr._, prin sentința civilă nr.1788/CA din 18 martie 2013, cu privire la care nu s-a dovedit promovarea recursului care ar fi avut ca efect în temeiul art.20 alin.2 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării.
S-a constatat pe de altă parte că în cealaltă cauză aflată încă pe rolul Tribunalului B., nu s-a dispus suspendarea executării.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că nu există până la această dată nici un temei de anulare a formelor de executare începute în baza HCL nr.177/2010 a cărui nulitate nu s-a dispus și cu privire la care nu s-a dispus suspendarea executării.
În ceea ce privește formele de executare începute împotriva contestatoarei cu privire la executarea sumelor stabilite cu titlu de taxă de amenajare și întreținere a domeniului schiabil prin HCL nr.177/2011, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.1788/CA din 18.03.2013, care este hotărâre executorie, s-a dispus anularea în parte a acestei HCL cu privire la anexa 1 cap. IX, pct.2, respectiv tocmai în ceea ce privește taxa de amenajare și întreținere a domeniului schiabil, care se execută prin actele de executare contestate.
Reținând astfel că unul din documentele ce constituie temei al executării pornite împotriva contestatoarei a fost anulat, instanța în temeiul art, 399. Cpr civ, rap, la art. 172 și urm. din Codul de procedură fiscală a admis contestația la executare în parte și a anulat formele de executare începute împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr._/16.01.2012, numai în ceea ce privește executarea sumelor stabilite cu titlu de taxă de amenajare și întreținere a domeniului schiabil, prin HCL S. nr. 177/2011.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, contestatoarea a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea in parte a hotărârii atacate in sensul admiterii pe fond a contestației si anulării tuturor actelor de executare începute împotriva sa, inclusiv celor aferente HCL 245/2010, asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat in sensul respingerii contestației.
In motivarea acesteia, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o confuzie in cuprinsul motivării, si dispozitivului, vorbind despre HCL 177/2011 atât in sensul anularii formelor de executare începute in baza acesteia, ca apoi sa respingă contestația cu privire la aceeași HCL 177/2011.
Pe de alta parte, prima instanța de fond in acțiunea in contencios administrativ s-a pronunțat in sensul recalculării taxei aferente HCL 245/2010, constatând ca majorarea acesteia s-a făcut nelegal in cuantum de 2% de către intimata si ca majorarea ar fi trebuit sa se facă in cuantum de 1,2%, ori in prezent există situația rejudecării pe fond a cauzei pentru admiterea capătului principal de cerere privind anularea efectiva a taxei.
Astfel, orice soluție ar da instanța de fond de contencios in rejudecarea cauzei, capătul subsidiar de cerere privind corecta majorare a taxei, va rămâne câștigat in acest sens.
In drept, recurenta-contestatoare a invocat dispozițiile art.304, art.312 c.pr.civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Secției a II – a Civile, de C. Administrativ și Fiscal sub același număr unic de dosar, iar, prin încheierea de ședință din data de 11.12.2013, s-a dispus transpunerea dosarului la Secția I civilă, în temeiul art. 99 alin. (2) din Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii privind Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit înscrisurilor noi, administrate conform art. 305 cu aplicarea art. 167 alin. (1) Cod procedură civilă în faza procesuală a recursului, prin încheierea pronunțată la data de 26.06.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului B., Secția a II – a civilă, de C. Administrativ și Fiscal, s-a dispus suspendarea parțială a executării HCL S. nr. 245/2010, cu privire la art. 2 Anexa 1 – Capitolul al IX–lea până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare (filele 26 – 28 dosar_ – Tribunalul P., Secția a II – a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal).
Ulterior, prin sentința civilă nr. 899/CA pronunțată de Tribunalul B., Secția a II – a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, la data de 05.03.2014 în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de S.C. T. P. S.A., dispunându-se anularea în parte a HCL S. nr. 245/2010, cu privire la art. 2 Anexa 1 – Capitolul al IX–lea, taxa de amenajare și întreținere a domeniului schiabil, hotărâre susceptibilă de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Tribunalul constată că această sentință pronunțată de instanța de contencios administrativ este definitivă și susceptibilă de executare, conform art. 377 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă.
Prin efectul anulării parțiale a HCL S. nr. 245/2010, nulitate ce operează cu efect retroactiv de la data emiterii actului administrativ contestat, instanța de recurs constată că, potrivit art. 141 alin. (11) Cod procedură fiscală, actele de executare silită desfășurate împotriva recurentei-contestatoare pentru sumele stabilite prin respectiva hotărâre au devenit lipsite de suportul titlului de creanță.
Pe cale de consecință, în baza art. 312 alin. (1) cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 305 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. ]375/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., pe care o va modifica în parte, în sensul că va anula formele de executare începute împotriva recurentei, în dosarul de executare nr._/2012, în ceea ce privește executarea sumelor stabilite cu titlu de taxă amenajare și întreținere a domeniului schiabil prin HCL 245/2010.
Tribunalul va menține în rest sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai la cererea părții adverse, tribunalul va lua act că nu s-au solicitat asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare ., cu sediul în Predeal, ., împotriva sentinței civile nr.375/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL S., PRIN PRIMAR, cu sediul în S. .. 47, jud. P..
Modifică în parte sentința atacată în sensul că anulează formele de executare începute împotriva recurentei, în dosarul de executare nr._/2012, în ceea ce privește executarea sumelor stabilite cu titlu de taxă amenajare și întreținere a domeniului schiabil prin HCL 245/2010.
Menține în rest sentința, ca fiind legală și temeinică.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 16.04.2014.
Președinte, Judecători,
Ș. O.-C. M. C.-A. P.-A. A.
Grefier,
N. L. E.
Operator date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored. PAA
3 ex/07.05.2014
Jf G. M. P.
Df_ – Judecătoria S.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1915/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1891/2014.... → |
|---|
