Contestaţie la executare. Sentința nr. 836/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 836/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 1091/259/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I C.
Dosar nr._
DECIZIA C. NR.149
Ședința publică din data de 25.02.2014
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare . cu sediul în com. Ceptura, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.836/27.09.2013, în contradictoriu cu intimatele S. C. PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI M. D. ȘI M. A. D. – cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., ., jud. Dâmbovița, S. L. domiciliată în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava.
Cererea de apel timbrată cu suma de 419,16 lei taxă de timbru și 2,5 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: învederează instanței că s-a depus la dosar cerere de amânare pentru lipsă de apărare din partea intimatei S. L..
Instanța, respinge cererea de amânare depusă la dosar de apărătorul intimatei S. L. ca neîntemeiată, având în vedere că acesta solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, deși conform acestei cereri are angajat apărător pe numitul L. M., mai ales că de la data primirii citației 13.01.2014 avea timp suficient să-și angajeze apărător și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la nr._, contestatoarea S.C. A. T. S.R.L., a formulat contestație împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr._, în contradictoriu cu intimații S. L. și S. C. Profesională a Executorilor Judecătorești M. D. și M. A. D., solicitând anularea executării silite și suspendarea executării silite până la solutionarea irevocabilă a contestației.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în data de 11.07.2013, S. C. Profesională a Executorilor Judecătorești M. D. și M. A. D., cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., ., a emis o dispoziție de poprire, în baza sentinței civile nr. 2617/7.12.2012, învestită cu titlu executoriu de Judecătoria Târgoviște, solicitând instanței să constate că în condițiile în care sediul societății este situat în ., instanța de executare ar fi fost Judecătoria M. și nu Judecătoria Târgoviște, care a considerat în mod eronat a fi competentă teritorial și a încuviințat executarea silită, deși nu avea competența, încălcându-se astfel prevederile art. 372 alin. 2 din C. proc. Civ.
S-a mai arătat că prin Sentința civilă nr. 2617/7.12.2012 a Judecătoriei Suceava instanța a obligat pe contestatoare să achite către intimata Sotuhu L., o despăgubire egală cu salariile actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data concedierii și până la data reintegrării efective, sentință în cuprinsul căreia nu este calculat un cuantum al despăgubirilor datorate de societatea contestatoare, iar salariata beneficia de un salariu de încadrare de 720 lei, conform contractului individual de muncă, salariu majorat la 750 lei prin aplicarea legislației referitoare la regimul salariului minim pe economie, astfel că, pentru perioada mai 2012 (data emiterii deciziei de încetare anulată de instanță) - aprilie 2013 (data la care salariata a încetat activitatea prin demisie), prin aplicarea indicelui de inflație, societatea a calculat ca salariata are dreptul la suma totala de 6500 lei, sumă din care în data de 16._ i s-a virat in contul bancar al salariatei suma de 264 lei (valoare aferentă lunii martie 2013), iar în 15.05.2013 i s-a virat suma de 114 lei (aferent drepturilor salariale pentru luna aprilie 2013), rămânând de încasat un rest în sumă de 6122 lei.
A precizat contestatoarea că, în aceste condiții, este inexplicabil cum fosta salariată S. L. și executorul judecătoresc au ajuns să calculeze valoarea despăgubirilor la 14.676,61 lei, contestatoarei nefiindu-i comunicat niciun calcul care să stea la baza acestei valori și nici în cererea adresată Judecătoriei Târgoviște neexistând vreun calcul în acest sens, de fapt, valoarea fiind stabilită arbitrar și chiar cu rea credință, fiind mult supraevaluată fără niciun temei legal sau contractual.
S-a susținut că, deoarece executorul judecătoresc a comunicat deja adrese de poprire către băncile la care contestatoarea deține conturi bancare, fiindu-i afectate astfel în mod grav interesele economice și imaginea în raport cu partenerii săi de afaceri, în baza art. 403 C. proc. Civ., solicită instanței suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
Prin sentința civilă nr. 836/27.09.2013 Judecătoria M. a respins contestația la executare, ca neîntemeiată, precum și cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, referitor la primul motiv invocat potrivit căruia competența teritorială a instanței de executare care a încuviințat executarea silită aparținea Judecătoriei M., în a cărei circumscripție se află sediul contestatoarei, încălcându-se astfel prevederile art.372 alin.2 C.pr.civ., intimata S. L. a formulat cerere pentru executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civil nr.2617/07.12.2012 a Tribunalului Prahova, la data de 06.06.2013, cererea fiind adresată Societății Civie Profesionale M. D. și M. A. D. cu sediul în municipiul Târgoviște.
S-au invocat de către instanța de fond dispozițiile art.24 din NCPC care a intrat în vigoare de la data de 15.02.2013, conform căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., iar potrivit art.622 alin.2 executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, instanța de fond stabilind astfel că, față de data înregistrării cererii la organul de executare, sunt aplicabile disozițiile Noului Cod de Procedură civilă.
Aprecizat prima instanță că, referitor la competența instanței de executare, art. 650 din NCPC prevede că ,,Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că ,,instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite”, competența teritorială, potrivit noii reglementări, fiind determinată de locul situării biroului executorului judecătoresc, care în cauză se află în municipiul Târgoviște, caz în care în mod legal executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Târgoviște.
Cu privire la al doilea motiv al contestației la executare, potrivit căruia valoarea sumei de 14.676,61 lei datorată de către contestatoare intimatei S. L., a fost stabilită în mod arbitrar și chiar cu rea credință, fiind mult supraevaluată fără niciun temei legal sau contractual, instanța de fond a arătat că acest motiv este neîntemeiat, motivând că la dosarul de executare a fost depusă expertiza contabilă extrajudiciară întocmită la data de 29.05.2013 de expert T. P. care a stabilit valoarea despăgubirilor salariale nete pentru perioada concedierii (02.05.2012) și până la data reîncadrării în valoare de 14.300 lei, în acest calcul fiind cuprinsă și luna aprilie 2012 care nu a fost plătită, de către contestatoare, așa cum rezultă din raportul de activitate cont eliberat de Raiffeisen Bank, la care s-a adăugat și calculul ratei inflației, suma rezultată fiind de 14.676,61 lei.
A precizat instanța de fond că, deși legal citată, contestatoarea nu s-a prezentat la niciun termen de judecată și nu a solicitat, prin contestația la executare formulată și nici ulterior, alte probe în dovedirea susținerilor sale, deși, potrivit art.249 NCPC, sarcina probării susținerilor sale îi revenea și, mai mult decât atât, din cererea formulată de către intimata S. L. și înregistrată de către contestatoare sub nr.59/02.04.2013, anterior declanșării executării silite, rezultă că intimata și-a manifestat disponibilitatea de a soluționa pe cale amiabilă litigiul privind stingerea obligațiilor de natură materială, bănească stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2617/2012 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Cât privește capătul de cerere privind suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare, față de soluția instanței de respingere a contestației la executare, instanța de fond a constatat că aceasta a rămas fără obiect, impunându-se respingerea acestuia ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare și anulării executării silite pornite împotriva sa, precum și în temeiul art.718 alin.7 c.pr.civ. suspendarea proviozorie a executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a decis că Judecătoria Târgoviște era competentă să judece încuviințarea executării, or dacă ar fi fost așa ar fi însemnat că potrivit art.650 alin,2 c.pr.civ. tot Judecătoria Târgoviște ar fi fost competentă să judece și contestația la executare, fapt care ar fi impus declinarea competenței cătrre instanța respectivă, ceea ce nu s-a întâmplat.
A criticat apelanta și faptul că instanța de fond a acceptat că datorează intimatei suma de 14.676,61 lei în baza unei expertize judiciare care nu-i este opozabilă, nefiindu-i comunicată de către executor, realizându-se o nouă judecată la care nu a participat, încălcându-se dreptul la un proces echitabil și principiul contradictualității, având în vedere că intimata beneficia de un salariu de î ncadrare de 720 lei, majorat la 750 lei, ceea ce înseamnă că pentru perioada mai 2012, reprezentând data emiterii deciziei de încetare- aprilie 2013, data la care intimata a încetat activitatea prin demisie, ulterior reintegrării, prin aplicarea indicelui de inflație, intimata avea dreptul la suma totală de 6500 lei, din care i s-au virat sumele de 264 lei și respectiv 114 lei, rămânând astfel de încasat un rest în sumă de 6122 lei.
A mai arătat apelanta că, în cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite și de care a aflat cu ocazia judecării contestației la executare, nu numai că se încuviințează executarea hotărârii nr.2617/07.12.2012 a Tribunalului Suceava, dar se statuează și asupra cuantumului sumei datorate în baza unei expertize extrajudiciare efectuată anterior încuviințării executării, fără participarea sa, ceea ce înseamnă că executorul a stabilit în mod arbitrar suma și a început executarea silită înainte de încuviințarea acesteia, iar instanța care a încuviințat executarea fără a verifica titlul executoriu a preluat suma indicată de executor în mod abuziv, executarea silită fiind astfel nelegală.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 26.11.2013.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform, sentinței civile nr. 2617/07.12.2012 a Tribunalului Suceava, s-a admis în parte acțiunea formulată de intimata din prezenta cauză, S. L., s-a anulat decizia nr.76/02.05.2012 emisă de contestatoarea din prezenta cauză ., s-a dispus reintegrarea intimatei S. în funcția avută anterior concedierii, fiind obligată societatea la plata în favoarea acesteia a unei despăgubiri egală cu salariile actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data concedierii și până la data reintegrării efective, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor în baza deciziei nr. 327/26.02.2013 a Curții de Apel Suceava.
La data de 06.06.2013, creditoarea S. L. a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă sus menționată, cerere admisă prin încheierea din data de 07.06.2013 emisă de SCPEJ M. D. și M. A. D., reținându-se că înscrisurile depuse de creditoare, respectiv titlul executoriu care conține o creanță certă lichidă și exigibilă, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară de calcul a sumei datorate, dovada achitării a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de încuviințare silită, întrunesc condițiile prevăzute de lege iar cererea este de competența executorului judecătoresc sesizat având în vedere domiciliul debitoarei aflat în circumscripția aceleași curți de apel în care își are sediul biroul executorului judecătoresc sesizat de creditor, formându-se dosarul de executare nr. 224/2013 al biroului executorului judecătoresc sus menționat.
La sesizarea SCPEJ M. D. și M. A. D., Judecătoria Târgoviște a admis cererea de încuviințare a executării silite prin încheierea din data de 14.06.2013 și a încuviințat executarea silită în totate modalitățile de executare a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 2617/07.12.2012, pentru suma de 14.676,61 lei, sumă rezultată din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert Tabârcea P. la data de 29.05.2013, reprezentând valoarea despăgubirilor salariale nete, actualizate cu rata inflației, cuvenite intimatei S. L., executare în urma încuviințării căreia, în cadrul dosarului de executare nr.224/2013, au fost întocmite o . acte de executare constând în proces verbal de cheltuieli de executare, somație mobiliară, adrese de înființare a popririi asupra tuturor conturilor pe care le are debitoarea la diverși terți popriți, înștiințare privind măsura popririi până la concurența sumei totale de 17.266,95 lei din care 14.676,61 lei debit reprezentând despăgubiri egale cu salariile actualizate, calculate conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmită de expert Tăbârcea P. și 2590,34 lei cheltuieli de executare.
Potrivit art.711 c.pr.civ., împotriva executprii silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Art. 622 c.pr.civ prevede că obligația stabilită prin hotărârea unei isnstanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare, urmând ca, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, acestea să fie calculate de executorul judecătoresc potrivit legii.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că prin sentința civilă nr. 2617/07.12.2012 a tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, s-a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 76/02.05.2012 al intimatei S. și s-a dispus reintegrarea acesteia în funcția avută anterior concedierii, fiind obligată societatea angajatoare la plata în favoarea intimatei a unei despăgubiri egală cu salariile actualizate în funcție de rata inflației calculată de la data concedierii și până la data reintegrării efective, obligație neîndeplinită de bunăvoie de către societatea angajatoare, deși creditoarea a încercat recuperarea debitului pe cale amiabilă, conform adresei înregistrată la societate la nr.59/02.04.2013, adică anterior declanșării executării silite, motiv pentru care intimata a solicitat punerea în executare a titlului executoriu, cerere încuviințată prin încheierea din data de 14.06.2013 a Judecătoriei Târgoviște, formându-se dosarul de executare nr.224/2013 al SCPEJ M. D. și M. A. D., dosar în care s-au întocmit o . acte de executare constând în proces verbal de cheltuieli de executare, somație mobiliară, adrese de înființare a popririi, până la concurența sumei totale de 17.266,95 lei din care 14.676,61 lei debit reprezentând despăgubiri egale cu salariile actualizate, calculate conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmită de expert Tăbârcea P. și 2590,34 lei cheltuieli de executare.
Ca atare, atât timp cât creditoarea deține un titlu executoriu în baza căruia debitoarea a fost obligată la plata unei despăgubiri egală cu salariile actualizate în funcție de rata inflației calculată de la data concedierii și până la data reintegrării efective, înseamnă că în mod corect creditoarea a solicitat executarea silită a acestui titlu executoriu, având o creanță certă, existența sa rezultând din însuși cuprinsul titlului executoriu sus menționat, lichidă, existând criterii certe de determinare a acesteia indicate în mod expres în titlul executoriu, criterii pe baza cărora a fost calculată printr-un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, și exigibilă, prin ajungerea la scadență, caz în care actele de executare emise în cadrul dosarului de executare nr. 224/2013 au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite.
Susținerea contestatoarei în sensul că, pentru perioada mai 2012-aprilie 2013, creditoarea era îndreptățită să primească suma de 6500 lei, potrivit fluturașelor de salariu și nicidecum suma de_,61 lei pentru care s-a înființat deja poprire către băncile la care deține conturi bancare, nefiindu-i comunicat niciun calcul care să stea la baza acestei valori, nu poate fi avută în vedere, cât timp despăgubirile salariale cuvenite creditoarei conform titlului executoriu s-au stabilit în baza unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmită de către un expert contabil autorizat, raport de expertiză ce a avut în vedere raportul de activitate cont eliberat de Raiffaisen Bank aferent perioadei 04.01._12 și 30.01.-30.04.2013, raport în baza căruia a reieșit că creditoarea a primit lunar suma de 1300 lei, reprezentând c/val a două chenzine de câte 650 lei, sumă ce a fost actualizată de către expert în raport de rata inflației, astfel cum s-a stabilit prin titlul executoriu.
Faptul că acest raport de expertiză extrajudiciară nu a fost comunicat debitoarei, nu înseamnă în mod automat că executarea este nelegală în condițiile în care, pe de o parte, debitoarea avea obligația legală de a executa de bunăvoie titlul executoriu și de a achita de bunăvoie creditoarei drepturile bănești cuvenite, iar pe de altă parte, niciodată pe parcursul soluționării contestației la instanța de fond debitoarea, deși îi revenea sarcina probei, nu a solicitat efectuarea unui alt raport de expertiză contabilă, ci dimpotrivă a lipsit la toate termenele de judecată solicitând judecata în lipsă or, cât timp nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile, deci o dovadă având aceași forță probantă cu expertiza pe baza căreia s-a efectuat executarea silită, expertiză prin care să se stabilească pretinsele sume de bani datorate creditoarei în baza titlului executoriu în condițiile în care a contestat cuantumul debitului calculat în baza expertizei extrajudiciare, debitoarea nu-și poate invoca propria culpă constând în neefectuarea demersurilor pentru administrarea de probatorii, pentru a obține protecția unui drept constând în anularea actelor de executare efectuate pentru recuperarea creanței în sumă de_,61 lei rezultată în baza calculului întocmit de expertul Tăbârcea P..
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a respins contestația la executare ca neîntemeiată, întrucât din probele administrate reise că actele de executare au fost întocmite de către executorul judecătoresc cu respectarea dispozițiilor ce reglementează executarea silită.
Criticile apelantei conform cărora, în condițiile în care instanța de fond a decis că Judecătoria Târgoviște era competentă să judece încuviințarea executării înseamnă că, potrivit art.650 alin. 2 c.pr.civ., tot Judecătoria Târgoviște ar fi fost competentă să judece și contestația la executare, fapt care ar fi impus declinarea competenței către instanța respectivă, ceea ce nu s-a întâmplat, nu pot fi avute în vedere întrucât apelanta nu-și poate invoca propria culpă constând în investirea Judecătoriei M. cu soluționarea contestației la executare, considerând-o instanță de executare, pentru a obține protecția unui drept constând în anularea actelor de executare silită.
Susținerile apelantei în sensul că instanța de fond ar fi acceptat că datorează intimatei suma de 14.676,61 lei în baza unei expertize judiciare care nu-i este opozabilă, nefiindu-i comunicată de către executor, realizându-se o nouă judecată la care nu a participat, încălcându-se dreptul la un proces echitabil și principiul contradictorialității, având în vedere că pentru perioada mai 2012 - aprilie 2013, intimata avea dreptul la suma totală de 6500 lei, din care i s-au virat sumele de 264 lei și respectiv 114 lei, rămânând astfel de încasat un rest în sumă de 6122 lei, sunt neîntemeiate întrucât apelanta debitoare nu numai că nu și-a executat de bunăvoie obligația stabilită în sarcina sa, dar nici nu a solicitat administrarea de probatorii constând în efectuarea unei expertize contabile privind pretinsele sume datorate în condițiile în care contestă cuantumul debitului rezultat din expertiza contabilă extrajudiciară efectuată de un expert autorizat, simplii fluturași de salariu nefiind suficienți pentru a se determina temeinicia sau netemeinicia calculului efectuat de expert.
De altfel, apelanta nu poate pretinde că s-ar fi realizat o nouă judecată în condițiile în care titlul executoriu prevede criteriile de determinare a cuantumului sumelor datorate, executorul nefăcând altceva decât să efectueze acte de executare în vederea recuperării de către creditoare a creanței sale, astfel cum a fost stabilit cuantumul acesteia prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, apelanta uzând de dreptul său la un proces echitabil prin formularea contestației la executare, contestație în cadrul căreia nu a înțeles să solicite administrarea probei cu expertiză contabilă în condițiile în care a contestat sumele din raportul de expertiză extrajudiciară, neputând invoca astfel încălcarea vreunui principiu, inclusiv principiul contradictorialității.
Afirmațiile apelantei conform cărora prin încheierea de încuviințare a executării silite s-ar fi statuat și asupra cuantumului sumei datorate în baza unei expertize extrajudiciare efectuată anterior încuviințării executării, fără participarea sa, ceea ce înseamnă că executorul ar fi stabilit în mod arbitrar suma și ar fi început executarea silită înainte de încuviințarea acesteia, iar instanța care a încuviințat executarea, fără a verifica titlul executoriu, ar fi preluat suma indicată de executor în mod abuziv, executarea silită fiind astfel nelegală, sunt nejustificate deoarece codul de procedură civilă permite executorului ca, în cazul în care prin titlul executoriu nu se prevede cuantumul sumelor acordate, să fie calculate de către acesta potrivit legii, adică inclusiv pe baza unui raport de expertiză.
Faptul că creditoarea a anexat cererii de executare silită un raport de expertiză extrajudiciară întocmit anterior formulării cererii de executare silită, nu înseamnă că executorul a stabilit suma în mod arbitrar ci, dimpotrivă, pe bază de raport de expertiză contabilă, iar toate actele de executare au fost întocmite de către executor ulterior încuviințării executării silite de către instanță, menționarea în cuprinsul acestei încheieri a cuantumului sumei pentru care s-a încuviințat executarea silită nefiind de natură a atrage nelegalitatea actelor de executare cât timp apelanta nu a dovedit că datorează creditoarei o altă sumă de bani decât cea stabilită prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.
Referitor la solicitarea apelantei de a se dispune suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea prezentei contestații, o asemenea cerere nu se mai impune a fi analizată având în vedere soluția pronunțată cu privire la contestația la executare.
Prin urmare, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie al hotărârii atacate, în baza art. 480 c.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta contestatoare . cu sediul în com. Ceptura, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 836/27.09.2013 a Judecătoriei M., în contradictoriu cu intimatele S. C. PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI M. D. ȘI M. A. D. – cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., ., jud. Dîmbovița și S. L. domiciliată în mun. Suceava, ., ., ., ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. CR / Tehnored.CIN
5 ex/08.04.2014
D.f._ Judec. M.
J.f. - I. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 152/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1915/2014.... → |
|---|
