Obligaţie de a face. Decizia nr. 152/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 2655/331/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.152
Ședința publică din data de 25.02.2014
PREȘEDINTE – R. C.
JUDECĂTOR – C. M.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelantul reclamant T. I. domiciliat în ., jud. Prahova și de apelanții pârâți ȘOPALTĂ A., M. A. M. și ȘOPALTĂ A. toți cu domiciliul în ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.1292/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
Cererea de apel timbrată cu suma de 14 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant T. I. personal și asistat de avocat D. D., apelanții pârâți asistați de avocat P. A. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorilor părților în dezbateri.
Reprezentantul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, din probele administrate și actele depuse rezultă că soclul a fost construit fără autorizație de construcție, iar deființarea acestuia este singura soluție, soluția cea mai corectă, instanța de fond nu a avut în vedere că a fost construit pe lângă gardul proprietății pârâților, existând posibilitatea scurgerii apei pluviale. Se impune admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, menținerea restului dispozițiilor referitoare la cererea reconvențională.
Avocat P. A. A., cu privire la apelul pârâților, solicită admiterea acestuia, arată că hotărârea nu este motivată, nu există niciun temei legal, din planșele depuse rezultă că nu există niciun stâlp, decât niște sticle din plastic, între cele două proprietăți există un gard fără stâlpi decât cu soclu. Solicită admiterea apelului, respingerea cererii principale. Cu cheltuieli de judecată.
Av.D. D., pentru apelantul reclamant, având cuvântul cu privire la apelul pârâților, solicită respingerea acestuia ca nefondat, singura soluție este de desființarea soclului de beton în întregime, întrucât împiedică scurgerea apelor naturale, acesta se poate dărâma întrucât nu există stâlpi.
Avocat P. A., pentru apelanți pârâți, solicită respingerea apelului declarat de apelantul reclamant ca nefondat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /3 decembrie 2009 la Judecătoria Vălenii de M. reclamantul T. I. a chemat in judecată pe pârâtii Sopaltă A., M. A. M. si Sopaltă A., solicitand instantei ca prin hotărârea ce va pronunta să se dispună obligarea paratilor sa demoleze soclul de beton construit la hotarul dintre proprietatile lor situate in . si să evacueze materialele rezultate din demolare pentru a lăsa apele pluviale să se scurgă in mod natural, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea actiunii, reclamantul a arătat că imobilul proprietatea sa se invecinează cu imobilul aparținând pârâtilor pe latura de est, iar in vara anului 2007, pârâtii au construit la hotarul dintre proprietati un soclu de beton pentru a opri apele ce se scurg in mod natural de pe terenul său pe terenul pârâtilor, încâlcând normele legale în materie.
La data de 30 martie 2010 pârâtii au formulat o intampinare si o cerere reconventională, prin care au invocat exceptia puterii lucrului judecat, solicitând obligarea reclamantului să capteze apele pluviale pe proprietatea sa, să le colecteze prin edificarea unor șanțuri colectoare, să efectueze lucrări de amenajare, captare a acestor ape pe proprietatea acestuia, să-și schimbe configurația acoperișului de la construcțiile pe care le deține edificate lângă gardul despărțitor datorită modalității de scurgere a apelor pe terenul lor.
La data de 13 mai 2010 reclamantul a formulat un răspuns solicitând respingerea excepției invocate, a cererii reconvenționale.
După administrarea probelor cu acte, interogatorii, expertiză tehnică construcții, prin sentința civilă nr.965/24.05.2011 a Judecătoriei Vălenii de M. a fost admisă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților, a fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată și au fost obligați pârâții să demoleze soclul din beton construit pe hotarul dintre terenul proprietatea acestora și terenul proprietatea reclamantului, să evacueze materialele rezultate din demolare, astfel încât să se păstreze pantele naturale ale terenului și scurgerea naturală a apelor pluviale de pe terenul reclamantului pe terenul pârâților, fiind obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert constructor P. O..
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza raportului de expertiză construcții ing. P. O. între proprietățile părților există un gard despărțitor din plasă de sârmă și șipci, fiind edificat paralel, cu acest gard, un soclu de beton pe o lungime de 31 m.l., însă datorită configurației terenului natural, a pantelor realizate de soclul de beton executat de pârâți, paralel cu gardul existent, soclul respectiv împiedică scurgerea naturală a apelor pluviale, ocazie cu care a fost propuse trei variante, inclusiv demolarea soclului, eliminarea molozului rezultat prin demolare, existând posibilitate menținerii pantelor naturale ale terenului, evacuării normale a apelor pluviale, iar în ceea ce privește cererea reconvențională, s-a menționat că este nelegală obligarea reclamantului la captarea apelor pluviale, la efectuarea unor lucrări de amenajare pentru ca acestea să nu se mai scurgă în mod natural pe terenul pârâților, mai ales că picătura streșinilor se scurge pe terenul proprietatea acestuia, astfel încât a fost admisă acțiunea, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâți, au fost obligați pârâții să demoleze soclul de beton construit pe hotarul dintre terenurile proprietatea părților, să evacueze materialele rezultate din demolare,
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și onorariu expert constructor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, motivându-se că sentința nu a fost motivată, nefiindu-le comunicate încheierea din 09.05.2011 privind dezbaterile conform normelor de procedură civilă, neexistând nicio referire privind excepția puterii lucrului judecat, nefiind respectate disp. art.261 cod pr. civilă și că nu există nicio motivare în concret, nicio referire la modalitatea de administrare a probelor, de respingere a unora dintre acestea, temeiurile ce au stat la baza respingerii unor probe, sentința fiind lovită de nulitate atât timp cât nu li s-a comunicat încheierea de dezbateri, mai ales că nu s-a ținut seama de cererile privind administrarea unor probe, înserarea unor obiective ale expertizei construcții, în lipsa cărora instanța a fost în imposibilitate de a soluționa cererea reconvențională.
În continuare, pârâții au arătat că în speță există autoritatea de lucru judecat atât timp cât prin decizia nr.783/2009 a Curții de Apel Ploiești s-a dispus înlăturarea obligației lor de a demola soclul din beton, de a evacua materialele rezultate din demolare, în vederea scurgerii în mod natural a apelor pluviale, invocându-se ca temei juridic disp. art.578 cod civil nemodificat și că potrivit art.1201 cod civil nemodificat, există tripla identitate de părți, obiect și cauză în condițiile în care instanța s-a mai pronunțat anterior cu privire la cererea formulată de reclamant referitoare la obligația lor de a demola soclul din beton, de a evacua materialele rezultate din demolare, mai ales că a fost respinsă cererea reconvențională fără să există nicio motivare în acest sens, fiindu-le încălcat dreptul de proprietate și că în mod eronat a fost omologată o variantă cea mai împovărătoare, fără să se menționeze criteriile ce au stat la baza omologării acesteia, transformând imobilul lor în loc de colectare a apelor pluviale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 04.08.2011.
La data de 12.12.2011, reclamantul a formulat o întâmpinare solicitând respingerea apelului atât timp cât în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, iar niciuna dintre criticile formulate nun este întemeiată.
Prin decizia civilă nr. 247/10.04.2012 a Tribunalului Prahova a fost admis apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 965/24.05.2011 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu reclamantul, a fost anulată în tot sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Vălenii de M. potrivit considerentelor deciziei, motivându-se că în mod greșit instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei în primă instanță cu nerespectarea dreptului la apărare al pârâților, datorită neadministrării probelor legale, concludente și pertinente în ceea ce privește cererea reconvențională, echivalând cu necercetarea fondului tuturor pretențiilor deduse judecății și deci nerespectarea disp. art.129 alin.5-6 cod pr. civilă, motiv pentru care s-a dispus anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul administrării tuturor probelor prevăzute de lege în vederea soluționării atât a acțiunii cât și a cererii reconvenționale formulată de către pârâți, ocazie cu care vor fi analizate împrejurările invocate de către pârâți privind excepția autorității de lucru judecat, excepție care urmează să fie soluționată în raport de toate probele administrate în cauză, de toate pretențiile formulate.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Vălenii de M. cauza a fost reînregistrată cu nr._ la data de 03.09.2012.
La data de 19 februarie 2013 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, motivându-se că acțiunea privind demolarea soclului de beton nu a fost soluționată pe fond în cadrul dosarului nr. 937/2007 care a vizat un alt litigiu între părți cu obiect și cauză diferite.
După administrarea probelor cu acte, expertiză tehnică construcții, prin sentința civilă nr. 1292/10.09.2013 a Judecătoriei Vălenii de M., a fosta admisă acțiunea, în parte, formulată de reclamant împotriva pârâților și s-a dispus obligarea pârâților să desființeze soclul de beton, pe linia de hotar cu proprietatea reclamantului, pe întreaga lungime de 31 ml, dar numai între stâlpii metalici (cu păstrarea de fundații izolate pentru susținerea acestora) și să evacueze materialele rezultate, fiind respinsă cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului, în solidar, suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit probelor administrate în cauză, reclamantul deține un imobil- teren și construcții, situat în comuna Vărbilău, ., care se învecinează cu proprietatea pârâților, astfel încât apele din ploi se scurg, în mod natural dinspre terenul reclamantului pe terenul pârâților, însă pârâții au construit un soclu de beton, în apropierea limitei de proprietate, determinând depozitarea, pe proprietatea reclamantului, a unor aluviuni (pământ spălat) aduse de apele pluviale, soclu care pentru a proteja proprietatea pârâților împiedică, scurgerea naturală a apelor, pe panta ce coboară de la terenul reclamantului pe terenul pârâților, motiv pentru care în baza raportului de expertiză tehnică construcții au fost propuse două soluții posibile constând fie în desființarea soclului de beton în totalitate, fie în desființarea soclului doar între stâlpii de țeavă, menținându-se împrejmuirea, fiind posibilă scurgerea naturală a apelor.
S-a menționat că în conformitate cu disp. art. 578 cod civil nemodificat, a fost admisă, în parte, acțiunea întrucât s-a stabilit că poate fi omologată soluția mai puțin prejudiciabilă constând în desființarea soclului de beton numai între stâlpii metalici (cu păstrarea de fundații izolate pentru susținerea acestora), evacuarea materialelor în condițiile în care nu se justifică de către expert demolarea integrală a soclului, impunându-se menținerea stâlpilor pentru a permite scurgerea naturală a apelor, iar în ceea ce privește cererea reconvențională, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece există șanțuri colectoare pe terenul reclamantului, necesitând întreținere, anexele gospodărești de pe terenul reclamantului fiind dotate cu jgheaburi, burlane care preiau apele pluviale, dirijate printr-un canal colector, spre calea publică, caz în care nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 578 cod civil nemodificat care stabilesc, în sarcina proprietarului fondului superior, doar obligația de a nu face lucrări spre agravarea servituții fondului superior și nu există niciun temei pentru a-l obliga pe proprietarul fondului superior să efectueze lucrări, în scopul de a-l scuti pe proprietarul fondului inferior de respectarea dreptului de servitute legală stabilit.
În baza disp. art. 274 cod procedură civilă au fost obligați pârâții să plătească reclamantului, în solidar, cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocat, expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii constând în obligarea pârâților la demolarea în întregime a soclului de beton construit la hotarul dintre proprietățile părților, la evacuarea materialelor rezultate din demolare pentru a lăsa apele pluviale să se scurgă în mod natural, motivându-se că potrivit probelor administrate în cauză între proprietăți există un gard din plasă de sârmă și șipci, pârâții edificând paralel cu acest gard un soclu de beton pe o lungime de 31 m.l. care împiedică scurgerea naturală a apelor provenite din ploi, depozitându-se pe proprietatea sa aluviuni și că potrivit disp. art.578 cod civil proprietarul fondului inferior nu poate ridica stăvili ca să oprească scurgerea firească a apelor pluviale, mai ales că soclul de beton a fost edificat de către pârâți fără autorizație de construcție, fiind somați să sisteze o asemenea lucrare, iar în baza raportului de expertiză construcții, refacere, soluția corectă constă în desființarea în întregime a soclului de beton care împiedică scurgerea naturală a apelor pluviale.
În continuare, reclamantul a arătat că eronat s-a dispus desființarea soclului de beton numai între stâlpii metalici fără să se țină seama de dispozițiile sus menționate, de riscul inundării gospodăriei sale, de inexistența scurgerii complete a apelor pluviale, neexistând nicio justificare pentru păstrarea unor stâlpi care să susțină o altă împrejmuire atât timp cât între proprietăți există un gard din plasa de sârmă cu șipci, soclul fiind edificat în paralel și că soluția adoptată nu asigură scurgerea naturală completă, efectivă a apelor pluviale, impunându-se demolarea integrală a soclului de beton, evacuarea materialelor rezultate din demolare.
La data de 25.10.2013, au declarat apel împotriva aceleiași sentințe și pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale, respingerea acțiunii, motivându-se că eronat nu li s-a comunicat încheierea de amânare a pronunțării, nu s-a reiterat soluția privind excepția puterii lucrului judecat pusă în discuție la data de 19.02.2013, nu s-a ținut seama de decizia nr.274/10.04.2012 în baza căreia s-a dispus repunerea în discuția părților a acestei excepții, cu privire la care nu există nicio mențiune în dispozitivul sentinței și că soclul în litigiu se află pe terenul proprietatea lor, la o distanță corespunzătoare de gardul despărțitor, nefiind de natură să împiedice scurgerea apelor pluviale pe terenul lor, mai ales că reclamantul a edificat șanțuri colectoare pe terenul său, impunându-se, potrivit expertizei refacere, desființarea unei părți din soclul de beton realizat perpendicular pe gardul de beton pe o lungime de 20 cm. până la cota terenului natural, în vederea realizării scurgerii normale a apelor, realizarea de către reclamant a unui canal colector din acest punct până la canalul colector, din fața casei și până la calea publică.
De asemenea, pârâții au menționat că în baza disp. art.578 cod civil proprietarul fondului superior poate efectua lucrări care să împiedice apele meteorice, pluviale, să se scurgă pe terenul său, reclamantul având obligația, la rândul său, să desființeze soclul de beton pe care l-a edificat pe terenul său, reținându-se eronat că soclul de beton edificat de pârâți ar fi amplasat pe linia de hotar fără să se țină seama de expertiza efectuată în cauză, de planșele foto care atestă amplasarea soclului pe proprietatea lor și că nu se justifică demolarea soclului între stâlpii metalici, inexistenți în realitate, existând doar sticle de plastic potrivit expertizei, planșelor foto.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 07.11.2013.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținându-se seama de dispozițiile legale incidente în cauză constă că ambele apeluri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1739/25.11.2004 a Judecătoriei Vălenii de M. s-a luat act de tranzacția încheiată între reclamant și numitul T. V., tranzacție în urma căreia reclamantul a dobândit imobilele situate în ., compuse din terenurile de 3500 mp. pct.Gîlma, 2500 mp. pct. Acasă și 300 mp.
Conform sentinței civile nr.628/17.03.2008 a Judecătoriei Vălenii de M., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților și a fost admisă în parte cererea reconvențională, fiind obligat reclamantul să desființeze fereastra existentă pe peretele construcției amplasată la o distanță de 1,13 -1,16 m față de linia de hotar, identificată în cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică ing. P. A..
În baza deciziei civile nr.59/27.01.2009 a Tribunalului Prahova, a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.628/ 17.03.2008 a Judecătoriei Vălenii de M., în contradictoriu cu pârâții, a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții să demoleze soclul din beton, să evacueze materialele rezultate din demolare pentru a nu lăsa apele pluviale să se scurgă în mod natural, fiind obligat reclamantul să monteze un paravan în dreptul ferestrei cu dimensiunile de 1,50 x 1,50 m.l. la 25 cm. distanță de fereastra spre exterior, construită dintr-o ramă din cornier, ambutisat, pe care va monta o placă din policarbonat în vederea împiedicării vederii înspre proprietatea pârâților, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței.
Ulterior, în conformitate cu decizia civilă nr.783/26.10.2009 a Curții de Apel Ploiești, a fost admis recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr.59/27.01.2009 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu reclamantul, a fost modificată în parte decizia civilă nr.59/2009 în sensul că a fost înlăturată obligarea pârâților să demoleze soclul din beton și să evacueze materialele rezultate din demolare pentru a lăsa apele pluviale să se scurgă, în mod natural, precum și mențiunea admiterii în parte a acțiunii, fiind menținute restul dispozițiilor deciziei.
Potrivit raportului de expertiză tehnică construcții ing. P. O., între proprietățile părților există amplasat un gard despărțitor din plasă de sârmă, șipci, fiind edificat paralel cu acest gard un soclu de beton pe o lungime de 31 m.l. având drept scop protejarea terenului pârâților de apele pluviale care au scurgerea naturală dinspre proprietatea reclamantului către proprietatea pârâților și că au fost propuse 4 variante privind soluționarea neînțelegerilor dintre părți constând în: demolarea soclului, eliminarea molozului rezultat din demolare, cu păstrarea pantelor naturale ale terenului, evacuarea normală a apelor pluviale; executarea de goluri in soclul existent; construirea unui nou gard cu bulumaci, in fundații izolate care nu împiedică scurgerea normală a apelor pluviale, pe pantele naturale ale terenului; executarea unui șanț betonat paralel cu gardul existent, realizat cu rupere de pantă pentru a compensa diferența de nivel.
Din raportul de expertiză tehnică construcții, inclusiv refacere ing. N. M., reiese că la construcția și anexele gospodărești aparținând reclamantului au fost amplasate jgheaburi, burlane care preiau apele pluviale de pe acoperiș, ape preluate în continuare de un canal colector care le dirijează spre calea publică, canal care trebuie permanent întreținut, reclamantul având obligația să întrețină toate aceste elemente în vederea dirijării, scurgerii controlate a apelor, impunându-se desființarea unei părți din soclul de beton al reclamantului, realizat la prima anexă gospodărească perpendicular pe gardul despărțitor în lungime de 20 cm. în vederea preluării pe proprietatea sa a apelor meteorice, dirijarea acestora din punctul respectiv prin canalul colector la calea publică.
De asemenea, în cuprinsul raportului de expertiză sus menționat, s-a specificat că imobilul aparținând pârâților nu are trotuar de protecție în jurul casei, fiind cei care au amplasat paralel cu gardul ce desparte proprietățile un soclu de beton fără autorizație care împiedică scurgerea naturală a apelor provenite din ploi, impunându-se desființarea acestui soclu, realizarea de canale colectoare de către pârâți pe limita de proprietate cu reclamantul pentru protecția construcțiilor existente pe ambele proprietăți, dirijarea apelor spre calea publică, fără afectarea proprietății adiacente, realizarea unui trotuar de protecție în jurul casei în vederea preîntâmpinării infiltrațiilor de apă în infrastructura construcțiilor, însă există posibilitatea desființării soclului de beton între stâlpii metalici cu păstrarea fundațiilor izolate în vederea menținerii acestei împrejmuiri și pentru a permite apelor să se scurgă, în mod natural, de pe fondul superior pe fondul inferior.
Disp. art.578 cod civil nemodificat, stipulează că locurile inferioare sunt supuse a primi apele care se scurg firește din locurile superioare fără ca mâna omului să contribuie la aceasta, proprietarul fondului inferior neputând ridica stăvili care să oprească această scurgere.
De asemenea, disp. art.615 cod civil - nemodificat, prevăd că cel care edifica o constructie pe terenul sau are obligatia sa execute streasina în așa fel încât apele rezultate din ploi sa se scurga pe terenul său sau în . terenul vecinului.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în baza sentințelor civile nr.1739/2004, 628/2008, deciziilor nr. 59/2009, 783/2009, reclamantul a dobândit în proprietate imobilul situat în . constând într-un teren de 1250 mp. și construcții la care a amplasat jgheaburi, burlane, care permit colectarea apelor pluviale de pe acoperiș pe terenul său, ape care se scurg în continuare într-un canal colector, fiind dirijate spre calea publică, ocazie cu care reclamantul a amplasat un soclu de beton perpendicular gardul despărțitor pe o lungime de 20 cm., fiind obligat să respecte o servitute de vedere față de imobilul pârâților cu care se învecinează, prin montarea unui paravan în dreptul unei ferestre, dispunându-se la un moment dat, conform deciziei civile nr.783/2009, înlăturarea obligației pârâților de a demola un soclu de beton, de a evacua materialele rezultate din demolare.
Pe de altă parte, potrivit probelor administrate în cauză, pârâții au edificat, paralel cu gardul despărțitor dintre proprietăți, un soclu de beton pentru a împiedica scurgerea apelor pluviale de pe terenul reclamantului pe terenul lor, impunându-se desființarea acestui soclu fie în totalitate, fie între stâlpii metalici pentru a permite scurgerea naturală a apelor pluviale, fiind necesar ca pârâții să realizeze canale colectoare, trotuar de protecție în jurul casei în scopul dirijării apelor pluviale spre calea publică, preîntâmpinării infiltrațiilor de apă în infrastructura construcțiilor.
Ca atare, atât timp cât imobilul reclamantului se află amplasat în amonte datorită configurației zonei, în timp ce imobilul aparținând pârâților se află amplasat la un nivel inferior, iar aceștia din urmă au edificat în paralel cu gardul care desparte proprietățile părților un soclu de beton pe o lungime de 31 m. care împiedică scurgerea apelor pluviale de pe terenul reclamantului pe terenul pârâților, înseamnă că în realitate cele două proprietăți se află în pantă, scurgerea apelor pluviale de pe terenul reclamantului realizându-se în mod natural pe terenul pârâților care, în calitate de proprietari ai unui teren inferior, au obligația să respecte o asemenea scurgere naturală a apelor pluviale și să nu amplaseze obstacole de natură să împiedice curgerea firească a apelor, mai ales că disp. art.578 cod civil nemodificat au un caracter imperativ, instituind drepturi și obligații, deopotrivă, în sarcina tuturor proprietarilor de fonduri inferioare și superioare.
De altfel, analizându-se toate rapoartele de expertiză existente la dosar, inclusiv raportul de expertiză refacere ing. N. M., reiese cu certitudine că soclul de beton amplasat de către pârâți pe terenul proprietatea lor împiedică scurgerea naturală a apelor pluviale de pe terenul reclamantului pe terenul acestora, cu consecințe negative în ceea ce privește exercitarea dreptului de proprietate de către reclamant asupra imobilului său, constând în producerea unor pagube datorită existenței în cantități foarte mari a apelor pluviale care nu pot fi colectate doar prin intermediul canalului colector existent pe terenul reclamantului, impunându-se desființarea soclului de beton edificat de către pârâți, însă numai între stâlpii metalici pentru a se menține fundația având rol de izolație în vederea protejării, în egală măsură, și a proprietății pârâților.
Mai mult chiar, potrivit raportului de expertiză tehnică construcții, inclusiv refacere ing. N. M., reclamantul a amplasat pe proprietatea sa canale colectoare care permit colectarea apelor pluviale, dirijarea acestora spre calea publică, spre deosebire de pârâți care nu au realizat canale colectoare, trotuar de protecție în jurul casei, rezumându-se pur și simplu doar la amplasarea soclului de beton în litigiu, ceea ce înseamnă că pârâții nu-și pot invoca propria culpă constând în neluarea măsurilor necesare de a-și proteja proprietatea fără să afecteze proprietatea reclamantului pentru a se menține în totalitate soclul de beton în litigiu, soclu care împiedică scurgerea naturală a apelor pluviale de pe terenul reclamantului pe terenul pârâților.
De fapt, la stabilirea obligațiilor în sarcina părților, în ceea ce privește desființarea soclului de beton în totalitate sau în parte, se ține seama de drepturile tuturor părților de a-și proteja proprietățile, în egală măsură, de modalitatea în care fiecare a înțeles să-și exercite dreptul de proprietate, inclusiv de comportamentul reclamantului care, la rândul său, a amplasat un soclu de beton perpendicular pe gardul despărțitor la prima anexă gospodărească, în lungime de 20 cm. în vederea preluării apelor pluviale, dirijării acestora prin canalul colector la calea publică, soclu care, în realitate, împiedică scurgerea normală a apelor pluviale pe terenul reclamantului, fiind necesară înlocuirea acestuia cu un canal colector până la canalul colector realizat în fața casei, caz în care însuși reclamantul prin fapta sa împiedică scurgerea apelor naturale, în mod corespunzător pe terenul său, fiind imposibil să-și invoce propria culpă pentru a pretinde pârâților desființarea în totalitate a soclului de beton edificat de către aceștia pe terenul lor.
Pretențiile pârâților privind obligarea reclamantului de a capta apele pluviale pe terenul său, de a le colecta prin edificarea unor șanțuri colectoare, de a efectua lucrări de amenajare, captare a acestora, de a schimba configurația acoperișurilor construcțiilor edificate fără autorizație, de a lua măsurile necesare privind scurgerea apelor pluviale pe terenul acestuia de pe acoperișul construcțiilor sale sunt neîntemeiate deoarece, în realitate, conform raportului de expertiză construcții, inclusiv refecare ing. N. M., construcțiile reclamantului au fost dotate cu jgheaburi, burlane care colectează apele pluviale de pe acoperiș, fiind dirijate în continuare prin canale colectoare, spre calea publică, ape care nu se scurg direct de pe acoperișul respectiv pe terenul pârâților, iar, în speță, nu există nicio dovadă la dosar privind edificarea nelegală a construcțiilor reclamantului, nerespectarea distanței prevăzută de dispozițiile legale în materie, reclamantul amplasând pe terenul său canale colectoare care preiau apele pluviale de pe terenul său și le dirijează spre calea publică, spre deosebire de pârâți care s-au rezumat pur și simplu să amplaseze un soclu de beton care împiedică scurgerea naturală a apelor pluviale.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt si a admis în parte acțiunea, dispunând în baza disp. art.578 cod civil, nemodificat, obligarea pârâților să desființeze soclul de beton amplasat paralel cu linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe întreaga lungime de 31 m, însă numai între stâlpii metalici, păstrându-se fundațiile izolate, evacuarea materialelor rezultate din demolare tocmai în scopul asigurării protecției, în egală măsură, a ambelor proprietăți, întrucât menținerea în totalitate a acestui soclu de beton are consecințe negative, împiedicând scurgerea naturală a apelor pluviale de pe terenul reclamantului pe terenul pârâților, fiind respinsă în mod corect cererea reconvențională ca neîntemeiată, în condițiile în care, în speță nu sunt îndeplinite cerințele prev. de disp. art.615 cod civil nemodificat.
Susținerile reclamantului în sensul că între proprietăți există un gard din plasă de sârmă cu șipci, pârâții edificând paralel un soclu de beton pe o lungime de 321 m care împiedică scurgerea naturală a apelor provenite din ploi, permițând depozitează pe proprietatea sa a unor aluviuni și că potrivit disp. art.578 cod civil proprietarul fondului inferior nu poate ridica stăvili ca să oprească scurgerea firească a apelor pluviale, nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea obligației în sarcina pârâților privind desființarea în totalitate a soclului de beton se ține seama nu numai de dreptul reclamantului de a-și proteja proprietatea, ci și de dreptul pârâților, în egală măsură, de a-și proteja proprietatea, fiind posibilă scurgerea apelor pluviale numai între stâlpii metalici amplasați din loc în loc, mai ales că însuși reclamantul a amplasat un soclu de beton perpendicular pe același gard, pe o anumită lungime care împiedică la rândul să scurgerea apelor pluviale, iar dispozițiile sus menționate se analizează, se interpretează în strânsă legătură cu drepturile tuturor părților și nicidecum numai în raport de interesele reclamantului.
Împrejurările invocate de către reclamant conform cărora soclul de beton a fost edificat de către pârâți fără autorizație de construcție, fiind somați să sisteze lucrarea, soluția corectă constând în desființarea în întregime a soclului de beton care împiedică scurgerea naturală a apelor pluviale, potrivit expertizei construcții refacere și că eronat s-a dispus desființarea soclului numai între stâlpii metalici fără să se țină seama de disp. art. 578 cod civil, de riscul inundării gospodăriei sale, de inexistența scurgerii complete a apelor pluviale, neexistând niciun motiv pentru păstrarea stâlpilor care să susțină o altă împrejmuire, existând între proprietăți un gard, sunt nejustificate întrucât indiferent de modalitatea de edificare a soclului de beton, la stabilirea necesității demolării totale sau parțiale a acestuia, se ține seama în ce măsură apele naturale se pot scurge de pe terenul reclamantului pe terenul pârâților în mod natural, de interesele, deopotrivă, ale tuturor părților, de comportamentul acestora privind amplasarea unor canale colectoare, a unor socluri de beton, reclamantul fiind cel care, la rândul său, a amplasat pe terenul său un soclu de beton care împiedică scurgerea apelor pluviale în mod natural, iar prin desființarea parțială a soclului de beton nu există niciun risc privind producerea unei inundații în condițiile în care o asemenea desființare permite scurgerea naturală a apelor, protejând în egală măsură ambele proprietăți.
Apărările reclamantului potrivit cărora soluția adoptată nu asigură scurgerea naturală, completă, efectivă a apelor pluviale, impunându-se demolarea integrală a soclului de beton, evacuarea materialelor rezultate din demolare în scopul evacuării normale, în întregime a acestora, nu au niciun temei legal deoarece la instituirea unei asemenea obligații în sarcina pârâților este normal și firesc să se țină seama de drepturile, interesele tuturor părților și nicidecum numai de scopul reclamantului de a-și proteja proprietatea în detrimentul pârâților, mai ales că însuși reclamantul a edificat la rândul său un soclu de beton care împiedică scurgerea apelor pluviale în mod natural pe terenul său, soclu care se impune să fie desființat și înlocuit cu un canal colector cu un traseu până la calea publică.
Motivele invocate de către pârâți în sensul că eronat nu li s-a comunicat încheierea de amânare a pronunțării, nu s-a reiterat soluția privind excepția puterii lucrului judecat, pusă în discuție la data de 19.02.2013, nu s-a ținut seama de decizia nr.274/10.04.2012 în baza căreia s-a dispus repunerea în discuția părților a acestei excepții, neexistând nicio mențiune în dispozitivul sentinței cu privire la această excepție, sunt neîntemeiate întrucât nu există nicio dispoziție legală care să instituie în sarcina instanțelor obligația de a reitera în cuprinsul dispozitivului unei hotărâri judecătorești modalitatea de soluționare a unor excepții pe parcursul judecății unei cauze, fiind atributul exclusiv al instanțelor de a decide dacă reiterează sau nu anumite măsuri cu privire la excepțiile respective, la momentul soluționării pe fond a unei cauze, iar în speță nu există nicio vătămare a drepturilor procesuale ale pârâților în urma necomunicării unor încheieri privind amânarea pronunțării, aceștia având oricând posibilitatea să solicite eliberarea unor copii de pe încheierile respective la cerere.
Afirmațiile pârâților în sensul că soclul în litigiu se află pe terenul lor, la o distanță corespunzătoare de gardul despărțitor, nefiind de natură să împiedice scurgerea apelor pluviale pe terenul lor și că în baza disp. art.578 cod civil proprietarul fondului superior poate efectua lucrări care să împiedice apele meteorice, pluviale, să se scurgă pe terenul său, nu au relevanță în cauză deoarece soclul de beton în litigiu, chiar dacă se află amplasat pe terenul pârâților, împiedică scurgerea naturală a apelor pluviale, impunându-se desființarea parțială a acestuia, între stâlpii metalici, pentru a permite scurgerea apelor respective, iar dispozițiile sus menționate nu se analizează în mod singular, restrictiv doar în funcție de interesele pârâților de a-și proteja proprietatea, ci și de în raport de dreptul reclamantului de a pretinde pârâților să nu efectueze niciun act, niciun fapt material de natură să împiedice scurgerea naturală a apelor pluviale de pe terenul său pe terenul pârâților.
Criticile pârâților în sensul că reclamantul a edificat șanțuri colectoare pe terenul său, impunându-se desființarea de către reclamant a unei părți din soclul de beton realizat perpendicular pe gard pe o lungime de 20 cm. până la cota terenului natural, în vederea realizării scurgerii normale a apelor, realizarea de către reclamant a unui canal colector din acest punct până la canalul colector din fața casei, până la calea publică, sunt nefondate întrucât, chiar dacă în cuprinsul expertizei construcții s-a specificat necesitatea luării anumitor măsuri de către reclamant pentru a permite apelor pluviale să se scurgă pe terenul său, nu se impune obligarea reclamantului la desființarea soclului de beton respectiv în condițiile în care nu există nicio cerere expresă din partea pârâților în acest sens, cererea reconvențională vizând pretenții total diferite, iar instanța de apel se află în imposibilitate legală de a institui o asemenea obligație în sarcina reclamantului, în lipsa unei cereri exprese formulată în primă instanță, neexistând nicio dispoziție legală care să permită instanței de control judiciar să instituie anumite obligații în urma unor pretenții formulate direct în calea de atac a apelului.
Aspectele invocate de către pârâți în sensul că eronat s-a considerat amplasarea soclului de beton în litigiu pe linia de hotar fără să se țină seama de expertiza efectuată în cauză, de planșele foto care atestă amplasarea soclului pe proprietatea lor și că nu se justifică demolarea soclului numai între stâlpii metalici,inexistenți în realitate, existând doar sticle de plastic potrivit expertizei, planșelor foto, sunt irelevante în condițiile în care, indiferent de amplasamentul soclului în litigiu, la instituirea obligației în sarcina pârâților privind desființarea parțială a soclului, se ține seama în ce măsură acesta împiedică scurgerea naturală a apelor pluviale de pe terenul reclamantului pe terenul pârâților și nicidecum de distanța la care se află amplasat față de linia de hotar, iar în realitate toate planșele foto, raportul de expertiză, demonstrează existența unor stâlpi metalici având ca efect susținerea soclului de beton și nicidecum a unor obiecte din plastic.
Pe de altă parte, în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat prin încheierea din 19.02.2013 în condițiile în care nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză în raport de decizia civilă nr.783/26.10.2009 a Curții de Apel Ploiești, deoarece în baza acestei hotărâri judecătorești analizată în raport de sentința civilă nr.628/2008, de decizia civilă nr.59/27.01.2009 a Tribunalului Prahova s-a constatat că s-a dispus înlăturarea unor obligații în sarcina pârâților privind demolarea soclului de beton în litigiu, evacuarea materialelor rezultate din demolare, ținându-se seama că nu a existat nicio cerere formulată în primă instanță de către reclamant în acest sens la momentul respectiv, ceea ce înseamnă că în temeiul hotărârilor judecătorești sus menționate nu a existat o soluționare pe fond a pretențiilor respective, pretenții formulate efectiv, în prezenta cauză, reclamantul având dreptul să solicite instituirea unor asemenea obligații în sarcina pârâților, neexistând identitate de obiect și cauză între prezenta acțiune și pretențiile soluționate irevocabil anterior.
Mențiunile înserate în cuprinsul deciziei civile nr.247/10.04.2012 a Tribunalului Prahova, în baza căreia s-a dispus anularea sentinței civile nr.965/2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în scopul reanalizării excepției autorității de lucru judecat cu ocazia rejudecării, nu instituie obligația în sarcina instanței de fond, la momentul rejudecării și soluționării propriu-zise a acțiunii, a cererii reconvenționale să se pronunțe efectiv, în același timp și cu privire la excepția sus menționată, deoarece nu există nicio referire în cadrul considerentelor deciziei sus menționate în acest sens, ci pur și simplu considerentele deciziei au vizat, printre altele, reanalizarea excepției respective prin prisma tuturor probelor administrate în cauză, a tuturor cererilor formulate, fiind atributul instanței de fond de a decide modalitatea în care înțelege să soluționeze o asemenea excepție pe parcursul rejudecării cauzei.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art.296 cod pr. civilă, va respinge apelurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelantul reclamant T. I., domiciliat în ., jud. Prahova și de apelanții pârâți ȘOPALTĂ A., M. A. M., ȘOPALTĂ A., toți domiciliați în ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.1292/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca nefondate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. MC/tehnored.MC
6 ex./12.05. 2014
d.f._ Judecătoria Vălenii de M.
j.f. Bâlan D. C.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 150/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 836/2014. Tribunalul... → |
|---|
